Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti

Facultatea de Științe Economice

Specializarea Management, ID
Grupa 50688

Evoluția comerțului în
perioada 1859-1914

Student: Sandulescu Marian Daniel

 Evoluția comerțului în perioada 1859- 1914

Comerţul a apărut înca din cele mai vechi timpuri,evoluând si îmbunătăţindu-şi structura
până în zilele noastre.
În perioada 1859-1916 ,evoluţia comerţului exterior a fost marcata de existenţa celor două
tipuri de politică economică adoptate de statul român: regimul liberului schimb(1859-1886) şi
regimul protecţionist(1866-1916).
Regimul liberului schimb a fost adoptat la început de cadrul convenţiilor comerciale externe
otomane, dat fiind statutul juridic internaţional al României, aflate sub suzeranitate otomană până în
1878.
Perioada 1859-1877 este o perioadă hotărâtoare în amplificarea procesului de edificare a
organismului economiei naţionale române,prin reformarea structurală a statului , a instituţiilor vieţii
economice şi politice, în dezvoltarea şi consolidarea bazei economice a statului naţional român
modern .Un loc aparte în acest sens îl are Mesajul Domnesc din 6 decembrie 1859 care cuprindea un
vast program ,şi care, sub aspect economic punea două mari obiective:asigurarea independenţei
economiei ţării şi dezvoltarea forţelor productive.
Unirea Principatelor a dus la adoptarea unei serii de măsuri care au constituit un nou cadru
legislative al desfăşurării comerţului exterior ,astfel ,la 1 ianuarie 1860, se renunţa la sistemul de
arendare a vămilor şi intră in vigoare un nou regulament vamal.
Taxa vamală se stabileşte la 5% ad valorem 2 .Se menţine scutirea de taxe a oierilor
transilvăneni şi sunt scutite de taxe la export cărţile tipărite în Principate,hârtia, produsele unei
măcelarii din Galaţi şi alimentele necesare călătorilor. De asemenea sunt scutite de taxe de export şi
utilajele şi cărbunii necesare industriei şi navigaţiei pe Dunăre.
Este prohibit importul de vin si băutură spirtoasă sub 40º,sare ,cu excepţia sării de mare.
Taxa vamală de 5% rămâne în vigoare până la 1 octombrie 1865 când e micşorată la 4%.Până
în 1874 cunoaşte mai multe modificări,taxa de export ajungând la 1% iar cea de import la 7,5%.
În această perioada au mai fost adoptate unele legi care au influenţat desfăşurarea comerţului
exterior :legea monetară(1867),legea privitoare la accizele comunale(1871),legea veterinară(1874).
Volumul valoric al comerţului exterior a înregistrat o creştere în 1875 cu peste 37% mai mare
faţă de anul 1860. Astfel importurile au crescut cu aproximativ 67%,iar exporturile cu 25%.De
asemenea au avut loc reorientări in ceea ce priveşte ţările de export:în 1861-1865 exportul era
accentuat cu Turcia,iar în perioada 1871-1875 cu Austro-Ungaria.
Anii 1874-1875 marchează începutul unei noi etape în evoluţia comerţului exterior care va
purta amprenta unor noi întocmiri legislative şi a unor reorientări în desfăşurarea
acestuia.Schimburile comerciale române au cunoscut în ultimele decenii ale secolului al ХΙΧ-lea o
creştere continuă şi foarte rapidă sincronă cu dinamica comerţului exterior European.Acest fapt e dat
şi de creşterea cererii de pe piaţa europeană.Astfel s-a ajuns la măirea de până la 3 ori a producţiei
interne de cereale ,principalul articol în exportul României şi totodată la modernizarea reţelelor de
transport.
Volumul valoric al României în perioada 1860-1875:
Soldul
Anii Import Export Total Balanţei
Comerciale
1860 62718258 116166404 178884662 +53448146
1861 66403969 101334669 167738638 +34930700
1862 64786611 113991625 178778236 +49205014
1863 72138951 120917009 193055960 +48778058
1864 78782062 148520669 227302731 +69738607
1865 68039115 111735599 179774714 +43696484
1866 71429266 116500363 187929629 +47071097
1867 70550012 110481120 181031132 +39931108
1868 90789519 198025684 288815203 +107236165
1869 - - - -
1870 - - - -
1871 82927228 177682782 260610010 +94755555
1872 108327780 166557104 275884884 +57229324
1873 97867167 157570732 255437899 +59703565
1874 122794114 134713818 257507932 +11919704
1875 104834169 144966079 245796248 +44127910
Media
1861-1865 70030141 119299914 189330055 +49269773

Media
1871-1875 102750091 159297303 262047394 +56547212

În tabelul de mai sus se observă o continuă creştere a importului şi exportului,valoarea

cea mai mare fiind atinsă în perioada 1871-1875 când valoarea medie a comerţului a crescut
cu circa 37%.
 De asemenea se observă că valoarea medie a importurilor a crescut cu aproximativ 47% , iar
cea a exporturilor cu 34%.
Balanţa comercialǎ a fost excedentarǎ în perioada respectivǎ, excedentul oscilând între 11,9milioane
lei în 1874 şi 107,2 milioane lei în 1868, iar media anilor 1871-1875 a fost cu circa 8,7% mai mare
decât cea din perioada 1861-1865.
Un an mai târziu se inregistrează o creştere accelerată a importului,acesta mărindu-şi
valoarea de 2 ori,în timp ce exportul a cunoscut creşteri mai modeste.Cauzele creşterii importului
sunt multiple:imbunătăţirea căilor de comunicaţie(ce conduce la o mai uşoară pătrundere a mărfurilor
străine),masivele livrări din afară făcute pentru construirea căilor ferate,creşterea populaţiei.La
creşterea mai puţin accelerată a exportului au contribuit:războiul ruso-româno-turc(1877-1878)care a
făcut ca o mare parte a producţiei de cereale să fie consumată in ţară sau trimisă către
aliaţi;conjunctura nefavorabilă creată pe piaţa europeană de cerealele venite din afara Europei;anii
agricoli mai puţini buni(1894,1899).
Principalele produse exportate le reprezintă cerealele si derivatele lor,urmate de fructe,legume
şi alte produse vegetale sau animale vii. Exportul lemnului şi materialelor minerale
(păcură,sare,petrol) cunoaşte o creştere impresionantă in această perioadă ,petrolul fiind un articol
semnificativ în exportul românesc.
Structura importului răspunde cererii interne în creştere atât pentru mijoacele de producţie
(necesare procesului de industrializare)cât şi pentru bunurile de consum,venite din partea unei
populaţii care aproape işi dublează numărul(de la 3 milioane de locuitori în 1860 la 6 milioane
locuitori)¹. Cel mai important produs importat l-au constituit textilele,urmate de piele,cizmărie si
blănărie. Metalele şi fabricaţiunile metalice cunosc un dinamism ridicat :maşini ,utilaje,mijloace de
producţie,fiind o consecinţă a procesului de industrializare demarat în România la sfârşitul secolului
al ХΙХ-lea. Războiul vamal declarat de Austro-Ungaria României în urma refuzului autorităţilor
române de a mai reînnoi convenţia comercială cu aceasta a făcut ca în perioada 1886-1890 ponderea
Austro-Ungariei în schimburile noastre comerciale să scadă dramatic ,fiind înlocuită de Anglia (la
export) şi Germania (la import).
“Eşuarea negocierilor a declanşat violente reacţii din partea Austro-Ungariei :la 1 iunie 1886
intra în vigoare o ordonanţă conform căreia toate produsele venite din România cu excepţia celor
prevăzute în tariful general ,se supun unei suprataxe de 30%. Se interzic importul şi tranzitul
cailor,porcilor şi oilor din România. “astfel exportul de animale scade brusc de aproximativ 7 ori.
Autorităţile române au căutat să diminueze pierderile înregistrate şi să orienteze exportul de
vite către alte pieţe fără a obţine rezultate satisfăcătoare. Piaţa cerealelor române in Austro-Ungaria a
cunoscut o reducere drastică însa a fost compensată cu exportul către Belgia,Franţa,Italia ş.a.
 În anul 1895 existau numeroşi negustori pe teritoriul ţării noastre însă nu toţi de naţionalitate
română. De exemplu în Braşov erau : negustori români în proporţie de 43,78%, germani 27%, unguri
15,5%, evrei 10,2%. În Sibiu numărul de negustori germani era de 71,4%, cei români 30%, unguri
19%, evrei 26%³. În concluzie , numărul total al comercianţilor străini din Braşov şi Sibiu era mult
mai mare decât numărul negustorilor români.
Volumul valoric total al comerţului exterior al României a cunoscut o creştere in 1901-1913
de aproximativ 2 ori,nu continuă ci cu oscilaţii frecvente,consecintă a crizei mondiale de
supraproducţie de la sfârşitul secolului al ΧΙХ-lea şi începutul secolului al ΧХ-lea ,răscoalelor
ţărăneşti din 1907,pregătirilor pentru Primul Război Mondial.
Creşterea volumului valoric al comerţului exterior al României ilustrează pe de o parte
atragerea tot mai puternică a ţării noastre în sfera pieţei mondiale ,pe de altă parte ,dependenţa tot
mai pronunţată a economiei noastre naţionale faţă de comerţul exterior.
Cerealele continuă să deţină ponderea cea mai mare atât sub aspectul volumului valoric cât şi
al volumului fizic deşi manifestă o tendinţă de scădere faţă de sfârşitul secolului al ХΙΧ-lea şi
începutul secolului al ΧХ-lea. O uşoară micşorare a volumului valoric o cunoaşte şi lemnul. Petrolul
manifestă o pronunţată tendinţă de creştere.
Structura importului României nu diferă prea mult de cea din a doua jumătate a secolului al
ХΙХ –lea. Continuă să deţină ponderea cea mai mare produsele manufacturate. În timpul Primului
Război Mondial comerţul exterior al României a străbătut două faze deosebite, şi anume : faza
neutralităţii (august 1914 – august 1916); faza războiului (august 1916 – 1918).
Încă din faza neutralităţii consecinţele Războiului Mondial care începuse s-au reflectat şi în
comerţul exterior al României. Ca urmare a închiderii strâmtorilor Dardanele şi Bosfor schimburile
României cu Ţările Europei Occidentale, care au deţinut o pondere mare în comerţul nostru erau
aproape imposibil de efectuat. Au fost impuse anumite restricţii la exportul unor produse agro-
alimentare şi a unor materii prime pentru a avea în ţară stocurile necesare în eventualitatea intrării în
război. În perioada fazei neutre volumul schimburilor comerciale a scăzut cu 25 – 30 % faţă de
nivelul atins în 1913. Ponderea cea mai mare la export a revenit tot cerealelor, petrolul şi produsele
de subsol deţinând o pondere însemnată.
La import un loc esenţial l-au deţinut produsele militare, produsele agro-alimentare,
animalele vii. Comerţul exterior a fost preponderant în Austro-Ungaria şi Germania.
După intrarea în război schimburile comerciale externe au încetat aproape complet. Singurele
schimburi comerciale s-au făcut cu Rusia şi cuprindeau produse necesare desfăşurării războiului.
Ocuparea vremelnică a unei mari părţi din teritoriul României de către trupele germane şi austro-
ungare s-a soldat şi cu un jaf economic intens pe teritoriile ocupate : cereale, alimente, furaje,
produse petroliere, materii prime, animale, păsări.
Participarea României la război s-a soldat şi cu alte pierderi materiale însemnate precum şi
importante pierderi de vieţi omeneşti. Evoluţia ciclurilor economice din România interbelică a
marcat puternic şi evoluţia comerţului exterior sub toate aspectele lui.
După Primul Război Mondial “vor exista preocupări mai clare şi directe de orânduire a
treburilor economice “,importul şi exportul fiind privite in legătură directă cu producţia ,îndeosebi
producţia industrială,atât în planul cercetării economice cât şi în plan practic ,prin activitatea
Ministerului Comerţului şi Industriei recent infiinţat în 1918.
Între 1919 – 1926 volumul valoric al comerţului exterior românesc a cunoscut o creştere
continuă atingând nivelul maxim în 1926. Începând cu 1927 se înregistrează o scădere continuă care
în 1933 atinge nivelul cel mai scăzut. Astfel diferenţa dintre valoarea inregistrată în 1926 şi cea din
1933 a fost de 34 %. Începând cu 1934 o nouă înviorare a comerţului exterior se face cunoscută până
în anul 1938, când se înregistrează o nouă scădere. Această evoluţie reflectă urmările primului
Război Mondial şi incidentele marii crize economice de supraproducţie din 1929 – 1933 precum şi
ale crizei economice din 1937 – 1938.
Evoluţia indicelui preţurilor de export – import s-a soldat pentru cei mai mulţi ani ai
perioadei interbelice cu o scădere aproape permanentă şi pronunţată a puterii de cumpărare a
exportului român. În 1922 valoarea medie a unei tone de produse importate a fost de circa 3 ori mai
mare decât valoarea medie a unei tone exportate. În anul 1924-de circa 5,5 ori,în 1926-1929 de 6
ori,iar până în 1931 a cunoscut o creştere continuă ajungând să fie de 12.7 ori mai mare. În anul 1934
a cunoscut punctul maxim ,valoarea medie a unei tone importate fiind de 13 ori mai mare decât cea a
unei tone exportate. Din anul 1937 s-au înregistrat uşoare scăderi a diferenţei dintre indicele
preţurilor export-import:în 1937 de 8,7 ori iar în 1938 de 7,9 ori.În timpul crizelor economice de
supraproducţie statele dezvoltate au reuşit în bună măsură să arunce efectele acestora asupra
economiei ţărilor slab dezvoltate ,deci şi asupra României ,prin intermediul comerţului exterior.
Dovada concretă în această privinţă o constituie decalajul dintre valoarea medie a unei tone de
produse exportate şi importate. România a exportat în perioada interbelică mari cantităţi de ţiţei şi
derivate din ţiţei ,cereale şi leguminoase ,material lemnos ,animale vii şi produse animaliere
alimentare şi nealimentare,seminţe,fructe şi alte produse.
România s-a situat pe unul din primele locuri din lume în cei mai mulţi ani ai perioadei
interbelice în exportul de cereale. Ponderea cea mai mare în importul României în perioada
interbelică a revenit grupei produselor finite (75-88 % totalul importului în România). Maşinile şi
utilajele au deţinut o pondere foarte mică. România,fiind transformată într-o anexă furnizoare de
materii prime şi produse alimentare pentru ţările capitaliste,a fost obligată să exporte în permanenţă
la preţuri foarte scăzute în comparaţie cu preţurile pe care a trebuit să le plătească la import
provenind din aceste ţări. În timpul crizei economice mondiale (1929-1933) partenerii comerciali ai
României , adică ţările capitaliste dezvoltate ,i-au vândut tona de mărfuri mai scump decât în
perioada anterioară crizei :”prin intermediul comerţului exterior, România a înregistrat în acestă
perioadă o importantă scurgere dintre substanţa venitului naţional în afara graniţelor ţării,cu
consecinţe din cele mai negative asupra dezvoltării economice în ansamblu precum şi asupra
nivelului de trai al poporului român”.¹
Primul Război Mondial a avut urmări imediate şi asupra comerţului exterior al României. În
perioada imediat postbelică a scăzut foarte mult ponderea fostelor ţări duşmane în război
(Germania,Austria,Ungaria) şi a crescut ponderea celorlalte ţări (Anglia,Franţa,Italia,Statele Unite
ale Americii etc.). Aceasta nu s-a menţinut însă prea multă vreme , Germania,Austria,Ungaria
cucerind din nou poziţii însemnate în comerţul exterior al României . Între anii 1923-1925 Austria
deţinea primul loc, după anul 1926 pe primul loc se situa Germania .Ponderi însemnate în comerţul
exterior al României în perioada interbelică au mai deţinut : Anglia,Franţa,Italia,Statele Unite ale
Americii,Cehoslovacia,Elvetia,Belgia-Luxemburg,Grecia,Olanda,Jugoslavia).
În anul 1920 taxele vamale au crescut de 5 ori faţă de 1904 datorită inflaţiei puternice care
cuprinsese întreaga lume capitalistă, inclusiv ţara noastră . În anul 1921 taxele vamale au cunoscut o
creştere puternică până în anul 1924 când a intrat în vigoare un nou tarif vamal alcătuit pe baza unor
taxe de aur,tot ca urmare a agravării procesului inflaţionist , taxe care urmau să fie transformate în
lei hârtie după un raport variabil. În 1926 s-au produs majorări ale taxelor vamale la produsele textile
şi metalurgice. Această majorare nu a împiedicat principalele ţări capitaliste să îşi continue exportul
d eproduse textile şi metalurgice în România la un nivel ridicat învingând barierele vamale. În anul
1927 se accentuează sistemul protecţionist astfel încât taxele vamale de import ajung la 21%. După
anul 1929 se produce o reducere simţitoare a taxelor: 16 % (1929)-6,3 % (1938).
Dezvoltarea economiei române în 1919-1939 se remarcă printr-o politică comercială externă
mai dinamică şi diversificată. De exemplu în 1931 statul român a inaugurat o politică “de valorificare
a produselor agricole “ care a durat până în 1939. Au fost adoptate variate modalităţi de
subvenţionare a exportului pentru ca produsele agricole române să poată penetra barierele tarifare în
continuă creştere de care se loveau pe pieţele Europei Occidentale. În plus s-au folosit măsuri şi
instrumente care să poată străpunge impedimentul limitărilor cantitative sub forma contingentelor, la
care erau supuse pe aceleaşi pieţe.
Din 1932 s-au instituit prime economice de diferenţiate pe tări şi categorii de mărfuri ,prime
care erau plătite dintr-un fond constituit din taxele percepute asupra autorizaţiilor de import. Legea
vamala din 1933 introduce ,ca măsuri de stimulare a exportului român de produse
manufacturate ,admisia temporară şi drawback-ul la materii prime importate şi,ulterior,industrializate
în ţară şi livrate în străinătate sub formă de produse superior prelucrate. În anul 1934 s-a creat un
fond pentru subvenţionarea exportului ,din care se plătea o primă de 6% la exportul de cereale ,lemn
şi petrol.

N.N.Constantinescu ,în “Istoria economică a României de la începuturi până la cel de-al

doilea Război Mondial”,susţine lipsa unei politici comerciale externe adecvate în ultima parte a
secolului al XIX-lea. Luarea unor măsuri de politică comercială ,care nu au favorizat dezvoltarea
industriei române ,se explică prin faptul că moşierimea şi negustorimea nu erau interesate de
dezvoltarea industriei ,ci de exportul de produse agricole,lucruri care au încurajat o politică
comercială liber-schimbistă; până în 1877 Principatele Unite , fiind dependente de Turcia , erau
supuse capitulaţiilor semnate de Imperiul Otoman , în favoarea puterilor occidentale . Încercarea de
afirmare a autonomiei Principatelor faţă de Imperiul Otoman prin încheierea convenţiei comerciale
cu Austro-Ungaria în 1875 pe baze liber-schimbiste , a dat o lovitură grea industriei române abia
înfiripate.
România a reprezentat o sursă de materii prime agricole şi piaţă de desfacere a mărfurilor industriale
pentru ţările din vestul şi centrul Europei. De exemplu în anul 1867 a avut loc instaurarea sistemului
dualist austro-ungar. Astfel burghezia şi aristocraţia austriacă, moşierimea maghiară, burghezia
maghiară ţineau în frâu masele populare şi burgheziile naţionale în formare ale celorlalte naţiuni
captive în imperiu, printre care şi cea română. Beneficiind de existenţa unui teritoriu vamal comun al
imperiului, Austria îşi asigură în contiunare piaţa transilvană pentru a desface produsele ei industriale
precum şi sursele de materii prime miniere şi agricole.
În 1881 sub pretextul controlului asupra navigaţiei Austria tindea spre asigurarea dominaţiei pe
Dunăre. Dat fiind această situaţie gravă, G.Bariţiu atrăgea atenţia subliniind că “fără Dunărea liberă
nu poate să existe România liberă;fără comerţ danubian şi maritim,industria şi comerţul ardelean nu
vor exista niciodată”. Acest lucru a îndemnat pe români să accelereze construirea marelui pod de la
Cernavodă şi amenajarea portului Constanţa.
De asemenea N.N.Constantinescu făcea referire la indicele preţurilor import-export. Astfel în
perioada 1880-1900 România plătea o tonă de marfă importată de 3,5-5 ori mai mult decât încasa pe
o tonă de marfă exportată. În perioada 1913-1915 România îşi imbunătăţeşte raportul preţ-cantitate
astfel că o tonă de marfă importată era platită de 2,93 ori mai mult decât o tonă de marfă exportată.
Din 1926 până în 1930 s-a ajuns să se plătească de 6-9 ori mai mult la import decât la export, iar în
perioada 1931-1935 s-a atins o cotă maximă de 11-15.
În perioada 1919-1925 statul a luat o serie de măsuri în scopul micşorării acestui raport. Printre
acestea se găsesc şi majorările taxelor la import şi instituirea de taxe la export.În anul 1932 s-a
introdus contingentarea importului,adică o modalitate de coordonare a volumului importului cu
mijloacele de plată rezultate la export.În perioada 1933-1938 ,90% din totalul importului a fost supus
regimului contingentărilor.
Evoluţia comerţului exterior al României de-a lungul perioadei interbelice:
Anii Export-mii Export- Import-mii Import- Sold
tone milioane lei tone milioane lei Milioane lei
1919 109 949 414 34313 -33364
1920 1467 10516 304 21289 -10773
1921 2713 15534 615 22833 -7299
1922 4070 15878 584 13940 +1939
1923 4901 19761 699 15861 +4080
1924 4833 23344 826 21619 +1725
1925 4664 23367 900 23998 -631
1926 6118 29068 924 28255 +813
1927 7337 38111 1008 33852 +4259
1928 5886 27599 953 32307 -4708
1929 7065 28960 1102 29628 -668
1930 9215 28522 805 23044 +5478
1931 10047 22197 560 15755 +6442
1932 9057 16722 450 12011 +4711
1933 8778 14171 467 11742 +2429
1934 8854 13656 636 13208 +448
1935 9276 16756 533 10848 +5908
1936 10549 20411 630 11886 +8525
1937 9637 22875 709 14699 +8176
1938 7409 15604 821 13600 +2004

Sursa:Mihai Irimiea,Istoria economiei naţionale,Ed. Universităţii din Ploieşti,2005.

Pe baza tabelului se observă că exportul a înregistrat o creştere cantitativă semnificativă,de la
109 mii de tone în anul 1919,la 10,5 milioane de tone în anul 1936. Importul a avut o tendinţă
generală de descreştere ,de la 1102 mii de tone în anul 1929,la numai 450 de tone în 1932.
 Bibliografie

1. Botez,Gh. Octavian,Comerţul internaţional şi politici comerciale,Ed. Fundaţiei”România de

mâine”
2. Cojanu,Valentin,Comerţul exterior şi dezvoltarea economică în România,Bucureşti,ILRI,1997
3. Constantinescu,N.N, Istoria Economică a României de la începuturi până la cel de-al doilea
Război Mondial
4. Irimiea,Mihai, Istoria Economiei Naţionale,Ed. Universităţii din Ploieşti,2005
5. Virgil Madgearu,Evoluţia economiei româneşti după războiul
mondial,Ed.Stiinţifică,Bucureşti,1995
6. Nicolae Suta et al. ,Istoria comerţului exterior român,Ed.Eficient,Bucureşti,1996