Sunteți pe pagina 1din 2

FORME ETEROGENE 8.10.

2012
CURS: 2

CLASIFICAREA COLOIZILOR

Clasificarea coloizilor:
Coloizii se clasifică în funcţie de afinitatea faţă de mediul de dispersie şi anume:
- coloizi liofobi;
- coloizi liofili.

1. Coloizi liofobi
La sistemele coloidale liofobe particulele dispersate nu au afinitate faţă de dispersant (nu
se dizolvă) ci sunt menţinute dispersate în anumite condiţii.

Metode de obţinere a sistemelor coloidale liofobe:


Coloizii liofobi se pot obţine prin: - dispersie - realizata pe cale - mecanica
- electrica
- cu ultrasunete
- condensare

Proprietăţile caracteristice ale coloizilor liofobi:


- nu au tendinţă de solvatare;
- prin eliminarea solventului suferă transformări ireversibile;
- stabilitate redusă motiv pentru care în practica farmaceutică se utilizează un coloid
protector;
- vâscozitate redusă;
- tensiunea superficială diferă puţin de cea a dispersantului;
- stabilitate redusă;
- sensibili faţă de electroliţi.

Exemple de coloizi liofobi utilizaţi în practica farmaceutică:


- Argentum colloidale (Colargol) – F.R. X – cu un conţinut de 70% Ag coloidal şi 30%
albumină având rol de coloid protector;
- Argentum vitelinicum (Argyrol) – F.R. X – conţine 20% Ag coloidal asociat cu vitelină
(fosfoproteină din gălbenuşul de ou);
- Agenti proteinas (Protargol) – F.R. X – cu un conţinut de 8% Ag coloidal obţinut prin
tratarea unei soluţii de AgNO3 cu o soluţie de proteină;
- Sulf coloidal care se obţine din soluţia de polisulfură cu acid clorhidric.

1
2. Coloizi liofili
Proprietăţi ale coloizilor liofili:
- faza dispersată este în general formată din molecule cu masa relativă mare;
- dispersantul solvatează coloidul factor esenţial pentru stabilitatea soluţiei coloidale;
- stabilitate mai mare decât la soluţiile coloidale liofobe;
- dispersie spontană;
- stabilitate mai mare faţă de electroliţi;
- vâscozitatea soluţiilor coloizilor liofili este mult mai mare decât a solventului;
- tensiunea superficială a soluţiilor coloidale (mai ales în cazul coloizilor micelari) este
mult mai mică decât a solventului.

Clasificare:
Coloizii liofili se clasifică în două grupe distincte:
a. coloizi micelari (sau de asociaţie);
b. coloizi macromoleculari.

a. Coloizii micelari (amfifili sau de asociaţie):


Coloizii micelari sunt substanţe cu dimensiuni mai mici decât dimensiunile caracteristice
domeniului colloidal, însă datorită structurii moleculei au afinitate atât faţă de ulei cât şi
faţă de apa.

Substante folosite in farmacii:


- agenţi tensioactivi - cu rol de emulgatori pentru realizarea diferitelor forme
farmaceutice (emulsii, suspensii, unguente).
- coloranţi sintetici - utilizaţi în scop terapeutic şi pentru investigaţii

Din punct de vedere structural se utilizează două tipuri de coloranţi:


- coloranţi cu caracter acid (anionici - fluoresceină, indigocarmină )
- şi coloranţi cu caracter bazic (cationici - albastru de metil, pioctanină, rivanol)

b. Coloizii macromoleculari:
- sunt substanţe formate din molecule uriaşe, având cel puţin 1.000 atomi
De interes pentru practica farmaceutică sunt soluţiile coloidale formate din
macromolecule filiforme oficializate sub denumirea de „Mucilagii”:
Mucilagiile sunt preparate farmaceutice lichide, vâscoase şi pot fi utilizate în practica
farmaceutică sau în scop terapeutic în următoarele situaţii:
- ca preparate antidiareice;
- cu acţiune emolientă (uz extern);
- corectori de gust;
- agenţi de vâscozitate;
- aglutinanţi;
- baze de unguente, geluri.

Mucilagiile pot fi invadate de microorganisme, ceea ce impune adăugarea de


conservanţi, pe lângă o ambalare corespunzătoare (în vase bine închise şi la loc răcoros).
Conservanţii utilizaţi sunt: acid sorbic 0,1%, acid benzoic 0,1% etc.