Antinatalismul- Argumente pro si contra

Vlad Nica

In luna Noiembrie a acestui an, cifra populatiei globale a trecut de opt

miliarde de oameni. Fiecare dintre acestia este o persoana cu propriile emotii,
sentimente, ganduri, sperante, anxietati si amintiri.

Insa aceasta cifra de 8 miliarde de oameni este minuscula in comparatie cu

numarul total al oamenilor care au trait vreodata, in jur de 100-120 de miliarde.

Ceva ce toti acesti oameni au avut in comun este ca niciunul dintre ei nu au cerut
sa existe, nasterea fiind ceva ce s-a realizat fara consimtamantul lor.
Antinatalistii sustin ca a asta este ceva extrem de rau care nu ar trebui sa
continue.

In acest eseu voi prezenta filosofia antinatalista, urmata de opinia mea personala
si de ce eu nu sunt de acord cu antinatalismul.

Dogma centrala a antinatalismului este ca viata este ceva predominant rau

si astfel, ca a crea un copil fara ca acesta sa-si dea consimtamantul este ceva lipsit
de etica, deoarece in cursul vietii lor copilul va avea de indurat nenumarate
experiente rele.
Aducand un copil pe lume, il fortezi sa traiasca intr-o lume unde se intampla
lucruri rele, in timp ce daca acesta nu s-ar fi nascut, nu ar fi fost constient de
faptul ca nu s-a nascut.
Aceasta viziune asupra lumii poate fi reprezentata schematic in tabelul de mai jos:

Existenta Inexistenta
Suferinta Da (rau) Nu (bine)
Fericire Da (bun) Nu (neutru)
Astfel, conform antinatalismului, a nu te fi nascut vreodata este cea mai morala
cale.

Insa, eu nu sunt de acord cu antinatalismul deoarece nu consider ca toate

presupozitiile care trebuie facute astfel incat argumentul sa fie logic sunt
adevarate. Totodata, nu sunt de acord cu ideea ca existenta umana este ceva
predominant rau, macar pentru majoritatea oamenilor.

Nu exista culturi pe glob care vad existenta ca pe ceva complet negativ; Cel mai
apropiat lucru ar fi probabil Buddhismul, care vede existenta ca un ciclu constant
al dorintei si suferintei. Insa si acestia sustin ca acest ciclu poate fi rupt prin
iluminare, ajungandu-se la “Nirvana”.

Totodata, multi oameni reusesc sa gaseasca o fericire chiar si in situatiile

aparent lipsite de orice speranta.
Antinatalistii vor contracara acest argument zicand ca oamenii care fac asta sunt
deluzionali, insa este greu de imaginat ca marea majoritate din toti oamenii care
au trait erau gresiti la adresa experientelor lor subiective si ca doar un cerc
restrans de academicieni stie cu adevarat ce inseamna sa fii fericit.

Cred ca abilitatea umana de a aprecia mici placeri dovedeste ca viata este mai
mult buna decat rea.

Pentru o parte din oameni insa, viata este o intr-adevar o agonie constanta.
De exemplu, oamenii cu boli extrem de grave si incurabile (Cancer, Boli
autoimune, Dementa etc.) si oamenii cu depresie cronica. Oamenii ca acestia au
nevoie clar de ajutor, cum ar fi suicidul asistat sau terapia. Dar cazuri precum
acestea nu ar trebui sa faca regula; chiar si multi dintre acestia gasesc fericire in
viata lor.

In acelasi timp, premizele pe care se bazeaza antinatalistii nu sunt adevaruri

universale sau logice, ci opinii.
Stoicismul de exemplu, nu vede durerea si placerea ca fiind lucruri bune sau rele
de unul singur, fiind in schimb modalitati prin care se poate cultiva virtutea
(Intelepciune, Curaj, Justitie, Moderatie).

Concluzionand, cred ca e extrem de uimitor ca intr-un univers ostil si

nepasator, fericirea totusi exista, ca oamenii o pot gasi aproape in orice situatie
pentru a se folosi la maxim de timpul putin pe care il au pe lume.
Daca viata chiar ar fi o experienta predominant negativa, atunci am sarbatori
inmormantarile si am deplange zilele de nastere.

Bibliografie:

https://en.wikipedia.org/wiki/Antinatalism
https://www.youtube.com/watch?v=UvCgwZMDWhY