TAROTUL DEZVLUIT PRIN ADEVĂRATA SA ETIMOLOGIE: Găsim cuvântul Tarot sub

forma de Tarock în Germania (Germania), și Tarocchi (plural de Tarocco) în Italia. Pornind de la

aceste cuvinte, cercetătorii au propus ca origine etimologică cuvântul arab "turuq", pluralul
"tarîqa" (însemnând „mod”, dar și „proces” și „metodă” N8). Aceste cuvinte arabe, completând
perfect termenul arab "arkhân" („unghiuri”), pe care îl vom vedea pe deplin justificat în raport cu
Tarotul în capitolul următor, au furnizat astfel primul indiciu serios real. Cu toate acestea, acești
termeni părând satisfăcători în ei înșiși pentru a explica originea și sensul general al Tarotului,
cercetarea nu a mers mai departe, această origine etimologică părând cu atât mai satisfăcătoare
cu cât musulmanilor li se atribuie importarea Tarotului în Europa N9. Totuși, dacă etimologia
arabă oferă o cale într-adevăr corectă, așa cum vom vedea mai târziu, ea constituie doar ultima
apariție tradițională a termenilor și noțiunilor care merg mult mai departe în timp și spațiu.
Adevărata origine a acestor termenii ne trimit la sanscrită, „Limba zeilor”, vorbită anterior în
subcontinentul indian, care constituie limba cea mai apropiată de Tradiția Primordială N10.
Cuvântul arab "tarîqa" provine din sanscrita "tarika" care înseamnă „trecător”, inclusiv noțiunea
de cale, vehicul (yaana în sanscrită) într-un sens asemănător cu cel latin "portar" (gardist,
gardian). Acest cuvânt sancrit "tarika" vine de la "tari", care înseamnă „barcă, navă” și „barca
contrabandistului” sau „navetă”. Dar toate aceste cuvinte, precum și cele la care se referă (vom
vedea mai târziu), au ca rădăcină cuvântul "taru", care înseamnă (încă în sanscrită) „copac”,
„plantă” și „iarbă” cu toate diferitele semnificații pe care le putem extrage din acești termeni și
pe care le vom vedea pe parcursul acestei lucrări. În simbolismul tradițional, arborele și planta au
mai multe niveluri de semnificație, depășind sensul acestor termeni ca o simplă referire la plantă.
Arborele este într-adevăr o imagine a lumii din care constituie Axa, Polul ale cărui ramificații
ierarhice se extind asupra întregii manifestări universale. În toate Tradițiile, Arborele este într-
adevăr sacru și constituie imaginea punții dintre Pământ și Cer, făcând posibilă realizarea
Întoarcerii la Principiu, venind și plecand între lumi. În mod extraordinar, găsim cuvântul "taru"
în mai multe culturi tradiționale îndepărtate în spațiu și timp una de cealaltă, într-o acceptare a
termenului total complementar celui din sanscrită. Astfel în maori (nativi din Noua Zeelandă)
cuvântul "taru" înseamnă „plantă”, „sămânță”; în sumeriană înseamnă „întoarcere” (la Principiu
cu siguranță); în Tracia N11, înseamnă „suliță”, simbol al stâlpului și Axa Mundi, Axa Mondială
N12. În limbajul „modern” este prezent și cuvântul "taru". Îl găsim în finlandeză unde înseamnă
„legendă”, „mit”, iar în estonă unde înseamnă „stup”, adică efectuând astfel bucla întorcându-ne,
prin celulele hexagonale din care este compus stupul, la Geometria Sacră a Cubul lui Metatron,
matrice cosmologică a Tarotului și a întregului Univers așa cum vom vedea în capitolele
următoare. Câteva cuvinte sanscrite având ca rădăcină cuvântul "taru" confirmă și dezvoltă
simbolismul pasajului inițiatic, al trecerii și al întoarcerii la Principiul original (arkhè în greacă).
Astfel în sanscrită "tara" înseamnă „pastorul”, „barca”, „trecerea”, „trecerea”, dar și
„mântuitorul” (soter în Egipt), cucerirea și depășirea unui obstacol sau de nenorocire N13; "tari",
după cum am văzut, înseamnă „barcă, navă”; "tarana" înseamnă „plută de apă, barcă”, iar
"taram" „undă, val, turbioare, care vine și pleacă constant, care se unduiește” N14. Toate aceste
semnificații se referă astfel la fluviul tumultuos, imagine tumultoasă, tradițională a Manifestării,
a vieții și a impermanenței ei, pe care trebuie să o traversăm pentru a ajunge pe celălalt mal,
trecând de la un nivel la altul în scara lumilor care leagă Manifestarea de Principiu. Toate aceste
noțiuni sunt legate analogic de simbolismul podului ca axis mundi și deci ca Pol Universal. Într-
adevăr, încă în sanscrită, cuvântul "dhruva taara" înseamnă „stea polară”. Dar este rădăcina
cuvântului "taru", care înseamnă deci „copac” (precum plantă și iarbă) în sanscrită și
„întoarcere” în sumeriană, constituind cea mai îndepărtată origine cunoscută a cuvântului
"Tarot", care include în diferitele sale paradigme elementele fundamentale care vă permit să
înțelegeți cu adevărat ce înseamnă Tarotul, de unde vine și care este motivul său pentru a fi. N15

DIFERITELE IPOTEZE REALIZATE DESPRE TAROT: Etimologia cuvântului 'Tarot' a fost

subiect de studiu de secole, adevărata sa origine părând a fi inaccesabilă. În ciuda tuturor,
cercetările ne-au dat o privire asupra a ceea ce ar putea însemna cu adevărat acest cuvânt
misterios, fără a merge până la capăt și a rezolva cu adevărat enigma pe care ne-a reprezentat-o.
Așa au fost atribuite cuvântului Tarot diverse sensuri și origini, mai mult sau mai puțin relevante:
Antoine Court de Gébelin N1, creditat cu prima analiză a Tarotului din perspectivă ezoterică
(secolul al XVIII-lea), crede că acest cuvânt ar proveni din Egipt. Potrivit lui, TAR=cale și RO
sau ROG=royal, deci Tarotul ar fi „Calea Regală”. Ipoteza lui, deși foarte apropiată de adevăr,
așa cum vom vedea mai jos, este încă insuficientă. Pierre L'Arétin (Pietro Aretino 1492-1556) ar
fi derivat cuvântul Tarot din grecescul "etaroi" care înseamnă „însoțitor” N2. Jean-Alexandre
Vaillant, un scriitor din secolul al XIX-lea, crede că cuvântul Tarot provine de la numele zeiței
feniciene Astarté, sau Ashtaroth N3. S-a sugerat, de asemenea, că originea cuvântului Tarot ar
proveni din Tao N4, „Calea, Direcția”, a cărui filozofie trebuie comparată cu cea a Tarotului doar
într-o anumită măsură și din definiții clare, pe care le vom vedea mai târziu în acest capitol.
Pentru alți cercetători, cuvântul Tarot, care poate forma un acronim cu cele patru litere
constitutive, a fost împărțit într-o cruce. Tetragrama cuvântului Tarot produce opt anagrame
circulare, printre care TORA (asemănătoare Torei) și ROTA (Roata). ORAT a fost adus mai
aproape de latinescul "oratio" care înseamnă „cuvânt” (asemănător cu logos). Celelalte cuvinte
sunt interpretate în diverse moduri de către exegeții N5. S-a sugerat, de asemenea, că Tarotul ar
fi putut fi folosit mai întâi în valea râului Taro (râu italian cu lungimea de 126 km, afluent al
râului Po, cu originea în nordul Apeninii și care curge în provincia Parma) și, astfel, i-ar fi dat
numele celuilalt, sau invers. Dicționarul istoric al limbii franceze N6, dă următoarea definiție
cuvântului "Tarot": „n.m. este împrumutat din al XVI-lea, scris tarau (1534, Rabelais) si
resufixat la începutul secolului al XVII-lea. (1604), tarocco- italian, folosit în general la plural
tarocchi. Cuvântul este de origine obscura: este probabil derivat din tara „deducție” N7,
corespunzând aceleiași origini arabe ca și frantuzescul "tare", deoarece în acest joc, jucătorul
trebuie în anumite circumstanțe, să pună deoparte o Carte. (…) Tarotul desemnează (1604) și
utilizarea acestor Cărți prin simbolismul lor. Unul dintre cele mai cunoscute jocuri din Franța se
numește Tarot de Marseille. El a produs TarotÉ (1642) care califică orice Carte al cărei spate
este decorat în compartimente în gri precum cel al Tarotului. Cel care face Taroturi a primit
numele de Tarotier n.m. (1594), astăzi deosebit de viu pentru muncitorul care operează mașina
pentru a imprima spatele cărților de joc”. Această definiție, ca și celelalte, se bazează pe
presupuneri și cercetări etimologice superficiale, chiar dacă într-adevăr denumirile italiene și
germanice au făcut posibilă propunerea unei prime etimologie pentru cuvântul Tarot. (Va urma)
CODUL SACR AL TAROTULUI REDESCOPERIREA NATURII ORIGINALE TAROT DE
MARSEILLE de Wilfried HOUDOUIN
I - Tarotul, originea și semnificația lui. Au fost formulate multe ipoteze cu privire la originea și
sensul Tarotului, iar toate acestea, până în prezent, au rămas insuficiente, nereușind să ofere
răspunsuri clare și precise la întrebările esențiale: ce este Tarotul și ce înseamnă el? De unde
vine, cum a fost dezvoltat și de ce există? Dacă originea precisă a Tarotului rămâne un mister,
dacă cursul său de-a lungul secolelor este imposibil de definit cu precizie, putem totuși să
stabilim, independent de aspectul istoriologic care privește doar aspectul periferic și deci
„accidental” al dezvoltării Tarotul, de unde vine în general și mai ales ce este la nivel esențial.
Tarotul într-adevăr, așa cum vom vedea în această lucrare, este justificat prin el însuși și
constituie un instrument filozofic de cunoaștere a Sinelui, a Lumii și a Universului. Acest sistem,
deși are în mod necesar baze culturale care au permis realizarea lui efectivă (cum o vom vedea
mai târziu), constituie un cod cosmologic arhetipal, și ca atare, autonom și „în afara timpului”,
pornind dintr-o sumă de cunoștințe legate de sursa comună a întregii Umanităţi. Este într-adevăr
important de înțeles despre Tarot, că este un sistem simbolic sacru (logos), în sine atemporal,
constituind Cheia care permite tuturor să înțeleagă principiile guvernării lumii, să se reconecteze
conștient cu sursa universală și, prin urmare, să-și reconstituie copacul interior și să-și realizeze
pe deplin destinul. (Va urma) CODUL SACR AL TAROTULUI REDESCOPERIREA
NATURII ORIGINALE TAROT DE MARSEILLE de Wilfried HOUDOUIN