TOXICOLOGIE

1. Simptomele clasice ale intoxicaţiei opiacee sunt:

a. alterarea sistemului nervos central, midriază, detresă respiratorie;
b. alterarea sistemului nervos central, mioză, detresă respiratorie;
c. alterarea sistemului nervos central, mioză, tahicardie;
d. detresă respiratorie, tahicardie, mioză;
e. detresă respiratorie, tahicardie, midriază.

2. Antidotul specific intoxicaţiilor cu substanţe colinergice este:

a. protamina;
b. piridoxina;
c. pralidoxima;
d. fiziostigmina;
e. flumazenil.

3. Alcalinizarea urinii este indicată în următoarele intoxicaţii, cu excepţia:

a. salicilaţi;
b. metanol;
c. erbicid;
d. litiu;
e. fenobarbital.

4. Hemodializa este indicată ca metodă de creştere a eliminării toxicului în una din

următoarele situaţii:
a. fenobarbital;
b. etilenglicol;
c. erbicid;
d. clorpropamidă;
e. cianuri.

5. Medicamentele care determină alungirea intervalului Qt cu risc de apariţie a torsadei

vârfurilor sunt, cu excepţia:
a. chinidină;
b. ibutilid;
c. amiodaronă;
d. haloperidol;
e. verapamil.

6. Intoxicaţia severă cu antidepresive triciclice apare în următoarele ore de la ingestie:

a. până la 4 h;
b. până la 6 h;
c. până la 12 h;
d. până la 24 h;
e. până la 36 h;

1
7. Tulburările de ritm cardiac apărute în intoxicaţia severă cu antidepresive triciclice sunt,
cu excepţia:
a. tahicardie supraventriculară;
b. extrasistole ventriculare;
c. tahicardie ventriculară;
d. bradicardie;
e. torsada vârfurilor.

8. Indicaţiile terapiei cu bicarbonat de sodiu în cazul intoxicaţiei cu antidepresive triciclice

sunt următoarele, cu excepţia:
a. lărgirea complexului QRS peste 100 ms;
b. hipotensiune refractară la administrarea de lichide;
c. scurtarea intervalului QT;
d. aritmii ventriculare;
e. modificări de fază terminală în aVR > 3 mm.

9. Medicamentele contraindicate în tratamentul aritmiilor induse de antidepresivele triciclice

sunt următoarele, cu excepţia:
a. antiaritmice clasă IA;
b. antiaritmice clasă IB;
c. antiaritmice clasă IC;
d. blocanţi de calciu şi betablocante;
e. antiaritmice clasă III.

10. Disfuncţiile neuromusculare de tipul mioclonii, hiperreflexie, rigiditate musculară, ataxie

sunt caracteristice următoarelor toxidroame:
a. colinergic;
b. serotoninergic;
c. nicotinic;
d. muscarinic;
e. nici un răspuns corect.

11. Diagnosticul diferenţial al supradozării de inhibitori MAO se realizează în următoarele

condiţii patologice, cu excepţia:
a. criză hipertensivă;
b. hipertiroidism;
c. hipoglicemie;
d. hipotiroidism;
e. hipertermie.

12. Medicamentele antipsihotice cu cel mai mare risc de aritmie malignă sunt reprezentate de:
a. fenotiazine alifatice;
b. fenotiazine piperazinice;
c. piperidine fenotiazine;
d. benzodiazepine;
e. dibenzodiazepine.

13. Gradul 3 al intoxicaţiei cu litiu se caracterizează prin următoarele manifestări clinice, cu

excepţia:
a. crize epileptice;

2
 b. hipertonie;
c. mioclonii;
d. colaps;
e. comă.

14. Următoarele afirmaţii privind intoxicaţia cu barbiturice sunt adevărate, cu excepţia:

a. intubaţia orotraheală în intoxicaţia severă precede măsuri de evacuare
gastrointestinală;
b. umplerea volemică reprezintă baza suportului circulator în şocul indus de
barbiturice;
c. lavajul gastric este superior cărbunelui activat în intoxicaţia cu barbiturice;
d. alcalinizarea urinii nu este utilă pentru barbituricele cu durată de acţiune scurtă;
e. cele mai frecvente anomalii ale semnelor vitale în intoxicaţia cu barbiturice sunt
hipotermia, detresa respiratorie şi hTA.

15. Doza de flumazenil ca antidot în intoxicaţia cu benzodiazepine este de:

a. 0,1 mg i.v. la fiecare min., până la doza totală = 3 mg;
b. 0,2 mg i.v. la fiecare min., până la doza totală = 3 mg;
c. 0,3 mg i.v. la fiecare min., până la doza totală = 3 mg;
d. 0,4 mg i.v. la fiecare min., până la doza totală = 3 mg;
e. 0,5 mg i.v. la fiecare min., până la doza totală = 3 mg;

16. Următoarele substanţe contribuie la formarea găurii osmolare, cu excepţia:

a. etanol;
b. izopropanol;
c. etilenglicol;
d. metanol;
e. nici un răspuns corect.

17. Indicaţiile pentru dializă în cazul intoxicaţiei cu metanol sunt, cu excepţia:

a. pH < 7,15;
b. istoric de ingestie > 30 ml;
c. nivel de vârf al metanolului > 20 mg/dl;
d. hipoglicemie;
e. alterarea SNC şi tulburări de vedere.

18. Tratamentul în intoxicaţia severă cu etilenglicol se caracterizează prin următoarele, cu

excepţia:
a. tratament cu 10 % etanol în glucoză 5 %;
b. tiamină şi piridoxină pentru metabolizarea pe căi nontoxice;
c. acid folinic pentru tratamentul deficitului de folat;
d. gluconat de calciu pentru tratamentul hipocalcemiei;
e. bicarbonat de sodiu pentru tratarea acidozei severe.

19. Cea de a doua fază clinică a intoxicaţiei cu etilenglicol se caracterizează prin:

a. halucinaţii, ataxie;
b. necroză tubulară acută;
c. nistagmus, oftalmoplegie;
d. tahicardie, tahipnee, colaps circulator;
e. greaţă, vărsături, diaree.

3
20. Triada clinică formată din comă/mioză/detresă respiratorie este caracteristică intoxicaţiei
cu:
a. barbiturice;
b. opiacee;
c. benzodiazepine;
d. organofosforate;
e. alcooli.

21. Diagnosticul diferenţial în supradozajul la opiacee include efectele următorilor agenţi, cu

excepţia:
a. organofosforice;
b. carbonaţi;
c. monoxid de carbon;
d. amfetamine;
e. fenotiazine.

22. Următoarele afirmaţii legate de intoxicaţia cu salicilaţi sunt false, cu excepţia:

a. manifestările clinice ca greaţă, vărsături, transpiraţii, hiperventilaţie apar la o
concentraţie serică de salicilat > 30 mg/dl;
b. majoritatea pacienţilor prezintă o tulburare mixtă a echilibrului acido-bazic de
alcaloză respiratorie şi acidoză metabolică;
c. semnele şi simptomele intoxicaţiei cronice includ edem papilar, agitaţie,
hiperventilaţie, tulburări de comportament;
d. intoxicaţia salicilică se caracterizează prin acidoză metabolică cu gaura anionică
normală;
e. intoxicaţia cronică cu salicilaţi se poate dezvolta la pacienţii care urmează
tratament cu anhidrază carbonică pentru glaucom.

23. Factorii de risc pentru decesul datorat intoxicaţiei salicilice acute includ următoarele, cu
excepţia:
a. stare de inconştienţă;
b. acidoză severă;
c. hipoglicemie;
d. febră;
e. aritmii cardiace.

24. Factorii de prognostic negativ în insuficienţa hepatică fulminantă datorată intoxicaţiei cu

acetaminofen sunt următorii, cu excepţia:
a. creatinină > 3,3 mg/dl;
b. pH > 7,3;
c. nivel seric acetaminofen 100 mcg/ml la 4 h cu TGO > 1000 U/l;
d. encefalopatie grad III/IV;
e. coagulopatie.

25. Hemoperfuzia/hemodializa nu este indicată în cazul intoxicaţiei cu teofilină dacă:

a. concentraţia serică > 100 mcg/ml;
b. concentraţia serică > 60 mcg/ml;
c. există intoxicaţie cu risc vital (tahiaritmii şi convulsii) fără răspuns la tratament;
d. concentraţia serică > 40 mcg/ml;

4
 e. concentraţia serică < 30 mcg/ml.

26. „B-urile ucigaşe” în intoxicaţia cu organofosforice sunt reprezentate de următoarele

caracteristici clinice, cu excepţia:
a. bronhospasm;
b. bradipnee;
c. bradicardie;
d. bronhoree;
e. nici un răspuns corect.

27. Toxicitatea anticolinergică se caracterizează prin următoarele manifestări clinice, cu

excepţia:
a. uscăciunea tegumentelor si mucoaselor;
b. hipertermie;
c. tegumente palide;
d. midriază;
e. delir, halucinaţii.

28. Intoxicaţia acută cu plumb determină următoarele manifestări clinice ale SNC, cu
excepţia:
a. encefalopatie;
b. convulsii, ataxie;
c. edem papilar;
d. nevrită optică;
e. tulburări de comportament, depresie.

29. Sindromul Fanconi apare în intoxicaţia acută cu plumb, fiind caracterizat de următoarele
manifestări clinice renale, cu excepţia:
a. glucozurie;
b. fosfaturie;
c. aminoacidurie;
d. cetomurie;
e. nici un răspuns corect.

30. Următoarele afirmaţii legate de manifestările clinice din intoxicaţia cu cianuri sunt
adevărate, cu excepţia:
a. toxicitatea asupra SNC şi a sistemului cardiovascular sunt predominante;
b. pacientul tipic cu intoxicaţie severă este comatos, în hiperventilaţie, hipotensiv,
bradicardic, fără cianoză;
c. intoxicaţia cu cianuri se caracterizează prin acidoză metabolică, cu gaură anionică
mare datorită acumulării de lactat;
d. halena de migdale amare semnalează diagnosticul de intoxicaţie cu cianuri;
e. tahicardia ventriculară şi fibrilaţia ventriculară sunt frecvente.

31. Care dintre următoarele afirmaţii legate de intoxicaţia cu substanţe methemoglobinizante

sunt false:
a. concentraţii ale methemoglobinizantelor de 70 % induc ischemie miocardică,
aritmii, crize convulsive;
b. antidotul specific este albastru de metilen;

5
 c. pacienţii cu BPOC, ICC prezintă simptome clinice doar la niveluri mari de
methemoglobinizante;
d. diagnosticul este suspicionat în particular la pacienţii la care cianoza nu se
ameliorează după administrarea de oxigen;
e. sângele are o culoare specifică „maro-ciocolatie”.

32. Următoarele afirmaţii privind supradozarea de HIN sunt adevărate, cu excepţia:

a. triadă clinică convulsii tonico-clonice/comă/acidoză metabolică;
b. ingestia de HIN trebuie avută în vedere la orice pacient care prezintă convulsii
refractare;
c. convulsiile răspund la tratamentul anticonvulsivant standard;
d. convulsiile sunt tratate cu piridoxină (vitamina B6);
e. bicarbonatul de sodiu are un rol minor în supradozarea acută cu HIN.

33. Simptomele clinice de tip muscarinic în intoxicaţia cu organofosforice sunt reprezentate

de următoarele, cu excepţia:
a. salivaţie;
b. lăcrimare;
c. paralizia musculară;
d. diaforeză;
e. mioză.

34. Simptomele clinice de tip nicotinic în intoxicaţia cu organofosforice sunt reprezentate de

următoarele, cu excepţia:
a. fasciculaţii musculare;
b. crampe musculare;
c. slăbirea forţei musculare;
d. incontinenţă urinară;
e. paralizia muşchilor respiratori.

35. Gradarea endoscopică a leziunilor caustice gastrointestinale superioare în categoria a

doua este caracterizată de:
a. friabilitate, hemoragii, eroziuni, pustule, exudate şi ulceraţii superficiale;
b. edem şi hiperemie a mucoaselor;
c. necroză extinsă;
d. necroză dispersată de mică întindere;
e. ulceraţii profunde discrete sau circumferenţiale.

36. Indicaţiile de endoscopie în intoxicaţia cu sodă caustică sunt următoarele, cu excepţia:

a. semne şi simptome de lezare gravă (vomă, salivaţie, dispnee, stridor);
b. în toate cazurile de ingestie a sodei caustice;
c. în prezenţa arsurilor buco-faringiene;
d. în cazurile de ingestie intenţionată;
e. nici un răspuns corect.

37. Hipotensiune arterială apărută după expunerea la hidrocarburi halogenate şi aromatice

este tratată prin:
a. resuscitare volemică agresivă;
b. dopamină;
c. adrenalină;

6
 d. noradrenalină;
e. dobutamină.

38. Diagnosticul diferenţial al intoxicaţiei cu blocanţi de calciu se poate realiza cu una din
următoarele situaţii:
a. hipopotasemie;
b. hipotermie;
c. intoxicaţie cu antiaritmice Ib;
d. intoxicaţie cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei;
e. hipoglicemie.

39. Diagnosticul diferenţial al intoxicaţiei cu blocanţi de calciu se realizează cu următoarele

situaţii, cu excepţia:
a. intoxicaţie cu betablocante;
b. hiperpotasemie;
c. intoxicaţie cu glicozide cardiace;
d. intoxicaţie cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei;
e. intoxicaţie cu antiaritmice Ia, Ic;

40. Tulburările electrolitice care cresc riscul de toxicitate a glicozidelor cardiace sunt
următoarele, cu excepţia:
a. hipopotasemie;
b. hipomagnezemie;
c. hipercalcemie;
d. hipocalcemie;
e. nici un răspuns corect.

41. Toxicitatea acută digitalică este asociată cel mai frecvent cu una din următoarele tulburări
electrolitice:
a. hipopotasemie;
b. hiperpotasemie;
c. hipomagnezemie;
d. hipercalcemie;
e. hipocalcemie.

42. Unul din efectele cele mai semnificative ale expunerii fătului la AINS îl constituie:
a. oligohidramniosul;
b. hipertensiunea pulmonară prin constricţia prematură a ductului arterial;
c. enterocolita necrozantă;
d. disfuncţia renală;
e. hemoragii la nivelul SNC.

43. Tratamentul cu N-acetilcisteină în intoxicaţia cu acetaminofen trebuie continuat până la

18 doze timp de:
a. 12 h;
b. 24 h;
c. 36 h;
d. 48 h;
e. 72 h.

7
44. Indicaţiile hemodializei la pacienţii cu intoxicaţie cu salicilaţi includ:
a. insuficienţă renală;
b. alterarea statusului mental;
c. tulburări severe acido-bazice;
d. pacienţi cu sindrom de detresă respiratorie acută;
e. toate răspunsurile corecte.

45. Intoxicaţia cu substanţe halucinogene poate imita una din următoarele situaţii, cu
excepţia:
a. sevraj etanolic;
b. intoxicaţie anticolinergică;
c. tireotoxicoza;
d. intoxicaţie cu substanţe colinergice;
e. psihoza acută.

46. În categoria substanţelor halucinogene sunt incluse următoarele, cu excepţia:

a. cocaina;
b. LSD;
c. marihuana;
d. psilocibina;
e. MDMA („extasy”).

47. La pacientul cu IMA provocat de cocaină este contraindicat tratamentul cu:

a. aspirină;
b. betablocante;
c. nitraţi;
d. morfină;
e. benzodiazepine.

48. Efectele consumului de cocaină asupra respiraţiei pot fi:

a. hemoragie pulmonară;
b. barotrauma;
c. astm bronşic;
d. edem pulmonar toxic;
e. toate răspunsurile corecte.

49. Mortalitatea cauzată de intoxicaţia cu amfetamine este consecinţa:

a. hipertermiei;
b. crizelor convulsive;
c. aritmiilor;
d. encefalopatiei;
e. toate răspunsurile corecte.

50. Simptomele majore ale sindromului de sevraj la barbiturice cuprind următoarele, cu

excepţia:
a. psihoză;
b. halucinaţii;
c. delir;
d. depresie;
e. convulsii generalizate.

8
1 b
2 c
3 d
4 b
5 e
6 b
7 d
8 c
9 b
10 b
11 d
12 c
13 b
14 c
15 b
16 e
17 d
18 c
19 d
20 b
21 d
22 d
23 c
24 c
25 e
26 b
27 c
28 e
29 d
30 e
31 c
32 c
33 c
34 d
35 a
36 b
37 a
38 b
39 d
40 d
41 b
42 b
43 e
44 e
45 d
46 a
47 b
48 e
49 e
50 d