SOLUTII COLOIDALE (Ultra-Micro

Eterogene)
Sunt constituite din particule de dimensiuni de la 1-500nm
dispersate intr-un anumit medie de dispersie. Din punct de vedere
farmaceutic sunt importante dispersiile de solid in lichid numite solutii
coloidale.
Solutiile coloidale reprezinta o forma farmaceutice si caracterizeaza
diferite forme medicamentoase:

Picaturi pentru ochi.

Picaturi pentru nas.
Solutii perfuzabile.

Au spect limpede, transparent opalescent sau tulbure in functie de

substanta medicamentoasa si de concentratie.
PROPRIETATI CARACTERISTICE:
1) Proprietati dimensionale si optice:
- se refera la marimea, forma, masa
moleculara si nr. particulelor. (1-500 nm). Marimea variaza in functie de
metoda de preparare, de perfuzaresi scopul terapeutic urmarit.
- forma particulelor este in general
neregulata (liofob = particulele nu au afinitate pt. moleculele mediului
de dispersie; liofil = particulele au afinitate pt. moleculele mediului de
dispersie)
2) Proprietati cinetice:
- miscarea browniana: particulele coloidale sunt supuse
ciocnirii intramplatoare cu molecule mediului de dispersie si rezulta o
deplasare rapida si haotica, fiecare particula parcurgand un drum
complicat si neregulat.
- difuziunea: acest proces este rezultatul miscarii
browniene - particulele coloidale difuzeaza spontan din regiunea cu
concentratie mai mare spre una cu concentratie mai mica, ceea ce
duce la uniformizarea spontana a fazei dispersate in mediul de
dispersie.
CLASIFICAREA SOLUTIILOR COLOIDALE (dupa afinitatea particulelor
dispersate fata de mediul de dispersie)
Dupa acest criteriu, coloizii pot fii liofobi si liofili.
LIOFOBI:
1) Metode de obtinere:
a) Dispersare (consta in pulverizarea pana la dimensiuni coloidale
a substantei grosier divizate in mediul de dispersie) se poate

realiza astfel: pe cale mecanica in mori coloidale, pe cale

electrica folosita la obtinerea unor hidrosoluri de metale
(cupru, argint, aur) se trece un arc electric intre 2 electrozi
formati din metalele respective cufundati in apa cand in jurul
electrozilor se formeaza o dispersie coloidala din metalul
utilizat, cu ultra sunete substanta este dispersata sub actiunea
vibratiilor ultrasonore, prin condensare.
Proprietati caracteristice coloizilor liofobi:
o nu au tendinta de solvatare.
o se transforma ireversibil dupa eliminarea solventului.
o au stabilitate redusa.
o vascozitatea lor este redusa si difera putin de vascozitatea
solventului.
Stabilitatea dispersiilor coloidale liofobe.
Stabilitatea coloizilor liofobi fata de acea a solutiilor moleculare este
relativ redusa. Particulele coloizilor liofobi nu pot ramane dispersate in faza
dispersanta fata de care nu au afinitate decat in anumite conditii.
Dispersarea si stabilitatea lor este conditionata in primul rand de
sarcina electrica, de acelasi semn al particulelor.
In unele cazuri pt a asigura o stabilitate mai indelungata se poate
potenta sarcina electrica a particulelor prin adaugarea unor electroliti in
prezenta carora particulele se incarca electric si pot fii redistribuite
omogenizanduse. Acest procedeu se numeste peptizare.
O atentie deosebita trebuie acordata atunci cand in solutiile
coloidale se asociaza electroliti de semn contrar cu incarcatura particulelor
solutiilor coloidale pentru ca atunci poate aparea precipitarea.
FLOCULAREA: este un proces de aglomerare sub forma de particule
mai mari (flocoane) a particulelor fine dintr-o suspensie sau solutie
coloidala urmata de depunerea acestora.
Ex de col. liofobi:
- Argentum Colloidale (FRX) - Argint coloidal/Colargol.
Rp.
- argint coloidal.......................................1 g
- apa distilata q.s. ad...............................100 g
Solutie privita prin transparenta trebuie sa fie limpede.
Conservare: ferit de lumina.
Se gaseste/prepara in concentratii de 0,1 - 0,6 %.
- Argenti Proteinas (proteinat de argint)
Se prepara la nevoie.
Se pastreaza la intuneric.
LIOFOBI:
PROPRIETATI CARACTERISTICE:
- se disperseaza spontant la adaugarea solventului.

- particulele au tendinta de solvatare si pot distrage in jurul lor molecule

de solvent. Prin solvatare se formeaza un strat protector ce impiedica
agregarea.
- sol coloizilor liofili au o stabilitate mai mare decat a coloizilor liofobi.

CLASIFICARE:
a) micelari.
b) macromoleculari.
Micealari (amfifili) sau de asociatie:
Caracter amfifil: o parte a moleculei are afinitate fata de apa, iar cealalta
de ulei.
Coloizii micelari sunt substante cu dimensiuni moleculare mai mici decat
dimensiunel coloidale insa datorita structurii moleculare au caracter amfifil
si in mediul lichid moleculele se asociaza spontan formand agregate de
dimensiuni coloidale numite MICELE. Pot avea forma: sferica, lamelara sau
tubulara in functie de structura moleculara sau concentratie.
Coloizilor micelari le apartin urmatoarele tipuri de substante:
- agenti tensio-activi.
- coloranti sintetici.
Agentii tensioactivi: au proprietatea de a scade tensiunea
superficiala chiar si in concentratii mici. Se folosesc pt solubilizarea unor
substante insolubile in apa cand aceste substante prin includere in micele
devin hidrodispersabile formand dispersii coloidale. Sunt emulgatori si
acizi hidratanti valorosi care se folosesc la prepararea de emulsii,
suspensii, unguente.
Colorantii sintetici: majoritatea colorantilor hidrosolubili utilizati in
scopuri terapeutice sau diagnostice se dizolva coloidal formand micele.
Sub forma de solutie sunt utilizate extern: RIVANOL (etacridina), albastru
de metilen, violet de gentiana; si parenteral: injectii de indigo-carmina.
Solutia micelara: este o solutie de curatare din micele, adica din
particule mici de agenti tensioactiivi. Aceste particule minuscule se
formeaza prin contactul intre 2 faze neomogene. O picatura de ulei in apa
sau invers.
Particulele de tensioactivi capteaza in interiorul lor impuritatile prezente la
suprafata epidermei. Solutille micelare actioneaza cu blandete in curatarea
porilor si a ochilor.
Micelele actioneaza ca niste asimilatori si inglobeaza impuritatile curatand
pielea fara a usca.
Macromoleculari:
Sunt subtante formate din macromolecule ce pot avea forma sferica
sau lamelara sau filiforma. Solutiile substante macromoleculare sunt mult
mai stabile decat coloizii liofobi datorita existentei unui strat solvatar care

protejeaza particulele de contopire. Particulele au o incarcatura electrica

ce contribuie la prevenirea FLOCULARII.
Pe langa floculare coagularea particulelor filiforme poate sa duca si
la gelificare.
GELIFICAREA: transformarea unei solutii coloidale intru-un gel poate avea
loc spontan sau sub actiunea variatiei de temperatura sau alti factori.
Solutiile coloidale formate din macromolecule filiforme au o mare utilizare
in practica farmaceutice si poarta denumirea de MUCILAGII.
Mucilagiile sunt forme farmaceutice lichide, vascoase, limpezi,
transparente sau opalescente obtinute prin dizolvare simpla sau prin
dizolvare extractiva a unor substante macromoleculare in apa.Se gasesc in
regnul animal (in plasma, lichidele celulare, in lichidele care umecteaza si
protejeaza mucoasele corpului).Se mai gasesc in regnul vegetal in diferite
parti ale plantei: seminte, fructe, frunze, radacini si rizomi.
Utilizari terapeutice alea mucilagiilor:
- ca preparate antidiareice (prin acoperirea mucoasei intestinale pe care o
protejeaza si prin diminuarea peristaltismului).
PERISTALTISM = o miscare de contractie (urmata de o relaxare periodica) a
musculaturii stomacului si intestinului care se propaga sub forma de unde
si face ca alimentele sa fie impinse de-a lungul tubul digestiv.
- pt uz extern: datorita actiunii emoliente.
- pt corectarea gustului arzator al unor substante medicamentoase
(clorura de calciu - CLOROCALCIN).
- ca agenti de vascozitate: la prepararea emulsiilor, suspensiilor si a
colirelor vascoase.
- ca excipienti aglutinanti la prepararea comprimatelor si a pilulelor.
- ca baze de unguente, geluri in concentratii mari.
Utilizarea compusilor macromoleculari:
- intra in compozitia a numeroaselor forme farmaceutice.
- perfuzii inlocuitoare de plasma pt refacerea volumul circulant din corp.
- prin vascozitatea si aderenta fata de mucoasa oftalmica, confera un timp
de contact prelungit.
- asigura stabilitatea suspensiilor si emulsiilor.
- pot fi materii prime pt dispozitivele cu cedare controlata a substantei
medicamentoase (plasturi transdermici).
- marirea stabilitatii fizicochimice si microbiologice.

PREPARAREA SISTEMELOR COLOIDALE

Sistemele coloidale se formeaza prin 2 metode:

A. Prin dispersarea sau fragmentarea particulelor grosiere in

particule mai mici pana se ajunge in domeniul dimensiunilor
coloidale.
B. Prin condensarea sau aglomerarea moleculelor sau ionilor
dintr-o solutie in particule coloidale.
A. Dispersarea: fragmentarea unei substante compacte solide aflate
intr-un mediu de dispersie lichid duce la inceput la formarea unor
particule relativ mari, grosiere (suspensii, emulsii, spume). Daca
maruntirea continua se obtine in final un sistem cu particule fine.
Dispersarea mecanica: Substanta solida este fragmentata cu ajutorul
unor dispozitive numite mori coloidale. Ele actioneaza pe principiul
combinarii fortei centrifugale cu forta de frecare, forfecare, lovire
sau vibratorie in functie de natura dispozitivului.
Se mai poate executa in mori cu jet sau mori centrifuge cu bile.
Este folosita in industria chimica farmaceutice (la obtinerea
pulberilor si a suspensiilor), in industria colorantilor si a vopselelor.
Dispersarea cu ultrasunete: Substanta solida se introduce intr-un
camp ultrasonor si este faramitata datorita vibratiilor:
- prin aceasta metoda se obtin prod cele mai
uniforme.
- aceasta metoda se aplica la dispersarea
unor compusi: gelatina, amidonul, guma arabica.
Dispersarea electrica: Metoda consta in trecerea unui curent electric,
continu prin 2 electrozi formati din metalul care se disperseaza.
Electrozii sub forma de fire sunt asezati sub apa (mediu de dispersie)
iar intre ei apare arcul electric necesar dispersarii. Se pot obtine
hidrosoluri de aur, argint, platina.
Dispersarea chimica (peptizarea): Dispersarea substantelor poate
avea loc uneori spontan fara acord de energie exterioara (mecanica
sau electrica) daca se face in prezenta unor adaosuri, de obicei
electroliti.In acest caz dispersarea este un fenomen chimic coloidal
caracteristic tuturor coloizilor liofobi si liofili numit peptizare.
- peptizarea prezinta importanta in chimia analitica.
B. Condensarea conduce la sisteme coloidale cu grad de dispersie mare
(solurile).
Metodele de condensare presupun formarea unor solutii
suprasaturate din care se separa faza dispersa sub forma de
particulele coloidale. Se obtine prin metode fizice si chimice:
a) CHIMICE: solutiile coloizilor liofili au asupra sol liofobe o
actiune stabilizatoare numite protejare coloidala. Solurile
respectivese numesc coloizi de protectie.
Ex: - gelatina.
- gluten.

- amidonul.
Pe langa acesti coloizi de protectie se utilizeaza ca
protectori si unele produse vascoase care maresc
stabilitatea solutiilor prin marirea vascozitatii.
Ex: - glicerina.
- lanolina.
b) FIZICE: prezinta un mare dezavantaj ca solurile obtinute
sunt instabile si trebuie stabilizate ulterior.

Cap. AEROSOLI
DEFINITIE: sunt preparate farmaceutice sub forma de particule fine
dispersate in aer cu ajutorul unor dispozitive speciale aplicate la nivelul
cailor respiratorii, pe piele sau pe mucoase.
AVANTAJE:
- administrare comoda pe cale respiratorie.
- ocolirea tractului digestiv.
- evitarea barierei hepatice.
- asigura o absortie transpulmonara comparabila cu cea parenterala.
- posibilitatea de dirijare a particulelor pe diverse segmente alea arborilor
respiratori (fose nazale, faringe, laringe, trahee, bronhii, alveole pulmonare
si bronhiale).
- dozarea exacta prin utilizarea dispozitivelor speciale.
- forma de dispersare directa a substantei medicamentoase pe piele si
mucoase.
- stabilitatea marita a medicamentului datorita recipientului de
conditionare.
DEZAVANTAJE:
- dispozitivele de conditionare speciale maresc costul de productie.
- unele dispozitive necesita personal calificat pentru intretinere si
functionare.
- in urma administrarii pot aparea reactii adverse alergice (mai ales in
cazul corticosteroizilor).
- uneori pot aparea micoze greu vindecabile.
S.M care se pot administra pe aceasta cale:
- anestezice locale.
- antibiotice.

- antihistaminice.
- antituberculoase.
- antiastmatice.
- hormoni.
O importanta deosebita o prezinta aerosolii aplicati pe piele si mucoase
(spray) sub forma de emulsii, spume, unguente, filme sau pelicule
protectoare continand substante cu actiune antiseptica, emoliente,
antimicotica, sicativa (care usuca).
CLASIFICARE:
1) Dupa diametrul particulelor fazei dispersate:
- aerosoli adevarati (cu
administrare
transpulmonara).
- pseudoaerosoli (pe piele si
mucoase)
2) Dupa numarul fazelor componente:
- aerosoli bifazici.
- aerosoli trifazici.
3) Dupa modul de aplicare:
- de uz intern: inhalatii.
- de uz extern (mucoase nazale, bucala, vaginala,
auriculara).
4) Dupa metoda de preparare:
- metoda condensarii: aerosolii sunt obtinuti prin dispersarea
solutiei cu ajutorul aerului sau a unui gaz comprimat.
- metoda dispersarii: aerosolii sunt obtinuti prin vaporizarea
substante medicamentoase volatile (uleiuri eterice).
Absortia medicamentelor administrate sub forma de aerosoli:
Aerosolii se introduc in organism cu aerul inspirat si se absorb la
nivelul plamanilor patrunzand in circulatia sangvina.Reprezinta o forma
farmaceutica ce inlocuieste cu succes alte forme deuarece calea
pulmonara permite inlaturarea barierelor intermediare dintre medicament
si organism si face posibila patrunderea substantei medicamentoase in
circulatie sangvina in timp extrem de scurt.
In absortia aerosolilor cea mai importanta functie o indeplinesc
alveolele pulmonare.Intr-un organism sanatos exista aproximativ
400.000.000 de alveole ce au o membrana foarte subtire si bogat
vascularizata.Capilarele reprezinta o suprafata de 30-40 de ori mai mare
decat suprafata corporala ceea ce asigura o capacitate de absorite foarte
mare.
Din punct de vedere al absortiei este de mare importanta si viteza de
sedimentare a particulelor care este proportionala cu marimea

acestora.Astfel numai particulele de 1-5 m ajung in alveole.Particulele

mai mici de 1 m sunt expirate neabsorbite.Pentru scopuri externe,
marimea optima a particulelelor dispersate este de 2-10 m (actiune
penetranta).Intre 10-50 m aciunea strict de suprafata.