Intoxicația cu barbiturice:

a-II-a cauză de intoxicaţii voluntare medicamentoase

 Derivaţii acidului barbituric (care este rezultat din condensarea acidului

malonic cu ureea) au acţiune sedativă, hipnotică sau anestezică generală,
realizate prin deprimarea SNC
 Barbituricele sunt principala cauză a otrăvirii acute din cauza disponibi-
lității lor rapide.
 Doza toxică de barbiturice este de aproximativ 500 mg. Aceasta poate
apărea în 2 circumstanțe: tentativă de suicid sau ingestie accidentală, în
exces, pe fondul unei stări confuzive sau a toleranţei
 În urma determinărilor serice ale barbituricelor, s-a măsurat pragul
comatos pentru acestea:
• Fenobarbital: 80 – 150 mg/l (comă prelungită, 24 – 72 de ore) [concen-
traţia terapeutică = 15 – 25 mg/l];
• Ciclobarbital: 10 – 15 mg/l (comă de scurtă durată).
Cum apare intoxicația cu barbiturice?

 Barbituricele se clasifică în funcție de durata de acțiune a acestora (scurtă, medie,

lungă) sau combinații de barbiturice ( Extraveral -Fenobarbital 20 mg + extract de
valeriană 50 mg + extract de Crataegus 30 mg)
 Cele mai periculoase barbiturice sunt cele cu acţiune rapidă sau medie (doza letală
este de 1 – 3 g) care pot cauza depresii rapide ale funcţiilor vitale, cardio –
respiratorii, urmate de barbituricele cu acţiune lentă (doza letală este de 5 – 10 g).
 Barbituricele traverseaza bariera hemato-encefalica si astfel deprimă SNC prin
facilitarea acţiunii inhibitorii a GABA (neuromediator inhibitor), blocarea
receptorilor pentru glutamat (neuromediator excitator) şi deprimarea sistemului
reticulat activator ascendent.
 Barbituricele stimulează citocromul hepatic P-450 (inductie enzimatică) având ca
efect creşterea vitezei de metabolizare a unor medicamente (de exemplu,
Acenocumarol, estroprogestative, antidepresive triciclice, corticosteroizi, Chinidină,
Doxiciclină), compuşi fiziologici şi chiar a însăşi derivaţilor barbiturici.
Tabloul clinic în intoxicația cu barbiturice
Intoxicația cu barbiturice are loc în 2 etape:

1. Faza iniţială, precomatoasă (,,beţia barbiturică”): aspect ebrios, vorbire incoerentă,

confuzie mintală, incoordonare motorie, agitaţie, dezinhibiţie psihomotorie, euforie,
cefalee, greaţă, vomă, vertij, nistagmus; alcoolul potenţează efectul toxic al
barbituricelor.
2. Comă liniştită, profundă, prelungită, hipotonică, areflexie osteotendinoasă, reflex
fotomotor păstrat, dar diminuat, cu debut rapid şi durată redusă, după ingestia toxică de
barbiturice hipnotice şi cu instalare progresivă în cazul Fenobarbitalului (detalii aici).

Intoxicația cu barbiturice este însoțită și de:

• tulburări respiratorii: bradipnee (instalată rapid după ingestia de barbiturice hipnotice),

poate progresa până la stop respirator;
• tulburări cardiovasculare şi renale: hipotensiune arterială, colaps cardiovascular
• tulburări gastrointestinale: diminuarea zgomotelor intestinale.
• hipotermie de cauză centrală (în special, în caz de intoxicaţie cu Fenobarbital).
• tulburări cutanate: leziuni buloase ale pielii cu necroza glandelor sudoripare
Evoluţie și prognostic pentru intoxicația cu barbiturice

 Sub tratament adecvat în mediu spitalicesc specializat, supravieţuirea fără

sechele este de 98 – 99%. Concentraţiile plasmatice de peste 35 ml/l pentru
barbituricele cu durată scurtă de acţiune şi peste 90 ml/l pentru cele cu durată
lungă sunt asociate cu un prognostic nefavorabil (cu excepţia, utilizatorilor
cronici de barbiturice). Rata mortalităţii, în absenţa asistenţei medicale specia-
lizate este în Europa de 10 – 30%.

 Decesul poate surveni după 1 – 8 zile de la ingestie şi instalarea comei, de

obicei prin stop respirator, mai rar prin colaps cardiovascular.
Tratamentul în intoxicația cu barbiturice

I. Susţinerea funcţiilor organismului şi favorizarea

eliminării toxicului
A) În pre-spital se aplică următoarele măsuri:

• determinare rapidă a glicemiei;

• acces venos periferic şi perfuzie cu ser glucozat 5% – de aşteptare; în caz de hipotensiune
arterială, se vor administra soluţii macromoleculare şi cristaloide;
• oxigenoterapie pe mască; dezobstrucţie oro-faringianã;
• intubaţie oro-traheală şi ventilaţie mecanică dacă pacientul prezintă: stare precomatoasă
sau comatoasă, bradipnee severă sau semne de hipertensiune intracraniană;
• monitorizare cardio-vasculară: electrocardiogramă, puls, frecvență cardiacă, tensiune
arterială;
• protecţie termicã, termometrizare;
• Naloxon 2 mg intravenos, dacă anamneza şi elementele clinice sunt neclare şi există
suspiciunea intoxicaţiei sau co-ingestiei de opioizi.
B) În spital – Clinica de Toxicologie sau ATI (anestezie terapie – intensivă):

• Se continuă sau se iniţiază măsurile suportive şi de monitorizare din pre-spital.

• INTOXICAȚIA CU BARBITURICE NU ARE ANTIDOT !!
• Reluarea anamnezei şi a examinării clinice de detaliu.
• Măsuri de protecţie termică şi reîncălzire după determinarea temperaturii rectale şi
timpanale.
• Măsurile de decontaminare şi eliminare a toxicului sunt:
-spãlãtura gastricã – de preferat, în prima oră post-ingestie;
-cărbune activat – în primele 4 ore după ingestie sau pacient simptomatic
-diurezã osmoticã alcalină (6-8 l):
Se va administra zilnic un volum egal cu diureza + 800 ml. Atenţie la pH-ul seric – risc
de alcaloză!
-hemodializă sau hemoperfuzie;
hemoperfuzia este mai eficace comparativ cu hemodializa, dar este asociată unui risc
mai mare de complicaţii.
-trofice cerebrale: vitamine B1, B6, 3 – 6 fiole / zi; Piracetam 3 – 4 fiole / zi, intravenos;
doza maximă este de 12 fiole / zi.
II) Tratamentul complicațiilor – în secţia de ATI

• în caz de colaps cardiovascular: reumplere vascularã – soluţii macromoleculare:

Dextran 500 – 1000 ml, pânã la restabilirea valorilor normale ale tensiunii arteriale.
• în caz de hipotensiune arterială persistentă: Dopaminã 10 μg / kg / minut perfuzie
intravenosă.
• în caz de semne de detresã vitalã (insuficienţã respiratorie acută, colaps
cardiovascular, şoc, comă – mai puțin de 7 pe scara Glasgow): intubaţie oro-
trahealã + ventilaţie mecanicã.
• tratamentul leziunilor asociate: venesecţii, fracturi, echimoze, plăgi profunde, etc.
• consultul psihiatric este obligator în caz de tentativă de suicid.
Complicaţii pentru intoxicația cu barbiturice

Pe langa efectele produse de ingestia de barbiturice, pot aparea urmatoarele complicatii:

• sindrom Mendelson – pneumonie de aspiraţie cu prognostic infaust;

• rabdomioliză şi insuficienţă renală acută;
• colaps cardiovascular;
• disfuncţie respiratorie gravă până la stop respirator;
• hipotermie severă inductoare de tulburări de ritm maligne (la temperatură centrală
sub 30 grade Celsius) – risc crescut de fibrilaţie ventriculară;
• complicaţii fetale severe (neuropsihice) în caz de intoxicaţie la gravide (barbituricele
traversează cu uşurinţă placenta);
• comă prelungită şi in final deces.
Concluzii

De reținut este faptul că:

1. Concentraţia plasmatică de barbiturice este utilă în stabilirea diagnosticului

pozitiv şi diferenţial, în urmărirea evoluţiei sub tratament, dar nu reprezintă un
element predictiv al duratei sau severităţii intoxicaţiei.
2. Tratamentul intoxicaţiei cu barbiturice este predominant suportiv, neexistând
un tratament specific (antidot).
3. Măsurile de decontaminare şi grăbirea eliminării toxicului se instituie după
stabilizare hemodinamică şi respiratorie.

ATENȚIE la coingestia de alcool etilic, datorită efectului sinergic al acestuia cu barbitu-

ricele şi datorită posibilei confuzii de diagnostic în fazele iniţiale ale intoxicaţiei.
BIBLIOGRAFIE

1. Barbiturate Toxicity: https://emedicine.medscape.com/article/813155-overview#a6

2. Barbiturate intoxication and overdose: https://medlineplus.gov/ency/article/
000951.htm
3. Barbiturate Intoxication: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1129997/
4. Hadden J., Johnson K., Smith S. et all – Acute barbiturate intoxication & Concepts
of management.
5. Stroescu V., Bazele farmacologice ale practicii medicale, Ed. Medicală, Bucureşti,
1988.
6. Goldfrank L.R., Flomenbau N.E., Goldfrank’s Toxicologic Emergencies, 5th
Ed.Prentice Hal, 1994.
7. Voicu V.A, Toxicologie clinică, Ed. Albatros, Bucureşti, 1997.
8. Şorodoc L.,Urgenţe toxicologice în practica medicală, Ed. Cantes, Iaşi, 1998.
VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!