Irina Ioniță, curs Casa Paleologu, februarie 2023

Ce înseamnă să fii înțelept?

 ARISTOTEL, Etica nicomahică.

„Desigur, nu fără temei, oamenii par să conceapă binele și fericirea conform modului de viață
pe care și-l aleg. Mulțimea cea mai obtuză le situează în plăcere; de aceea și vădește înclinație
spre o viață de desfătări.
Există, de fapt, trei moduri de viață care ies mai pregnant în evidență: cel pe care abia l-am
menționat, cel ancorat în treburile publice și, în sfârșit, cel contemplativ. Majoritatea
oamenilor se arată cu desăvârșire demni de condiția de sclav, complăcându-se într-un mod de
viață animalic, dar găsesc o justificare în aceea că mulți dintre cei ce se află la putere suferă
de metehnele lui Sardanapal. Dimpotrivă, firile eleate și active situează binele și fericirea în
onoare. Pentru că onoarea este, mai mult sau mai puțin, scopul vieții politice. Dar, evident,
acest scop este mai superficial decât cel în căutarea căruia ne aflăm; pentru că onoarea pare să
aparțină mai mult celor ce acordă onoruri decât celor ce le primesc, pe când noi pornim de la
premisa că binele este ceva individual și dificil de înstrăinat. Și, mai mult, aceștia par să aspire
la onoare ca să se convingă pe sine că sunt oameni valoroși; oricum, ei caută să fie onorați de
către persoane înzestrate cu inteligență sau de către cei cu care au relații, și asta în numele
virtuții. Este limpede, deci, că pentru ei virtutea se află mai presus de orice. Am putea fi chiar
tentați să credem că virtutea este scopul vieții politice. Dar și ea se dovedește a fi foarte
departe de scopul perfect; pentru că virtutea o poate poseda și cineva care doarme, sau își
petrece viața în inactivitate, sau cade pradă celor mai mari suferințe și nenorociri. Și nimeni,
în afară de cazul că s-ar crampona de o astfel de idee, nu l-ar putea considera fericit pe omul
care duce asemenea existență. Să nu mai insistăm însă asupra acestor lucruri. Al treilea mod
de viață, cel contemplativ, va fi examinat mai târziu.” (I,3)

„Dar un astfel de mod de viață va fi prea înalt pentru condiția umană: fiindcă nu vom trăi
astfel ca oameni, ci ca posesori ai unui element divin prezent în noi. Și cu cât acest element
este superior compusului uman, cu atât activitatea este ea însăși superioară celuilalt fel de
virtute. Dacă deci intelectul este divin în comparație cu omul, viața intelectuală este de
asemenea divină în comparație cu viața omenească. Nu trebuie deci să-i ascultăm pe cei care
îl sfătuiesc pe om, pentru că este om, să își limiteze gândirea la lucrurile omenești și, muritor
fiind, la lucrurile muritoare, ci omul trebuie, în măsura posibilului, să se imortalizeze, și
trebuie să facă totul pentru a trăi în conformitate cu partea cea mai nobilă prezentă în el; căci,
chiar dacă această parte este mică prin volumul ei, ea depășește cu mult restul prin puterea și
valoarea ei.” (X, 7)

 EPICTET, Manualul.
„22.Adevăratul stăpân al fiecaruia dintre noi e cel care are puterea de a ne da sau de a ne lua
ceea ce vrem sau ceea ce nu vrem. Deci orice om care vrea să fie liber nu trebuie să vrea sau
să refuze nimic din ceea ce depinde de ceilalţi, altfel va fi în mod necesar sclav.
23.Aminteşte-ţi că în viaţă trebuie să te porţi ca la un festin. O farfurie a ajuns la tine?
Întinzându-ţi mâna cu decenţă, ia-o cu modestie. Îţi este luată? Nu o reţine. N-a venit încă?
Irina Ioniță, curs Casa Paleologu, februarie 2023

Nu râvni la masa celui de alături, aşteaptă să vină în cele din urmă pe partea pe care te afli.
Poartă-te la fel cu copiii, cu o femeie, cu îndatoririle şi cu demnităţile, cu bogăţiile, şi vei fi
demn de a fi primit chiar la masa zeilor. Iar dacă nu iei ceea ce ţi se oferă, ci îl respingi şi îl
dispreţuieşti, atunci nu vei fi doar convivul zeilor, ci egalul lor, şi vei domni împreună cu ei.
Acţionând astfel, Diogene, Heraclit şi alţi câţiva au meritat să fie numiţi oameni divini, ceea
ce au şi fost într-adevăr.”
„Am alungat oare tiranii care sunt în noi, acei tirani pe care îi găsim în noi în fiecare zi,
împărățind asupra fiecăruia dintre noi, câteodată aceiași, alteori diferiți? Dar iată cu ce trebuie
să începem, iată cum trebuie să răsturnăm citadela, să alungăm tiranii: abandonând acest
mizerabil corp, membrele lui, facultățile lui, bogăția, reputația, funcțiile, onorurile, copiii,
frații, prietenii; toate acestea, să le privim ca fiindu-ne străine.” (Dialoguri, IV)

 CICERO, Despre îndatoriri.

„am auzit vorbindu-se despre cercetările lui Caius Sulpicius în domeniul astronomiei, l-am
cunoscut personal pe Sextus Pompeius în geometrie, pe mulți alții în dialectică și încă și mai
mulți în drept civil, toate acestea fiind arte care se ocupă cu căutarea adevărului. Dar este
contrar datoriei ca studiul acestora să ne deturneze de la gestionarea problemelor, căci meritul
virtuții constă în întregime în acțiune.” (I, 19)

 AUBENQUE, Despre prudență la Aristotel.

„lumea, din cauza caracterului ei contingent, separă omul aristotelician de înțelepciune”
(p.90)