5 motive pentru care copiii moderni nu pot

învăța, nu au răbdare și cu greu suportă

plictiseala
1. Copiii primesc tot ce doresc și când doresc –
„Mi-e foame!” – „într-o secundă îți cumpăr ceva de
mâncare”. „Mi-e sete”. – “Imediat.” „Sunt plictisit!” –
„Ia telefonul meu”.
⠀
Capacitatea de a amâna satisfacția nevoilor – este
unul dintre factorii cheie pentru viitorul succes. Vrem
să-i facem copiii fericiți, dar, din păcate, îi facem
fericiți doar în acest moment și nefericiți pe termen
lung. Abilitatea de a amâna satisfacția nevoilor –
înseamnă capacitatea de a funcționa în stare de
stres. Iar copiii noștri sunt tot mai puțin pregătiți să
facă față situațiilor stresante, chiar și unele minore.
Adesea vedem incapacitatea copiilor de a-și amâna
dorințele în clasă, mall-uri, restaurante și magazinele
de jucării, atunci când copilul aude „Nu”, deoarece
părinții i-au învățat creierul să primească imediat tot
ce dorește.
2. Interacțiunea socială limitată – Avem multe de
făcut, de aceea le oferim copiilor gadget-uri care să-i
țină ocupați. Din păcate, gadget-urile au înlocuit
plimbările în aer liber. În plus, tehnologia a făcut
părinții mai puțin accesibili pentru interacțiunea cu
copiii. Telefonul care „stă” cu cel mic în locul nostru,
nu îl va învăța să comunice. Creierul se aseamănă cu
mușchii, care trebuie antrenați. Dacă vrei ca micuțul
să meargă cu bicicleta, îl înveți. Dacă vrei să fie
răbdător, trebuie să-l înveți să fie răbdător. Dacă vrei
să comunice, trebuie să-l ajuți să socializeze. Același
lucru se aplică tuturor abilităților. Nu există nicio
diferență!

3. Distracție nelimitată – Am creat o lume artificială

pentru copiii noștri. În ea nu există plictiseală.
Imediat ce copilul tace, alergăm să-l distrăm din nou,
pentru că ni se pare că nu ne îndeplinim datoria de
părinți. Trăim în două lumi diferite: ei în „lumea
distracției”, noi în „lumea muncii”. De ce nu ne ajută
copiii în bucătărie? De ce nu-și strâng jucăriile?
Aceasta este o muncă monotonă care antrenează
creierul să funcționeze în timpul îndeplinirii
îndatoririlor plictisitoare. Este același „mușchi” de
care avem nevoie pentru a învăța la școală.

4. Tehnologiile – Gadget-urile au devenit bone

gratuite pentru copiii noștri, însă pentru acest ajutor
trebuie să plătim. Plătim cu sistemul nervos al
copiilor noștri, cu atenția și capacitatea lor de a
amâna satisfacția dorințelor. Viața de zi cu zi în
comparație cu realitatea virtuală este plictisitoare.
După mai multe ore de realitate virtuală, copiilor le
este tot mai dificil să proceseze informațiile în clasă,
pentru că sunt obișnuiți cu nivelul ridicat de
stimulare pe care îl oferă jocurile video. Copiii nu
sunt capabili să proceseze informațiile cu un nivel
mai mic de stimulare, iar acest lucru le afectează
negativ capacitatea de a rezolva problemele
academice. Tehnologia ne distanțează emoțional de
copii și de familiile noastre. Accesibilitatea
emoțională a părinților este principalul nutrient
pentru creierul copiilor. Din păcate, ne privăm treptat
copiii de acest lucru.
5. Copiii conduc lumea – Cum ne ajutăm copiii dacă
le oferim ceea ce vor, nu ceea ce este bine pentru ei?
Fără alimentație adecvată și somn bun, copiii vin la
școală iritați, anxioși și neatenți. În plus, părinții le
transmit un mesaj greșit. Ei învață că pot face tot
ceea ce doresc. Din păcate, pentru a ne atinge
obiectivele în viață, de multe ori trebuie să facem
ceea ce este necesar, nu ceea ce dorim. Dacă un
copil vrea să devină student, el trebuie să studieze.
Dacă vrea să fie jucător de fotbal, trebuie să se
antreneze în fiecare zi. Copiii noștri știu ce vor, dar le
este dificil să facă ceea ce este necesar pentru a-și
atinge obiectivul. Iar asta duce la obiective
nerealizate și îi lasă dezamăgiți.