Comertul Intern Si International Al Romaniei Inainte Si Dupa 1990

UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAŞOV
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

SECŢIA “MARKETING”
Comertul intern si international al

Romaniei inainte si dupa 1990
-proiect-
-studii de caz-
2003-2004
CUPRINS
CAPITOLUL 1: Comertul international al Romaniei inainte si

dupa 1990
1.1 Comertul international al Romaniei inainte de 1990

1.2 Evoluţia comerţului exterior românesc în perioada 1990-2000
1.3 Comerţul international al României cu ţările din sud-estul Europei şi
cu Republica Moldova dupa 1990
1.4 Comerţul international al Romaniei cu tarile membre din Comunitatea
Statelor Independente dupa 1990
1.5 Comertul international al Romaniei cu tarile din Asia-Oceania,
Africa-Orientul Mijlociu si America Latina dupa 1990
1.6 Comertul international al Romaniei cu tarile din spatiul euro-atlantic dupa 1990
CAPITOLUL 2: Comertul intern al Romaniei inainte si dupa

1990
2.1 Comertul intern al Romaniei inainte de 1990

2.2 Comertul intern al Romaniei dupa 1990
CAPITOLUL 3: Impactul aderarii Romaniei la piata unica a

Uniunii Europene asupra evolutiei comertului romanesc
CAPITOLUL 4: Studii de caz
CAPITOLUL 5: Concluzii
BIBLIOGRAFIE
2
1-“Economia Romaniei-secolul XX-”-Tudorel Postolache, Editura Academiei Romane,
Bucuresti 1991
2-“Comertul exterior si politica comerciala a Romaniei in perioada de tranzitie la
economia de piata”-Nicolae Suta, Editura Economica, Bucuresti 2002
3- SURSA: Institutul de Economie Nationala
4-Internet: www. Situatia economica a Romaniei. Ro
5-Adevarul Economic, numarul 12, 20 martie 2002
6-Tribuna Economica, numarul 12, 20 martie 2002
7- Tribuna Economica, Protejarea importurilor în perioada negocierilor de aderare la
UE, numarul 12, 20 martie 2003
8- Capital, numarul 12, 20 martie 2003, pagina 50
9- Capital, numarul 1, 2 ianuarie 2003, pagina 13
10- Capital, numarul 51, 18 decembrie 2003
1.1 Comertul international al Romaniei inainte de 1990

“Comertul exterior al unei tari ne va da oglinda cea mai sigura a starii sale
economice. Prin exportul sau va arata puterea de productie a poporului; prin obiectele
importate se va vedea pana intru cat acest popor este economiceste de alte popoare”
(A.D.Xenopol-1880)
De-a lungul perioadei 1950-1989 imaginea Romaniei din punct de vedere
economic se schimba radical. Incep sa se produca aproape toate bunurile industriale in
aproape toate regiunile tarii. De la 4% exporturi de masini, utilaje si mijloace de
transport in 1950 se ajunge la 30% in 1989, de la 1,3% exporturi de marfuri industriale
de larg profilului economiei din „agrar” consum in 1950 la 18% in 1989, iar pe de alta
parte importul de bunuri de larg consum a coborat deliberat de la 10% in 1950 la 3% in
1989. Se poate spune ca a fost realizata transformarea profilului economiei din agrar in
industrial-agrar.1
In 1989, deschiderea economiei noastre spre exterior si trecerea ei la mecanismele
de piata impun intensificarea participarii Romaniei la organizatiile si organismele
economice internationale, precum si la sistemele multilaterale de reglementare a
comertului.
La formarea, in anul 1989, a excedentului contului curent pe relatia devize
convertibile a contribuit continuarea unor exporturi de produse romanesti neeficiente, cu
un curs de revenire cu mult peste cel mediu de 20.08 lei/dolar, realizat in anul 1989,
cum ar fi: televizoare alb-negru- 52.18 lei/dolar, radio-receptoare- 57.82 lei/dolar, lampi
electrice cu incandescenta- 38.58 lei/dolar, pasta de tomate- 38.50lei/dolar, covoare
mecanice plusate- 37.4 lei/dolar si altele, precum si limitarea importului numai la
materii prime, materiale si combustibili pentru productie.
In anul 1989, din activitatea de prelucrare a titeiului din import- 15.3 milioane
tone, in valoare de 1.8 miliarde dolari- pentru export de produse petroliere, au ramas la
31 decembrie 1989 obligatii de plata catre furnizorii straini in suma de 402.6 milioane
dolari. Aceste obligatii de plata urmau sa fie achitate partial din stocul de produse
petroliere destinate exportului, care dupa evidentele Intreprinderii de Comert Exterior
Petrol-export-import si a randamentelor raportate in anul 1989, are la 31 decembrie
1989 de 928.1 mii tone- aproximativ 141 milioane dolari.
Ca urmare a masurilor adoptate imediat dupa 22 decembrie 1989, in perioada de
prelungire a executiei bugetare s-a decontat din “fondul pentru subventionarea diferentei
dintre valorile in lei ale exporturilor si importurilor Romaniei la preturile si tarifele
interne formate ale legii si valoarea externa a acestora, transformata in lei la cursul
comercial” suma de 9.1 miliarde lei, reprezentand influente financiare rezultate prin
exportul unor marfuri in anii 1988-1989.
Din punct de vedere al exportului Romaniei pe locuitor, in anul 1988, comparativ
cu celelalte tari europene, Romania detine locul 22 cu un export de aproximativ 450$ pe
locuitor. In anul 1988 aceasta medie era de peste patru ori mai mica decat media tarilor
europene si de circa opt ori mai mica decat media statelor dezvoltate din Europa.2
In ceea ce priveste principalii indicatori ai economie nationale a Romaniei de-a
lungul perioadei 1980-1989 cifrele se prezinta astfel:1
1980 1985 1989
4
Volumul comertului exterior Export 50 963 192 295 167 780
(milioane dolari valuta) Import 59 006 148 361 134 982
Ponderea produselor manufacturate in 61.5% 67.7% 61.2%
volumul exportului (%)
Vanzarile de marfuri cu amanuntul prin 9 598 12 192 12 843
comert (lei/locuitor)
Ceea ce marcheaza in mod deosebit inceputul transformarilor economice este

scaderea exporturilor la aproape jumatate din valoarea anului anterior (1989). Aceasta
avea loc pe fondul unei reorientari a fluxurilor de import/export care urma sa fie
decisiva pentru noua configuratie a schimburilor noastre externe, dupa cum poate fi
observat si tabelul care urmeaza:2
Exporturi catre... Importuri din...

Directia geografica (% din total) (%din total)
1989 1991 1989 1991
Tarile est-europene 42.3 27.4 43.5 26.2
Tarile dezvoltate 41.5 57.1 15.4 44.7
Tarile in curs de dezvoltare 16.2 15.5 41.1 29.1
In 1985, exportul si importul reprezentau 22%, respectiv 18% din valoarea

produsului intern brut.
Perioada de varf a dezvoltarii este denumita perioada inainte de 1990, in care
structura economica este una dinamica si care evolueaza in sensul modernizarii sale.
Astfel, in anii `80 exportul de produse manufacturate reprezinta 80% din total, iar
importul de produse de baza reprezinta 60%din total, din care 50% il reprezinta
materiile prime si combustibilii.
Produsele manufacturate reprezinta in anul 1987 54.4% din exportul de
manufacturate al tarilor Europei de Est, iar in ceea ce priveste tara noastra, ele detineau
in 1981 cel putin 16.1% din exportul catre tarile industrializate, cifra comparabila doar
cu cele ale grupelor “imbracaminte”-16.7% si “produse siderurgice”-16%.1
Ca urmare a regimului aplicat inainte de 1990, in anul 1991, 50% din totalul
tractoarelor produse si 47% din frigidere se exportau. La fel se exportau 38% din
motoarel electrice sub 0.25kw, 35% din autoturismele de teren si 28% din auotturismele
de oras.
Marfurile ce compun grupa “imbracaminte” detineau in 1989 impreuna cu
“textilele, incaltamintea si articolele de piele” 26.6% din exporturile noastre de
manufacturate catre tarile avansate, iar in 1990, numai primele doua grupe insemnau
26%.
“Mobilierul de lemn” devine in 1991 cel mai important articol de export , in
conditiile in care se exporta 53.8% din productie.1
“Produsele siderurgice” au inregistrat si ele o evolutie frumoasa in deceniul opt,
detinand in prezent, in jur de 7% din exportul nostru pe piata OCDE. O pozitie
comparabila detin si “produsele chimice”, indeosebi “ingrasamintele”-3.3% in exportul
total din 1991, dar acestea se afla intr-un declin total.2
Daca realizam o ierarhizare a primelor zece, cele mai competitive industrii
romanesti, asa cum erau ele la inceputul anilor `80, dupa criteriul ponderii detinute in
importurile totale ale tarilor avansate, prezentarea ar fi realizata in urmatorul
mod:”mobila”-2.39%, “ingrasaminte”-1.59%, “imbracaminte”-0.92%, “incaltaminte si
articole din piele”-0.81%, “produse siderurgice”-0.73%, “masini agricole”-0.64%,
“manufacturate din minerale, sticla, portelan, faianta”-0.47%, “elemente chimice si
masini de prelucrare a metalului”-fiecare cu 0.29% si “produse din lemn si hartie”-
0.25%.
Din cele zece industrii enumerate mai sus, jumatate necesita folosirea intensiva a
fortei de munca necalificate sau a resurselor minerale si agricole, in concluzie la export
predomina produsele care folosesc intensiv forta de munca.2
Dimensiunile tot mai mari ale ramurilor industriale energointensive au determinat
cresterea importurilor de energie. Astfel, in totalul resurselor din 1989 importul de
energie electrica este de 9.3% (fata de 4.3% in 1985), de carbune cocsificabil de 60% si
de titei de circa 2/3. Per total importul de energie primara si transformata in balanta
resurselor a fost de 39.2% (fata de 28.2% in 1980).1
Comertul exterior cu produse alimentare si agricole a inregistrat solduri
excedentare in perioada 1970-1989, chiar in conditiile in care dotarea cu capital pe
muncitor agricol, ca si productivitatea muncii au ramas nemodificate.
Cu siguranta ca avantajele naturale, care la inceput pot insemna si avantaje in
productie, nu ofera sine die si fara efort din partea celor ce detin avantaje comparative.
Acest lucru este deja valabil in ceea ce priveste Romania, de vreme ce partea detinuta in
1990 de alimente si produse agricole in exporturile pe piata OCDE era de sapte ori mai
mica decat in Bulgaria, de cinci ori mai mica decat in Ungaria, de patru ori mai mica
decat in Polonia si de doua ori mai mica decat in Republica Ceha si Slovaca.2
In ceea priveste societatile comerciale cu sediul in strainatate, la sfarsitul anului
1989 erau inregistrate:1
-34 societati comerciale cu sediul in strinatate, dintre care 4 inactive si 4 in
lichidare;
-29 societati mixte de productie si comercializare cu sediul in strinatate, dintre
care 3 in conservare, 3 inactive si 3 in lichidare;
-5 societati mixte de productie si comerciale cu sediul in Romania;
-10 societati mixte bancare si de asigurari.
Capital social varsat Rezultate financiare Beneficii transferate

de partenerii romani preliminate pe 1989 in tara
TOTAL 135.96 16.42 53.63
6
Societati comerciale 3.27 1.78 25.06
cu sediul in
strinatate(34), dintre
care:
-cu beneficii (23) 2.59 1.97 22.50
-cu pierderi (3) 0.29 -0.19 0.52
Societati mixte de 32.42 4.29 3.67
productie si
comercializare cu
sediul in
strinatate(29), din
care:
-cu beneficii (6) 4.78 5.61 2.46
-cu pierderi (6) 17.59 -1.32 1.19
Societati mixte de 67.63 -9.20 11.47
productie si
comerciale cu sediul
in Romania(5), din
care:
-cu beneficii (2) 8.28 0.52 2.5
-cu pierderi (3), 59.35 -9.72 8.97
dintre acestea:
OLTCIT 52.46 -9.18 -
Societati mixte 32.64 19.55 13.43
bancare si de
asigurari(10)
Creante externe ale Romaniei
Balanta creantelor si angajamentelor externe reflecta valoarea drepturilor de

realizat si a obligatiilor de plati in valuta ale Romaniei, existente la 31 decembrie 1989,
din relatiile de comert exterior si cooperare economica internationala si din alte activitati
care genereaza drepturi si obligatii in valuta.
Situatia creantelor si angajamentelor externe ale Romaniei, la 31 decembrie 1989,
se prezinta asfel:1
-miliarde unitati valutare-

Devize convertibile Cliring valute est
-dolari SUA- -ruble transferabile-
31.XII Modificari fata 31.XII Modificari fata
.1989 de 31.XII.1988 .1989 de 31.XII.1988
a)Creante, total- din care: 5.22 +0.98 1.65 -0.03
-din creditele acordate si 2.90 +0.12 1.02 +0.63
documente de export in curs de
incasare, din acestea:
-restante 1.05 +0.32 0.06 -
-disponibilitati, din care: 2.06 +1.03 0.60 -0.06
-in valute convertibile 1.84 +1.08 - -
b)Angajamente, total-din care: 0.89 -1.71 0.65 +0.12
-documente de import in curs de 0.58 +0.20 0.18 +0.02
plata
c)Creante nete (a-b) 4.33 +2.69 1.00 -0.15
Creantele din credite acordate si documente de export in curs de incasare, in suma

de 2900 milioane de dolari, sunt localizate, in principal, pe urmatoarele tari: Irak-1489.1
milioane dolari, din care 544.3 milioane dolari restante; Egipt-488.8 milioane dolari, din
care 177.7 milioane dolari restante; Siria-158.1 milioane dolari, din care 15.6 milioane
dolari restante; Sudan-135 milioane dolari, din care 77 milioane dolari restante; Libia-
90.2 milioane dolari, din care 33.8 milioane dolari restante;
Creantele restante de peste 1 miliard dolari, in crestere fata de 31.XII.1988, au
fost cauzate de politica aberanta de a se efectua exporturi fara a exista conditii
asiguratorii de plata: greutatile financiare ale tarilor in curs de dezvoltare partenere de
comert exterior; interdictiile dictatoriale ca la reglementarea realizarii creantelor, partea
romana sa poata importa bunuri de consum si alte produse manufacturate, care nu puteau
fi re-exportate sau prelucrate in vederea exportului.
La 31 decembrie 1989, rezervele internationale ale Romaniei erau de 1.8 miliarde
de dolari.1
La sfarsitul primului semestru al anului 2001 Romania avea de recuperat creante
in valoare de circa 2 miliarde de dolari si 912.8 milioane ruble transferabile, care se
reactualizeaza periodic cu valoarea dobanzilor. Aceste creante provin din relatiile
comerciale si de cooperare ale Romaniei, desfasurate inainte de 31.12.1989, cu
urmatoarele tari: Libia(14.9 milioane de dolari), Guineea (16.3 milioane de dolari),
Mozambic (116.7 milioane de dolari), Angola (17.7 milioane de dolari), R.Congo(fosta
Zair) (0.546 milioane de dolari) si R.P.Congo (1.44 milioane de dolari), Cuba (901.5
milioane ruble transferabile), R.P.D.Coreeana (8.2 milioane ruble transferabile) si
R.Mongola (3.1 milioane ruble transferabile).
Au fost intreprinse multiple actiuni pentru recuperarea acestor creante, tratative cu
partenerii externi aflandu-se in diverse stadii de negociere prin intermediul Ministerului
Finantelor Publice, ofertele fiind analizate in cadrul Comisiei Interdepartamentale pentru
recuperarea creantelor, din care fac parte si reprezentanti ai Ministerului Afacerilor
Externe.2
8
1.2 Evoluţia comerţului exterior românesc în perioada
1990-2000
Dinamică şi volum
Evoluţia din economia românească în perioada 1990-2000 s-a reflectat şi în

dinamica şi volumul comerţului exterior.
Exportul s-a prăbuşit după 1989, înregistrând o scădere permanentă până în anul
1993, când reprezenta doarcirca 40% din nivelul atins în 1989; o anumită redresare s-a
înregistrat în anii următori fără să se atingă nivelul din 1989; în anul 1998 exportul a fost
de 8.299 milioane dolari, cu 1,6% mai mic faţă de anul 1997.
În 1999 exporturile au totalizat 8.504,7 milioane dolari, sporind cu 2,4% faţă de
anul precedent. Creşteri însemnate ale exporturilor s-au înregistrat în 1999 la
îngrăşămintele chimice, produse agricole vegetale, lemn brut şi produse derivate, reactori
nucleari, boilere, maşini şi dispozitive mecanice, animale vii şi produse animaliere,
încălţăminte, pălării, produse textile, îmbrăcăminte, etc. Scăderi semnificative ale
exporturilor s-au înregistrat în 1999 la produse alimentare, băuturi, tutun, produse
chimice organice, fontă, fier şi oţel, grăsimi şi uleiuri animale şi vegetale, automobile,
tractoare şi alte vehicule, instrumente şi aparate optice, fotografice, cinematografice,
medico-chirurgicale, instrumente muzicale şi altele.
În anul 2000 exporturile au făcut un important salt, sporind cu 21,9% faţă de
nivelul anului 1999, şi totalizând 10.366,5 milioane dolari SUA. Media lunară a
exporturilor a fost de 863,9 milioane dolari SUA (faţă de 708,6 milioane în 1999),
reprezentând nivelul valoric anual de export cel mai mare înregistrat după anul 1989.
Produsele industriale au reprezentat 97,4% din totalul exporturilor în anul 2000,
iar produsele din agricultură şi silvicultură au deţinut o pondere de numai 2,6%.
Creşteri însemnate ale exporturilor s-au înregistrat la: articole de îmbrăcăminte şi
materii textile, produse metalurgice, maşini şi dispozitive mecanice, maşini, aparate şi
echipamente electrice, aparate de înregistrat sau reprodus sunetul şi imaginile, produse
minerale, încălţăminte, pălării, umbrele şi articole similare, produse din lemn, inclusiv
mobilă, produse chimice, mijloace şi materiale de transport.
Importul, exceptând anul 1990, a înregistrat de asemenea, o puternică reducere în
anii 1991-1993, pentru ca în perioada anilor următori să înregistreze creşteri
semnificative, depăşind nivelul anului 1989 substanţial. În anul 1998 importul a fost de
11.821 milioane de dolari, cu 4,8% mai mare faţă de anul 1997; gradul de acoperire a
importurilor cu exporturi a fost în 1998 de 76,1% faţă de 81% în 1997.
Importurile (CIF) realizate în 1999 s-au cifrat la 10.392,1 milioane dolari, fiind în
scădere cu 12,2% faţă de anul precedent. Gradul de acoperire a importurilor cu
exporturile (FOB-FOB) a fost în anul 1999 de 88,7% faţă de 76% în 1998. Faţă de anul
1998, importurile au crescut la: produse din lemn, plută şi împletituri din nuiele, produse
diverse ale industriei chimice, fibre sintetice sau artificiale discontinue, produse
farmaceutice şi bumbac. Scăderi însemnate s-au înregistrat la importurile de: automobile,
tractoare şi alte vehicule, grăsimi şi uleiuri animale sau vegetale, animale şi produse
animaliere, fontă, fier şi oţel, combustibili şi uleiuri minerale, materii bituminoase,
produse alimentare, băuturi şi tutun, produse ale industriei lemnului, produse chimice
organice, reactori nucleari, boilere, maşini şi dispozitive mecanice, instrumente şi aparate
optice, fotografice, cinematografice, medico-chirurgicale, instrumente muzicale şi altele.
În anul 2000, importurile CIF s-au cifrat la 13.054,5 milioane de dolari SUA
(12.049,6 milioane dolari SUA FOB), crescând faţă de anul anterior cu 25,6%. Media
lunară a importurilor a fost de 1.087,9 milioane dolari SUA, reprezentând nivelul valoric
cel mai mare înregistrat după 1989.
Cele mai importante creşteri ale importurilor, în anul 2000, au fost înregistrate la:
maşini şi dispozitive mecanice, maşini, aparate şi echipamente electrice, aparate de
înregistrat sau reprodus sunetul şi imaginile, materii textile şi articole din acestea,
produse minerale, produse chimice etc.
Gradul de acoperire a importurilor cu exporturile (FOB-FOB) a fost de 86% în
anul 2000, comparativ cu 88,7% în 1999.
Această evoluţie a exportului şi importului a determinat un puternic dezechilibru
al balanţei comerciale al cărei deficit a oscilat în perioada 1990-2000 între circa 1 miliard
dolari (1994) şi 4 miliarde dolari (1990); deficitul din anul 1998 a fost de 3,5 miliarde
dolari, cel din 1999 de 1.887,4 milioane doalari, iar cel din anul 2000 de 2.688 milioane
doalri (FOB/CIF).
Excedente în balanţa comercială a României s-au înregistrat în anul 2000 cu
Turcia, Bulgaria, Republica Moldova, Iugoslavia, Olanda, Anglia şi Portugalia, iar
deficite îndeosebi cu: Federaţia Rusă, Germania, Republica Cehă, Ungaria, Italia,
Ucraina, Slovacia, Polonia, China, Austria, Suedia, Grecia, Finlanda, Irlanda.
În anul 2000, volumul operaţiunilor de comerţ exterior realizat de agenţii
economici cu capital integral privat şi majoritar privat s-a cifrat la 6.814,1 milioane dolari
pentru exporturi şi la 9.137,8 milioane dolari pentru importuri (CIF). Ponderea agenţilor
economici privaţi a crescut de la 48,9% în 1998 la 65,7% în 2000 din totalul exporturilor
şi de la 70% din totalul importurilor.
Dacă în anul 1980 volumul comerţului exterior (export + import) pe cap de
locuitor era în România de circa 1.100 dolari, iar în anii 1988-1989 de circa 900 dolari,
depăşind media mondială, în anul 1994 nu mai reprezenta decât 560 de dolari, iar în anii
1997-1999 circa 850 dolari (circa 370 dolari la export şi 480 dolari la import), situându-
se sub media mondială. În anul 2000 s-a produs un uşor salt, volumul total al comerţului
nostru exterior pe locuitor crescând la 1.044 dolari SUA (din care exportul 463 dolari, iar
importul 582 dolari), rămânând însă tot media mondială.
Totodată, dacă în anii 1975-1980 ponderea României în comerţul mondial era
de circa 0,6-0,7% (export + import), în anii 1988-1989 acesta scăzuse la circa 0,4%, în
1994 la 0,14%, iar în anii 1997-2000 la circa 0,18-0,2% (0,15%-0,16% la export şi 0,2%-
0,22% la import).
Cu asemenea ponderi, România ocupa în 1988 locul 38 în exportul mondial, iar
în 1999 doar locul 60.
Aceşti indicatori arată o puternică degradare a poziţiei României în general în
economia mondială şi în special în comerţul internaţional.2
Structura comerţului exterior
În anii 1997-2000 în structura exportului României au predominat: produsele

textile (circa 24-26% din totalul exportului), metalele comune şi articole din acestea
10
(circa 18-19%), maşinile, utilajele şi mijloacele de transport (circa 14-15%), produsele
chimice (circa 6-9%), produsele din piele (circa 7-8%), produsele industriei lemnului,
hârtiei şi celulozei (circa 4-5%), produsele minerale (circa 6-8%), produsele alimentare
(circa 5-7%), alte mărfuri şi produse diverse (circa 6-7%).
În anul 2000, în structura pe mărfuri a exporturilor, cinci secţiuni de mărfuri au
deţinut 69,7% din total exporturi: materii textile şi articole din acestea (24,2%), produse
metalurgice (16%), maşini şi dispozitive mecanice, maşini, aparate şi echipamente
electrice, aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul şi imaginile (14%), produse
minerale (7,9%) şi încălţăminte (7,6%).
În anii 1997-2000 în structura importului României au predominat: maşinile,
utilajele şi mijloacele de transport (circa 23-24% din totalul importului), produsele
minerale (circa 15-22%), materiile prime textile şi produse din acestea (circa 14-16%),
produsele chimice (circa 12-13%), metalele comune şi produse din acestea (6-7%),
produsele alimentare (circa 8-20%), alte produse diverse (circa 10-15%).
În anul 2000, în structura importului pe mărfuri, trei secţiuni au deţinut 55,4%
din totalul importurilor: maşini şi dispozitive mecanice, maşini, aparate şi echipamente
electrice, aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul şi imaginile (24,6%), materii
textile şi articole din acestea (16,3%) şi produse minerale (minereuri, ţiţei, produse
petroliere, gaze naturale)(14,5%).2
Orientarea geografică a comerţului exterior
Revoluţia din decembrie 1989 şi evenimentele care au urmat (desfiinţarea

CAER, prăbuşirea imperiului sovietic, criza din golf, criza iugoslavă, recensiunea
economică pe plan mondial) au determinat modificări importante şi în orientarea
geografică a comrţului nostru exterior.
Încă din ianuarie 1990, România a recunoscut de drept Comunitatea Economică
Europeană, acreditând un ambasador pe lângă organele comunitare de la Bruxelles. Apoi
a negociat primul acord comercial global cu aceasta, acord care a intrat în vigoare la 1
mai 1991. Ulterior, România a negociat cu Comunităţile Europene şi statele membre un
Acord de asociere, odată cu care a fost elaborat şi adoptat şi un Acord interimar, care a
intrat în vigoare la 1 mai 1993 numai pentru partea comercială. Acordul de asociere a
intrat efectiv în vigoare la 1 februarie 1995 şi are menirea să pregătească condiţiile pentru
o viitoare aderare a României la Uniunea Europeană. La 22 iunie 1995, România a cerut
oficial aderarea la Uniunea Europeană, iar în februarie 2000 au început efectiv
negocierile.
În anii 1998-2000, distribuţia geografică a exporturilor României a fost
următoarea : către ţările dezvoltate circa 70%-72,0%, către ţările în tranziţie circa 12-14%
şi către ţările în curs de dezvoltare circa 16,0%. Din grupul ţărilor dezvoltateponderea cea
mai mare şi într-o permanentă creştere a revenit Uniunii Europene (circa 65%-66% din
totalul exporturilor româneşti), urmată la distanţă de SUA şi AELS. O pondere în creştere
a revenit şi ţărilor din CEFTA (circa 7-8%) deşi ponderea ţărilor în tranziţie este în
uşoară scădere faţă de anii anteriori.
În anul 2000 principalii parteneri comerciali în derularea exporturilor (totalizând
72,7%) au fost : Italia (22,4% din totalul exporturilor), Germania (15,7%), Franţa (7,0%),
Turcia (6,1%), Anglia (5,3%), SUA (3,7%), Ungaria (3,4%), Olanda (3,2%), Grecia
(3,1%) şi Bulgaria (2,8%).
Distribuţia geografică a importurilor României a fost în anii 1998-2000
următoarea : din ţările dezvoltate circa 64,0-69,0%, din ţările în tranziţie circa 20,0-
23,0% şi din ţările în curs de dezvoltare 12,0-13,0%. Uniunii Europene i-a revenit cea
mai mare pondere din importul românesc (56,0-60,0%), urmată la distanţă de SUA şi
AELS. O pondere mare şi cu o tendinţă pronunţată de creştere în importurile României a
revenit CEFTA (8-9%).
Principalii parteneri ai României în derularea importurilor au fost în anul 2000 :
Italia (18,7% din totalul importurilor), Germania (14,7%), Federaţia Rusă (8,6%), Franţa
(6,1%), Anglia (4,1%), Ungaria (3,9%), SUA (3,0%), Grecia (2,8%), Austria (2,5%) şi
Kazahstan (2,3%).2
1.3 Comerţul international al României cu ţările din sud-

estul Europei şi cu Republica Moldova dupa 1990
Evoluţia exportului şi structura acestuia

Exportul în ţările balcanice a evoluat diferit de la ţară la ţară. Cel mai mare volum
al exportului s-ă înregistrat către Iugoslavia, care, în anul 1997, s-a cifrat la 139,8
milioane dolari, însă, în urma impunerii embargoului, acesta a scăzut la 118,6 milioane
dolari în 1998 şi la 85,9 milioane dolari în 1999. Din anul 2000 se observă o revenire la
nivelurile anterioare anului 1997. Astfel, în anul 2000, valoarea exportului a fost de 137,9
milioane dolari, iar pentru anul 2001 se prevede o depăşire a acestui nivel.
Principalele mărfuri care se exportă în Iugoslavia sunt: combustibili şi uleiurile
minerale, sare şi clorură de sodiu, cimenturi bituminoase, produse chimice anorganice,
îngrăşăminte minerale, hârtie şi carton, fontă, fier şi oţel, în special bare din oţeluri
nealiate, vehicule şi echipamente pentru căile ferate etc.
Croaţia este următoarea ţară cu pondere importantă în exportul românesc. Ca şi în
cazul Iugoslaviei, evoluţia exporturilor româneşti pe această relaţie a urmat aceeaşi
tendinţă de scădere în perioada 1997-1999 şi de redresare începând cu anul 2000.
Principalele mărfuri la exportul către această ţară sunt: automobilele, tractoarele şi
alte vehicule terestre, carne, în special de ovine, produse chimice organice, fructe
comestibile etc.
Pe locul trei în ierarhia celor mai importante pieţe de desfacere pentru exporturile
româneşti în regiune se situează Macedonia, cu un volum al exportului de 14,2 milioane
dolari în anul 200.
Cele mai importante categorii de mărfuri româneşti care se exportă în Macedonia
sunt: aluminiul şi articole din aluminiu, carne de porc, uleiuri brute de floarea-soarelui
etc.
În Bosnia şi Herţegovina exporturile româneşti au urmat un curs relativ constant,
cu tendinţă de creştere, în anul 2000 înregistrând o valoare de 12,8 milioane dolari, cu
perspectiva ca în anul 2001 să se depăşească această cifră.
12
Principalele mărfuri care se exportă în Bosnia şi Herţegovina sunt: bare din fier
sau oţel nealiate, laminate la cald, animale vii, produse chimice anorganice, automobile şi
tractoare, aluminiu şi articole din aluminiu etc.
În cazul Albaniei, situaţia exportului României este diferită; în anul 1997 se
înregistra o valoare de 3,2 milioane dolari, pentru ca în anul 2000 aceasta să ajungă la
10,4 milioane dolari, iar perspectiva pentru anul 2001 este de creştere, putând înregistra
14 milioane dolari. Principalele mărfuri exportate sunt: cereale, produse petroliere,
produse din carne etc.
Exportul către Republica Moldova, cu care România a încheiat din 1994 Acordul
de liber schimb, înregistra o tendinţă accentuată de scădere. În perioada analizată s-a
realizat un export de 128,7 milioane dolari în 1997, scăzând, în 1999, la 101 milioane
dolari, iar perspectiva pentru anul 2001 este de a se menţine acest nivel.
Principalele mărfuri exportate sunt: combustibili şi uleiuri minerali, produse
chimice anorganice, materiale plastice, săpunuri, hârtie şi cartoane, energie electrică etc.2
Evoluţia importului şi structura acestuia
În ceea ce priveşte importul din ţările din Europa de Sud - Est şi Republica
Moldova, pe primul loc se află tot Iugoslavia, din care România a efectuat importuri în
anul 1997 de 54,1 milioane dolari, în 1998 de 61,2 milioane dolari şi în 2000 de 65,3
milioane dolari.
Principalele mărfuri care fac obiectul importurilor din Iugoslavia sunt: energie
electrică, produse chimice organice, produse farmaceutice, materiale de construcţii, cupru
electrolitic, maşini şi aparate electrice, părţi de vehicule pentru calea ferată etc.
Pe locul doi se află Republica Moldova, de unde România înregistrează, în 1997,
importuri în valoare de 62,4 milioane dolari. Începând cu anul următor, acestea au intrat
pe un trend descendent, cu valori de 61,8 milioane dolari în 1998, 40,4 milioane dolari în
1999 şi 41,3 milioane dolari în anul 2000.
Principalele mărfuri care se importă din Republica Moldova sunt: zahăr şi
produse zaharoase, preparate din legume şi fructe, tutun şi înlocuitori de tutun prelucrat,
carne de bovine, produse lactate, băuturi alcoolice şi nealcoolice, sticlă şi articole din
sticlă etc.
Pe locul trei, în această zonă, se situează Croaţia, importul din această tară
înregistrând 15,6 milioane dolari în 1997. în anii următori importurile româneşti din
această ţară au scăzut, atingând 3,7 milioane dolari în anul 2000.
Principalele mărfuri care se importă din Croaţia sunt: uleiuri petroliere pentru
motoare, produse chimice organice, maşini şi dispozitive mecanice etc.
Pe locul următor se situează Bosnia şi Herţegovina, din care România a efectuat
importuri în valoare de 7,6 milioane dolari în 1997, 11,1 milioane dolari în 1998,
ajungând la 11,5 milioane dolari în anul 2000.
Principalele mărfuri care se importă din Bosnia şi Herţegovina sunt: produse
chimice anorganice sub formă de fluoruri, corindon artificial, hidroxid de aluminiu etc.
Cea mai redusă valoare a importurilor s-a înregistrat cu Albania. În perioada
analizată importurile s-au cifrat la 122 mii dolari în 1997, 46 mii dolari în 1999, 55 mii
dolari în anul 2000 şi 527 mii dolari în primele şase luni ale anului 2001.2
Evoluţia soldului balanţei comerciale în perioada 1997-2001
(6 luni)
În toată perioada analizată, şi cu toate ţările menţionate, România a înregistrat

excedent în balanţa comercială.
Cele mai mari excedente le-a înregistrat în relaţiile comerciale cu Iugoslavia:
+85,7 milioane dolari în 1998; +57,5 milioane dolari în 1999; +72,6 milioane dolari în
anul 2000. În primele 6 luni ale anului 2001 s-au înregistrat in excedent de +59,2
milioane dolari.
De asemenea, excedentele mari în balanţa comercială se înregistrează şi cu
Republica Moldova, astfel: în 1997, +66,2 milioane dolari; +66,8 milioane dolari în
1998; +60,6 milioane dolari în 1999, recordul deţinându-l anul 2000, când s-a înregistrat
un excedent de +101 milioane dolari.
Excedente importante au înregistrat şi balanţele comerciale cu celelalte ţări,
recordul înregistrându-se în anul 2000, cu Croaţia, +15,5 milioane dolari, Macedonia,
+12,3 milioane dolari, şi Albania, +10,4 milioane dolari.2
1.4 Comerţul international al Romaniei cu tarile

membre din Comunitatea Statelor Independente dupa 1990
Evoluţia exportului şi structura acestuia
Pe total ţări membre ale CSI, în perioada analizată, 1997-2001 (6 luni), situaţia se
prezintă astfel: în anul 1997, România înregistra către acestea un export de 398,7
milioane dolari, însă acesta a scăzut la 216,2 milioane dolari în 1998 şi la 176,6 milioane
dolari în 1999. Din anul 2000 se observă o uşoară redresare a exportului. Astfel, în anul
2000, valoarea acestuia a fost de 241,7 milioane dolari, iar pentru anul 2001 se prevede o
depăşire a acestui nivel.
Federaţia Rusă se află pe primul loc în ierarhia celor mai importante pieţe de
desfacere pentru mărfurile româneşti în regiune. Exporturile româneşti au avut însă o
evoluţie în scădere până în anul 2000. astfel, în anul 1997, exporturile româneşti s-au
cifrat la 249,8 milioane dolari; în 1998 au scăzut la 80,8 milioane dolari, iar în 1999 au
ajuns la 46,9 milioane dolari. În anul 2000 exporturile au crescut la valoarea de 88,8
milioane dolari, cu perspectiva ca în anul 2001 să se depăşească această cifră.
Principalele mărfuri exportate în Federaţia Rusă au fost: carne şi organe de vită,
produse chimice anorganice (corindon), articole şi accesorii de îmbrăcăminte, obiecte de
piele, produse farmaceutice, aparate pentru răcit şi congelat, ţevi, conducte şi produse
tubulare etc.
Ucraina este următoarea ţară cu pondere importantă în exportul românesc. Ca şi în
cazul Federaţiei Ruse, evoluţia exporturilor româneşti pe această relaţie a uramt aceeaşi
tendinţă de scădere în perioada 1997-1999 şi de redresare începând cu anul 2000. astfel,
în anul 1997 s-a înregistrat un export de 91,8 milioane dolari, scăzând, în 1998, la 53,1
milione dolari, iar în anul 2000 crescând la 89,7 milioane dolari.
14
Principalele mărfuri la exportul românesc în Ucraina sunt: benzine, motorine,
băuturi alcoolice şi nealcoolice, hidrixid de sodiu, săpunuri şi produse de spălat, rulmenţi,
furnale şi cuptoare electrice industriale, mobilier şi părţi ale acestuia etc.
Pe locul trei în ierarhia celor mai importante pieţe de desfacere pentru mărfurile
româneşti în exportul către CSI se situează Georgia, unde exporturile au urmat un curs cu
tendinţă de creştere. În anul 1997 volumul exportului s-a cifrat la 36,5 milioane dolari,
crescând în 1998 la 64,9 milioane dolari, reducându-se apoi la 51,1 milioane dolari în
1999 şi la 42,3 milioane dolari în 2000.
Principalele mărfuri ce fac obiectul exportului în Georgia sunt : uleiurile
petroliere şi uleiurile obţinute din minerale bituminoase (benzine, motorine), mobilă şi
părţi de mobilă, cereale, etc.
Un loc mai puţin semnificativ, în ordine, l-a ocupet Kazahstanul către care s-a
înregistrat un export de 4,3 milioane dolari în 1997, de 6,8 milioane dolari în 1998 şi de
9,9 milioane dolari în anul 2000.
Principalele mărfuri în exportul către Kazahstan sunt : ţevi, conducte, profile
tubulare, rezervoare, tancuri, căzi şi recipiente, mobilier şi părţi ale acestuia, laminoare
pentru metale etc.
Celelalte exporturi ale României în ţările membre CSI sunt mai modeste, valori
ceva mai ridicate înregistrându-se în relaţiile cu Uzbekistanul şi Belarus.2
Evoluţia importului şi structura acestuia
Importurile României din ţările membre ale Comunităţii Statelor Independente

ocupă un loc important în cadrul relaţiilor economice internaţionale. Importurile din
Federaţia Rusă ocupă locul trei în topul ţărilor cu care România are relaţii comerciale.
Importueile din ţările CSI, în perioada 1997-2001 (6 luni), au avut o evoluţie
relativ constantă, cu excepţia anului 1999, când importul României a înregistrat o
scădere.
Astfel, din Federaţia Rusă România a importat mărfuri în valoare de 1.356,1
milioane dolari în 1997, de1.062,3 milioane dolari în 1998 şi de 1.120,5 milioane dolari
în anul 2000. În primele 6 luni ale anului 2000 importul a înregistrat valoarea de 698,4
milioane dolari.
Principalele mărfuri importate din Federaţia Rusă sunt ţiţeiul şi gazele naturale.
La ţiţei s-a îregistrat un import de 588,9 milione dolari în 1997 şi de 455,7 milioane
dolari în 1998. la gazele naturale importul a fost de 448,9 milioane dolari în 1997 şi de
350,4 milioane dolari în 1998.
Alte mărfuri cere se importă din Federaţia Rusă sunt : semifabricate din fier sau
oţeluri nealiate, îngrăşăminte minerale, fosfaţi de calciu naturali, minereuri şi concentrate
de fier, produse chimice anorganice, produse chimice organice, etc.
Pe locul doi la importul României din spaţiul CSI se află Kazahstanul, valoarea
importurilor din această ţară evoluând ascebdebt, o dată cu creşterea înregistrată la
importul de ţiţei. Astfel, în 1998, importul s-a cifrat la 15,4 milione dolari, în anul 1999 a
crescut la 101,5 milioane dolari, iar în anul 2000 s-a cifrat la 295 milioane dolari. În
primele 6 luni ale anului 2001 s-a înregistrat un import din Kazahstan în valoare de 79,6
milioane dolari. Principalele mărfuri importate din acestă ţară sunt ţiţeiul şi produsele din
fontă, fier, oţel.
Ucraina se situează pe locul al treilea în cadrul importului realizat de ţara noastră
din ţările membre CSI. Importurile din Ucraina au o evoluţie oscilatoare în perioada
analizată. Astfel, valoarea importurilor s-a ridicat la 184,5 milione dolari în 1997, la
167,5 milione dolari în 1998, la 108,6 milioane dolari în 1999 şi la 196,1 milioane dolari
în anul 2000. În primele 6 luni ale anului 2001 s-au realizat importuri în valoare de 161
milioane dolari.
Principalele mărfuri care se importă din Ucraina sunt : minereuri şi concentrate de
fier, feroaliaje, semifabricate din fier sau oţeluri nealiate, oţeluri aliate în lingouri, păcură,
îngrăşăminte minerale, etc.2
Evoluţia soldului balanţei comerciale în perioada 1997-2001

(6 luni)
În perioada analizată, pe total ţări membre CSI, balanţa comercială a înregistrat

deficite care s-au cifrat la : -1.213,8 milioane dolari în 1997, -1.087,6 milioane dolari în
1998, -784,8 milioane dolari în 1999 şi -1.414,9 milioane dolari în anul 2000. În primele
6 luni ale anului 2001 deficitul balanţei comerciale s-a cifrat la -869,3 milioane dolari.
Cele mai semnificative valori ale deficitului comercial se înregistrează pe relaţiile:
o Federaţia Rusă : -1.106,4 milioane dolari în 1997, -981,5 milioane
dolari în 1998 şi -1.031,6 milioane dolari în anul 2000;
o Ucraina : -114,4 milioane dolari în 1998, -106,3 milioane dolari în
anul 2000 şi -138,6 milioane dolari în primele 6 luni ale anului 2001;
o Kazahstan : -285,1 milioane dolari în anul 2000.
Excedent al balanţei comerciale s-a înregistrat îndeosebi pe relaţia cu Georgia :
+35,6 milioane dolari în 1997, +64,9 milioane dolari în 1998, +50,4 milioane dolari în
1999 şi +40,6 milioane dolari în anul 2000. Excedente, mai reduse, s-au mai înregistrat şi
pe relaţiile cu Armenia şi Azerbaidjan.2
1.5 Comertul international al Romaniei cu tarile din

Asia-Oceania, Africa-Orientul Mijlociu si America Latina
dupa 1990
Evolutia exportului si structura acestuia
Exportul in Asia-Oceania detinea in anul 2000 o pondere de 2.8% din exportul

total al Romaniei. Principalele tari in care exporta Romania sunt China si India. Evolutia
exporturilor romanesti in relatia cu China a cunoscut o tendinta de crestere in perioada
16
1999-2001, dupa cum urmeaza: in anul 1999 exportul s-a cifrat la 35.9 milioane de
dolari, la 85milioane de dolari in 2000 si la 52.5 milioane de dolari in primele sase luni
ale anului 2001.
Principalele marfuri care se exporta in China sunt: bare de fier sau de otel
nealiate, laminate la cald, sarme de fier sau din oteluri nealiate, produse laminate plate,
subansamble pentru masini si aparate, parti si accesorii pentru tractoare, aparate electrice
pentru telefonie, tractoare, etc.
Situatia exportului romanesc in India concretizeaza in urmatoarele date: in 1997
exportul se cifreaza la 64.1 milioane de dolari, in 1998 la 41.1 milioane de dolari, in 1999
la 37.8 milioane de dolari, in 2000 la 37.9 milioane de dolari, iar in primele sase luni ale
anului 2001 exportul se cifreaza la 18.7 milioane de dolari.
Principalele marfuri care se exporta in India sunt:parti de vehicule pentru cai
ferate, tevi, conducte si profile tubulare fara sudura, ingrasaminte minerale sau chimice
azotoase, produse laminate plate, masini unelte.
Cel mai mare volum al exportului romanesc a revenit Egiptului, evolutia
exportului inregistrand urmatoarele cifre: in 1997-236.5 milioane de dolari, in 1998-184
milioane de dolari, in 1999-153.3 milioane de dolari, in 2000-171.1 milioane de dolari,
iar in primele sase luni ale anului 2001-58 milioane de dolari.
Principalele marfuri la exportul catre Egipt sunt: cimenturi hidraulice, lemn taiat
de conifere si fag, placaje de lemn, hartie si cartoane, produse laminate plate, bare din
otel sau fier, laminate la cald, carbid, strunguri, tractoare, transformatoare electrice, etc.
Al doilea partener la exportul din eceasta zona este Siria. Exportul in aceasta tara
a inregistrat:106.9 milioane de dolari in 1997, 68.1 milioane de dolari in 1998, 84.5
milioane de dolari in 1999, 75.8 milioane de dolari in 2000 si 28 milioane de dolari in
primele sase luni ale anului 2001.
Principalele marfuri care se exporta in Siria sunt: animale vii din specia ovine,
ingrasaminte minerale sau chimice azotoase, uleiuri petroliere (benzine, motorine), lemn
taiat din conifere, foi de placaj, produse laminate plate din fier sau otel, hartie, cartoane,
etc.
In ceea ce priveste America Latina, principalele tari in care Romania exporta sunt
Venezuela, Mexic si Argentina.
Venezuela, ca principal partener al Romaniei la exportul in America Latina, a
inregistrat un export in valoare de 22.8 milioane de dolari in 1997, 29.8 milioane de
dolari in 1998, 20.9 milioane de dolari in 1999, 22.4 milioane de dolari in anul 2000 si
11.3 milioane de dolari in primele sase luni ale anului 2001.
Principalele marfuri care se exporta in Venezuela sunt: profile din fier sau din otel
nealiate, tevi, conducte si profile tubulare, strunguri, articole de robineterie, masini-
unelte, etc.
Mexicul, un alt partener la exportul Romaniei in America Latina, a inregistrat un
export in valoare de 14.5 milioane de dolari in 1997, 38.5 milioane de dolari in 1998,
17.1 milioane de dolari in 1999, 23.7 milioane de dolari in 2000 si 11.3 milioane de
dolari in primele sase luni ale anului 2001.
Principalele marfuri exportate in Mexic sunt: produse laminate plate din fier sau
oteluri nealiate, ingrasaminte minerale sau chimice cu azot, bare din fier sau din otel
nealiate, produse laminate din oteluri aliate.
Catre Argentina, al treilea partener comercial al Romaniei in America Latina,
exportul s-a cifrat la 12.6 milioane de dolari in 1997, 21.4 milioane de dolari in 1998, 8.6
milioane de dolari in 1999 si 11.4 milioane de dolari in primele sase luni ale anului 2001.
Principalele marfuri exportate in Argentina sunt: semifabricate din fier sau din
oteluri nealiate, profile din fier sau din oteluri nealiate, carbonat disolitic, pompe pentru
lichide, motoare si generatoare electrice, tractoare, etc.2
Evolutia importului si structura acestuia
Importurile Romaniei din tarile Asiei si Oceaniei au reprezentat 7.9%, in anul

2000, din importul total al tarii. Principalele tari din care Romania face importuri sunt
Coreea de Sud, Japonia si China.
Cel mai mare volum al importului Romaniei din aceasta zona se inregistreaza in
Coreea de Sud: 578.1 milioane de dolari in 1997, 854.6 milioane de dolari in 1998, 276.0
milioane de dolari in 1999, 211.5 milioane de dolari in anul 2000 si 88.5 milioane de
Principalele marfuri importate din Coreea de Sud sunt: lacuri si vopsele pe baza
de polimeri, poliacetali, poliesteri, anvelope pneumatice, tesaturi din fire sintetice,
produse laminate plate din otel, suruburi, bolturi, piulite, parti destinate in principal
motoarelor, masini si dispozitive mecanice, parti destinate aparatelor de radio si
televiziune, parti si accesorii de autovehicule, etc.
Din Japonia, al doilea partener comercial al Romaniei, s-a inregistrat un import in
valoare de 131.5 milioane de dolari in 1997, 84.9 milioane de dolari in 1998, 117.5
Principalele marfuri importate din Japonia sunt : insecticide, fungicide, ierbicide,
cauciuc sintetic, tesaturi din fire sintetice, produse laminate din oteluri nealiate, masini si
aparate de aer conditionat, masini si aparate de ridicat, masini si aparate de imprimat,
masini de cusut, aparate electrice pentru telefonie, vehicule (automobile), instrumente si
aparatura medicala, etc.
China este un alt partener important al Romaniei. Importul din China s-a ridicat
la: 119.9 milioane de dolari in 1997, 177.6 milioane de dolari in 1998, 145.2 milioane de
dolari in 1999, 173.7 milioane de dolari in anul 2000 si 106.7 milioane de dolari in
Principalele marfuri importate din China sunt: tutunuri brute, huile bituminoase,
cocs si semicocs, antibiotice, articole de menaj, tesaturi din bumbac, fire de in, catifea si
plus, pulovere, jachete, jerseuri, imbracaminte confectionata, feroaliaje, jucarii si
minimodele.
In ceea ce priveste importul din tarile din Africa si Orientul Mijlociu acesta
reprezenta 1.5%, in anul 2000, din importul total al Romaniei. Principalele tari din care
Romania face importuri sunt Israel si Egipt.
Cel mai mare volum al importului Romaniei din aceasta zona se inregistreaza din
Israel: 133.8 milioane de dolari in 1997, 110.9 milioane de dolari in 1998, 98.1 milioane
de dolari in 1999, 84.1 milioane de dolari in anul 2000 si 70.1 milioane de dolari in
18
Principalele marfuri importate din Israel sunt: fosfati de calciu naturali, uleiuri
pentru motoare, medicamente, insecticide, ierbicide, folii si benzi de aluminiu, pompe cu
aer sau vacumatice, conductori electrici, cobluri de fier optice, instrumente si aparate de
masura si control.
Din Egipt, al doilea partener al Romaniei in aceasta zona, s-a inregistrat un import
in valoare de: 116.5 milioane de dolari in 1997, 43.9 milioane de dolari in 1998, 33.6
Principalele marfuri importate din Egipt sunt: medicamente, bumbac, fire de in,
masini de sortat seminte, cuptoare electrice.
Cat priveste America Latina, principalele tari din care Romania face importuri
sunt Brazilia si Argentina.
Brazilia este principalul furnizor al Romaniei din America Latina, importul
cifrandu-se la: 91.5 milioane de dolari in 1997, 143.4 milioane de dolari in 1998, 127.7
milioane de dolari in 1999, 181 milioane de dolari in anul 2000 si 100.3 milioane de
Principalele marfuri importate din Brazilia sunt: minereuri si concentrate de fier,
zahar din trestie de zahar, cafea, turte si reziduuri de soia, tutunuri brute, piei depilate de
bovina.
Din Argentina, al doilea partener al Romaniei din aceasta zona, importul a atins
nivelul de: 39.2 milioane de dolari in 1997, 35.0 milioane de dolari in 1998, 13.5
milioane de dolari in 1999, 9.7 milioane de dolari in anul 2000 si 7.4 milioane de dolari
in primele sase luni ale anului 2001.
Principalele marfuri in importul din Argentina sunt: turte si reziduuri rezultate din
extractia uleiului de soia, parti destinate exclusiv sau in princial motoarelor cu piston,
peste congelat, boabe de soia, etc.2
Evolutia soldului balantei comerciale in perioada 1997-2001(6

luni)
In perioada analizata, pe total tari din Asia-Oceania, situatia balantei comerciale

s-a mentinut relativ deficitara: -621.1 milioane de dolari in 1997, -619.5 milioane de
dolari in 1998, -591.1 milioane de dolari in 1999, -609.8 milioane de dolari in anul 2000.
In primele sase luni ale anului 2001 deficitul balantei comerciale a inregistrat -317.8
milioane de dolari, existand diferente sensibile de la o tara la alta.
Cele mai semnificative valori negative se inregistreaza pe relatiile: Coreea de
Sud: -534.4 milioane de dolari in 1997 si –183.4 milioane de dolari in 2000; Australia: –
118.8 milioane de dolari in 1997 si –89.8 milioane de dolari in 2000; Japonia: -94.1
milioane de dolari in 1997 si –154.1 milioane de dolari in 2000;
Excedent in balanta comerciala s-a inregistrat in anul 2000 pe relatiile:
Pakistan(+5.5 milioane de dolari) si Bangladesh (+1.9 milioane de dolari).
In perioada analizata, pe total tari din Africa si Orientul Mijlociu, s-au inregistrat
balante excedentare: +415 milioane de dolari in 1997, +414.5 milioane de dolari in 1998,
+404.8 milioane de dolari in 1999, +510.6 milioane de dolari in anul 2000. In primele
sase luni ale anului 2001 excedentul balantei comerciale a inregistrat +122.1 milioane de
dolari.
Balanta comerciala cu tarile din America Latina a inregistrat deficite
semnificative pe relatia cu Brazilia: -74 milioane de dolari in 1997, -134.1 milioane de
dolari in 1998, -123.2 milioane de dolari in 1999, -176.9 milioane de dolari in anul 2000
si –90.9 milioane de dolari in primele sase luni ale anului 2001.
Excedent al balantei comerciale s-a inregistrat, in anul 2000, cu Mexicul
(+20.1milioane de dolari), Venezuela (+4.3 milioane de dolari) si Panama (+4.8 milioane
de dolari).2
1.6 Comertul international al Romaniei cu tarile

din spatiul euro-atlantic dupa 1990
Evolutia exportului si structura acestuia
Spatiul Euro-Atlantic cuprinde tarile membre ale Uniunii Europene, tarile

membre CEFTA, tarile membre AELS, SUA, Canada, Turcia, Cipru, tarile baltice.
Exportul in tarile membre ale Uniunii Europene avea, in anul 2000, o pondere de
63.8% din totalul exportului Romaniei. Principalele tari din Uniunea Europeana in care se
exporta erau: Italia care detinea, in anul 2000, 22.4% din total export; Germania care
detinea, in anul 2000, 15.7% din total export; Franta care detinea, in anul 2000, 7% din
total export.
In Italia s-a realizat un export in valoare de: 1643.1 milioane de dolari in 1997,
1827.3 milioane de dolari in 1998, 1979.5 milioane de dolari in 1999, 2318.7 milioane de
dolari in anul 2000 si 1419.9 milioane de dolari in primele sase luni ale anului 2001.
Principalele marfuri exportate au fost: articole si accesorii de imbracaminte,
incaltaminte si parti ale acesteia, produse din fonta si otel, produse laminate plate,
aluminiu sub forma bruta, motoare si generatoare electrice, mobilier si parti ale acestuia.
In Germania s-a realizat un export in valoare de: 1419.2 milioane de dolari in
1997, 1628.6 milioane de dolari in 1998, 1507.4 milioane de dolari in 1999, 1626.9
milioane de dolari in anul 2000 si 887.3 milioane de dolari in primele sase luni ale anului
2001.
Principalele marfuri exportate au fost: articole si accesorii de imbracaminte,
mobila si parti ale acesteia, accesorii autovehicule, lemn si panouri fibrolemnoase,
incaltaminte si parti ale acesteia, obiecte de sticla, parti si masini pentru aparate, etc.
Romania a exportat catre Franta: 465.2 milioane de dolari in 1997, 491.3 milioane
de dolari in 1998, 530.07 milioane de dolari in 1999, 722.2 milioane de dolari in anul
2000 si 465.2 milioane de dolari in primele sase luni ale anului 2001.
Principalele marfuri exportate au fost: produse petroliere, articole si accesorii de
imbracaminte, incaltaminte si parti ale acesteia, tevi, conducte si profile tubulare,
aluminiu si articole de aluminiu, frigidere, mobila si parti ale acesteia.
Dintre tarile membre ale AELS, Romania efectueaza cele mai mari exporturi catre
Elvetia si anume: 43.9 milioane de dolari in 1997, 50.4 milioane de dolari in 1998, 56.8
20
Marfurile care au facut obiectul exportului catre aceasta tara sunt: articole si
accesorii de imbracaminte, blanuri si imbracaminte din blana, fero-aliaje, aluminiu sub
forma bruta, pompe, strunguri, mobilier si parti ale acestuia, etc.
Dintre tarile membre CEFTA, cele mai mari exporturi se fac in Ungaria si
Polonia, iar in anul 1999 a crescut exportul si in Bulgaria.
Exportul catre Ungaria se prezinta astfel: 182.6 milioane de dolari in 1997, 219.1
milioane de dolari in 1998, 270.8 milioane de dolari in 1999, 355.1 milioane de dolari in
anul 2000 si 194.04 milioane de dolari in primele sase luni ale anului 2001.
Marfurile exportate in Ungaria sunt: carboranti, sare, clorura de sodiu,
ingrasaminte, lemn taiat, fire din fibre sintetice, profile din fier sau din oteluri nealiate,
aluminiu sub forma bruta.
Exporturile catre Polonia au avut un volum mai redus si se prezinta in felul
urmator: 101.7 milioane de dolari in 1997, 82.2 milioane de dolari in 1998, 120.06
Principalele marfuri care fac obiectul exportului catre Polonia sunt: sapunuri si
detergenti, seminte de plante tehnice, margarina, fire si fibre sintetice, autovehicule, etc.
In ceea ce priveste exportul de marfuri, SUA ocupa locul cinci in topul tarilor la
export, detinand o pondere de 37% din exportul total al Romaniei. Exportul catre SUA se
prezinta in felul urmator: 319.7milioane de dolari in 1997, 319.3 milioane de dolari in
1998, 315.9 milioane de dolari in 1999, 379.8 milioane de dolari in anul 2000 si 188.6
milioane de dolari in primele sase luni ale anului 2001.
Principalele marfuri exportate catre SUA sunt: uleiuri petroliere, anvelope
pneumatice, covoare din lana, articole de bumbac pentru barbati, sacouri de lana , jachete
din lana pentru femei, alcooli aciclici si derivati,etc.
Un alt partener comercial al Romaniei este Turcia, exportul prezentandu-se astfel:
Principalele marfuri exportate in Turcia sunt: grasimi si uleiuri vegetale, benzine-
motorine, alcooli aciclici si derivati, ingrasaminte minerale, fire si filamente sintetice,
profile laminate plate din fier, aluminiu sub forma bruta, punti vehicule pentru cai ferate.2
Evolutia importului si structura acestuia
Importul in tarile membre ale Uniunii Europene avea, in anul 2000, o pondere de
56.6% din totalul importului Romaniei. Principalele tari din Uniunea Europeana din care
se importa erau: Italia care detinea, in anul 2000, 18.7% din total import; Germania care
detinea, in anul 2000, 14.7% din total import; Franta care detinea, in anul 2000, 6.1% din
total import.
In Italia s-a realizat un import in valoare de: 1783.6 milioane de dolari in 1997,
Principalele marfuri importate din Italia au fost: produse petroliere(pacura),
medicamente, polimeri de etilena, policlorura de vinil, piei depilate, tesaturi din lana,
tesaturi din bumbac, tesaturi din fibre sintetice, tesaturi impregnate, accesorii de
imbracaminte confectionate, bare si profile de aluminiu, pompe, aparate si instrumente
optice, etc.
Din Germania s-a realizat un import in valoare de: 1850.7 milioane de dolari in
1997, 2064.5 milioane de dolari in 1998, 1841.2 milioane de dolari in 1999, 1922.9
milioane de dolari in anul 2000 si 1091.7 milioane de dolari in primele sase luni ale
anului 2001.
Principalele marfuri importate au fost: instrumente si aparate pentru analize fizice
si chimice, tractoare, autovehicule speciale, aparate electrice pentru telefonie, masini
pentru fabricarea industriala a alimentelor sau bauturilor, accesorii de imbracaminte,
tricoturi imitatie blana, tesaturi din fire artificiale, branzeturi,etc.
Romania a importat din Franta in valoare de: 648.5 milioane de dolari in 1997,
Principalele marfuri importate au fost: aparate de emisie pentru telefonie, aparate
electrice pentru telefonie, transformatoare electrice, masini pentru prelucrarea
cauciucului, parti de incaltaminte, accesorii de imbracaminte, fire sintetice, amestecuri de
substante, odorizante, medicamente, uleiuri de motoare,etc.
Importurile din Elvetia, tara membra AELS, se prezinta astfel:149.1 milioane de
dolari in 1997, 135.5 milioane de dolari in 1998, 126.6 milioane de dolari in 1999, 153.7
milioane de dolari in anul 2000 si 90.5 milioane de dolari in primele sase luni ale anului
2001.
Marfurile care au facut obiectul importului din aceasta tara sunt: instrumente si
aparate de control, transformatoare electrice, masini-unelte, masini si aparate pentru
prepararea alimentelor, tesaturi din fibre artificiale, amestecuri de substante odorizante,
medicamente, tigari de foi, etc.
Dintre tarile membre CEFTA, importul din Ungaria se prezinta astfel: 346.7
milioane de dolari in 1997, 546.9 milioane de dolari in 1998, 413.8 milioane de dolari in
1999, 513.3 milioane de dolari in anul 2000 si 298.6 milioane de dolari in primele sase
luni ale anului 2001.
Principalele marfuri importate din Ungaria sunt: carne proaspata de porcine, carne
de pasare, faina, tutunuri brute, detergenti, panouri de lemn, hartie, cartoane, aparate
pentru fabricarea celulozei, masini de birou, accesorii pentru tractoare, mobila, etc.
Cehia este a doua tara membra a CEFTA din care Romania importa. Importul este
evaluat astfel: 104.6 milioane de dolari in 1997, 194.9 milioane de dolari in 1998, 173.8
Principalele marfuri importate din Cehia sunt: agenti organici de suprafata, malt
prajit, huile bituminoase, carne de porcine, hartie, cartoane, tuburi, tevi din mase plastice,
anvelope, tesaturi de bumbac, tesaturi impregnate, semifabricate din fier,etc.
In ceea ce priveste importul de marfuri, SUA ocupa locul sapte in topul tarilor la
import, detinand o pondere de 3% din importul total al Romaniei. Importul din SUA se
prezinta in felul urmator: 461.5 milioane de dolari in 1997, 499.03 milioane de dolari in
1998, 370.3 milioane de dolari in 1999, 391.05 milioane de dolari in anul 2000 si 243.2
milioane de dolari in primele sase luni ale anului 2001.
Principalele marfuri importate din SUA sunt: huile bituminoase, reactori compusi,
furnir, tesaturi din fibre sintetice, bumbac, folii de aluminiu, masini si utilaje de recoltat.
22
Un alt partener comercial al Romaniei este Turcia, importul prezentandu-se astfel:
Principalele marfuri importate din Turcia sunt: parti destinate aparatelor de radio
si televiziune, masini si utilaje pentru prepararea industriala a alimentelor, bare si profile
din aluminiu, tesaturi din fibre artificiale, bumbac necardat, fire de bumbac, sapunuri si
detergenti, lacuri si vopsele pe baza de polimeri, masline, portocale, tomate, etc.2
Evolutia soldului balantei comerciale in perioada 1997-2001(6

luni)
Situatia balantei comerciale se prezinta diferit de la o tara la alta si de la un an la

altul. Cele mai semnificative valori ale soldului balantei comerciale sunt:2
Milioane dolari Milioane dolari

1997 Sold 1998 Sold 1999 Sold 2000 Sold
balanta balanta balanta balanta
comerciala comerciala comerciala comerciala-
-1017.4 -1276.7 -803.7 755.4
Germania -431.5 Germania -435.8 Germania -333.7 Germania -204.4
Italia -140.5 Italia -231.6 Italia -82.7 Italia -124.5
Franta -183.3 Franta -324.1 Franta -173.5 Elvetia -95.6
Elvetia -105.2 Elvetia -85 Ungaria -143.1 Ungaria -158.2
Norvegia +45.5 Norvegia +26.5 Norvegia +24.3 Norvegia +15
Ungaria -164.1 Bulgaria +30.5 Bulgaria +81.7 Bulgaria +201.7
Cehia -87.4 Cehia -182.2 Cehia -159 Cehia -175.5
SUA -141.8 SUA -179.7 SUA -54.4 SUA -11.2
Turcia +141.1 Turcia +51.4 Turcia +181.1 Turcia +355.9
Milioane dolari
2001 Sold balanta
(6 luni) comerciala:-
473.6
Italia -144.5
Norvegia +9.8
Ungaria -104.6
Cehia -107.4
Bulgaria +30.5
SUA -54.6
Turcia +52.8
2.1 Comertul intern al Romaniei inainte de 1990
Situatia financiara a Romaniei la 31decembrie1989 reflecta rezultatele activitatii

economice desfasurate in conditiile unui centralism birocratic excesiv, in care
repartizarea si utilizarea resurselor materiale, de forta de munca, valutare si financiare
au fost subordonate realizarii obiectivelor de plan stabilite in mod voluntarist. Aceste
rezultate s-au concretizat intr-o eficienta scazuta, in continua deteriorare, a economiei
nationale si in dezechilibre financiare acumulate an de an. Unele dintre aceste
dezechilibre au fost raportate, pentru prima data, la adevarata lor dimensiune, prin
bilanturile contabile ale unitatilor economice pe anul 1989.
In pofida numeroaselor programe de reducere a costurilor totale de productie,
indicatorii de caracterizare a eficientei economiei romanesti, atat la nivel macro, cat si
microeconomic, au evidentiat in ultimele doua decenii (1970-1989) o inrautatire a carei
rezultanta finala s-a repercutat asupra nivelului de trai al populatiei.
Totodată dacă în anii 1975-1980 ponderea României în comerţul mondial era de
circa 0,6-0,7, în anii 1988-1989 acesta scăzuse la 0,4 %, în anul 1994 la 0,14%, iar în anii
1997-2000 la circa 0,18-0,2%.
Cu asemenea ponderi, România ocupa în 1988 locul 38 în exportul mondial, iar în 1999
doar locul 60.
Aceşti indicatori arată o puternică degradare a poziţie României în general în economia
mondială şi în special în comerţul internaţional.1
In anul 1989 s-a inregistrat un excedent al contului curent al balantei de plati de
2.8 miliarde dolari, folosit in intregime pentru lichidarea datoriei externe si cresterea
rezervelor internationale ale Romaniei.
Pe relatia cliring valute est s-a inregistrat un deficit de 0.31 miliarde ruble
transferabile, care a diminuat din excedentul acumulat in anii anteriori.3
Sinteza executiei balantei de plati a Romaniei pe anul 1989 se prezinta astfel:
-miliarde unitati valutare-

Devize convertibile Cliring valute est
-dolari- -ruble transferabile-
incasari plati sold incasari plati sold
a)balanta comerciala(export-import) 5.99 3.47 2.52 4.64 5.13 -0.49
b) servicii internationale 0.72 0.43 0.29 0.28 0.10 0.18
c) contul curent (a+b) 6.71 3.90 2.81 4.92 5.23 -0.31
d) contul de capital 1.31 2.54 -1.23 0.65 0.50 0.15
e) sold balanta (c+d) 8.02 6.44 1.58 5.57 5.73 -0.16
Ruperea legaturilor firesti dintre productie si consum, instituirea unui mecanism

economic, in special al celui de salarizare, care favoriza consumurile intermediare in
detrimentul productiei finale, interventia brutala in functionarea mecanismului de
finantare si creditare au condus la cresterea resurselor imobilizate in stocuri de valori
materiale (mijloace circulante materiale):
24
-miliarde lei-
Mijloace circulante materiale 31.XII.1980 31.IX.1989 31.XII.1989
Total, din care: 304.5 530.9 462.0
-materii prime si materiale 125.5 219.6 218.4
-productie neterminata si semifabricate din 64.2 107.4 89.1
productia proprie
-produse finite 30.4 95.2 49.1
-marfuri 84.4 108.6 105.4
Reducerea volumului mijloacelor circulante material ela finele anului 1989 se

datoreste masurilor adoptate dupa 22 decembrie 1989, cu privire la reflectarea reala in
bilanturi a stocurilor pe baza de inventariere, precum si prelungirii perioadei de
decontari pana la 15 ianuarie 1990.
La 31 decembrie 1989 mijloacele circulante totale ale unitatilor economice au
insumat 867.3 miliarde lei, comparativ cu 1080.4 miliarde lei la 30 septembrie 1988.
Reducerea volumului acestora se datoreste restabilirii, dupa 22 decembrie 1989, a
functionalitatii mecanismului de creditare a economiei. Astfel, valoarea facturilor in
curs de incasare s-a redus de la 344.7 miliarde lei la 30 noiembrie 1989, la 151.9
miliarde lei la finele anului 1989.
Mijloacele circulante totale la 31 decembrie 1989 au fost finantate din
urmatoarele resurse: fonduri proprii ale unitatilor economice-34.1%, credite bancare-
52.6%, resurse atrase-13.1%. Atrage atentia ponderea scazuta a fondurilor proprii,
problema care este necesar sa fie solutionata in viitor pentru trecerea la functionarea
unitatilor economice in conditii de piata.1
In mod traditional, in Romania, piata interna a fost dependenta intr-o masura
insemnata de piata externa.
In anul 1989, avand ca sursa CEE/ONU in lucrarea “⊃ tude sur la situation
economique en Europe 1989-1990” putem afirma faptul ca comertul contribuia la
cresterea produsului material net al Romaniei dupa cum urmeaza: 10.8% intre anii
1981/1985; 2.5% in anul 1996 si ajungand la 4.7% in anul 1987.
Actiunea cererii asupra competitivitatii a fost decisiv marcata inainte de 1989 de
planificarea centrala a economiei, cand orice produs aparea pe piata sau pe stoc, in
primul rand, din obligatia de plan si nu din necesitatea de a raspunde nevoilor
consumatorilor. In prezent, multi dintre manageri se bazeaza pe piata externa si isi
construiesc planul de afaceri potrivit cu oportunitatile de acolo.
Inainte de 1989 problema esentiala este necunoasterea pietei interne. Nu exista
nici o combinare a strategiilor interne sau externe de piata, nici o trecere, chiar si
graduala, catre internationalizarea firmelor. In majoritatea cazurilor, productia pentru
export ori reprezinta 70%-80% ori este nesemnificativa. Fortarea exporturilor, mai ales
in anii `80, a accentuat aceasta caracteristica.
Lipsa vanzarilor in interiorul tarii se justifica, in principal, prin slaba putere de
cumparare a populatiei si a consumatorilor industriali deopotriva. Alte motive care se
adauga tin de reducerea productiei (industriale) si nevoia simultana pentru exporturi din
partea producatorilor pentru a procura banii necesari importurilor de piese de schimb si
alte componente, materii prime. Firmele se confrunta in mod esential cu probleme de
adaptare la piata interna. Eforturile de vanzare sunt reduse la minim si nu exista
deocamdata indici ca aceasta ar fi un lucru trecator. Dupa cum s-a constatat necesitatea
diversificarii canalelor de distributie, in conditiile privatizarii rapide a sistemului
comercial, nu a constituit o prioritate a societatilor comerciale.
Concurenta intre consumatori si o anumita siguranta legata de export au dus la
disparitia stimulentelor la nivelul productiei pentru cunoasterea pietei. Semnalele pietei
nu sunt transferate in strategia de afaceri, iar implicatiile acestui fapt sunt decisive
pentru ameliorarea performantelor la export.
Gospodariile au alocat intotdeauna cea mai mare parte, aproximativ 60%-80%,
din veniturile lor pentru nevoi elementare, ca alimente si bauturi. Chiar si persoanele
incadrate in categoria celor cu venituri mari cheltuiesc in jur de 50% pe asemenea
produse. Daca se tine cont si de alte nevoi, de asemenea elementare, precum inzestrarea
locuintei, imbracaminte, servicii medicale, chirii pentru locuinte, se observa ca mai
ramane un spatiu extrem de mic astfel incat populatia sa joace un rol activ in cautarea
unor segmente mai dinamice. Echilibrarea catre trebuinte mai rafinate s-a facut totusi
printr-o oferta culturala competitiva. Romanul a pendulat ani de zile intre a-si asigura
necesarul pentru traiul zilnic si refugiul in lumea culturii.2
Una dintre cerintele majore ale trecerii la economia de piata este liberalizarea
preturilor, respectiv crearea conditiilor ca preturile sa se formeze pe baza mecanismelor
pietei de marfuri, a raportului dintre cerere si oferta, in care urmeaza sa actioneze, prin
parghii economice si statul.
In ansamblul sau, sistemul actual de preturi ramane insa marcat de caracteristicile
vechiului regim, continand grave deformari: ruperea de costurile normale de productie
si diferentierea arbitrara a rentabilitatilor, rigiditatea, nereflectarea raportului dintre
cerere si oferta, abaterea de la dinamica si corelatiile preturilor mondiale, etc.
Practic, pri parghia preturilor, in tara noastra s-au agravat dereglarile si
dezechilibrele in economia nationala, eficienta reala a diferitelor produse fiind
deformata, pri subterfugii statistice si metodologice, ceea ce nu a permis efectuarea unor
analize comparative interramuri si interproduse, din punct de vedere al rentabilitatii.
Monopolul producatorilor asupra preturilor la produsele si tehnologiile noi si
modernizate, rolul quasiinexistent al cumparatorului in procesul de stabilire al preturilor
de livrare au condus la deformarea nivelului si dinamicii eficientei micro si
macroeconomice, au defavorizat promovarea tehnologiilor de varf, cresterea
productivitatii si eficientei fondurilor fixe, a investitiilor si comertului exterior, din
cauza necorelarii preturilor interne cu preturile pietei mondiale.
Media europeana a produsului national brut pe locuitor a fost in anul 1988 de
peste 8200 de dolari, comparativ cu media mondiala de circa 3400 de dolari. Fata de
media europeana, produsul national brut pe locuitor a fost in Romania, in anul 1988 de
2210$pe locuitor, situand tara noastra pe locul 22.
Demararea procesului industrial pe scara larga in Romania a fost posibila prin
importuri masive de echipamente si licente straine, lucru care s-a intamplat pana in anii
`70. Aparatul de productie axat pe producerea bunurilor primare nu a atins performanta
sperata dupa primii 20 de ani de dezvoltare, astfel incat nevoile de baza in economie au
inceput sa se indrepte spre produse mai putin prelucrate si sa faca mai putin importante
cerintele pentru „masini pentru productie”.1
Nomenclatorul mai putin tehnic al produselor noastre competitive este datorat
unor aptitudini tehnice inferioare. Cauza majora pentru aparitia unor produse comune in
26
locul unora de inalt nivel tehnic a fost distorsiunea politicii economice din ratiuni
sociale/ideologice.
Competitivitatea produselor romanesti pe plan extern a fost cladita intr-un regim
economic de ignorare completa a liberei initiative. Necunoasterea si neanticiparea
nevoilor interne reprezinta un impediment serios pentru avansul competitiv.
Din punct de vedere al afacerilor in Romania inainte de 1990 se poate spune ca:
pana in 1989 a existat un grup relativ mic de oameni, format la scoala de comert
exterior de la Bucuresti, lucratori in comertul exterior, care prin natura ocupatiei erau
singurii expusi unui anume risc legat de operatiunile economice. Influenta lor in mediul
intern era din start nula, ei fiind intermediari si existand un plan al productiei si
exportului. Totusi, numai in acest mediu aveau loc discutii privind programele de
marketing, canalele de distributie, promovarea produselor, risc valutar, tranzactii
bursiere. In prezent, Asociatia Oamenilor de Afaceri din Romania are in conducerea ei
pe unii dintre cei care s-au format in acest context.2
2.2 Comertul intern al Romaniei dupa 1990
“Romania este situata in perceptia strainatatii la coada plutonului est-european,

dar in realitate are cea mai mare capacitate industriala instalata in Balcani.” Este nu doar
opinia noasta dupa anii 1990, dar si opinia mai multor specialisti straini.
Dupa revolutia din decembrie 1989 in Romania a inceput un proces ireversibil de
trecere la faurirea treptata a unui stat democratic si a unei economii de piata.
Au proliferat partidele politice,au avut loc in mai multe randuri alegeri libere,s-a
produs separarea puterilor in stat,a fost adoptata noua Constitutie, apreciata pozitiv si pe
plan international,a fost eleborate mai multe programe privind reforma economico-
sociala, aprobate sau dezaprobate de diversele grupari politice, programe care au incercat
sa jaloneze procesul trecerii de la economia de comanda la economia de piata, a inceput
si avanseaza, dar destul de lent, procesul de privatizare si restructurare cu toate sectoarele
de activitate economica (agricultura, comert, industrie, servicii etc,), chiar daca acest
proces a fost mai bine sau prost gestionat de guvernele care s-au succedat la putere.
Economia romaneasca s-a aflat intr-o profunda criza, la aceasta contribuind atat
factori interni cat si factori externi. Dintre factorii interni ar putea fi mentionati, ca fiind
mai importanti urmatorii : procesul de privatizare si restructurare a fost prost gestionat, a
inceput o adevarata concurenta neloiala intre sectorul de stat si cel privat, s-a dus o
politica fiscala si monetara necorespunzatoare, lupta dintre partidele politice pentru
putere s-a intensificat, fapt care a distras , in mare masura atentia de la problemele majore
al economiei nationale, iar miscarea sindicala a inceput sa se politizeze; toate acestea au
tensionat situatii economico-sociala, iar coruptia a luat proportii la scara nationala.
Dintre factorii externi, care si-au pus amprenta puternic asupra economiei
Romaniei si a relatiilor sale economice , retin atentia : disparitia CAER , criza din Golf,
criza din Iugoslavia, o anumita politica de discriminare pe care Occidentul a dus-o fata de
Romania, in raport cu celelalte tari din zona, indeosebi in plan economic, dar si politic,
conditiile dure pe care FMI le-a impus Romaniei cu prilejul acordarii unor credite de
sprijin solicitate etc.
In 1993, economia Romaniei a marcat un usor trend pozitiv la nivel
macroeconomic, dupa 3 ani de declin neintrerupt, ca urmare, indeosebi, a sporirii
productiei agricole si a relansarii activitatii intr-o serie de ramuri ale industrie si in
constructii.
Potrivit estimarilor in 1993 , PIB s-a cifrat la 18835 miliarde lei ceea ce in termeni
reali , a corespuns unei cresteri de 1% fata de 1992 . Sectorul privat a contribuit cu
aproape 30% la formarea PIB , fata de 26% in anul 1992.
Rata inflatiei s-a situat la un nivel de peste 300% in 1993 , iar blocajul financiar a
continuat sa produca perturbatii n relatiile dintre agentii economici.
Volumul investitiilor s-a mentinut la un nivel scazut fiind aproximativ egal cu cel
din 1992 , situatia fiind generata de resursele limitate ale agentilor economici si de
posibilitatile restranse de a primi credite in acest scop.
Deficitul bugetului de stat a fost de 336,3 miliarde lei si a reprezentat 2% din PIB
(fata de 3.6% in 1992) .
Pentru al doilea an consecutiv , anul 1994 a confirmat depasirea varfului de criza
structurala a economiei romanesti, intrarea intr-o faza de stabilitate macroeconomica si
chiar de redresare usoara a productiei.
Produsul Intern Brut, estimat la circa 47500 miliarde lei a fost in termeni reali,
mai mare cu 3.4% fata de 1993, datorita cresterilor de productie realizate in industrie,
constructii si agricultura. Aportul serviciilor a continuat sa fie negativ. Sectorul privat a
contribuit cu circa 35% la formarea PIB. Investitiile s-au cifrat la 7675.6 miliarde lei,
crescand fata de 1993 cu 15.3% . investitiile din sectorul privat s-au cifrat la 38.4 % din
totalul acestora, iar cele publice la 61.6%. Somajul in 1994 (1.2 milioane) a continuat sa
se manifeste ca un fenomen de lunga durata .
In anul 1995, PIB a fost estimat la 72249 miliarde lei, fiind mai mare cu 6.9% fata
de 1994. Aceasta a insemnat o crestere cumulata de 12.8% in intervalul 1993-1995.
Contributii semnificative la cresterea PIB in 1995 au avut : industria (8.9% fata de 1994 )
, constructiile (11.9% ) si agricultura (4.9%) .Mult mai lenta a fost evolutia in sfera
serviciilor. Sectorul privat a contribuit cu 45% la formarea PIB. Investitiile realizate in
1995 s-au cifrat la 12800 miliarde lei, in crestere cu 10.5 % fata de 1994, reprezentand 18
% din PIB.
Produsul intern brut in 1996 a fost estimat de catre organe abilitate la cifra de
109515.4 miliarde lei, ceea ce reprezinta o majorare in termeni reali cu 4.1 % fata de
1995. Cresterea s-a datorat in special sporului de valoare adaugata din industrie (8.5 % ).
Agentii economici privati au contribuit cu 52% la formarea PIB.
Investitiile efectuate in economie au avut o valoare de 20676.9 miliarde lei,
cresterea de 4.5% fiind mai lenta decat cei 3 ani precedenti.
Evolutia economico-sociala a Romaniei in1997 a fost cu mult sub nivelul
asteptarilor marcand un regres profund fata de realizarile din perioada 1993-1996. Ca
urmare, PIB a fost estimat la 249750.2 miliarde lei, fiind mai redus cu 6.6% fata de 1996,
consecinta proastei gestiuni ai economie nationale.
Din PIB , circa 58% a reprezentat aportul agentilor economici privati. PIB pe
locuitor a fost 11077.4 mii lei in scadere cu 6.3% fata de 1996. Investitiile realizate in
economie au insumat 38364.9 miliarde lei, fiind in scadere cu 19% fata de 1996.
28
In anul 1998, Pib a fost estimat 338670 miliarde lei, scazand cu 9.3% fata de anul 1997,
in specil datorita reducerii VAB in industrie care s-a redus cu 10.5% si in constructii care
s-a redus cu 11.5%.
Aportul agentilor economici privati la formarea PIB a fost de 58.3% in anul 1998.
In 1999 PIB a fost de 521735.5 miliarde lei, cu 3.2% mai mic decat cel realizat in
1998. Aportul agentilor economici privati la formarea PIB a fost de 65.5%, iar PIB pe
locuitor de 23231.6 mii lei, in scadere cu 3% fata de 1998.
In acelasi timp, formarea bruta de capital fix a scazut cu 10.8% fata de 1998 ceea
ce a determinat ca rata de investitie sa fie de 20.6% , aproximativ la nivelul celei din
1998.
In anul 2000 PIB a fost estimat la 796553.7 miliarde lei preturi curente, in crestere
cu 1.6% fata de anul precedent. Consumul final total a inregistrat o crestere de 1.7 % , in
anul 2000, iar formarea bruta de capital fix a inregistrat o majorare cu 5.5%. in acelasi
timp rata de investitie, determinata prin raportarea acestora la VAB pe economie a fost de
20.7% in anul 2000, fiind aproape egala cu cea din anul precedent.
Cresterea economica a PIB este prognazata in 2003 la 5.2% . Ca si in anul 2002,
cresterea economica se va baza pe exporturi si investitii. Formarea de capital fix va
creste, in 2003 , cu 9% in conditiile in care cererea interna, in ansamblul sau, se va
majora cu 4.8%.
Exporturile de bunuri si servicii sunt proiectate a avea o crestere de peste 10% , la
acestea se adauga o reducere a dinamicii importurilor de bunuri si servicii, ceea ce va
face ca exporturile nete sa aiba o contributie pozitiva la cresterea reala a PIB. Importurile
de bunuri si servicii vor inregistra un spor de circa 8.5%.
Procesul inflationist a scazut, in 1994 fata de 1993 (pe intregul an rata medie
lunara a inflatiei a fost de trei ori mai mica decat in 1993). Rata medie lunara a inflatiei in
1994 a fost de 4,1%, fata de 12,1% in 1993. Preturile au fost in decembrie 1994 per total,
fata de decembrie 1993, de 161,7% din care la marfurile nealimentare 155,1%, iar la
servicii de 174,1%.
Pe piata taraneasca, preturile produselor agroalimentare au crescut cu 96,9% fata
de anul precedent din care cu 130,4% la produsele de origine vegetala si cu 81,2% la cele
de origine animala.
In 1995 inflatia continua sa scada fata de 1994 desi in ultimele luni ale anului a
inregistrat o crestere simtitoare. Cat priveste preturile, cresterea lor a fost de 27,8% in
decembrie 1995, fata de decembrie 1994, iar pe intreg anul 1995 au crescut cu 32,2% fata
de anul 1994. La produsele alimentare preturile au crescut, in 1995, cu 31,9%, fata de
1994, la cele nealimentare cu 29,6%, iar la servicii cu 42,7%. Aceste cifre ne arata ca, de
fapt, inflatia in 1995 a fost mult mai mare decat cea comunicata oficial, presa vehiculand
in aceasta privinta cifre intre 30% si peste 50%.
In 1995, rata inflatiei a fost de 38,8%, comparativ cu anul precedent. Ea a marcat
trei varfuri in 1996: in mai (5,3%), in iulie (7,5%) si in decenbrie (10,3%), cand, pe langa
fluctuatiile de preturi determinate de impactul factorilor sezonieri, o influenta
determinanta a avut-o deprecierea accentuata a monedei nationale din lunile noiembrie si
decembrie, fapt care s-a repercutat asupra nivelului preturilor interne si mai ales de
import. Practic, rata inflatiei la sfarsitul anului 1996 a inregistrat un nivel dublu fata de
cel din anul precedent.
In conditiile acestei rate ridicate a inflatiei a crescut mult, in 1996, si indicele
preturilor de consum al populatiei, atingand in decembrie 1996, 156,9% fata de
decembrie 1995. La produsele alimentare, acest indice a fost de 155,2%, la marfurile
nealimentare de 160,3%, iar la servicii de 153,6%.
In 1997, moneda nationala s-a depreciat considerabil (de la circa 4000 lei dolarul
in 1996, la circa 8300 lei dolarul in decembrie 1997), iar procesul inflationist a depasit cu
mult previziunile guvernantilor. Rata anuala a inflatiei in 1997, comparativ cu anul 1996,
a fost de 154,8%, consecinta cresterii preturilor de consum cu 151,4% la marfurile
alimentare, cu 152,2% la marfurile nealimentare si cu 176,5% la servicii. Cat priveste
preturile produselor agroalimentare vandute pe piata taraneasca, acestea au fost mai mari
cu 170,3% in decembrie 1997 fata de decembrie 1996.
In anul 1998, rata anuala a inflatiei a fost de 59,1%, consecinta cresterii preturilor
de consum cu 48,4% la marfurile alimentare, cu 60,2% la marfurile nealimentare si cu
92,1% la sevicii. In conditiile unui declin economic accentuat, moneda nationala s-a
depreciat considerabil si in anul 1998. In ianuarie 1999, cursul de schimb al leului, in
raport cu dolarul SUA a variat intre 10500si 12000 lei pe un dolar.
Rata inflatiei, la sfarsitul anului 1999, a fost de 54,8%, iar rata medie lunara a
inflatiei in acelasi an a fost de 3,7%, fata de 2,9% in 1998. Rata anuala a inflatiei in anul
1999 (cresterea medie a preturilor de consum in anul 1999 comparativ cu anul 1998) a
fost de 45,8%, consecinta a cresterii preturilo de consum cu 27,9% la marfuri alimentare,
cu 52,3% la marfuri nealimentare si cu 84% la servicii.
In anul 2000, rata anuala a inflatiei a fost de 45,7%, consecinta a cresterii
preturilor de consum cu 43,7% la marfurile alimentare, cu 44% la marfurile nealimentare
si cu 53,9% la servicii. Rata inflatiei la sfarsitul anului 2000, reprezentand cresterea
preturilor de consum in luna decembrie 2000 fata de luna decembrie a anului 1999, a fost
de 40,7%, iar rata medie lunara a inflatiei in anul 2000 a fost de 2,9%, fata de 3,7% in
anul 1999.
Totodata, moneda nationala a continuat sa se deprecieze in raport cu dolarul SUA;
in anul 2000 cursul de schimb mediu al monedei nationale in raport cu dolarul SUA, pe
piata valutara, a fost de 21692,7 lei, fata de 15332,9 lei in anul 1999.
In anul 2002 a continuat procesul de dezinflatie, astfel ca inflatia inregistrata la
finele anului 2002 a fost de 17.8% (decembrie 2002/decembrie2001) comparativ cu
30.3% (decembrie2001/decembrie2000). Rata medie lunara a inflatiei a fost in 2002 de
1.4% comparativ cu 2.2% in 2001 si 2.9% in 2000.
Cresterea preturilor de consum in anul 2002 s-a datorat majorarii cu 21% a
tarifelor la servicii , cu 18.8% a preturilor marfurilor nealimentare si cu 15.8% a
preturilor marfurilor alimentare.
In domeniul inflatiei, in anul 2003 se preconizeaza continuarea procesului de
dezinflatie, astfel ca la sfarsitul anului se estimeaza rata inflatiei de 13-14 % .
Aceste estimari se bazeaza pe faptul ca suportul trend-ului dezinflationist va fi
asigurat de aplicarea masurilor cuprinse in Programul de guvernare vizand accelerarea
restructurarii in sectorul real, imbunatatirea disciplinei financiare, politici monetare si
fiscale coerente si politici salariale compatibile cu echilibrurile macroeconomice.2
Schimbarile structurale din economia romaneasca au fost blocate sau incetinite de
cutumele vechii culturi- economia comandata- astfel incat in ultimii 12 ani perspectivele
dezvoltarii s-au diminuat continuu.
30
Riscul de tara si riscul de business au fost in toata aceasta perioada influentate de
nivelul redus de competitivitate al companiilor ce nu au reusit schimbul tehnologic
pentru sustinerea PIB-ului, de pierderea pietelor externe si cresterea deficitului comercial,
de folosirea creditului pentru finantarea activitatilor neeficiente, de nivelul ridicat al
inflatiei, precum si de somajul cronic. In continuare sunt prezentati cei mai importanti
indicatori macroeconomici pentru a evidentia dinamica mediului economic romanesc:
Indicator 1990 1991 1992 1993 1994 1995

Evolutia PIB (%) -5.6 -12.9 -8.8 1.5 3.9 7.1
Datoria externa 0 2.2 3.2 4.2 5.5 6.7
-miliarde dolari-
Deficitul bugetar 1 3.2 -4.6 -0.4 -2.4 -2.9
-%PIB-
Inflatia-% 5.1 174.5 210.9 256.2 136.8 32.3
Somajul (%) - 3.0 8.4 10.4 10.9 9.5
Investitii straine - 409 276 337 843 261
-milioane dolari-
Indicator 1996 1997 1998 1999 2000 2001
Evolutia PIB (%) 3.9 -6.1 -5.4 -4.8 +1.8 +5.3
Datoria externa 9.2 10.7 9.7 9.4 9.8 11.4
-miliarde dolari-
Deficitul bugetar -4.1 -3.9 -4.1 -4.0 -3.6 -3.1
-%PIB-
Inflatia-% 38.8 154.8 59.1 45.8 45.7 34.5
Somajul (%) 6.6 8.9 10.4 11.8 10.5 8.6
Investitii straine 501 331 505 616 497 306
-milioane dolari-
SURSA: Institutul National pentru Statistica si Studii Economice

Incepand cu anul 2000 au aparut semnele relansarii economice in urma accelerarii
unor reforme structurale- finalizarea privatizarii unor obiective de interes national,
reducerea controlului costurilor, inchiderea “gaurilor negre” din domeniul metalurgiei si
prelucrarii petrolului, incurajarea exportului, stimularea investitiilor strategice:
• cresterea sustinuta a PIB-ului in 2000 de 1.8%, urmata de 5.3 puncte
procentuale de crestere in anul 2001
• procesul inflationist a fost oarecum calmat, relevant fiind nivelul
inregistrat in anul 2001 de 34.5%
• cresterea investitiilor straine pentru capitalizarea activitatilor derulate in
Romania pana la 7.8 miliarde dolari la sfarsitul anului 20014
In perioada 1990-2002 economia romaneasca parcurge mai multe etape, dupa
cum urmeaza:
• 1990-1993 – etapa declinului pronunţat al economiei româneşti, datorită
modificărilor de sistem în condiţiile prezenţei masive a dezechilibrelor pe pieţele
interne, în special pe pieţele marilor exportatori, dar şi etapa restricţiilor externe
derivate din localizarea României într-o zonă geografică instabilă din punct de
vedere politic şi economic;
• 1994-1998 – etapa eforturilor de macrostabilizare economică, cu reforme
industriale ezitante (sindromul exporturilor forţate), a integrării României în
structurile OMC, a preaderării României la UE, a monedei româneşti puternic
subevaluate comparativ cu puterea sa de cumpărare, a creării zonei de comerţ
liber CEFTA, dar şi apariţia instituţiilor specifice economiei de piaţă, necesare
creării unui sistem concurenţial viabil şi protecţiei consumatorilor;
• 1999-2002 – etapa privatizărilor reale din sectorul industrial şi a autorestructurării
sectoarelor ineficiente, a eforturilor cu grad mai ridicat de simultaneitate şi
concentrate în crearea unui mediu economic mai liberal, a dezinflaţiei şi aprecierii
cursului real de schimb.
“In Romania se fac afaceri greu, dar in timp sunt sperante.” aprecia un fost inalt
functionar al Ambasadei SUA la Bucuresti.
Firmele nu stau fata in fata in lupta pentru cucerirea pietei interne. Vanzarile sunt fie
la extern majoritare, fie la intern. Cu toate acestea, in unele industrii producatorii incep
sa-si dea seama ca trebuie sa faca ceva pentru desfacerea produsului. Firmele sunt foarte
putin pregatite pentru a actiona in concurenta. Oferirea unor marfuri cu preturi mai mici
pare a fi singura preocupare, in timp ce definirea segmentului de piata pe care actioneaza
este un lucru inca neclar. O consecinta imediata este neglijarea produselor substituibile si
a produselor care raspund unor cerinte mai rafinate in consum. Numeroase nise
competitionale, in aceleasi sectoare competitive, raman neacoperite.
La nivelul firmelor predomina o conceptie deja depasita asupra concurentei din
comertul international: ceea ce trebuie sa realizezi este sa obtii un debuseu extern si sa te
faci remarcat prin preturi scazute.
Pe de alta parte, se poate afirma ca mentinerea pe piata a produselor este foarte mult
conditionata de calitatea foarte buna a componentelor si nu neaparat de pretul lor.
In ceea ce priveste mediul legislativ, avand in vedere preturile, inca din semestrul
intai al anului 1990, s-a adoptat si legiferat principiul formarii libere a preturilor pentru
produsele agroalimentare pe care producatorii agricoli le vand direct pe piata, precum si
pentru bunurile realizate, pe baza liberei initiative, in intreprinderile mici, asociatiile de
tip lucrativ, asociatiile familiale sau de catre persoanele fizice in mod independent. S-au
largit si competentele intreprinderilor de stat pentru stabilirea directa a unor preturi si
tarife, prin intelegere cu beneficiarii. De asemenea, au fost majorate preturile de
contractare si de achizitie ale produselor agricole, asigurandu-se stimularea
producatorilor agricoli.
Pentru a usura munca agentilor economici de orice tip, dupa 1990, a fost sensibil
imbunatatit accesul la informatiile de comert exterior, prin creeara pe langa Ministerul
Comertului a Centrului National de Comert exterior, conectat la oretea internationala de
documentare in materie de comert exterior. Acesta poate furniza pe langa datele esentiale
privind comertul exterior al tarii noastre sau la nivel mondial si alte date de interes
incluse in micro-studii de piata externa, cataloage ale firmelor importatoare saureferitoare
la nivelul taxelor vamale in diferite tari.
Atat timp cat schimburile internationale erau dominate de protectionism; regiunile
economice erau mai putin interconectate prin comunicatii si telecomunicatii; salarizarea
redusa reusea sa compenseze alte cheltuieli mai mari, cum ar fi cele de input-uri
32
materiale si de transport; tehnologia si informatia nu gaseau asa usor un limbaj comun
pentru interpretare in toate tarile in curs de dezvoltare, problema concurentei
internationale se punea in acei termeni.
In prezent, se impune diversificarea tipurilor de avantaje competitive. Managerii
nostrii incep sa descopere ca nu este greu sa gasesti o piata pe care produsul sa fie
vandabil, ci sa-l mentina pe acea piata alaturi de tot mai multi concurenti si sa-l avanseze
catre surse tot mai importante de castig prin preturi mai mari si o calitate mai buna.
Orientarea spre alte segmente de piata, desi sesizabila in ultimii ani, nu a dus la
rezultate asteptate in ceea ce priveste competitivitatea externa.
Aceste probleme structurale nu au fost generate numai de politica de substituire a
importurilor, la care, in aceasta perioada, se renunta treptat. Foarte mult conteaza cvasi-
inexistenta canalelor proprii de distributie atat la intern, cat si la extern. Sarcina
distributiei si vanzarii produselor au preluat-o intermediarii, care s-au instalat la randul
lor in segmentele de piata cele mai convenabile: input-uri primare si bunuri pentru
consum finale. Separarea generalizata a productiei de comert nu a fost benefica in cazul
Romaniei, ducand la imobilism in activitatea de inovare si specializare.
Un aspect important de mentionat este si cel care se refera la mobilitatea mai redusa
in planul ofertei fata de cea manifestata in planul cererii. Este vorba de o combinatie greu
de deslusit intre manifestarea statului pe piata si traditii istorice in comportamentul
economic. “Substituirea importurilor”, care a acompaniat industrializarea socialista, poate
fi considerata un accident istoric, precum si “fortarea exporturilor” din anii `80 care a
insotit reducerea datoriei externe. Exista in Romania o inclinatie spre consum mai mare
in mod nepotrivit pentru nivelul de dezvoltare fata de inclinatia spre productie. Se depun
eforturi din partea intreprinzatorilor pentru a castiga din importuri si a oferi marfurile
spre consum la intern, iar administratia de stat, deliberat sau nu, “sprijina” o asemenea
inclinatie. Rasunatoare cazuri de coruptie si implicare neloiala a functionarilor publici au
aparut in legatura cu acordarea licentelor la import sau reduceri de taxe vamale la import.
Este mai la indemana consumul decat productia ca optiune in fata unei initiative
private, in primul rand, pentru ca ambele se realizeaza efectiv in circulatie prin
intermediari, care vor gasi mai usor cumparator la intern, decat la extern si in al doilea
rand pentru ca productia si exportul implica riscuri mari.2
3 Impactul aderarii Romaniei la piata unica a Uniunii

Europene asupra evolutiei comertului romanesc
Romania este una dintre candidatele la Uniunea Europeana, ceea ce inseamna fara
echivoc aderarea la valorile tarifelor comunitare, valori construite in economii
competitive, cu legislatie si institutii performante. Toate obiectivele asumate sunt
realizabile cat timp autoritatile de decizie vor continua vreun mers al reformei structurale
si vor incuraja deschiderea catre pietele externe.
In acest sens rezultatele palpabile vor fi inregistrate fara dar si poate in domeniile
unde Romania este competitiva in mod traditional, respectiv in domeniul petrolier,
metalurgic, al bunurilor de larg comsum, textil si al procesarii produselor alimentare.
Politica macroeconomica pe perioada urmatoare include, de asemenea, imbunatatirea
mediului de afaceri asa cum este prezentata in Programul Economic de Preaderarea
Romaniei la Uniunea Europeana din septembrie 2001. In continuare este prezentat un
extras din programul de guvernare pentru perioada 2001-2004.
Guvernul este decis sa promoveze un mediu stabil, neutru si eficien pentru
afaceri. In acest sens, se urmareste asigurarea unui cadru economico-financiar si legal
corespunzator, fiind propus un set complex de masuri.
Se asteapta, daca tinem seama de jaloanele stabilite, de strategii guvernamentali
prin Planul National de Dezvoltare, ca valorile indicatorilor mai sus mentionati sa se
accentueze in sens benefic si procesul de macrostabilizare sa fie continuat. Dupa opinia
noastra, Romania va urma unui scenariu de crestere moderata pe urmatoarele paliere la
nivel national:
• rata anuala de crestere a PIB pe perioada 2002-2007 se va situa in intervalul 5%-6%;
• trend crescator pentru exportul bunurilor si serviciilor in stransa corelatie cu nivelul
importului, astfel incat balanta comerciala pe termen mediu sa devina pozitiva;
• rata inflatiei pentru anul 2002 va avea nivelul de 22%-25% pentru a se ajunge in
2005-2007 in jurul la 10%;
• nu vor avea locmiscari masive sociale,respectiv angajari sau concedieri si va creste
productivitatea muncii, care, colaborata cu modernizarea tehnologica va putea antrena
o relativa crestere a salariilor in termeni reali.4
Comerţul exterior al României în perspectiva aderării la UE
Aderarea la UE comportă o serie de beneficii importante.

• Accesul nerestricţionat la piaţa unică UE, care deţine locuri fruntaşe în lume la
importuri de diferite mărfuri. Acest avantaj a fost deja obţinut în materie de taxe
vamale şi restricţii cantitative. Acest lucru a facilitat creşterea substanţială a
exportului anumitor produse în Uniune.
• Accesul privilegiat pe pieţele ţărilor terţe, cu care UE ar sau va avea încheiate
acorduri comerciale preferenţiale.
• Beneficierea de fonduri UE de pre aderare, iar după aderare de fondurile
structurale ale Comunităţii şi de Fondul de Coeziune (care acordă ţărilor membre
al UE fonduri mult mai substanţiale decât fondurile de preaderare pentru ţările
candidate). România, care ar devenii membră a UE, cu un grad de dezvoltare
economică mai redusă decât ceilalţi membri, ar trebui să devină una dintre
principalele beneficiare ale fondurilor structurale, care vizează în principal,
reducerea ţi eliminarea disparităţilor privind nivelul de dezvoltare al ţărilor
membre.
• Atragerea, într-o măsură sporită, a investiţiilor străine de capital în industria
textilă şi de confecţie a României. Apartenenţa României la UE ar face mai
atractive ramurile economiei din ţara noastră, pentru investiţiile străine de capital,
luând în considerare: accesul nerestricţionat de care va beneficia industria pe
uriaşa piaţă unică a EU; accesul privilegiat de careva beneficia pe pieţele ţărilor
terţe, cu care UE a încheiat acorduri preferenţiale.
• Promovarea mai eficientă, prin intermediul UE, a intereselor economice din
România, în cadrul negocierilor comercial internaţionale.
34
Costuri ale aderării
• Participarea României la participare Uniunea Vamală a UE

Această participare va diminua protecţia vamală a producătorilor autohtoni, cu
eventuale efecte nefavorabile asupra producătorilor mai puţin eficienţi. Ea implică:
• Eliminarea completă începând cu 1.01.2002 a taxelor vamale la importul din UE de
diferite mărfuri, taxe care la1.01.2001 erau deja reduse cu 80%. În aceste condiţii,
această ultimă tranşă de reducere a taxelor vamale nu a constituit un şoc pentru
producătorii români.
• Adoptarea, la data aderării la Comunitate, a Tarifului vamal comun al UE, pe baza
clauzei naţiunii celui mai favorizate.
• Exceptarea de taxe vamale sau acordarea de reduceri preferenţiale de taxe vamale la
import, conform acordurilor de asociere, de uniune vamală, de comerţ liber şi a altor
acorduri de tip preferenţial de încheiate de UE cu ţări terţe.
• Încetarea, pe de o parte, a statutului României de beneficiară a sistemului generalizat
de preferinţe (SGP), obţinut din partea unor ţări donatoare de preferinţe vamale, şi pe
e altă parte, acordarea unei reduceri de 20% a taxei vamale la import în cadrul
schemei SGP a UE, în favoarea a circa 150 de ţări beneficiare, în curs de dezvoltare
şi în tranziţie.
• Retragerea României din Acordul privind sistemul global de preferinţă comerciale
între ţări în curs de dezvoltare (SGPC) şi din Protocolul relaţiei de negocieri
comerciale între ţările în curs de dezvoltare („Protocolul celor 16”) ceea ce implică
numai pierderea unor preferinţe vamale foarte limitate, prevăzute de aceste
instrument juridice, în favoarea câtorva produse româneşti, dar şi anularea avantajelor
vamale, acordate de România, în schimbul acestor preferinţe vamale.
• Restructurarea şi modernizarea industriei româneşti, pentru a face faţă concurenţei
sporite.
• Aplicarea reglementărilor UE privind achiziţiile publice.
Putem aprecia că beneficiile sunt mai mari decât costurile cu atât mai mult dacă avem
în vedere că :
• Pe de o parte, unele costuri ar trebui suportate, chiar şi în cazul în care ţara noastră nu
ar adera la UE (costurile privind modernizarea şi restructurarea sectorului, cele
decurgând din liberalizarea importului, impusă de tendinţele pe plan mondial sau cel
derivând din încetarea statutului de ţară în curs de dezvoltare, statut care oricum se
pierde ca urmare a dezvoltării economice a ţării);
• Pe de altă parte, există posibilităţi de maximizare a beneficiilor şi minimizare a
costurilor care trebuie valorificate.2
Protejarea importurilor în perioada de aderare la UE
Taxele vamale la importul de produse industriale din UE s-au eliminat de la 1

ianuarie 2003, în baza articolului 11, punctul 4, al Acordului European. S-au făcut o serie
de speculaţii privind pericolul de a închide fabrici sau de a exclude producătorii români
de pe propria piaţă, prin concurenţa la care vor fi supuşi de către firmele din UE.
O retrospectivă a liberalizărilor anterioare la importul de produse industriale din
UE poate facilita interpretarea corectă a măsurilor şi evitarea unor exagerări, privind
impactul ei asupra pieţei româneşti:1
o mărfurile înscrise în Anexa V a Acordului European au fost liberalizate în 3 etape
progresive, taxa vamală fiind redusă la 80% din taxa de bază în 1993, 40% după
trei ani şi 0% după 5 ani. În această grupă se regăsesc mai ales produse industriale
care nu se fabrică în România şi care înglobează puţină manoperă.
o autovehiculele listate în Anexa VI a Acordului şi unele motoare cu ardere internă
(Anexa VII) au fost liberalizate după un grafic specific, într-o perioadă de 9 ani,
începând cu 1993.
o La aşa-numitele „produse agricole transformate” (Protocolul nr.3, anexă la
Acord), componenta neagricolă a taxei vamale s-a eliminat gradual, iar
componenta agricolă se va elimina prin negocieri bilaterale5
Efectele liberalizării
În negocierile clasice de liberalizare a schimburilor comerciale, indiferent că sunt

multilaterale, în cadrul OMC, sau bilaterale, în vederea unor acorduri de liber schimb,
ţara importatoare îşi calculează impactul dezarmării tarifare la import prin 2 indicatori
principali: volumul comerţului tradiţional afectat şi pierderea încasărilor din taxe vamale.
Primul indicator poate fi extins şi prin raportarea la producţia naţională, reflectând
astfel măsura în care sunt protejaţi sau nu operatorii economiei naţionale.
Protecţia tarifară a producătorilor naţionali este afectată de liberalizarea de la 1
ianuarie numai într-o măsură limitată, ţinând cont de numărul redus de produse sub
incidenţa măsurii şi de nivelul relativ mic al taxelor vamale eliminate (maximum 3-4%),
fără a mai ţine cont de faptul că la mai multe produse se eliminaseră deja taxele vamale la
importul din toate ţările, nu numai din UE. Dacă există producători români care ar fi
puternic afectaţi de eliminarea unei taxe reziduale de 3%, ei pot fi consideraţi ca neviabili
pe termen lung, în condiţiile în care aderarea României la UE va însemna deschiderea
totală a frontierelor, pentru produsele din toate ţările membre ale UE.
Impactul asupra încasărilor bugetare este şi el modest. Nivelul redus al taxelor
vamale la importurile din UE de produse, liberalizate la 1 ianuarie 2002 (20% din taxa de
bază, adică aşa-zisa taxă „erga omnes” înscrisă în prima coloană a Tarifului vamal al
României) sugerează o pierdere neînsemnată din încasări de taxe, care nu poate afecta
serios bugetul statului. Estimativ, încasările din taxele vamale, pe 2003, reprezintă o cotă
de 4% din totalul încasărilor la bugetul statului. Circa 60% din importurile româneşti
provin din UE, deci păstrând proporţia se ajunge la 2,4% din încasările la buget. Dar,
cum taxele pentru UE au reprezentat maxim 20% din totalul taxelor vamale la produse
industriale atunci rezultă numai 0,5%. Chiar şi această estimare este mult exagerată,
deoarece nici măcar jumătate din produsele industriale importate nu au făcut parte din
categoria celor înscrise la articolul 11.4 al Acordului European, celelalte fiind deja
liberalizate anterior, iar produsele agricole nu intră în discuţie. Rezultă că maxim 0.3%
din încasările la bugetul statului sunt afectate prin eliminarea de la 2 ianuarie 2002, a
taxelor vamale la produse industriale, fără a ţine seama de eliminarea anterioară „erga
omnes” a unor taxe.6
1
Adevărul economic, numărul 12, 20 martie 2002
36
Continuarea liberalizării importurilor
Dacă nu dramatizăm impactul măsurii de la 1 ianuarie 2002, nu înseamnă să

neglijăm efectul viitoarelor liberalizări ale importurilor din UE şi din alte ţări, în procesul
de aderare.
Pe lângă liberalizarea comerţului asumată prin Acordul European, aderarea la UE
înseamnă şi alinierea la tariful vamal comunitar. La închiderea capitolului 26 de
negocieri, în anul 2000, România şi-a asumat obligaţia preluării integrale a taxelor
vamale comunitare faţă de terţi, până în momentul aderării la UE.
Taxele vamale medii aplicate în ţările candidate şi în UE
Ţara Taxa vamală medie aplicată
*
Total (MFN ) Produse Produse din Produse
% agricole % peşte % industriale %
România 19,4 33,2 21,4 15,6
Bulgaria 12,7 23,7 11,8 10,1
Cehia 6,2 13,4 0,1 4,6
Cipru 9,9 13,3 10,2 4,1
Estonia 3,2 15,2 3,2 -
Letonia 4,5 15,3 8,4 1,9
Lituania 5,4 15,2 4,1 2,5
Malta 6,2 7,1 4,1 6,0
Polonia 15,1 34 18,3 9,9
Slovacia 6,2 13,5 0,1 7,1
Slovenia 9 13,7 5,9 8,4
Ungaria 11,7 31 15,1 7,1
UE 6,3 16,2 12,4 3,6
*Clauza naţiunii celei mai favorizate.
Sursa: „Regular Reports”, European Commission, 13 noiembrie 20012
Din tabel se poate constata ca doar Estonia trebuie să-şi mărească taxele vamale
în 2002. Pentru România, ca şi pentru majoritatea celorlalte ţări, el va însemna o nouă
liberalizare faţă de terţi. La o comparaţie cu celelalte ţări candidate, constatăm că
România se află în topul protecţiei tarifare la import. Conform datelor OMC, taxa vamală
medie aplicată de România este, pe total import, de 19,4%, iar la gupa de produse
industriale de 15,6%, următoarele două clasate fiind Polonia şi Bulgaria.
Aşadar, nu se poate spune că România a exagerat cu liberalizarea, începând cu
1ianuarie 2002, deoarece ne menţinem pe primul loc ca nivel de protecţie tarifară, în
raport cu celelalte ţări aflate în negocieri de aderare. Chiar dacă avem în vedere că
suntem în acelaşi timp ţara cea mai vulnerabilă, tot nu putem accepta o amânare ne
controlată a protecţiei, care întreţine necompetitivitatea producătorilor naţionali în raport
cu străinătatea.
Media protecţiei tarifare a UE în raport cu terţii, la care trebuie să se alinieze şi
România în momentul aderării, era în 2001-2002, de 6,3% pe totalul importurilor,din care
2
Tribuna economică, Protejarea importurilor în perioada negocierilor de aderare la UE, nr. 12, 20 martie
2003
3,6% la gupa de produse industriale. Negocieri multilaterale în cadrul noilor runde OMC
vor conduce la diminuarea în continuare a acestor cifre.
Pentru România acest lucru înseamnă, eliminarea celui mai mare decalaj,
comparativ cu alte ţări, până la aderare, pentru a se alinia la tarif comunitar. Acesta este
unul din costurile pe care ni le-am asumat prin decizia strategică de aderare la UE, dar în
acelaşi timp, el este un element de eficientizare a industriei româneşti în plan global.
A fi competitiv, a face faţă concurenţei internaţionale, nu constituie doar o
condiţie a aderării la UE, ci şi o cerinţă generală a modernizării unei ţări, o caracteristică
a unei economii viabile pe termen lung, deschisă relaţiilor externe.
Liberalizarea în continuare a importurilor româneşti, atât în ţările membre ale UE
cât şi din ţări terţe, implică o racordare în paralel la sistemele de apărare comercială
aplicate în economiile de piaţă tradiţionale: masuri antidumping, clauze de salvgadare,
taxe compensatorii şi eventuale măsuri tehnice. Acestea sunt indispensabile pentru a feri
producătorii naţionali de concurenţa neloială. România poate beneficia, până la aderarea
la UE, şi de instrumentele specifice de apărare comercială stipulate în Acordul European
de asociere. Articolul 29 permite aplicarea de măsuri excepţionale de durată limitată, sub
forma taxelor vamale majorate, în cadrul unor industrii nou create, sectoare aflate în curs
de restructurare sau care se confruntă cu serioase dificultăţi, în special când aceste
dificultăţi cauzează importante probleme sociale.7
4 Studii de caz
Romania, a doua tinta a firmelor elene in balcani
(Investitiile elene cresc exporturile noastre in Grecia)
Grecia este, alaturi de Marea Britanie, Olanda si Luxemburg, una dintre cele patru
tari ale Uniunii Europene cu care Romania a izbutit in 2002 un sold comercial pozitiv.
Companiile romanesti contribuie la balanta schimburilor reciproce cu reparatiile de nave
grecesti, dar si cu livrari de cherestea si berbecuti.
Pentru oamenii de afaceri eleni, Romania este o tara din prima categorie de
interes, dintr-un motiv foarte simplu si anime: “Populatia Romaniei detine sume
importante de bani si gestioneaza proportional mai multi bani decat in vremea
comunismului. Pana in 1989 numai aproximativ 20% din PIB trecea prin maini private.
Astazi, peste 60% din PIB este gestionat de cele doua mari entitati, gospodariile
populatiei si firmele private. Cele 7.5milioane de gospodarii si aproape o jumatate de
milion de companii private gestioneaza circa 22 miliarde de dolari anual.
In ansamblul schimburilor comerciale romano-elene, care au insumat
652.6milioane de dolari anul trecut, importurile noastre de produse vegetale reprezinta
doar 6.3% din totalul de 264.5milioane de dolari. Ele au fost devansate substantial
deachizitiile de echipamente pentru telecomunicatii-21.6%, metale, materiale plastice-
12%, textile-9.7%, produse chimice-9.2% sau minerale-8.1%.
De-a lungul anilor, balanta comerciala a fluctuat, cu mici excedente de o parte sau
de alta. Cel mai bun sold in favoarea partii romane s-a inregistrat in 1994(+51.7 milioane
de dolari), iar cel mai slab in 2000 (-47.7 milioane de dolari).
38
Incepand din 2001, exportatorii romani au recuperat trei sferturi din deficit, gratie
salturilor inregistrate la cateva dintre principalele grupe de produse exportate de
companiile noastre: aluminiu primar(in contrapartida cu bauxita pe care, la randul nostru,
o importam din Grecia), masini si aparate electrice, dar si produse mai putin glorioase,
precum berbecutii si cheresteaua. A contat, de asemenea, reluarea unui export de servicii
romanesti care fusese intrerupt o buna bucata de vreme: repararea vaselor grecesti in
santierele navale din Romania.
Anul trecut dupa un deficit de 11.3milioane de dolari in 2000, echilibrul
schimburilor bilaterale s-a rupt in mod dramatic, soldul in favoarea exporturilor
romanesti cifrandu-se la 123.6milioane de dolari, cel mai bun scor pe relatia cu tarile
Uniunii Europene. In acest fel, Grecia a ocupat a zecea pozitie in ierarhia clientilor
companiilor romanesti, dar s-a plasat abia pe locul 18 in randul furnizorilor Romaniei.
Excelentul record de anul trecut a fost posibil pe fondul unei cresteri cu 23% a
livrarilor noastre in Grecia, ceea ce devanseaza cresterea de 20.2% a exporturilor
romanesti in Europa de Vest(UE, AELS, Turcia, Cipru, Malta, plus statele minuscule), ca
si sporul total de 21.8% al exporturilor romanesti in 2002.
Potrivit datelor puse la dispozitie de Centrul Roman pentru Comert Exterior,
cresteri spectaculoase au inregistrat livrarile noastre in Grecia la combustibili, tractoare,
produse chimice organice, fibre sintetice, echipamente navale, cauciuc.
Pe de alta parte, importurile romanesti din Grecia au scazut in 2002 cu 19%, cele
mai importante reduceri figurand la masini electrice si produse minerale. La bilantul
negativ a mai contat si faptul ca exporturile elene de citrice sunt descurajate de taxele
vamale, in vreme ce produsele industriale sunt scutite, potrivit normativelor UE.
Dintre firmele grecesti mari si mijlocii, 47% isi desfasoara activitatea in tarile
balcanice, iar din acest procent 43% activeaza in Romania. Evident multe dintre aceste
firme sunt prezente simultan in mai multe tari balcanice. Aproximativ jumatate-46%-
dintre companiile grecesti aflate in Romania au capital strain mixt. O cincime dintre
scestea au infiintat filiale, 23% au retele de distributie, 37% au unitati de productie, 6%
au atat filiale cat si retele de distributie, iar 14% au unitati de productie si retele de
distributie.8
Structura exporturilor romanesti in

Grecia, in 2002
15%
26%
6%
10%
18% 25%
Produse minerale Produse metalurgice
Masini electrice Animale vii
Lemn Altele
Mai multa mancare, mai putine cosmetice si detergenti
1.Produsele nealimentare si-au redus cota de piata,

ca volum
In perioada ianuarie-octombrie 2002, piata bunurilor de larg consum a crescut, ca

volum, cu2.3% fata de aceeasi perioada a anului trecut. Cresterea se datoreaza vanzarilor
de produse alimentare(+3.9%), categoria bunurilor nealimentare ramanand aproximativ la
acelasi nivel.
In ceea ce priveste valoarea vanzarilor in USD, crestarea a fost de 8.3%.
Segmentul produselor alimentare a fost mai dinamic-a crescut cu 11.4% in primele 10
luni ale acestui an- iar cel al bunurilor nealimentare numai cu 5.4%. Analizand prima
categorie, reiese ca piata bauturilor (apa minerala, cafea, bere, etc.)este de departe cea
mai importanta, detinand o cota de 62.8% in volum si de 63.8% in valoare. Urmeaza
segmentul altor produse alimentare(ciocolata, iaurt, condimente, etc.) si cel al produselor
pe baza de grasime. Acesta din urma a crescut atat cantitativ, cat si valoric cu 0.6,
respectiv 3.0 puncte procentuale, in totalul pietei bunurilor alimentare. De asemenea,
valoarea absoluta a vanzarilor de ulei pentru gatit, margarina si unt a crescut cu 45.1% in
perioada ianuarie-octombrie 2002, fata de ianuarie-octombrie 2001.
Pe de alta parte, in acelasi interval de timp, segmentul bauturilor a scazut din
punct de vedere al numarului de bucati vandute cu 1.7% ceea ce a condus la o diminuare
cu 3.6 puncte procentuale, ca volum, in cadrul pietei totale a produselor alimentare.
Totusi, consumatorii au platit cu 3.9% mai mult pentru a cumpara bauturi fata de anul
precedent. Chiar si asa bauturile au pierdut 4.6 puncte procentuale ale cotei valorice, din
totalul pietei de produse alimentare.
Categoria bunurilor nealimentare este, de asemenea, segmentata in trei piete
principale: detergenti, produse cosmetice si de ingrijire personala si alte produse
nealimentare. Ultima piata mentionata, care include, printre altele, tigari, produse pentru
intretinerea si curatenia locuintei si scutece de unica folosinta, este cea mai importanta,
atat ca volum(75.7%), cat si ca valoare(67.2%). De altfel, este singura piata dintre cele
trei enumerate anterior care, in perioada analizata, a inregistrat o oarecare crestere, ca
volum al numarului de bucati vandute. Din punctul de vedere al valorii vanzarilor, acest
segment a fost ceva mai dinamic(+7.8%).
Desi anul acesta romanii au cumparat mai putini detergenti, au platit cu 2.6% mai
mult pentru aceste produse. Astfel, piata de profil a pierdut cate 0.4 puncte procentuale,
valoric si cantitativ, din cota care ii revenea in cadrul categoriei “produse nealimentare”.
Cosmeticele si produsele de ingrijire personala au avut parte de cea mai mare
scadere inregistrata pe piata bunurilor de larg consum, pierzand 4.5% din volumul
vanzarilor si 0.4% din valoarea acestora.
40
2.Produsele vrac elimina marcile de pe piata
Analizand consumul casnic de larg consum, se impune o prima precizare: in

primele zece luni ale anului 2002, piata totala a crescut valoric, in termeni reali, cu 6%.
Luand insa ca baza anul 1998, constatam ca 2002 a fost mai slab cu 7%, dar in 2001 se
inregistrasera cheltuieli cu 13% mai mici.
Dintre categoriile care au cunoscut scaderi mai importante amintim sompoanele,
cafeaua instant traditionala, cafeaua macinata, bomboanele, inalbitorii de rufe si
detergentii. Cresteri mari s-au remarcat la cappuccino, cafea boabe, balsam de rufe si
biscuiti.
Spre deosebire deanumite segmente de piata, la care scaderea in volum se
regaseste si in valoare, in cazul sampoanelor situatia este diferita, descresterea in volum
fiin de 23%, iar in valoare de numai 3%. Dealtfel, sampoanele reprezinta o categorie care
a inregistrat mari scaderi in ultimii ani.
Consumul de cafea instant traditionala se afla, de asemenea, intr-un continuu
regres, din 1998. Cu toate acestea, lupta dintre jucatorii de pe aceastapiata este din ce in
ce mai apriga. O reducere importanta a cunoscut si piata de cafea macinata, mai mica cu
19% fata de anul precedent. Evident, scaderea provine de la cafeaua “branded”, cei mai
afectati de aceasta situatie fiind producatorii de cafea ambalata. Pe de alta parte, in
interiorul segmentului, cafeaua varsata a crescut, ca volum, de aproape doua ori. Si in
ceea ce priveste cafeaua boabe, varianta vrac domina piata, aceasta reprezentand
aproximativ 90% din consum.
Detergentii reprezinta o alta categorie care a regresat cu mai mult de zece
procente. In cazul acestora, creste foarte mult proportia produselor ieftine, care
reprezentau doar 6% din total, pana in anul 2000, dar care au ajuns la 16%, in 2002. O
veste buna ar fi cresterea ponderii detergentilor pentru spalare automata, de la 29% la
43%.
In anul 2002, nivelul cheltuielilor a fost ceva mai mare decat in 2001, insa mai
scazut decat in 1998 sau 2000. Mai mult, puterea de cumparare a romanilor este foarte
dezechilibrata si foarte asemanatoare cu anii precedenti, 10% dintre ei(cei cu venituri
mari) cheltuind la fel de mult ca alti 50%(persoane cu venituri sub medie).9
5 Concluzii
Comerţul exterior românesc în 2004
Modelul tigrilor asiatici, des invocat de oficialităţi exemplu pentru dezvoltarea

României, a avut acelaşi succes cu cel suedez, pentru ca amândouă să fie în locuite cu cel
bulgăresc.
Gradul redus de tehnicitate al principalelor produse româneşti destinate pieţele
externe, determină o plafonare a cererii pentru ele, dacă nu o scădere. De ani de zile,
exportăm forţă de muncă, materie primă şi produse, cu grad redus de prelucrare, care se
cumpără datorită preturilor scăzute. Doar conjunctura favorabilă, caracterizată de
deprecierea puternică a leului în raport euro, în paralel cu scăderea dolarului, a făcut ca
rezultatele să pară mult mai bune decât potenţialul redus al industriei. În 2003, aportul
comerţului exterior la formarea PIB-ului şi-a redus ponderea. În 2004, această tendinţă se
va menţine, chiar dacă Guvernul a luat în calcul o creştere a exporturilor de 8,2%.
Dintre modelele de dezvoltare adoptate de diverse ţări, cel al tigrilor asiatici, şi
mai nou, al Chinei, a fost deseori dat drept exemplu pentru noi. Acest model presupune o
creştere economică bazată în principal pe forţarea exporturilor, în detrimentul consumului
intern. Din acest model n-am importat decât sistemul de lohn.
Dintre ramurile industriale, industria uşoară s-a dezvoltat exploziv după 1990,
aici fiind determinată cererea de pe pieţele externe. Forţa de muncă ieftină şi calificată,
energia mai ieftină şi normele de poluare mai puţin stricte decât în ţările dezvoltate
reprezintă, combinate cu facilităţile oferite exportatorilor, atuurile industriei autohtone.
Din 2004 însă, cota de impozit pe profitul aferent exporturilor se majorează la
25%, ceea ce va face şi mai dificilă penetrarea produselor româneşti pe pieţele externe.
Recesiunea care afectează UE a început să fie resimţită de societăţile româneşti,
cererea fiind tot mai scăzută. Trecerea la exporturi cu grad ridicat de tehnicitate trebuie
precedată de o restructurare reală a ecomimiei, aşa cum a procedat Bulgari. O dată cu
restructurarea, statul poate susţine direcţiile de dezvoltare dorite, dar deocamdată nu
există o strategie în acest sens.
Echilibrul fragil al economiei este greu de menţinut numai prin politici
macroeconomice. În primele nouă luni din 2003, valoarea importurilor a avansat întru
ritm mai rapid, de 12,1%, în timp ce creştere exporturilor a făcut ca, după prime şapte
luni, deficitul contului curent să se majoreze până la 2,9% din PIB.
Comparaţiile cu ţările care vor adera în 2004 la UE ne sunt net nefavorabile. Ele
au reuşit să-si mărească pondera pe piaţa UE şi să penetreze cel mai dinamice segmente
ale acesteia. Exporturile ţărilor di Europa Centrală au crescut mai ales în domeniile
industriei electronice şi autovehiculelor, în care noi suntem departe de a fi competitivi.
După 1 mai 2004, schiurile comerciale ale României cu statele membre CEFTA,
se vor modifica esenţial prin integrarea unor state în structuri la UE. Organizaţia se va
dizolva practic, după această dată, în CEFTA rămânând doar România, Croaţia si
Bulgaria: Prin dizolvarea CEFTA România poate pierde o bună parte dintr-o piaţă de 1
miliard de dolari anual.10
42
44
46
48

Comertul Intern Si International Al Romaniei Inainte Si Dupa 1990

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Comertul Intern Si International Al Romaniei Inainte Si Dupa 1990

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAŞOV

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

Comertul intern si international al

CAPITOLUL 1: Comertul international al Romaniei inainte si

1.1 Comertul international al Romaniei inainte de 1990

CAPITOLUL 2: Comertul intern al Romaniei inainte si dupa

2.1 Comertul intern al Romaniei inainte de 1990

CAPITOLUL 3: Impactul aderarii Romaniei la piata unica a

CAPITOLUL 4: Studii de caz

1.1 Comertul international al Romaniei inainte de 1990

1980 1985 1989

Ceea ce marcheaza in mod deosebit inceputul transformarilor economice este

Exporturi catre... Importuri din...

In 1985, exportul si importul reprezentau 22%, respectiv 18% din valoarea

Capital social varsat Rezultate financiare Beneficii transferate

Creante externe ale Romaniei

Balanta creantelor si angajamentelor externe reflecta valoarea drepturilor de

-miliarde unitati valutare-

Creantele din credite acordate si documente de export in curs de incasare, in suma

Evoluţia din economia românească în perioada 1990-2000 s-a reflectat şi în

Structura comerţului exterior

În anii 1997-2000 în structura exportului României au predominat: produsele

Orientarea geografică a comerţului exterior

Revoluţia din decembrie 1989 şi evenimentele care au urmat (desfiinţarea

1.3 Comerţul international al României cu ţările din sud-

Evoluţia exportului şi structura acestuia

Evoluţia importului şi structura acestuia

În toată perioada analizată, şi cu toate ţările menţionate, România a înregistrat

1.4 Comerţul international al Romaniei cu tarile

Evoluţia exportului şi structura acestuia

Evoluţia importului şi structura acestuia

Importurile României din ţările membre ale Comunităţii Statelor Independente

Evoluţia soldului balanţei comerciale în perioada 1997-2001

În perioada analizată, pe total ţări membre CSI, balanţa comercială a înregistrat

1.5 Comertul international al Romaniei cu tarile din

Exportul in Asia-Oceania detinea in anul 2000 o pondere de 2.8% din exportul

Evolutia importului si structura acestuia

Importurile Romaniei din tarile Asiei si Oceaniei au reprezentat 7.9%, in anul

Evolutia soldului balantei comerciale in perioada 1997-2001(6

In perioada analizata, pe total tari din Asia-Oceania, situatia balantei comerciale

1.6 Comertul international al Romaniei cu tarile

Spatiul Euro-Atlantic cuprinde tarile membre ale Uniunii Europene, tarile

Evolutia importului si structura acestuia

Evolutia soldului balantei comerciale in perioada 1997-2001(6

Situatia balantei comerciale se prezinta diferit de la o tara la alta si de la un an la

Milioane dolari Milioane dolari

Situatia financiara a Romaniei la 31decembrie1989 reflecta rezultatele activitatii

-miliarde unitati valutare-

Ruperea legaturilor firesti dintre productie si consum, instituirea unui mecanism

Reducerea volumului mijloacelor circulante material ela finele anului 1989 se

2.2 Comertul intern al Romaniei dupa 1990

“Romania este situata in perceptia strainatatii la coada plutonului est-european,

Indicator 1990 1991 1992 1993 1994 1995

SURSA: Institutul National pentru Statistica si Studii Economice

3 Impactul aderarii Romaniei la piata unica a Uniunii

Comerţul exterior al României în perspectiva aderării la UE

Aderarea la UE comportă o serie de beneficii importante.

• Participarea României la participare Uniunea Vamală a UE

Protejarea importurilor în perioada de aderare la UE

Taxele vamale la importul de produse industriale din UE s-au eliminat de la 1

În negocierile clasice de liberalizare a schimburilor comerciale, indiferent că sunt

Dacă nu dramatizăm impactul măsurii de la 1 ianuarie 2002, nu înseamnă să

Structura exporturilor romanesti in

1.Produsele nealimentare si-au redus cota de piata,