Un astfel de exemplu de nerespectare a eticii în contabilitate de către un angajat

contabil, este acela care implică o încălcare a normelor contabile în afacerile vânzărilor de
mobilă.
Astfel, protagonistul acestei situații de încălcare a eticii contabile este un un contabil
şef care este angajat la o întreprindere din domeniul mobilier. Acesta și-a însușit sume
considerabile de finanțe din cadrul firmei la care era angajat, acoperind în înscrierile
documentare aceste furturi de bani prin intermediul anumitor articole contabile. Trebuie
precizat și faptul că acest angajat, contabilul şef, avea acces la încasări doar în situațiile în
care trebuia să o suplinească pe casiera care lipsea din varii motive, reducând astfel
bănuielile asupra propriei persoane.
Mecanismul prin care acest angajat din domeniul mobilei a reuşit să-și însușească
sume considerabile din banii întreprinderii la care era angajat se desfășura în două etape:
 prima etapă era cea în care angajatul încasa de la cumpărător banii în schimbul
articolelor de mobilier cumpărate de către acesta. Pentru exemplificare vom aborda
situația în care angajatul a primit de la cumpărător suma de 4.000 lei. În vederea
obținerii profitului nelegitim, angajatul șef contabil completa cumpărătorului
documentele necesare cu suma corectă de 4.000 lei, dar pe cel de-al doilea şi al
treilea exemplar care rămân în cadrul întrepriderii de mobilă pentru a fi înregistrate,
contabilul însemna o sumă mult mai mică (de exemplu, suma de 2.100 lei).
Diferenţa de 1.900 lei este suma furată de angajat.
 a doua etapă presupunea mascarea furtului prin înregistrarea anumitor articole
contabile, corespunzătoare exemplului de mai jos:

Cu ajutorul celei din urmă înregistrări, angajatul scotea din evidenţa patrimonială suma
însușită şi o înscria în evidenţa extra-patrimonială. Banii lipsă nu aveau astfel să apară în
situaţiile financiare, situația fiind relativ ușor scoasă din vedere de la un an la altul. În plus,
în afară de angajatul imoral, nimeni nu mai avea acces la contul contabil 891 „Bilanţ de
deschidere”, ceea ce a ușurat delapidarea și înșelăciunile ulterioare.
Imoralitatea contabilă a fost descoperită dintr-o eroare simplă a angajatului contabil șef,
care, din prea multe operațiuni de acest gen, a uitat să înscrie în jurnalele documentare la un
cumpărător cele două înregistrări contabile care dovedeau transferul banilor furați din
evidenţa patrimonială în cea extra-patrimonială.
Așadar, aceste dovezi ale lipsei de etică contabilă și de furt propriu-zis au fost relevate
atunci când cumpărătorul de mobilă respectiv (pentru care s-au uitat înscrierile imorale) a fost
căutat de un alt angajat din contabilitate pe motiv că este dator cu o plată pentru articolele de
mobilă achiziționate. Totuși, clientul care achitase mobila, a putut dovedi plata cu chitanță,
moment în care neclaritățile au ieșit la iveală și sustragerile de bani au fost descoperite. Prin
compararea sumei de pe chitanţa cumpărătorului cu cea de pe documentul din firmă s-a
relevat ideea unui furt în sarcina contabilului şef.
În urma investigațiilor complete, care au dovedit imoralitatea contabilului șef pe o
durată de aproape patru ani, s-a descoperit și faptul că soldul lui 891 „Bilanţ de
deschidere” prezenta o valoare importantă pentru firmă, semn că prejudiciile au fost foarte
însemnate.
Apreciem că existau cel puţin câteva modalități prin care această înșelăciune ar fi
fost relevată mai rapid:
 dacă s-ar fi efectuat mai des anumite controale interne sau dacă exista un departament
de control intern în cadrul firmei;
 dacă s-ar fi produs mai eficient sau mai des controale externe;
 dacă managerul firmei ar fi pus în balanță volumul încasărilor şi cel al produselor
livrate.
Se observă clar încălcarea flagrantă a principiului integrității contabile.

CONCLUZIE

Contabilitatea etică tratează aspecte morale, întemeiate pe principiile şi hotărârile cu

care se întâlnește zi de zi angajatul contabil în munca sa. Pentru angajații contabili, etica va
face referire la libertate și reputație în relațiile avute cu întreprinderea, prin serviciile
angajate, încurajând sinceritatea și corectitudinea informațiilor financiare. Literatura de
specialitate oferă o gamă variată de referințe privind etica în afaceri și în contabilitate.
Codul de etica profesională este cel care arată practica unui ansamblu de profesioniști,
cu misiunea de a stabili normele de comportament, pentru a se putea exclude indivizii sau
atitudinile ce denaturează reputația moraltății și eticii contabile. Normele de etică ale
profesioniștilor contabili au la temei Codul Etic Național, stabilit de Camera Experţilor
Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România - CECCAR, în acord cu Codul Etic
Internațional stabilit de organismul internațional al contabililor IFAC. Acest Cod este orientat
către angajații contabili și către personalul contabil din asociațiile profesionale sub egida
CECCAR.
Aceste norme pot fi privite sub forma unor principii etice fundamentale, cum sunt:
integritatea, obiectivitatea, competenţa profesională şi bunăvoinţă, confidenţialitatea,
comportamentul profesional, respectul faţă de normele tehnice şi profesionale.