EXCA, AN II

Consideratii dincolo de triunghiul fraudei in frauda de la Société Générale

Articolul abordeaza existenta altor factori care au condus la controalele interne necorespunzatoare, altii
decat cei traditionali.

Scurta prezentare a spetei:

Jérôme Kerviel s-a alaturat echipei din back-office in anul 2000 si timp de patru ani a lucrat ca si auditor
intern la divizia GEDS. In 2005 acesta s-a trasferat la biroul de tranzactionare a produselor listate Delta
One in cadrul diviziei GEDS devenind comerciant junior. Sarcina lui Kerviel a fost sa ia pozitii pe marii
indici bursieri europeni: Euro Stoxx 50, indicele DAX al Germaniei si CACA-40 al Frantei, fiind considerate
operatiuni cu risc scazut. Incepand cu 2005 acesta a inceput sa faca tranzactii neautorizate si sa-si
depaseasca atributiile. Acesta inregistra tranzactii fictive care pareau opuse tranzactiilor neautorizate,
facand sa para ca riscul bancii este zero. In ianuarie 2008 Kerviel a facut mai multe tranzactii mari in
speranta ca indicii bursieri europeni ar urma sa creasca brusc, dar in schimb s-a produs contrariul
rezultand o pierdere de un milliard de euro. Banca a decis sa inchida pozitiile deschise pe tranzactiile
neautorizate pentru a evita niste pierderi catastorfale. In urma acestor tranzactii, in decurs de trei zile
pierderile au ajuns sa valoreze 20% din capitalul propriu al bancii, respectiv 6 miliarde de euro.

La scurt timp dupa descoperirea fraudei, s-a efectuat un audit intern pentru investigarea acesteia.
Tranzactiile neautorizate nu au fost detectate deoarece Kerviel cunostea procedurile de audit intern ale
bancii si stia cand vor fi efectuate controale. Controlul de audit intern a descoperit urmatoarele:

- Kerviel a inregistrat tranzactii false in sistemele de contabilitate astfel incat acestea sa fie luate
in considerare in calculul de riscuri si evaluari, stabilind parametrii acestor tranzactii astfel incat
sa se foloseasca pentru a acoperi pozitiile frauduloase. S-au descoperit 947 astfel de tranzactii.
- A introdus perechi de tranzactii fictive de tipul cumparare-vanzare cu scopul de a ascunde
castigurile realizate, fiind identificate 115 de tranzactii de acest tip.
- A postat intrari corective pentru a ascunde cantitatea de castiguri generate de pozitiile sale
frauduloase pe parcursul unei luni prin inregistrarea de provizioane care au anulat temporar
veniturile. Acesta a folosit o functie in sistem la care aveau access doar asistentii comerciali in
scopul corectarii tranzactiilor, care a dus la modificarea evaluarilor calculate in front-office. Au
fost identificate 9 tranzactii de acest tip.

De asemenea s-a descoperit ca:

- Defalcarea controalelor interne asupra sistemului de tranzactionare a bancii s-a datorat unei
nepotriviri alocate controalelor interne si a unei lipse de suraveghere care a diminuat eficienta
controalelor. Sistemele au fost incapabile sa tina pasul cu complexitatea crescuta a mediului de
tranzactionare sau sa proceseze tranzactii corect si eficient. Exista o dependenta mare fata de
procesarea manuala de catre personalul din back-office ceea ce facea ca unele controale interne
sa nu functioneze eficient. S-a mai descoperit defecte in mediul de control (proiectare,
implementare si supravegherea controalelor), ceea ce a dus la ineficienta activitatilor de control.
De asemenea lipseau mai multe controale cheie care ar fi putut identifica activitatile frauduoase,
precum si lipsa unei proceduri sistemice de centralizare a exacerbat si mai mult problema.
- Procedurile nu au reflectat in mod corespunzator cerinta din directiva de grup de a analiza
riscurile, rezultatele si pozitiile, ceea ce a dus la lipsa unei imagini de ansamblu asupra
operatiunilor de produse listate Delta One. Nu exista de asemenea referire explicita la
monitorizarea fluxurilor de numerar ca si componenta a controlului intern.
- Cu privire la implementare a existat o lipsa de constientizare a riscului de frauda, punandu-se
accent doar pe asigurarea ca tranzactiile au fost exectutate corespunzator din punct de vedere
operational.
- In ce priveste supravegherea sistemul de control, acesta a reactionat lent in remedierea
aspectelor sensibile in ciuda faptului ca unele deficiente ale controlului intern exploatate de
Kerviel a fost identificat de Departamentul de Inspectie Generala drept o zona care avea nevoie
de remediere.

In practica combinarea acestor slabiciuni in lantul de procesare a operatiunilor a permis ascunderea

pozitiilor speculative. S-a constatat ca lipseste supravegherea conducerii in ceea ce priveste Echipa
Delta One, managerii de linie si superiorii neefectuand analizele necesare programelor (detalierea,
pozitii, evaluari, castiguri si fluxuri de numerar) care ar fi dezvalui adevarata natura a activitatilor.

Consideratii dincolo de triunghiul fraudei in frauda de la Société Générale:

Donald Cressey in cartea sa Other People’s Money descrie triunghiul fraudei ca fiind format din:

1. Presiunea perceputa – nevoie de bani, etc.

2. Oportunitatea perceputa – o situatie care permite sa apara fraudele, adesea cand controalele
interne sunt slabe sau inexistente.
3. Rationalizarea – justificarea actiunilor aparent in afara caracterului celui care perpetua frauda.

Literatura de specialitate considera acest triunghi ca fiind foarte important in determinarea

capacitatii persoanei de a comite frauda. Exista totusi o diferenta intre “excroci accidentali”, care nu
intentioneaza neaparat sa comita frauda si “pradatori”, cei care au intentii clare in acest sens.

De asemenea s-au identificat niste factori suplimentari dincolo de triunghiul fraudei care pot
contribuit la comiterea fraudei. Printre acestia se numara:

1. Diferente culturale si ideologice a poportului francez. Aici se refera la diferentele culturale si

ideologice dintre tari in relatia cu frauda. Adesea se presupune ca presiunea principala in
comiterea fraudei vine din considerente monetare, iar acest factor nu pare sa fi fost prezent
intr-o masura semnificativa prin faptul ca Kerviel nu a beneficiat financiar in mod direct de pe
urma practicilor frauduloase, astfel anumiti factori ideologici ar fi putut sa fie prezenti. Kerviel
facea parte dintr-o familie din clasa muncitoare cu mama frizerita iar tatal muncitor in metal, el
absolvind Universitatea din Nantes, departamentul finante, mai apoi obtinand o diploma in
operatiuni bancare la o scoala de afaceri in cadrul Universitatii din Lyon. Aceste realizari
academice fiind considerate oarecum modeste din punct de vedere ierarhic in ceea ce priveste
mediul educational francez. Pregatirea lui educationala nu i-ar fi permis lui Kerviel sa devina
comeriant, cu toate acestea pe baza talentului si ambitiei i s-a oferit ocazia sa ocupe o asemenea
pozitie. Probabil Kerviel ar fi dorit sa demonstreze ca ar putea concura cu colegii sai din
institutiile de invatamant de elita, in ciuda educatiei sale modeste, a acreditarilor si a contextului
 familiar. Astfel se presupune ca ar fi incercat sa obtina recunoastere prin asumarea unor riscuri
mari neautorizate pentru a realiza profituri pentru banca si nu direct pentru sine.
2. Posibilitatea unui comportament fraudulos. Se presupune ca ar existat complicitate intre Kerviel
si un asistent comerciant, deoarece in raport s-a pus in evidenta ca au existat un numar mare de
tranzactii frauduloase ale lui Kerviel care au fost incheiate in sistem de catre asistentul comercial
fara ca acesta sa obtina explicatii adecvate cu privire la acestea. Acest lucru i-a permis lui Kerviel
sa ascunda castigurile generate de pozitiile sale frauduloase, lucru neconfirmat probabil din lipsa
suficienta de dovezi. De asemenea, Kerviel ar fi dat de inteles ca a exista cineva cu care acesta a
colaborat constient la aceasta frauda deoarece la interogatorii acesta a afirmat ca
managementul a inchis ochii in mod intentionat, facand exceptie pierderea din luna ianuarie
2008.
3. Tracerea cu vederea intetionata din partea managementului bancii, chiar daca au existat
controale bine concepute. Acest aspect a fost sustinut de catre Kerviel pe parcursul tuturor
procedurilor judiciare. In cadrul procesului-verbal de ancheta a fost pus in evidenta ca mai multe
semne de intrebare ridicate cu privire la tranzactii nu au fost abordate in nici un fel. Mai mult, au
existat numeroase advertismente din partea Bursei din Fankfurt care au dus la 75 de alerte
interne in cadrul Société Générale. Nu s-a facut nimic cu privire la aceasta alerta, banca fiind
amendata de Atoritatea de Reglemetare Bancara cu 4 milioane de uro in iulie 2008 pentru acest
aspect. Supervizorii lui Kerviel de asemenea au trecut cu vederea peste nivelul neobisnuit de
ridicat a fluxurilor de numerar si alte anomalii contabile. Se pare ca ierarhia bancii a incurajat
activitatea de tranzctionare riscanta atata timp cat astfel de parctici erau profitabile.
4. Capabilitatile persoanei care a comis frauda cu privire la controlele interne. Kerviel a fost initial
angajat ca si auditor intern in back-office-ul bancii si avea cunostinte despre controalele interne
ale bancii, astfel folosindu-se de aceste cunostinte, acesta a putut sa acceseze tranzactiile fictive
pentru a le face sa para asumarea unor riscuri minime. Conectandu-se la sistem sub diferite
nume, acesta putea anula tranzactii fictive inainte de data decontarii. Aceste cunoastere a
controalelor interne din back-office i-a permis acestuia sa ascunda fata de superiorii sai
amploarea activitatii frauduloase.

Factori suplimentari care au condus la defectiunile controalelor interne sunt: ambivalenta si

ambiguitatea. In ceea ce priveste ambivalenta, sondajele au aratat ca opinia publica considera ca
Kerviel a fost doar un “tap ispasitor” in ceea ce priveste defectiunile controlului auditului intern care
au fost trecute cu vederea de catre management. Un alt aspect care intareste acest factor este
durata scurta pe care acesta a petrecut-o in inchisoare, raportat la faptele comise.

Ambiguitatea se refera la motivele abaterii in comertul finciar-bancar. Scandalurile din tranzactiile

bancare sunt exceptionale creand confuzie daca aceste acte frauduloase sunt cazuri izolate care pot
fi corectate cu usurinta sau care sunt datorate unor factori institutionali mai greu de corectat.
Aceasta ambiguitate este exacerbata in tranzactiile bancare unde inovatia si performanta sunt
foarte apreciate si comportamentul deviant nu este considerat cu adevarat criminal. Astfel se pune
presiunea asupra bancilor si a autoritatilor de a impune niveluri tolerabile de devianta. De asemenea
si conceptul de intentionabilitate este invaluit in ambiguitate, astfel fiind dificil sa se face distinctie
intre frauda intentionata si cea accidentala.