PROPOLIS

Propolisul sau cleiul de albine este un produs apicol rasinos produs de albine ca mijloc de
aparare impotriva microbilor si a mucegaiurilor. Propolisul mai este folosit de catre albine si
pentru captusirea peretilor stupului cu un strat care nu permite formarea curentilor de aer. Actiunea
sa este bactericida (ucide bacteriile), bacteriostatica (opreste dezvoltarea bacteriilor) si
antimicotica (impotriva mucegaiurilor), fapt ce previne imbolnavirea albinelor. Albinele mai
folosesc propolis si pentru a mumifica intr-un invelis eventualii intrusi, proces ce nu permite
putrezirea lor.
Din punct de vedere biologic,propolisul este un produs de cules, digestie si secretie al albinelor,
provenit in special de pe frunzele, mugurii si scoarta coniferelor, a plopilor, a salciilor si a prunilor.
Materiile rasinoase astfel culese sunt amestecate de albine cu ceara si secretii salivare.
In general propolisul in stare bruta are un gust amar si acru, si are o culoare maronie inchisa,
existand insa varietati de verde, rosu, negru chiar si alb, in functie de sursa de rasina utilizata.

Propolisul este compus din:

- rasini vegetale si balsam de diferite compozitii (55%). Balsamurile sunt substante naturale lichide
sau semi-lichide obtinute din scoarta unor arbori
- ceara (7-35%), care este de natura vegetala
- uleiuri eterice(10%) denumite si volatile, esentiale, sunt substante ce confera propolisului arome
specifice
- acizi grasi (4-20%)
- polen (5%)
- flavonoide si secretii ale glandelor salivare ale albinelor, fermenti, aminoacizi
- derivatii flavonici, acidul ferulic (activ contra germenilor Gram pozitiv si Gram negativ)
- substante antibiotice
- vitamine: A, B, E, PP
- aminoacizi liberi: prolina si arginina
- microelemente: siliciu, magneziu, cupru, molibden, arsen, staniu, aluminiu, vanadiu, wolfram, fier,
aur, iridiu, calciu, cadmiu, cobalt, strontiu, zinc, mangan

Proprietati terapeutice si curative ale propolisului

Propolisul, cel mai "medicinal" produs apicol, cu peste 70 de proprietati farmacologice
dovedite, are sute de indicatii si a fost folosit in scopuri terapeutice din cele mai vechi timpuri.
Datorita proprietatilor antivirale, antibiotice, antitoxice si antiinflamatorii, propolisul are foarte
multe utilizari acoperind o paleta foarte larga de afectiuni si boli. Poate fi utilizat atat extern cat si
intern, fiind conditionat sub numeroase forme ce permite cele doua feluri de administrare.

Intern, poate fi folosit ca biostimulator, marind rezistenta fizica si inlaturand oboseala si

stresul. Propolisul vindeca aftele bucale, stomatitele si este recomandat in tratarea sangerarilor
gingiei. Virozele respiratorii sunt combatute eficient de catre propolis, datorita actiunilor sale
puternic antivirale. Propolisul mai poate fi folosit cu succes si in bolile aparatului digestiv, fie ele
virale sau infectioase, precum enterita, colita acuta si cronica. Tot in uz intern, propolisul mai ajuta
si in hipertensiune si ateroscleroza, este adjuvant in hepatita de toate tipurile si in meningita, si este
benefic pentru aparatul urinar, prevenind si tratand infectiile reno-urinare.
 La nivel extern se foloseste in bolile aparatului ORL: amigdalita, faringo-amigdalita,
laringita. O bucatica de vata pusa in varful unei mici baghete se inmoaie bine in tinctura de
propolis. Se aplica cu ajutorul acestui instrument direct pe locul afectat, rezultatele fiind imediate.

Este excelent in tratarea ranilor deschise si arsurilor de toate tipurile, precum si in eczemele
infectioase sau alunite si negi, aici combinandu-se in proportii egale tinctura de propolis cu tinctura
de tataneasa si tinctura de rostopasca. Reface tesuturile afectate de rani, taieturi si mai ales arsuri
sau degeraturi, si este deosebit de eficient in cicatrizarea cu urme foarte putin vizibile a ranilor ca
urmare a operatiilor.

Afecţiuni care se previn şi se tratează cu propolis:

Propolisul este un excelent antibiotic, care acţionează progresiv inhibând dezvoltarea
bacteriilor, refăcând ţesuturile lezate de către acestea, favorizând eliminarea secreţiilor în exces de
pe căile respiratorii. Astfel, este eficient în ameliorarea bolilor respiratorii cu secreţii abundente
şi a bronşitelor.
În acelaşi timp, tinctura de propolis, în combinaţie cu o linguriţă de miere, administrată
dimineaţa pe stomacul gol, poate elimina simptomele deranjante ale colitei de fermentaţie şi de
putrefacţie.
Substanţele antioxidante din compoziţia propolisului au efecte excepţionale în
tratareaasteniei de primăvară. Acestea au efecte tonice nervoase, împiedică degradarea unor
vitamine esenţiale pentru organism (vitamina C) şi echilibrează nivelul hormonal.
Şi sistemul imunitar are de câştigat în urma unei cure cu tinctură de propolis. Propolisul
administrat sistematic măreşte producţia de celule specializate ale sistemului imunitar, le face mai
„agresive”, ceea ce determină o mult mai mare rezistenţă la infecţiile cu orice tip de germen.
Administrarea zilnică a propolisului poate, de asemenea, să prevină hipertensiunea şi
tulburările de ritm cardiac, normalizând în acelaşi timp cantitatea de colesterol din sânge şi având
rol de refacere a elasticităţii vaselor de sânge.

Ca tratament extern, propolisul este eficient în distrugerea herpesului cu diferite localizări,

ameliorarea eczemelor, vindecarea arsurilor(tinctură – pentru arsurile grave, şi unguent de
propolis şi tătăneasă - pentru arsurile uşoare), eliminarea coşurilor, punctelor negre şi a
furunculelor (sub formă de tinctură aplicată pe zona afectată),îmbunătăţirea simptomelor de
ulcer varicos de gambă (aplicaţii de tinctură şi unguent de propolis pe zona ulcerată).

Precauţii şi contraindicaţii:
În anumite cazuri, propolisul poate determina reacţii alergice, motiv pentru care este
recomandat a se face un test prealabil pentru a se stabili sensibilitatea.
Dacă apar senzaţii neplăcute de iritaţie, inflamaţie, dacă se declanşează catar respirator sau
apare înroşirea pielii, nu se va face tratament cu propolis.
Un substitut excelent pentru propolis sunt mugurii de plop şi tinctură de muguri de plop,
care au efecte relativ similare, dar sunt mult mai bine tolerate de către organism.
Preparate din propolis:
•Tinctura
Dacă nu vrem să luăm acest remediu gata preparat din comerţ, putem să-l obţinem acasă: se
pun într-un borcan cu filet cincisprezece linguri rase de propolis, peste care se adaugă două pahare
(400 ml) de alcool alimentar de 90 de grade. Se închide borcanul ermetic şi se lasă la macerat vreme
de două săptămâni, timp în care se agită zilnic, după care se filtrează. Tinctura rezultată va fi pusă în
sticluţe mici, închise la culoare. Se administrează din acest remediu câte 50 de picături, puse pe
puţină pâine uscată sau în miere, de patru ori pe zi.
Tinctura de propolis nu se ia diluată în apă, deoarece anumite substanţe din compoziţia sa
precipită (se întăresc) în contact cu apa, devenind insolubile şi ca atare trec prin organism fără efect.
De asemenea, nu se ia tinctura de propolis simplă, deoarece în contact cu saliva se va produce
acelaşi efect ca în cazul diluării în apă.

•Propolisul brut
O bucăţică de propolis de mărimea unei alune se suge asemenea unei bomboane, cât putem
de mult, aşa încât principiile sale active să îşi facă efectul local. Este un tratament recomandat în
infecţii la nivelul gurii, în faringite şi în amigdalite. Dezavantajul acestei metode constă în faptul că
propolisul nu are o acţiune amplă, asupra întregului organism, ci doar locală. Un alt inconvenient
este că propolisul aderă foarte puternic pe dantură, necesitând apoi o spălare îndelungată şi repetată.

•Unguentul de propolis
Într-o ceşcuţă (50 ml) de untură încinsă pe foc foarte mic se pun trei linguri de tinctură de
propolis şi o bucăţică de ceară de mărimea unei alune, după care se amestecă continuu vreme de 10
minute. Se ia de pe foc untura, după care se amestecă în continuare până când se întăreşte.
Preparatul se păstrează la frigider, folosindu-se extern contra arsurilor, pentru vindecarea contuziilor
şi a rănilor uşoare, contra eczemelor (mai ales a celor uscate).

•Apă de propolis
Aşa cum afirmam anterior, în contact cu apa, propolisul precipită şi devine insolubil,
pierzând astfel cea mai mare parte din calităţile sale. Totuşi, cercetările arată că o soluţie obţinută
din cinci linguriţe (aprox. 25 ml) de tinctură de propolis la un pahar de apă (200 ml) are efecte
terapeutice în anumite cazuri, când tinctura simplă nu poate fi folosită, deoarece are o acţiune prea
dură asupra ţesuturilor. Apa de propolis, obţinută în proporţiile pe care le-am prezentat, are efecte
excelente în combaterea stomatitelor şi a cariei dentare (se fac clătiri atente ale gurii după fiecare
spălare pe dinţi), precum şi în tratarea unor afecţiuni genitale la femei (leucoree, cervicită).

•Mierea propolizată
Se obţine prin combinarea unei linguriţe de tinctură de propolis cu 3 linguriţe de miere. Este
un produs recomandat copiilor, cărora li se va administra jumătate de lingură de 3 ori pe zi, pentru
întărirea sistemului imunitar, pentru combaterea infecţiilor respiratorii şi intestinale.