Importanta reactiilor de oxidare pentru organismul uman

Oxidarea este o reacție chimică prin care se adaugă un atom

de oxigen la molecula unei substanțe. Rugina de fier este rezultat al
procesului de oxidare. Si in interiorul organismului uman
se produce procesul de oxidare.

Radicalii liberi sunt molecule foarte instabile care au in

structura un electron fara pereche. Acestia sunt vinovati de oxidarea
partilor componente ale unei celule si a membranei acesteia, adica radicalii
liberi provoaca dezechilibre in sistemul de aparare naturala a pielii si
deterioreaza stratul de suprafata al tenului. 

La reactia de oxidare pot participa substante apartinind unui mare

numar de clase de compusi organici :
alchene,alchine,diene,cicloalcani,cicloalchene,arene,alchilarene, alcoli,
compusi carbonilici. Ca proces chimic reactia de oxidare poate decurge pe
mai multe cai :

a) Oxidarea completa sau arderea substantelor organice ; se obtin oxizii

elementelor componente (CO2,H2O,SO2,NO etc).

b) Oxidarea incompleta care conduce la compusi cu functiuni oxigenate

(alcoli,aldehide,cetone,acizi etc).

c) Oxidarea degradativa cand, prin ruperea unor legaturi chimice,se obtin

amestecuri de compusi cu numar mai mic de atomi de carbon.

d) Autooxidarea in care uni compusi intermediari ai oxidari sunt catalizatori

ai procesului (autooxidarea aldehidelor, rancezirea grasimilor).

Oxigenul este esential pentru supravietuire. Este relativ stabil in aer,

dar cand este prea mult absorbit in corp devine activ si instabil si are
tendinta sa se ataseze de orice molecula biologica, inclusiv de moleculele
celulelor sanatoase. Activitatea chimica a acestor radicali liberi este
datorata uneia sau mai  multor cupluri de electroni nepereche. Aproximativ
2% din oxigenul pe care in mod normal il inspiram  devine oxigen activ si
acest procent creste la aproximativ 20% in cazul exercitiilor aerobice. Astfel
de radicali liberi cu electroni nepereche sunt instabili si au un potential de
oxidare mare,  ceea ce inseamna ca ei sunt capabili sa ia electroni de la
alte celule. Acest mecanism chimic este foarte folosit la dezinfectanti cum
ar fi peroxidul de hidrogen si ozonul care pot fi folosite pentru a steriliza
rani si instrumente medicale. In interiorul corpului acesti radicali liberi aduc
un mare beneficiu datorita abilitatii lor de a ataca si elimina bacteriile si
virusurile.

Problemele apar  cand prea multi radicali liberi raman in corp unde
pot sa distruga tesuturile normale. 
Putrefactia apare cand microbii din aer invadeaza proteinele, peptidele si
aminoacizii din oua, peste si carne. Rezultatul este o multitudine de
substante neplacute cum ar fi: hidrogen sulfurat, amoniac, histamine,
fenoli, scatoli, indoli.
Aceste substante sunt deasemenea produse in mod natural in tractul
digestiv cand digeram mancarea, rezultand un miros neplacut evidentiat in
fecale.
Putrefactia din mancarea stricata este cauzata de microbii din aer; acest
proces natural este reprodus in tractul digestiv de microbii intestinali. Toate
aceste reziduuri ale digestiei sunt patogenice ceea ce inseamna ca ele pot
produce boli in corp. Hidrogenul sulfurat si amoniacul sunt toxinele
tesuturilor care pot distruge ficatul.
Histaminele contribuie la tulburari alergice cum ar fi dermatitele atopice,
urticaria si astmul. Indolii si fenolii sunt considerati cancerigeni. Deoarece
reziduurile cum ar fi hidrogenul sulfurat, amoniacul, histaminele, fenolii si
indolii sunt toxice, mecanismul de aparare al corpului incearca sa le elimine
eliberand  neutrofile (un tip de leucocite sau globule albe). Acestea produc
oxigen activ, molecule de oxigen care sunt capabile sa curete tesuturile
adunand electroni de la moleculele celulelor toxice.

 Problemele apar cand prea multe molecule de oxigen activ, ori radicali
liberi sunt produse in corp. Ele sunt extrem de reactive si pot deasemenea
sa atace celulele sanatoase, distrugandu-le.

Un mod de a proteja sanatatea tesuturilor de distrugerile  oxidarii

provocate de oxigenul activ este de a inzestra cu electroni liberi radicalii de
oxigen activ, neutralizandu-le potentialul de oxidare si preintampinand
reactia lor cu tesuturile sanatoase. Multe din distrugerile cauzate de
substantele cancerigene din mancare pot apare datorita reactiilor de
oxidare din celula. Anumiti cercetatori cred ca acele substante care previn
oxidarea – numite antioxidanti -  pot preintampina distrugerile. Aceasta
duce, in mod normal, la teoria ca administrarea de antioxidanti poate fi un
aspect important al prevenirii cancerului. Astfel de substante sunt vit. C, vit.
E, beta-carotenul, seleniul. Aceste substante sunt agenti de reducere. Ele
alimenteaza cu electroni radicalii liberi si blocheaza interactiunea acestora
cu tesuturile sanatoase.