Medicina legală

1. După cercetarea cadavrului la faţa locului medicul poate răspunde ofiţerului de urmărire
penală la toate întrebările enumerate mai jos, cu excepţia:
a) care este vechimea aproximativă a decesului?
b) care este cauza probabilă a decesului?
c) sunt la faţa locului urme asemănătoare cu sângele sau alte lichide biologice?
d) care este grupa sanguină a persoanei decedate?
e) ce leziuni corporale sunt pe cadavru?

2. În procesul cercetării cadavrului la faţa locului, profunzimea canalului de rănire se

concretizează în?
a) faza statică;
b) faza dinamică;
c) experimentul de anchetă;
d) toate cele enumerate;
e) nici una dintre ele.

3. În procesul cercetării cadavrului la faţa locului, probele (urmele) biologice se prelevează?

a) în faza statică;
b) în faza dinamică;
c) la cercetarea suplimentară (la faţa locului);
d) în toate cele enumerate;
e) în nici una dintre ele.

4. În timpul cercetării cadavrului la faţa locului se efectuează toate acţiunile, cu excepţia:

a) constatării decesului;
b) descrierii hainelor şi stării lor;
c) descrierii modificărilor cadaverice şi gradului lor de evoluţie;
d) concretizării profunzimii canalului de rănire;
e) cercetarea particularităţilor şi leziunilor părţilor anatomice ale corpului.

5. În procesul de cercetare a cadavrului la faţa locului pot fi implicaţi toţi specialiştii, cu

excepţia:
a) pediatrul;
b) chirurgul;
c) ginecologul;
d) igienistul;
e) farmacistul.

6. Examinarea cadavrului la faţa locului se efectuează cu concursul:

a) medicului legist;
b) farmacistului;
c) personalului cu studii medicale medii;
d) medicului de familie;
e) stomatologului.

7. Medicul legist exercită funcţia la faţa locului în baza:

a) propriei iniţiative;
b) indicaţiilor ofiţerului de urmărire penală;
c) cererii rudelor decedatului;
1
 d) cererii medicului de familie;
e) indicaţiilor procurorului.

8. La faţa locului, medicul legist are sarcina de a:

a) întocmi procesul-verbal de cercetare a locului faptei;
b) ajuta în depistarea şi prelevarea corpurilor delicte;
c) ajuta în descrierea cadavrului;
d) transporta cadavrul în secţia tanatologică;
e) consulta anchetatorul în privința examinării cadavrului şi expertizării lui ulterioare.

9. În lipsa semnelor certe ale morţii, la faţa locului, medicul legist este obligat de a:
a) solicita ambulanţa;
b) preleva corpurile delicte;
c) descrie locul faptei;
d) solicita martorii asistenţi;
e) efectua măsurile de resuscitare.

10. Fazele cercetării cadavrului la faţa locului sunt:

a) repetată.
b) definitivă;
c) dinamică;
d) intermediară;
e) statică;

11. În favoarea modificării locului iniţial de aflare a cadavrului şi poziţiei lui vor indica:
a) semnele de târâre pe haine şi corp;
b) prezenţa sângelui pe haine;
c) necorespunderea localizării fenomenelor cadaverice precoce poziţiei cadavrului;
d) prezenţa sângelui pe tegumentele cadavrului;
e) tegumente cu aspect de "piele de gâscă".

12. Sarcinile de bază ale medicului legist la examinarea cadavrului la faţa locului sunt:
a) constatarea decesului;
b) descrierea cadavrului;
c) dezbrăcarea completă a cadavrului;
d) depistarea şi prelevarea urmelor și probelor biologice;
e) transportarea cadavrului în secţia tanatologică.

13. La examinarea cadavrului la faţa locului participă:

a) ofiţerul de urmărire penală;
b) medicul legist;
c) martorii asistenţi;
d) martorii oculari;
e) expertul criminalist.

14. Care sunt măsurile efectuate de medicul legist la faţa locului în faza statică?
a) cercetarea fenomenelor cadaverice;
b) descrierea poziţiei şi atitudinii cadavrului;
c) întocmirea procesului-verbal de examinare a locului faptei;
d) cercetarea leziunilor corporale;
e) prelevarea corpurilor delicte.

2
15. Care sunt măsurile efectuate de medicul legist la faţa locului în faza dinamică?
a) descrierea leziunilor corporale;
b) cercetarea fenomenelor cadaverice;
c) prelevarea corpurilor delicte;
d) descrierea poziţiei şi atitudinii cadavrului;
e) descrierea lojei cadavrului.

16. La examinarea cadavrelor persoanelor neidentificate la faţa locului, medicul legist trebuie
să:
a) descrie deplin hainele;
b) efectueze dactiloscopia;
c) stabilească vârsta aproximativă după exterior;
d) stabilească sexul decedatului;
e) stabilească tipul constituţional al defunctului.

17. Motivele examinării cadavrului la faţa locului sunt:

a) moartea violentă;
b) maladia oncologică la vârsta senilă;
c) suspectarea avortului criminal;
d) decesul în secţia de internare cu diagnosticul nestabilit;
e) depistarea cadavrului unui nou-născut neidentificat.

18. În cazul examinării cadavrului la faţa locului se permite:

a) fotografierea cadavrului;
b) dezbrăcarea şi deschiderea unor cavităţi ale cadavrului;
c) mişcarea cadavrului;
d) întocmirea schemelor, desenelor;
e) prelevarea corpurilor delicte.

19. În cadrul examinării cadavrului la faţa locului petele de sânge pot fi depistate pe:
a) hainele cadavrului;
b) corpurile delicte;
c) tegumentele cadavrului;
d) apă;
e) sol.

20. Urma de sânge produsă prin căderea picăturii pe o suprafaţă orizontală este:
a) prelingere;
b) frotiu;
c) pată;
d) ştersătură;
e) amprentă.

21. Ce urme se produc la căderea sângelui în cantităţi mari pe o suprafaţă neabsorbantă?

a) pete;
b) împroșcături;
c) ştersături;
d) prelingeri;
e) băltoace.

3
22. Care obiect se referă la corp delict de origine biologică?
a) medicamentele;
b) toxicele;
c) sperma;
d) glontele;
e) banii.

23. Fiecare medic trebuie să poată face la faţa locului totul, cu excepţia:
a) a ajuta anchetatorul în depistarea, recoltarea şi ambalarea corpurilor delicte;
b) a descrie la faţa locului urmele de sânge, spermă, păr etc.;
c) a efectua cercetarea de laborator a corpurilor delicte;
d) a ajuta ofiţerul de urmărire penală la formularea întrebărilor necesare pentru
soluţionare în cadrul examinării corpurilor delicte;
e) a efectua la faţa locului diagnosticul probabil al urmelor de sânge.

24. Picătura căzută pe un plan oblic-vertical va forma:

a) pată;
b) împroșcătură;
c) ştersătură;
d) prelingere;
e) băltoacă.

25. La descrierea petelor de sânge se indică:

a) forma;
b) dimensiunile;
c) densitatea;
d) culoarea;
e) grupa sanguină.

26. Urme de sânge sunt:

a) băltoacă;
b) pată;
c) împroşcătură;
d) prelingere;
e) echimoză.

27. În rezultatul căderii picăturilor de sânge pe o suprafaţă orizontală se pot forma:

a) pete cu contururi regulate;
b) ştersături;
c) băltoace;
d) pete cu margini zimţate şi cu stropi în jur;
e) amprente.

28. În procesul cercetării cadavrului la faţa locului, stadiul static include:

a) cercetarea modificărilor cadaverice
b) depistarea semnelor particulare ale cadavrului
c) recoltarea corpurilor delicte
d) deplasarea cadavrului
e) fotografierea cadavrului

4
29. Cercetarea locului faptei poate fi efectuată:
a) primar;
b) în comisie;
c) suplimentar;
d) personal;
e) repetat.

30. Particularitățile cercetării locului faptei în electrocutări sunt:

a) înlăturarea eventualei surse de curent;
b) necesitatea stabilirii locului de contact cu sursa;
c) examinarea microscopică a mărcii electrice;
d) cercetarea obiectelor metalice de pe cadavru;
e) descrierea tuturor obiectelor din încăpere.

31. În ce condiții acționează presiunea joasă a asupra organismului uman?

a) altitudine înaltă;
b) lucrări subacvatice la adâncimi mari;
c) spaţiu închis;
d) fântâni adânci;
e) schimbarea bruscă a poziţiei corpului.

32. Boala chesonierilor apare în caz de:

a) trecere bruscă de la presiune joasă la cea normală;
b) trecere bruscă de la presiune înaltă la cea normală;
c) schimbarea bruscă a poziţiei corpului;
d) altitudine înaltă;
e) aflare în spaţii închise.

33. Prin ce se manifestă acţiunea locală a temperaturilor joase?

a) degerături;
b) petele Vişnevski;
c) petele Fabrikantov;
d) poziţia "boxerului în gardă";
e) congelarea cadavrului.

34. Unde sunt localizate petele Vişnevski?

a) pe mucoasa esofagului;
b) pe mucoasa gastrică;
c) sub pleură;
d) sub endocard;
e) pe mucoasa bazinetelor renale.

35. Unde se localizează petele Fabrikantov?

a) pe mucoasa gastrică;
b) pe mucoasa esofagului;
c) pe mucoasa intestinului subţire;
d) pe mucoasa calicelor şi bazinetelor;
e) sub pleură.

36. După ce criteriu morfologic se califică arsurile termice?

a) profunzimea lor;
5
 b) suprafaţa combustiei;
c) profunzimea lezării tegumentelor şi suprafaţa combustiei;
d) categoria agentului vulnerant;
e) durata tratamentului.

37. Care dintre semne se atribuie la acțiunea vitală a flacării?

a) petele Vişnevski;
b) arsurile hainelor;
c) sângele fluid;
d) congestia venoasă a organelor interne;
e) arsurile mucoasei cavităţii bucale, laringelui şi traheii.

38. La ce nivel se produc modificările morfologice în cazul arsurilor de gr. II?

a) epidermei;
b) dermei;
c) stratului celulo-adipos subcutanat;
d) muşchilor;
e) organelor interne.

39. Care sunt semnele aflării vitale în focarul incendiului?

a) funingine în căile respiratorii;
b) arsuri ale căilor respiratorii;
c) arsuri ale tegumentelor, cu modificări de reactivitate;
d) poziţia "boxerului în gardă";
e) pârlirea părului.

40. Care sunt condiţiile mediului ambiant ce facilitează acţiunea temperaturilor joase?
a) vântul puternic;
b) caşexia;
c) starea de ebrietate;
d) încălțămintea strâmtă;
e) lipsa hainelor calde.

41. Care sunt stările organismului ce facilitează acţiunea temperaturilor joase?

a) adinamia;
b) ebrietatea alcoolică;
c) somnul;
d) contactul cu obiectele reci;
e) surmenajul.

42. Care dintre semnele enumerate demonstrează moartea prin hipotermie?

a) poziţia "embrionară";
b) degerăturile;
c) petele Vişnevski;
d) petele Fabrikantov;
e) congelarea cadavrului.

43. La ce nivel se produc modificările morfologice în cazul degerăturilor de gr. III?

a) epidermei;
b) dermei;
c) stratului celulo-adipos subcutanat;
d) muşchilor;
6
 e) oaselor.

44. Cauzele morţii la persoanele decedate în rezultatul combustiilor pot fi:

a) şocul primar;
b) toxemia;
c) septicemia;
d) pneumonia;
e) aspiraţia.

45. Ce semn specific se observă în moartea prin electrocuţie?

a) marca electrică;
b) figura de trăsnet;
c) excoriaţie;
d) plagă;
e) fractură.

46. Ce factori externi favorizează acţiunea curentului electric?

a) umiditatea crescută a aerului;
b) umiditatea mâinilor, picioarelor;
c) umezirea pământului;
d) prezenţa substanţelor pulverulente în încăpere;
e) umiditatea hainelor, încălţămintei.

47. Care sunt materialele hainelor şi încălțămintei ce protejează împotriva acţiunii curentului
electric?
a) cauciucul;
b) bumbacul;
c) mătasea naturală;
d) lâna;
e) pielea naturală.

48. Ce consecințe poate avea curentul electric asupra organismului uman?

a) hemoragie;
b) fibrilaţia ventriculară;
c) spasmul coardelor vocale;
d) rupturi ale organelor interne;
e) convulsii tonice ale muşchilor scheletali.

49. Ce semne caracteristice denotă acţiunea curentului electric atmosferic?

a) "figura de trăsnet" pe tegumente;
b) lividităţi cadaverice difuze;
c) topirea obiectelor metalice ale hainelor;
d) edem pulmonar;
e) leziuni ale oaselor craniene cu carbonizare.

50. Ce factori determină gradul de exprimare a arsurilor electrice?

a) durata contactului;
b) tensiunea curentului;
c) rezistenţa ţesuturilor biologice;
d) forma conductorului;
e) intensitatea curentului.

7
51. Poziţia „boxerului în gardă” este caracteristică pentru:
a) electrotraumă;
b) aflarea cadavrului în focarul de incendiu;
c) retenţia îndelungată în apă;
d) hipotermie;
e) boala chesonierilor.

52. Efectuarea expertizei medico-legale fără prezentarea ordonanţei anchetatorului:

a) este posibilă în majoritatea expertizelor;
b) nu este posibilă;
c) este posibilă doar ca excepţie;
d) ordonanţa va fi prezentată după efectuarea expertizei;
e) este posibilă cu acordul directorului Centrului de Medicină Legală.

53. Pentru prezentarea concluziilor false sau divulgarea datelor de urmărire penală expertul
poartă răspundere:
a) materială;
b) disciplinară;
c) contravenţională;
d) penală;
e) civilă.

54. Medicul legist prezintă concluziile din numele:

a) său;
b) Centrului de Medicină Legală;
c) secţiei tanatologie;
d) laboratorului;
e) Ministerului Sănătăţii.

55. Pentru concluziile prezentate medicul legist poartă răspundere:

a) colectivă;
b) personală;
c) nu poartă răspundere;
d) materială;
e) socială.

56. Medicul legist are dreptul:

a) să ia cunoştinţă de materialele cauzei penale;
b) a interoga martorii;
c) să participe, cu autorizarea anchetatorului, la acţiuni de urmărire penală;
d) să soluţioneze întrebarea referitor la culpabilitatea persoanei bănuite;
e) să facă demers în vederea solicitării unor materiale suplimentare.

57. Obligaţiile medicului legist sunt:

a) să consulte persoanele pe diverse probleme;
b) să formuleze concluzii argumentate şi obiective conform întrebărilor expuse;
c) să păstreze confidențialitatea datelor de urmărire penală;
d) să se prezinte la solicitarea ofiţerului, procurorului, judecătorului;
e) să efectueze cercetări ştiinţifice.

8
58. Drept obiecte ale expertizei medico-legale pot fi:
a) persoanele vii;
b) documentele medicale;
c) corpurile delicte de origine biologică;
d) locul depistării cadavrului;
e) cadavrele.

59. Expertiza medico-legală se dispune în mod obligatoriu pentru constatarea:

a) cauzei decesului;
b) gradului de gravitate a vătămării integrității corporale;
c) culpabilității persoanei;
d) vârstei bănuitului, învinuitului, inculpatului;
e) stării fizice și psihice a bănuitului, învinuitului, inculpatului.

60. Rezultatele cercetărilor medico-legale se expun în:

a) „Certificat de vizită“;
b) „Extras-trimitere“;
c) „Raport de expertiză medico-legală“;
d) „Raport de studiere medico-legală“;
e) „Raport de descriere medico-legală“.

61. După volumul de cercetări, expertizele medico-legale se clasifică în:

a) de bază;
b) de rutină;
c) voluminoase;
d) nevoluminoase;
e) suplimentare.

62. După numărul de experţi participanți la cercetări, expertizele medico-legale pot fi clasificate
în:
a) individuale;
b) colective;
c) sociale;
d) în comisie;
e) nu se clasifică.

63. După complexitatea domeniilor medicale expertizele medico-legale pot fi:

a) complexe;
b) simple;
c) bispecializate;
d) monospecializate;
e) individuale.

64. Care este cauza principală de producere a defectului de ţesut din regiunea orificiului de
intrare ?
a) mişcarea de rotaţie a glonţului în jurul axului său longitudinal;
b) masa considerabilă a proiectilului;
c) energia cinetică considerabilă a glonţului;
d) masa nesemnificativă a proiectilului;
e) deformarea glonţului în timpul penetrării ţesuturilor umane.

9
65. În care condiţii devine mai posibilă depistarea factorilor suplimentari ai tragerii în jurul
orificiului de intrare pe corpul victimei?
a) tragere de la distanţă apropiată prin obstacol;
b) tragere cu ţeava lipită neermetic;
c) tragere de la distanţă îndepărtată;
d) tragere de la distanţă apropiată din armă pneumatică;
e) tragere cu ţeava lipită ermetic.

66. Care este factorul traumatic de bază al împuşcăturii?

a) flacăra;
b) funinginea;
c) particulele de pulbere;
d) uleiul armei;
e) proiectilul.

67. La factorii suplimentari ai tragerii se atribuie:

a) alicele;
b) mitraliile;
c) pulberea arsă incomplet;
d) gloanţele incendiare;
e) gloanţele trasoare.

68. La proiectile secundare se atribuie:

a) alicele;
b) pulberea arsă incomplet;
c) flacăra;
d) fragmentele din obstacolul penetrat;
e) glonţul.

69. La ce distanță de tragere se produce ștanţ-marca?

a) îndepărtată;
b) foarte îndepărtată;
c) apropiată;
d) cu ţeava lipită ermetic;
e) de la orice distanţă.

70. Inelele de excoriaţie şi ştergere din jurul plăgii balistice sunt caracteristice:
a) orificiului de ieşire;
b) orificiului de intrare;
c) orificiilor de intrare şi de ieşire;
d) aceste semne nu sunt caracteristice pentru leziuni balistice;
e) soluţionarea acestei întrebări nu reprezintă competenţa medicului legist.

71. Ce factor traumatic a împușcăturii generează rupturi suplimentare ale marginilor

orificiului de intrare la tragere cu ţeava lipită ermetic?
a) glonţul;
b) gura ţevii;
c) gazele;
d) efectul hidrodinamic;
e) gazele şi efectul hidrodinamic.

10
72. Mişcarea de rotaţie a glonţului în jurul axei sale longitudinale este condiţionată de:
a) construcţia glonţului;
b) acţiunea gazelor;
c) ghinturile ţevii;
d) energia cinetică;
e) toţi factorii menţionaţi.

73. Care sunt semnele distincte ale orificiului de intrare la împușcarea din armă de foc cu
glonţ?
a) defectul de țesut;
b) forma alungită;
c) inelul de ştergere;
d) efectul hidrodinamic;
e) inelul de excoriaţie.

74. La tragere cu ţeava lipită ermetic se pot depista:

a) funingine pe tegumentele din jurul plăgii;
b) culoare roşie a sângelui şi muşchilor la nivelul canalului de rănire;
c) prezenţa factorilor suplimentari în canalul de rănire;
d) ştanţ-marcă;
e) fenomenul Vinogradov.

75. Efectul hidrodinamic al glonţului se manifestă în cazul lezării:

a) cordului în diastolă;
b) scapulei;
c) pulmonilor;
d) vezicii urinare pline;
e) femurului.

76. Semnele orificiului de ieşire al plăgii împuşcate sunt:

a) inelul de ştergere;
b) forma de fisură;
c) defectul de țesut;
d) răsfrângerea marginilor plăgii în afară;
e) prezenţa factorilor suplimentari pe tegumentele din jurul plăgii.

77. Determinarea direcţiei împuşcăturii este posibilă în baza:

a) microscopiei canalului de rănire;
b) caracterului lezării oaselor plate;
c) deformării şi fragmentării glonţului;
d) caracterului lezării oaselor tubulare;
e) prezenţei amprentei gurii ţevii (ştanţ-marcă).

78. Identificați factorii suplimentari ai împuşcăturii:

a) flacăra;
b) funinginea;
c) bura;
d) glonţul;
e) particulele de pulbere.

11
79. Indicaţi care sunt distanţele tragerii din armele de foc:
a) cu ţeava lipită ermetic;
b) apropiată;
c) cu ţeava lipită neermetic;
d) îndepărtată;
e) intermediară.

80. La tragere din arma de foc de la distanţă îndepărtată pot fi depistate:

a) defect de țesut;
b) inel de excoriaţie;
c) funingine;
d) impregnare prin pulbere;
e) inel de ştergere.

81. Ce elemente sunt proprii leziunii balistice transfixiante?

a) orificiul de intrare;
b) canalul de rănire;
c) orificiul de ieşire;
d) depunerile de funingine pe tegumente;
e) pătrunderea particulelor de pulbere în ţesuturi.

82. Ce elemente sunt proprii leziunii balistice oarbe?

a) orificiul de intrare;
b) canalul de rănire;
c) orificiul de ieşire;
d) depunerile de funingine pe tegumente;
e) pătrunderea particulelor de pulbere în ţesuturi.

83. În plăgile produse la tragere din arma de vânătoare în limita acțiunii compacte a alicelor se
depistează:
a) o plagă masivă oarbă;
b) funingine pe tegumente;
c) impregnare cu pulbere;
d) pârlirea firelor de păr;
e) multiple plăgi oarbe de dimensiuni mici.

84. În plăgile produse la tragere din arma de vânătoare în afara acțiunii compacte a alicelor se
depistează:
a) o plagă masivă oarbă;
b) funingine pe tegumente;
c) impregnare cu pulbere;
d) pârlirea firelor de păr;
e) multiple plăgi oarbe de dimensiuni mici.

85. În plăgile produse la tragere din arma de vânătoare în limita acțiunii relativ compactă a
alicelor se depistează:
a) plagă de dimensiuni mari și multiple plăgi oarbe de dimensiuni mici în jur;
b) funingine pe tegumente;
c) impregnare cu pulbere;
d) pârlirea firelor de păr;
e) o plagă masivă oarbă.
12
86. Pentru leziunile produse la tragere din armă de construcţie proprie sunt caracteristice:
a) plăgi oarbe;
b) polimorfism al orificiilor de intrare;
c) leziuni masive ale oaselor şi organelor interne;
d) fenomenul Vinogradov;
e) inelul fals de excoriaţie.

87. Plaga balistică transfixiantă se caracterizează prin:

a) fenomenul Vinogradov;
b) orificiu de intrare;
c) orificiu de ieşire;
d) canal de rănire;
e) lipsa factorilor suplimentari ai tragerii.

88. Plaga balistică oarbă se caracterizează prin:

a) lipsa factorilor suplimentari ai tragerii;
b) orificiu de intrare;
c) canal de rănire;
d) fenomenul Vinogradov;
e) arsuri ale tegumentelor din jurul plăgii.

89. În procesul examinării cadavrului cu plagă oarbă prin armă de foc glonţul se extrage cu:
a) mâinile;
b) penseta cu branşe de cauciuc;
c) cornţangul;
d) bisturiul;
e) foarfecul.

90. Care sunt modificările produse de factorii suplimentari ai împuşcăturii pe corpul victimei?
a) inelul de excoriaţie;
b) arsuri pe tegumente;
c) impregnarea cu pulbere;
d) ştanţ-marca;
e) pârlirea firelor de păr.

91. În ce împrejurare din cele indicate se poate forma ștanţ-marca?

a) explozia armei de foc;
b) tragere de la distanţă îndepărtată;
c) tragere de la distanţă apropiată;
d) tragere cu ţeava lipită;
e) leziuni prin grenade.

92. Care sunt zonele canalului de rănire al plăgii balistice?

a) canalul de rănire propriu-zis;
b) zona de depunere a funinginii;
c) zona de contuzie a ţesuturilor;
d) zona de contuzie moleculară a ţesuturilor;
e) zona de contuzie lichidiană.

13
93. Şanţul de spânzurare nu poate fi:
a) continuu;
b) discontinuu;
c) orizontal;
d) cu adâncime uniformă;
e) cu amprenta nodului.

94. În care asfixie mecanică se determină mărirea în volum a pulmonilor cu prezenţa petelor
hemoragice subpleurale pal-roşietice?
a) compresiune toraco-abdominală;
b) strangulare;
c) aspiraţie de mase vomitive;
d) spânzurare;
e) înec.

95. La semnele general asfixice interne se atribuie următoarele, cu excepţia:

a) supraumplerea cu sânge a compartimentelor drepte ale inimii;
b) hemoragii punctiforme subpleurale;
c) venecongestia organelor interne;
d) hemoragii în mucoasa gastrică;
e) sângele fluid.

96. În ce formă de asfixie mecanică fractura osului hioid şi a cartilajelor laringiene se produce
mai frecvent?
a) spânzurare;
b) strangulare;
c) sugrumare;
d) obturarea căilor respiratorii cu corpuri străine;
e) înec.

97. În ce scop se efectuează proba Bokarius?

a) stabilirea vitalităţii şanţului de spânzurare;
b) stabilirea localizării şanţului;
c) diferenţierea şanţului de spânzurare de cel de strangulare;
d) stabilirea tipului laţului;
e) stabilirea lăţimii şanţului.

98. Suicidul este imposibil prin:

a) spânzurare;
b) strangulare cu laţul;
c) sufocare;
d) obturare a căilor respiratorii cu corpuri străine;
e) sugrumare.

99. Ce leziuni corporale sunt caracteristice pentru sugrumare?

a) echimoze ovale şi excoriaţii semilunare pe coapse;
b) echimoze ovale şi excoriaţii semilunare pe gât;
c) semne de luptă şi autoapărare;
d) mască echimotică;
e) şanţ de strangulare.

14
100. Ce modificări morfologice sunt specifice asfixiei mecanice prin compresie toraco-
abdominală?
a) masca echimotică;
b) emfizemul pulmonar pronunţat;
c) amprentele costale pe suprafeţele latero-posterioare ale pulmonilor;
d) edemul pulmonar carminat;
e) fracturile osului hioid.

101. În ce formă de asfixie mecanică se efectuează proba Bokarius?

a) înec;
b) sugrumare;
c) spânzurare;
d) compresie toraco-abdominală;
e) obturare a căilor respiratorii cu corpuri străine.

102. În ce formă de asfixie mecanică se formează rupturi transversale ale intimii arterelor
carotide?
a) înec;
b) spânzurare;
c) strangulare;
d) sugrumare;
e) compresie toraco-abdominală.

103. În ce formă de asfixie mecanică apare lichid în sinusul osului sfenoidal?

a) spânzurare;
b) înec;
c) strangulare;
d) sugrumare;
e) compresie toraco-abdominală.

104. În ce formă de asfixie mecanică se constată spuma densă la nivelul orificiilor nazale și
bucal?
a) spânzurare;
b) înec;
c) strangulare;
d) sugrumare;
e) compresie toraco-abdominală.

105. Hemoragiile difuze în picioruşele muşchilor sterno-cleido-mastoidieni în locul inserţiei

pe claviculă şi stern se formează în:
a) înec;
b) spânzurare;
c) strangulare;
d) compresie toraco-abdominală;
e) sugrumare.

106. Echimozele ovale şi excoriaţiile semilunare în sugrumare sunt:

a) semne de luptă şi autoapărare;
b) semne specifice;
c) leziuni accidentale;
d) modificări postmortale;
e) leziuni prin cădere.
15
107. În ce formă de asfixie mecanică se întâlnește edemul carminat al plămânilor?
a) înec;
b) spânzurare;
c) compresie toraco-abdominală;
d) aspiraţia maselor vomitive;
e) sugrumare.

108. Şanţul orizontal, continuu, cu adâncime uniformă este caracteristic pentru:

a) spânzurare;
b) strangulare;
c) asfixie prin compresie;
d) luptă şi autoapărare;
e) leziuni accidentale.

109. Care dintre semnele morţii prin compresie toraco-abdominală poate apărea postmortem?
a) petele Tardieu;
b) masca echimotică;
c) edemul carminat al plămânilor;
d) petele Minakov;
e) edemul cerebral.

110. În cât timp survine decesul în asfixii mecanice?

a) 1-2 minute;
b) 5-6 minute;
c) 30 minute;
d) 10-15 minute;
e) 40-50 minute.

111. Ce leziuni specifice demonstrează sugrumarea?

a) echimozele ovale pe gât;
b) petele Tardieu;
c) proba Bokarius pozitivă;
d) excoriaţiile semilunare pe gât;
e) venecongestia organelor interne.

112. Ce semne se pot depista în strangularea cu laţul?

a) şanţ de strangulare orizontal;
b) edem pulmonar carminat;
c) mască echimotică;
d) „mâna spălătoresei”;
e) fracturi ale cartilajelor laringiene.

113. Semnele înecului sunt:

a) hemoragii în mucoasa bazinetelor renale;
b) lichid în sinusul osului sfenoidal;
c) amprentele costale pe suprafeţele postero-laterale ale pulmonilor;
d) masca echimotică;
e) spuma densă la nivelul orificiilor nazale și bucal.

114. În evoluţia clinică a asfixiilor mecanice se deosebesc următoarele stadii:

a) preasfixic;
b) dispnee inspiratorie;
16
 c) dispnee expiratorie;
d) agonie;
e) respiraţie terminală.

115. Din semnele general asfixice externe fac parte:

a) cianoza pronunţată a feţei;
b) masca echimotică;
c) hemoragii subconjunctivale;
d) lividităţi cadaverice precoce şi extinse;
e) semne de defecare şi ejaculare.

116. Din semnele general asfixice interne fac parte:

a) venecongestia organelor interne;
b) sângele fluid;
c) edemul pulmonar carminat;
d) petele Tardieu;
e) masca echimotică.

117. Identificați particularităţile şanţului de spânzurare:

a) direcţie orizontală;
b) direcţie oblic-ascendentă;
c) continuu, adâncime uniformă;
d) discontinuu, adâncime neuniformă;
e) localizarea în 1/3 superioară a gâtului.

118. Identificați particularităţile şanţului de strangulare cu laţul:

a) direcţie orizontală;
b) direcţie oblic-ascendentă;
c) continuu, adâncime uniformă;
d) discontinuu, adâncime neuniformă;
e) localizarea în 1/3 medie a gâtului.

119. La ce nivel se produc leziunile în asfixiile mecanice prin sufocare cu obiecte moi?
a) tegumentele din jurul nasului şi gurii;
b) cartilajele laringiene;
c) epiglota;
d) mucoasa cavităţii bucale şi buzelor;
e) inelele traheii.

120. Mecanismele de formare a măştii echimotice sunt:

a) deplasarea mecanică a sângelui în sistemul venei cave superioare în rezultatul
compresiei toraco-abdominale;
b) diminuarea refluxului sanguin de la nivelul organelor toracelui şi abdomenului;
c) staza venoasă în sistemul venei cave superioare din cauza stopării funcţiei de
aspiraţie a cutiei toracice;
d) leziunile multiple ale organelor interne;
e) fracturile coastelor şi coloanei vertebrale.
121. Care pot fi variantele poziţionării corpului în spânzurare?
a) atârnare deplină;
b) atârnare cu suport parţial pe plante;
c) șezândă;
d) atipică;
17
 e) în genunchi.

122. Diagnosticul cert al înecului se bazează pe depistarea planctonului în:

a) ţesutul pulmonar;
b) lichidul sinusului sfenoidal;
c) rinichi;
d) măduva osoasă a oaselor tubulare mari;
e) sângele din cavităţile cordului.

123. Care poate fi localizarea nodului laţului pe gat în spânzurare?

a) joasă;
b) atipică;
c) înaltă;
d) tipică;
e) liberă.

124. Materialul de confecţionare a laţului în spânzurare poate fi:

a) moale;
b) unic;
c) dur;
d) semidur;
e) multiplu.

125. Mecanismul survenirii morţii în spânzurare se explică prin:

a) comprimarea vaselor magistrale ale gâtului;
b) tromboembolie;
c) redistribuirea sângelui în circuitul mic;
d) comprimarea nervului vag şi laringian superior;
e) rupturi ale intimei arterelor carotide.

126. Ce leziuni ale organelor gâtului demonstrează spânzurarea?

a) rupturile transversale ale intimei arterelor carotide comune;
b) fracturile inelelor traheii;
c) hemoragiile în sinusul carotidian;
d) fracturile osului hioid;
e) hemoragiile în muşchii sterno-cleido-mastoidieni.

127. La semnele retenţiei cadavrului în apă se atribuie:

a) spumă albicioasă stabilă în căile respiratorii;
b) prezenţa planctonului în măduva osoasă;
c) hainele umede;
d) macerarea tegumentelor;
e) emfizemul pulmonar hiperhidric.

128. La asfixiile mecanice prin strangulare se referă:

a) spânzurarea;
b) înecul;
c) strangularea;
d) compresiunea toraco-abdominală;
e) obturarea căilor respiratorii cu corp străin.

129. Şanţul de strangulare poate fi confundat cu:

18
 a) defectele produse de insecte postmortem;
b) benzile produse prin compresia gulerului hainei;
c) modificările cadaverice tardive;
d) cutele tegumentare naturale;
e) semne de luptă şi autoapărare.

130. Şanţul de spânzurare se deosebeşte de cel de strangulare prin:

a) direcţie oblic-ascendentă;
b) adâncime neuniformă;
c) culoare;
d) lăţime;
e) pergamentare.

131. În ce circumstanțe se poate dezvolta asfixia prin compresie toraco-abdominală?

a) comprimarea toracelui de către caroseria unui autocamion răsturnat;
b) comprimarea toracelui şi abdomenului de către un bloc de beton armat;
c) căderea pe cap a unui bloc de beton armat;
d) comprimarea îndelungată a membrelor inferioare;
e) comprimarea toracelui şi abdomenului de către un copac tăiat.

132. Moartea prin obturarea lumenului căilor respiratorii se poate instala în rezultatul:
a) pătrunderii în laringe a obiectelor eterogene-compacte;
b) compresiei toracelui;
c) închiderii lumenului traheii cu cheaguri sanguine;
d) spânzurării;
e) umplerii traheii şi bronşiilor cu substanţe pulverulente.

133. În asfixia prin obturarea căilor respiratorii cu obiecte compacte se pot depista:
a) nisip;
b) fragmente din proteze dentare;
c) căluş;
d) fragmente de alimente nemasticate;
e) făină.

134. În asfixiile prin obturarea căilor respiratorii la copii cu substanţe pulverulente se pot
depista:
a) monede;
b) nisip;
c) făină;
d) grâu;
e) nasturi.

135. În medicina legală, drept nou-născut este considerat pruncul care a trăit după naştere:
a) mai mult de 24 ore;
b) pană la 24 ore;
c) 3 zile;
d) 1 săptămână;
e) 28 zile.

136. Care este lungimea corpului nou-născutului la termen?

a) pană la 50cm;
19
 b) 50-55cm;
c) 35-40cm;
d) 70cm;
e) pană la 35cm.

137. Ce reprezintă viabilitatea nou-născutului?

a) gradul dezvoltării fizice a fătului la momentul naşterii;
b) posibilitatea continuării vieţii în afara organismului matern;
c) imposibilitatea continuării vieţii în afara organismului matern;
d) masa mai mică de 1000 gr;
e) lungimea corpului până la 35 cm.

138. Probele docimaziei hidrostatice pulmonare şi gastro-intestinale se efectuează pentru

estimarea:
a) vieţii extrauterine;
b) duratei vieţii intrauterine;
c) viabilităţii fătului;
d) pruncuciderii;
e) cauzei morţii.

139. La ce termen de la naşterea pruncului în jurul cordonului ombilical se formează inelul de

demarcare?
a) peste 1-2 ore;
b) peste 24 ore;
c) peste 3 zile;
d) la a 7-a zi;
e) imediat după naştere.

140. Din punct de vedere medico-legal pruncuciderea reprezintă omorârea pruncului:

a) de propria lui mamă sau tată pană la naştere;
b) de propriul lui tată în timpul naşterii;
c) de propria lui mamă peste o săptămână de la naştere;
d) de propria lui mamă la naştere sau imediat după naștere;
e) de propriul lui tată peste o săptămână de la naştere;

141. Ce stare caracterizează nucleele Beclard cu cca.10 mm în diametru?

a) prunc neviabil;
b) prunc născut mort;
c) prunc născut viu;
d) prunc născut matur;
e) nou-născut prematur

142. Despre ce indică pulmonii neexpansionaţi de consistenţă cărnoasă?

a) prunc neviabil;
b) prunc născut la termen;
c) nou-născut;
d) prunc născut mort;
e) prunc viabil.

143. Diagnosticul pozitiv de nou-născut se stabileşte în baza prezenţei:

a) bosei sero-sanguine;
b) vernix caseosa (sebum);
20
 c) orificiului oval neobliterat;
d) cordonului ombilical fără inel de demarcare;
e) nucleelor de osificare Beclard.

144. Pruncuciderea pasivă constă în lipsirea nou-născutului de:

a) căldură;
b) hrană;
c) asistenţă medicală în caz de asfixie mecanică;
d) haine;
e) băutură.

145. Care pot fi cauzele morţii nou-născutului în pruncuciderea activă?

a) neviabilitatea;
b) asfixia mecanică;
c) hemoragia;
d) intoxicaţia medicamentoasă;
e) trauma cranio-cerebrală.

146. Ce întrebări trebuie să soluționeze medicul legist în procesul examinării cadavrelor de

nou-născut?
a) diagnosticul pozitiv de nou-născut;
b) viabilitatea nou-născutului;
c) tulburarea fizică și psihică la mama, cauzată de naștere;
d) estimarea vieţii extrauterine;
e) cauza decesului nou-născutului.

147. În ce cazuri proba docimaziei hidrostatice pulmonare va fi pozitivă?

a) nou-născut viu;
b) starea de putrefacţie avansată;
c) pulmoni congelați;
d) respiraţie artificială;
e) neviabilitatea nou-născutului.

148. Pe ce regiuni anatomice ale corpului poate fi localizată bosa sero-sanguină?

a) cap;
b) fese;
c) mâinile propriu-zise;
d) genunchi;
e) organele interne.

149. Cefalohematomul poate fi depistat pe:

a) osul frontal;
b) cutia toracică;
c) osul temporal;
d) osul occipital;
e) scapulă.

150. Care sunt semnele maturităţii nou-născutului?

a) masa mai mult de 3500 gr;
b) lungimea corpului 52 cm;
c) prezenţa cefalohematomului;
d) prezenţa bosei sero-sanguine;
21
 e) nucleele de osificare Beclard în epifizele distale ale femurului cu diametrul de
cca.10 mm.

151. Ce parametri antropometrici corespund nou-născutului viabil?

a) lungimea corpului 52-54cm;
b) prezenţa cefalohematomului;
c) lipsa anomaliilor incompatibile cu viaţa;
d) prezenţa cordonului ombilical;
e) masa 3500-4000gr.

152. Ce se efectuează pentru estimarea vieţii extrauterine?

a) proba docimaziei hidrostatice pulmonare;
b) cercetarea nucleelor de osificare;
c) cercetarea extremității periferice a cordonului ombilical;
d) proba docimaziei hidrostatice gastro-intestinale;
e) măsurările antropometrice.

153. Care pot fi cauzele morții subite a pruncului după naştere?

a) anomaliile de dezvoltare a creierului;
b) strangularea gatului cu cordonul ombilical;
c) atrezia totală a intestinului;
d) lipsa capului;
e) cordul bicameral.

154. Ce date pot indica despre abandonarea pruncului şi deces prin hipotermie?
a) lipsa hainelor;
b) bosa sero-sanguină;
c) cefalohematomul;
d) petele Vişnevski;
e) nucleele de osificare.

155. Ce parametru antropometric stă la baza formulelor de calcul al duratei vieţii intrauterine
a pruncului (Haase şi Balthazard-Darvieux)?
a) lungimea corpului;
b) masa corporală;
c) gradul de umplere a tractului gastro-intestinal cu aer;
d) dimensiunile nucleelor de osificare;
e) dimensiunile placentei.
156. La ce termen de la deflorare marginile rupturilor himenale pot fi edemaţiate, sângerânde,
echimotice?
a) 1-2 zile;
b) 10 zile;
c) 2 săptămâni;
d) 1 săptămână;
e) 5-6 zile.

157. Ce semn tardiv al raportului sexual poate fi constatat la femeile care trăiesc viaţă sexuală?
a) prezenţa spermei în căile genitale;
b) prezenţa rupturilor himenale vechi;
c) sarcina;
d) prezenţa sângelui bănuitului;
e) prezenţa firelor de păr ale bănuitului.
22
158. Ruptura veche o diferențiem de crestătură naturală prin următorul semn:
a) ruptura himenului ajunge pană la baza de inserţie;
b) marginile rupturii sunt îngroșate, sidefii;
c) ruptura himenului nu corespunde localizării pliurilor longitudinale vaginale;
d) forma de unghi a rupturii;
e) localizarea rupturii în porţiunile postero-inferioare ale himenului.

159. Unul dintre semnele recente ale raportului sexual la bănuit este:
a) prezenţa maladiilor venerice;
b) prezenţa cicatricei în locul rupturii frenului prepuţial;
c) ruptura sângerândă a frenului prepuţial;
d) prezenţa leziunilor pe corpul victimei;
e) leziuni ale hainelor bănuitului.

160. În care caz este necesară stabilirea sexului persoanei?

a) viol;
b) acţiuni de desfrânare;
c) hermafroditism;
d) pederastie;
e) stabilire a maturităţii sexuale.

161. Prin ce se manifestă hermafroditismul adevărat?

a) prezenţa ovarelor şi caracterelor sexuale secundare masculine;
b) prezenţa ovarelor şi caracterelor sexuale secundare feminine;
c) prezenţa testiculelor şi caracterelor sexuale secundare masculine;
d) prezenţa testiculelor şi caracterelor sexuale secundare feminine;
e) prezenţa concomitentă a ovarelor şi testiculelor cu manifestarea caracterelor
sexuale secundare feminine şi masculine.

162. Care sunt semnele veridice ale raportului sexual la persoanele de sex feminin?
a) sperma în căile genitale;
b) sarcina;
c) rupturile himenului;
d) maladiile venerice;
e) sperma pe hainele bănuitului.

163. Ce trebuie să se descrie în procesul examinării himenului?

a) forma;
b) dimensiunile vestibulului vaginal;
c) caracterul marginii libere;
d) crestăturile naturale;
e) leziunile.

164. Care sunt semnele recente ale raportului sexual la persoane de sex masculin?
a) ruperea frenului prepuţial;
b) prezenţa epiteliului vaginal pe glandul penisului;
c) prezenţa părului victimei pe organele genitale ale bănuitului;
d) echimoze şi excoriaţii pe faţa bănuitului;
e) prezenţa leziunilor pe corpul victimei.

23
165. Ce trebuie să stabilească medicul legist în caz de viol?
a) semnele raportului sexual;
b) locul comiterii infracţiunii;
c) consecinţele medicale ale raportului sexual (sarcina, maladii venerice etc.);
d) urmele agresiunilor fizice;
e) bănuitul în comiterea infracţiunii.

166. Care sunt semnele morfologice ale rupturii recente de himen?

a) rupturi cu margini sidefii;
b) rupturi cu margini sângerânde;
c) prezenţa edemului marginilor rupturii;
d) margini echimotice;
e) prezența spermatozoizilor.

167. Care sunt semnele recente ale unui raport sexual la victime de sex feminin?
a) ruptură recentă a himenului;
b) sarcină;
c) prezenţa sângelui, părului bănuitului în regiunea organelor genitale feminine;
d) prezenţa spermei în căile genitale feminine;
e) maladii venerice.

168. Care dintre stările enumerate pot fi consecințe ale avortului ilegal?
a) hemoragia;
b) embolia gazoasă;
c) septicemia;
d) perforarea intestinului;
e) chistul ovarian.

169. Prin ce se manifestă maturitatea sexuală la femei?

a) capacitatea de coabitare;
b) capacitatea de purtare a sarcinii;
c) capacitatea de naștere pe căile naturale;
d) prezența caracterelor sexuale secundare;
e) capacitatea de a alăpta.

170. Prin ce se manifestă maturitatea sexuală la bărbați?

a) prezența libidoului;
b) capacitatea de coabitare;
c) capacitatea de procreare;
d) prezența caracterelor sexuale secundare;
e) starea de maturitate psihică.

171. Indicaţi direcţia deplasării prin inerţie a corpului şoferului în salonul automobilului la
coliziune frontală:
a) posterioară;
b) anterioară;
c) spre dreapta;
d) spre stânga;
e) nu se deplasează.

172. La traumatismul auto se atribuie leziunile corporale produse în urma:

a) exploziei motorului automobilului;
24
 b) exploziei rezervorului automobilului;
c) intoxicaţiei cu СО în automobil;
d) acţiunii automobilului aflat în mişcare;
e) morţii subite în automobil.

173. Fractura-bară (bumper) se produce în următorul tip de traumatism auto:

a) traumă în salonul automobilului;
b) traversarea corpului cu roţile automobilului;
c) ciocnirea automobilului cu pietonul;
d) cădere din automobilul în mişcare;
e) compresiunea corpului de carosabil.

174. În ce tip de traumatism auto se formează amprenta benzii de rulare a pneului pe haine şi
corp?
a) ciocnirea automobilului cu pietonul;
b) traumatismul în salonul automobilului;
c) traversarea corpului cu roţile;
d) căderea din automobilul aflat în mişcare;
e) compresiunea pietonului prin caroseria camionului de copac.

175. Identificați leziunea specifică pentru traumatismul auto?

a) dezmembrarea corpului;
b) fractura cominutivă a oaselor craniene;
c) amprenta căptuşelii radiatorului pe corp;
d) fracturi multiple ale oaselor bazinului;
e) fractura-bară (bumper).

176. Ciocnirea primară a autoturismului cu pietonul se realizează la nivelul:

a) capului;
b) gatului;
c) toracelui;
d) membrelor superioare;
e) gambelor.

177. Ce formă are eschilul osos în fractura-bară (bumper)?

a) rotundă;
b) triunghiulară;
c) ovală;
d) pentagonală;
e) pătrată.

178. În cazul ciocnirii autoturismului cu pietonul, punctul de contact se va afla mai frecvent:
a) mai sus de centrul de greutate;
b) mai jos de centrul de greutate;
c) la nivelul centrului de greutate;
d) la nivelul capului;
e) la nivelul centurii scapulare.

179. În ce cazuri poate fi depistată amprenta benzii de rulare a pneurilor automobilului pe

hainele victimei?
a) traversarea corpului cu roţile automobilului;
b) ciocnirea automobilului aflat în mişcare cu pietonul;
25
 c) contactul hainelor cu urmele benzii de rulare de pe carosabil;
d) alunecarea corpului pe carosabil;
e) traumă în salonul automobilului.

180. Specificați tipurile de cădere:

a) cădere de la înălțime (precipitare);
b) cădere pasivă;
c) cădere personală;
d) cădere simplă de pe acelaşi plan;
e) cădere individuală.

181. Concretizați fazele în care se produc leziunile corporale în precipitare?

a) căderea propriu-zisă;
b) desprinderea corpului de pe suprafaţa de suport;
c) aterizarea;
d) planificarea acțiunii;
e) analiza consecințelor.

182. Clasificați leziunile produse în traumatismul auto:

a) leziuni vechi ale aparatului locomotor;
b) caracteristice;
c) necaracteristice;
d) specifice;
e) leziuni ale organelor vizual şi auditiv.

183. Fractura-bară în traumatismele rutiere se poate forma pe:

a) oasele craniene;
b) vertebrele cervicale;
c) oasele femurale;
d) oasele tibiene;
e) oasele bazinului.

184. În traumatismul auto combinat pot fi depistate următoarele leziuni:

a) patologie a organului auditiv;
b) amprenta benzii de rulare a pneului pe tegumentele toracelui;
c) maladii ale organului văzului;
d) anchiloza articulaţiilor genunchiului;
e) fractură-bară a femurului.

185. Ce leziuni se produc prin traversarea corpului cu roţile automobilului?

a) fracturi cominutive ale oaselor craniene cu rupturi ale meningelui dur;
b) fracturi bilaterale ale coastelor;
c) fractura femurului prin bara de protecţie;
d) leziuni-amprentă ale benzilor de rulare a pneului pe tegumente;
e) echimoze circulare – amprente ale farului.

186. Ce factori influențează asupra volumului lezional în cazul traversării corpului cu roata?
a) înălţimea barei de protecţie;
b) direcţia traversării;
c) masa automobilului;
d) lăţimea roţilor;
e) caracterul desenului benzii de rulare a pneului.
26
187. În cazul depistării leziunilor corporale imense, produse în circumstanţe necunoscute, în
favoarea traumatismului auto vor pleda:
a) fractura-bară a tibiei;
b) rupturi ale cordului şi pulmonilor;
c) amprentele benzii de rulare a pneului pe tegumentele toracelui;
d) hematomul subdural;
e) plăgile contuze ale capului.

188. Pentru căderile simple sunt caracteristice:

a) prezenţa leziunilor de contralovitură ale creierului şi meningelor;
b) fracturile bilaterale ale oaselor bazinului;
c) fracturile inelare ale bazei craniului;
d) lipsa leziunilor produse prin comoţia generală a întregului corp;
e) fracturile în „bici” („whiplash”) ale vertebrelor cervicale.

189. Precizați tipurile traumatismului auto:

a) ciocnirea automobilului cu pietonul;
b) aruncarea corpului şi căderea pe carosabil;
c) trauma în salonul automobilului;
d) traversarea corpului cu roţile;
e) alunecarea corpului pe carosabil.

190. Peste cât timp după moarte temperatura cadavrului se egalează cu cea a mediului ambiant
(temperatura aerului fiind de +18ºC)?
a) peste 3 - 5 ore;
b) peste 12 ore;
c) spre sfârșitul primei zile;
d) spre sfârșitul zilei a doua;
e) peste 5 zile.

191. Care este mecanismul formării lividităţilor cadaverice?

a) scăderea tonusului muscular;
b) schimbarea proprietăţilor fizico-chimice ale sângelui;
c) deplasarea postmortem a sângelui prin vase în părţile declive ale corpului;
d) scăderea densităţii sângelui în vase;
e) creşterea permeabilităţii vaselor sanguine.

192. Peste cat timp după instalarea morţii, de regulă, începe rezoluţia rigidităţii cadaverice?
a) peste 12 h;
b) peste 24 h;
c) peste 48 h;
d) peste 72 h;
e) peste 96 h.

193. Când apar petele L′Arche?

a) în poziţia cadavrului cu faţa în jos;
b) în cazul congestiei conjunctivei palpebrale;
c) în cazul desecării sclerei ochilor deschişi;
d) în cazul desecării sclerei ochilor închiși;
e) în cazul feţei acoperite cu pământ.

27
194. Unde vor fi localizate lividităţile cadaverice pe corpul unui spânzurat în poziţie verticală?
a) pe spate, fese, suprafaţa posterioară;
b) pe suprafaţa anterioară a trunchiului, gatului şi feţei;
c) pe membrele inferioare, porţiunea inferioară a trunchiului, pe mâini şi plante;
d) pe suprafaţa laterală a trunchiului;
e) pe toată suprafaţa corpului.

195. Peste cât timp după moarte lividităţile cadaverice pot să se deplaseze complet, la
schimbarea poziţiei cadavrului?
a) peste 4-5 h;
b) peste 48 h;
c) peste 12-15 h;
d) peste 24 h;
e) peste 36 h.

196. Cât timp a trecut de la moarte dacă la digitopresiune lividităţile cadaverice dispar
complet?
a) pană la 12-15 h;
b) de la 15 pană la 36 h;
c) pană la 48 h;
d) de la 48 pană la 72 h;
e) peste 72 h.

197. Decizia despre întreruperea măsurilor de reanimare poate fi luată de către:

a) medicul legist;
b) medicul reanimatolog;
c) medicul stomatolog;
d) comisia medicilor specialişti;
e) medicul farmacist.

198. Peste cât timp de la moarte poate fi determinată rigiditatea cadaverică?

a) peste 5 - 10 minute;
b) peste 0,5 - 1 h;
c) peste 2 - 4 h;
d) peste 12 h;
e) la 26 ore.

199. În ce regiuni ale corpului apar primele semne de putrefacţie?

a) pe faţă şi gât;
b) pe coapse şi gambe;
c) în regiunile declive ale corpului;
d) pe torace şi membrele superioare;
e) în fosele iliace.

200. Peste cât timp de la deces rigiditatea cadaverică dispare complet?

a) 2-4 ore;
b) 12 ore;
c) 24 ore;
d) 3 zile;
e) câteva minute de la deces.

28
201. Petele L′Arche sunt o manifestare a:
a) lividităţilor cadaverice;
b) rigidităţii cadaverice;
c) deshidratării cadavrului;
d) autolizei;
e) putrefacţiei.

202. Care modificare cadaverică permite stabilirea schimbării poziţiei cadavrului?

a) deshidratarea cadaverică;
b) lividităţile cadaverice;
c) autoliza;
d) saponificarea;
e) congelarea cadavrului.

203. Proba Magnus se bazează pe:

a) lipsa pulsului;
b) lipsa respiraţiei;
c) comprimarea unui deget la bază printr-o ligatură;
d) comprimarea bilaterală a globului ocular;
e) reacţia idiomusculară a bicepsului.

204. Proba Beloglazov se bazează pe:

a) lipsa pulsului;
b) lipsa respiraţiei;
c) comprimarea unui deget la bază printr-o ligatură;
d) comprimarea bilaterală a globului ocular şi schimbarea formei pupilei;
e) reacţia idiomusculară a bicepsului.

205. Care este vechimea morţii, dacă la digitopresiune lividităţile cadaverice dispar şi se
restabilesc peste 5 secunde?
a) 15-29 ore;
b) 6-8 ore;
c) 24 ore;
d) 48 ore;
e) 72 ore.

206. Care este vechimea morţii, dacă la digitopresiune lividităţile cadaverice nu-şi modifică
culoarea?
a) 4-5 ore;
b) 12 ore;
c) 48 ore;
d) 16 ore;
e) 20 ore.

207. Care este vechimea morţii, dacă la digitopresiune lividităţile cadaverice pălesc şi se
restabilesc peste 3-5 minute?
a) 4-5 ore;
b) 10 ore;
c) 12 ore;
d) peste 48 ore;
e) 16-18 ore.

29
208. Ce factori influențează viteza de răcire a cadavrului?
a) temperatura mediului ambiant;
b) sexul decedatului;
c) umiditatea aerului;
d) vârsta;
e) obiectul vulnerant.

209. Motivele examinării medico-legale a cadavrului sunt:

a) moartea violentă;
b) moartea subită;
c) decedaţi în staţionar cu diagnosticul clinic stabilit;
d) cadavrele pruncilor născuţi la domiciliu;
e) cadavrele persoanelor decedate în drum spre spital.

210. Identificați modificările cadaverice precoce?

a) saponificarea;
b) răcirea cadaverică;
c) lividităţile cadaverice;
d) rigiditatea cadaverică;
e) lignificarea.

211. Specificați semnele pozitive ale morţii:

a) lipsa respiraţiei;
b) lipsa pulsului;
c) lividităţile cadaverice;
d) petele de deshidratare ale sclerelor ochilor;
e) paloarea tegumentelor.

212. În baza căror fenomene poate fi stabilită mai exact vechimea morţii în primele 12 ore?
a) lividităţile cadaverice;
b) rigiditatea cadaverică;
c) excitaţia electrică a muşchilor;
d) reacţia pupilei la agenţi chimici;
e) reacţia idiomusculară a bicepsului.

213. Ce probleme pot fi soluționate în baza lividităţilor cadaverice?

a) timpul survenirii decesului;
b) durata aflării cadavrului într-o poziţie anumită;
c) gradul de gravitate al leziunilor;
d) maladiile preexistente;
e) cauza decesului.

214. Identificați stadiile lividităţilor cadaverice:

a) autoliza;
b) hipostaza;
c) staza;
d) imbibiţia;
e) prestaza.

215. În ce cazuri se poate instala rigiditatea cadaverică cataleptică?

a) leziune prin armă de foc a bulbului rahidian;
30
 b) hipotermie;
c) traumă prin explozie a capului cu dilacerarea creierului;
d) intoxicaţie cu CO;
e) spânzurare.

216. Fenomenele cadaverice precoce au importanţă pentru:

a) soluţionarea problemelor maladiilor preexistente;
b) diagnosticul pozitiv al morţii;
c) presupunerea cauzei decesului;
d) stabilirea genului morţii violente;
e) diagnosticarea vechimii morţii.

217. Stadiile lividităţilor cadaverice se determină în baza:

a) modificării culorii lividităţilor la digitopresiune;
b) duratei restabilirii complete a culorii iniţiale;
c) efectuării probei Magnus;
d) efectuării probei Beloglazov;
e) deplasării lividităţilor la schimbarea poziţiei cadavrului.

218. Modificările cadaverice tardive permit stabilirea:

a) condiţiilor mediului de aflare a cadavrului;
b) cauzei morţii;
c) vechimii probabile a morţii;
d) caracterului maladiilor preexistente;
e) genului morţii violente.

219. Identificați modificările cadaverice tardive sunt?

a) autoliza;
b) lignificarea;
c) saponificarea;
d) putrefacţia;
e) deshidratarea.

220. Care factori influențează viteza răcirii cadavrului?

a) temperatura aerului ambiant;
b) cauza decesului;
c) masa cadavrului;
d) caracterul hainelor;
e) obiectul vulnerant.

221. Genul morţii violente include:

a) moartea subită;
b) omorul;
c) eutanasia;
d) suicidul;
e) accidentul.

222. Prin ce se deosebește examinarea medico-legală a cadavrului de cea morfopatologică?

a) cercetarea modificărilor morfologice;
b) studierea minuţioasă a modificărilor cadaverice;
c) cercetarea hainelor şi corpurilor delicte;
d) stabilirea cauzei morţii;
31
 e) metoda efectuării probelor pentru pneumotorace şi emboliei gazoase.

223. Care sunt etapele de bază ale examenului extern al cadavrului?

a) examenul general al cadavrului;
b) cercetarea sinusurilor paranazale;
c) descrierea hainelor;
d) descrierea leziunilor corporale externe;
e) cercetarea modificărilor cadaverice.

224. În ce cazuri cadavrele persoanelor decedate în staţionare se supun examinării medico-

legale?
a) cadavrele persoanelor necunoscute;
b) persoanele decedate în rezultatul acţiunilor suicidale;
c) maladii oncologice;
d) prezenţa plângerilor privind calitatea serviciilor medicale;
e) cadavrele persoanelor cu tratament staţionar îndelungat şi cu diagnostic clinic
stabilit.

225. Putrefacţia cadavrului se manifestă extern prin:

a) petele L′Arche;
b) autoliză;
c) reţeaua venoasă de putrefacţie;
d) emfizemul cadaveric;
e) vezicule de putrefacţie.

226. Ce maladii ale sistemului cardio-vascular pot fi cauze ale morţii subite?
a) ruptura anevrismului aortei;
b) tuberculoza pulmonară;
c) tumore cerebrală;
d) infarctul miocardic acut;
e) bronhopneumonia.

227. Cauze ale morţii subite în maladiile tractului gastro-intestinal pot fi:
a) hepatita cronică;
b) pancreonecroza hemoragică;
c) peritonita;
d) diverticulul esofagian;
e) hemoragia acută.

228. La cercetarea cadavrului scheletat pot fi soluţionate următoarele întrebări:

a) apartenenţa oaselor omului sau animalului;
b) vârsta decedatului;
c) sexul decedatului;
d) cauza morţii subite;
e) prezenţa maladiilor ţesutului osos.

229. Ce structuri anatomice se supun autolizei în primele 24 ore de la moarte?

a) pancreasul;
b) oasele;
c) tendoanele;
d) mucoasa gastrică;
e) tegumentele.
32
230. Pe ce structuri anatomice se depistează semnele deshidratării cadavrului?
a) buze;
b) mucoasa gastrică;
c) sclerele ochilor;
d) mucoasa laringelui şi traheii;
e) scrot.
231. Ce substanțe toxice generează necroză de tip colicvatic?
a) bazele;
b) acizii;
c) toxicele distructive;
d) toxicele funcţionale;
e) alcoolul etilic.

232. Ce substanțe toxice generează necroză de tip coagulant?

a) bazele;
b) acizii;
c) toxicele distructive;
d) toxicele funcţionale;
e) toxicele hematice.

233. Care este mecanismul de acţiune al arsenicului în intoxicaţii acute?

a) capilaro-toxic;
b) hemolitic;
c) paralizia centrului respiraţiei;
d) inducerea stopului cardiac;
e) insuficienţa hepatică acută.

234. Care este mecanismul de acţiune al monoxidului de carbon (CO)?

a) termic;
b) legarea hemoglobinei (formarea carboxihemoglobinei);
c) schimbarea valenţei fierului;
d) paralizia centrului de respiraţie;
e) caustic.

235. Care este mecanismul de acţiune al toxicelor methemoglobinizante?

a) legarea hemoglobinei;
b) schimbarea valenţei fierului;
c) dereglarea respiraţiei celulare;
d) paralizia centrului respirator;
e) inducerea stopului cardiac.

236. Lividităţile cadaverice roşu-aprinse se determină in intoxicaţia cu:

a) acid acetic;
b) fenol;
c) CO;
d) acid sulfuric;
e) baze.

237. Lividităţile cadaverice brune se determină în intoxicaţia cu:

a) acid acetic;
b) CO;
33
 c) toxice methemoglobinizante;
d) acid fosforic;
e) baze.

238. Care este mecanismul principal de acţiune a cianurilor?

a) paralizia centrului respirator;
b) blocarea citocromoxidazei celulare;
c) dereglarea echilibrului acido-bazic;
d) transformarea hemoglobinei în methemoglobină;
e) hemoliza eritrocitelor.

239. Starea de ebrietate uşoară corespunde următoarei concentraţii de alcool în sânge:

a) până la 0,3‰;
b) 0,5‰;
c) 2‰;
d) 2,5‰;
e) 5‰.

240. Starea de ebrietate medie corespunde următoarei concentraţii de alcool în sânge:

a) până la 0,3‰;
b) 0,5‰;
c) 2‰;
d) 3‰;
e) 5‰.

241. Starea de ebrietate gravă corespunde următoarei concentraţii de alcool în sânge:

a) până la 0,3‰;
b) 1‰;
c) 2‰;
d) 2,7‰;
e) 4‰.

242. Ce toxic conține ciuperca „zbârciogul gras”?

a) amanitotoxină;
b) amanitohemolizină;
c) acid helvelic;
d) cicutotoxină;
e) muscaridină.

243. Care sunt căile de pătrundere a toxicului în organism?

a) per os;
b) prin ficat;
c) intravenos;
d) prin tegumentele integre;
e) prin plămâni.

244. Clasificarea patofiziologică a toxicilor include substanțele:

a) corosive;
b) distructive;
c) hematice;
d) funcţionale;
e) dinamice.
34
245. Care dintre substanțele enumerate fac parte din toxicele corosive?
a) acizii;
b) CO;
c) bazele;
d) mercurul metalic;
e) fenolul.

246. Care sunt formele clinice ale intoxicaţiilor cu compuşii arsenicului?

a) gastro-intestinală;
b) pulmonară;
c) renală;
d) neuroparalitică;
e) hemoragică.

247. Semnele intoxicaţiei cu toxice hemolitice (cu supravieţuire 2-3 zile) sunt:
a) icter al tegumentelor;
b) lividităţi cadaverice difuze;
c) nefrozo-nefrită pigmentară;
d) colită ulceroasă;
e) hemosideroza ficatului, splinei.

248. Semnele intoxicaţiei cu substanţe methemoglobinizante sunt:

a) sânge fluid de culoare brună;
b) lividităţi cadaverice brune;
c) hemoliza sângelui;
d) tegumentele cenuşii;
e) colita ulceroasă.

249. Care sunt semnele intoxicaţiei letale cu cianuri?

a) lividităţi cadaverice violacei, difuze;
b) miros de migdale amare de la viscerele cadavrului;
c) lividităţi roz-roşietice;
d) edem pulmonar;
e) supraumplerea vezicii urinare.

250. Ce faze are toxicodinamica alcoolului?

a) de resorbţie;
b) de eliminare;
c) de oxidare;
d) de cumulare în ţesuturi;
e) de ebrietate.

251. Ce modificări morfologice se constată în intoxicaţia letală cu compuşii arsenicului?

a) sânge de culoare brună;
b) conţinut de tipul „fierturii de orez” în intestin;
c) tegumente palide, uscate;
d) nefrozo-nefrită pigmentară;
e) inflamaţii catarale ale mucoasei tractului digestiv.

252. Ce semne caracterizează intoxicaţia cu acid acetic?

a) arsurile chimice roşu-negre ale mucoasei esofagului și stomacului;
35
 b) sângele de „lac”;
c) hemosideroza organelor parenchimatoase;
d) edemul pulmonar pronunțat;
e) anemia organelor interne.

253. Ce modificări morfologice se depistează în intoxicaţiile cu compuşii mercurului?

a) lividităţi cadaverice brune;
b) gingivită şi stomatită;
c) colită ulceroasă;
d) nefrozo-nefrită necrotică;
e) sânge hemolizat.

254. Ce complicații pot surveni în cazul intoxicaţiilor nemortale cu toxice corosive?

a) peritonită;
b) mediastinită;
c) hemoragie gastro-intestinală masivă;
d) pneumonie hipostatică;
e) encefalită.

255. Care sunt mecanismele de acţiune a arsenicului în intoxicaţii cronice?

a) formarea arseniţilor toxici;
b) dereglarea metabolismului;
c) acţiunea distructivă;
d) acţiunea hematotropă;
e) acţiunea hemolitică.

256. În ce produse se conțin glicozide cianogene în cantităţi însemnate?

a) migdale;
b) alune;
c) sâmburi de caise;
d) legume;
e) suc de caise.

257. Arsura chimică cu necroză coagulativ-deshidratantă este:

a) relativ dură şi uscată;
b) superficială;
c) profundă;
d) înconjurată de reacţii inflamatorii locale;
e) fără zonă de demarcare.

258. Arsura chimică cu necroza colicvatică este:

a) profundă;
b) superficială;
c) fără zonă de demarcare;
d) înconjurată de reacţii inflamatorii locale;
e) umedă, tumefiată.

259. Ce factori determină caracterul şi gravitatea intoxicaţiei?

a) substanţa;
b) organismul uman;
c) calea de administrare;
d) calea de eliminare;
36
 e) condiţiile mediului ambiant.

260. Ce factori determină manifestarea tardivă a echimozei pe tegumente?

a) profunzimea localizării;
b) dimensiunile hemoragiei;
c) sexul pătimitului;
d) forma suprafeţei obiectului vulnerant;
e) particularităţile ţesuturilor lezate.

261. Prin ce se caracterizează o excoriație cu o vechime de 2-3 zile?

a) lipsa crustei;
b) are aspectul unui sector depigmentat, fără crustă;
c) acoperită cu crustă, situată deasupra nivelului tegumentelor adiacente;
d) acoperită cu crustă, situată la nivelul tegumentelor;
e) acoperită cu crustă, situată deasupra nivelului tegumentelor, cu decolare marginală.

262. Mecanismul de bază în producerea a plăgii înțepate este:

a) secţionarea ţesuturilor;
b) ruperea ţesuturilor;
c) îndepărtarea ţesuturilor de la centru spre periferie;
d) compresia ţesuturilor;
e) extensia ţesuturilor.

263. Drept semn de diferenţiere a plăgii înțepat-tăiate de cea tăiată este:

a) un capăt ascuţit, altul rotunjit;
b) ambele capete sunt ascuţite;
c) margini neregulate;
d) ambele capete rotunjite;
e) margini excoriate.

264. Ce culoare nu poate avea o echimoză recentă?

a) roşie;
b) roşie-albăstrie;
c) violacee;
d) violacee-închisă;
e) violacee cu nuanţă verzuie.

265. Plaga plesnită este o varietate a plăgii:

a) contuze;
b) despicate;
c) tăiate;
d) înțepate;
e) înțepat-tăiate.

266. Indicați semnul morfologic de bază prin care plaga tăiată se deosebeşte de cea contuză:
a) forma;
b) dimensiunile;
c) adâncimea;
d) volumul hemoragiei;
e) lipsa punţilor de ţesut conjunctiv.

37
267. Precizați semnul morfologic de bază al plăgii despicate:
a) capete rotunjite;
b) margini neexcoriate;
c) hemoragie abundentă;
d) lezarea ţesutului osos subiacent;
e) margini regulate.

268. Care este criteriul de apreciere a gravităţii vătămării corporale a leziunilor abdomenului,
penetrante în cavitatea peritoneală?
a) volumul incapacităţii generale de muncă;
b) pericolul pentru viaţă;
c) durata dereglării sănătăţii;
d) nici unul dintre cele indicate;
e) toate cele indicate.

269. Excoriaţia reprezintă o dereglare a integrităţii:

a) epidermei;
b) vaselor sanguine ale tegumentelor;
c) epidermei şi dermului;
d) epidermei, dermului şi ţesuturilor subiacente;
e) tegumentelor până la nivelul stratului bazal.

270. Care este mecanismul de bază de producere al excoriaţiilor?

a) lovirea;
b) compresiunea;
c) extensiunea;
d) fricţiunea;
e) comoţia.

271. Care este cauza modificării culorii echimozei?

a) formarea carboxihemoglobinei;
b) creşterea permeabilităţii vaselor;
c) formarea verdhemocromogenului şi biliverdinei;
d) hemoliza eritrocitelor cu eliberarea hemoglobinei în patul vascular;
e) procesul inflamator local.

272. Plaga plesnită poate fi produsă prin lovire cu un obiect contondent la nivelul:
a) coapsei;
b) feselor;
c) abdomenului;
d) capului;
e) tuturor regiunilor anatomice indicate.

273. La înțepătoare se atribuie obiectele cu:

a) lamă cu o margine ascuţită;
b) lamă cu 2 margini ascuţite;
c) lamă cu margine şi vârf ascuţit;
d) suprafaţă de interacţiune plată;
e) vârf ascuţit şi formă alungită.

274. Cum sunt marginile plăgilor tăiate şi înțepat-tăiate?

a) neregulate;
38
 b) microzimţate;
c) echimotice;
d) regulate;
e) excoriate.

275. În ce porțiune plaga tăiată este mai profundă?

a) la început;
b) la mijloc;
c) la sfârșit;
d) are adâncime uniformă;
e) la început și sfârșit.

276. Ce reprezintă echimoza?

a) o hemoragie cavitară;
b) o hemoragie în ţesutul muscular;
c) o hemoragie cutanată şi subcutanată;
d) o hemoragie per diapedesum;
e) dilatare funcţională a vaselor pieii.

277. Punţile tisulare localizate la fundul plăgii sunt caracteristice pentru:

a) plăgile tăiate;
b) plăgile înțepate;
c) plăgile înțepat-tăiate;
d) plăgile contuze;
e) plăgile despicate.

278. Cum se numește plaga produsă prin acţiunea obiectului contondent?

a) balistică;
b) despicată;
c) tăiată;
d) contuză;
e) înțepată.

279. În care cazuri este posibilă stabilirea mai exactă a lungimii lamei în baza lungimii
canalului de rănire a plăgilor înțepate şi înțepat-tăiate?
a) plagă penetrantă în cavitatea abdominală;
b) plagă în regiunea feselor;
c) plagă transfixiantă a cutiei toracice;
d) plagă penetrantă în cavitatea toracică;
e) plagă a suprafeţei anterioare a cutiei toracice cu lezarea coloanei vertebrale.

280. În baza cărui semn se stabileşte vechimea echimozei?

a) culoare;
b) formă;
c) dimensiuni;
d) circumstanţele faptei;
e) localizare.

281. Plaga tăiată nu poate fi:

a) liniară;
b) arcuită;
c) în zig-zag;
39
 d) în lambou;
e) în pană.

282. În baza cărui criteriu se stabilește gradul de gravitate al unei plăgi tăiate a braţului cu
lezarea arterei brahiale?
a) pericol pentru viaţă;
b) dereglarea sănătăţii;
c) pierderea organului şi/sau a funcţiei lui;
d) volumul incapacităţii generale de muncă;
e) volumul hemoragiei.

283. Care este gradul de gravitate al unei plăgi înțepate, penetrante în cavitatea abdominală
fără lezarea organelor interne?
a) vătămare corporală gravă;
b) vătămare corporală uşoară;
c) vătămare corporală medie;
d) vătămare corporală neînsemnată;
e) gradul de gravitate depinde de starea generală a sănătăţii victimei.

284. Ce elemente cuprinde schema descrierii leziunilor corporale?

a) localizarea;
b) vechimea;
c) forma;
d) dimensiunile;
e) tipul obiectului vulnerant.

285. Care sunt semnele morfologice de bază ale plăgii tăiate?

a) prezenţa punţilor tisulare;
b) ambele capete ascuţite;
c) forma liniară a plăgii;
d) adâncimea neuniformă;
e) lezarea ţesutului osos.

286. Specificați semnele morfologice de bază ale plăgii contuze:

a) prezența „codiței de șoricel” (excoriația superficială la unul din capete);
b) lezarea ţesutului osos subiacent;
c) margini neregulate, excoriate;
d) punţi tisulare la fundul plăgii;
e) capete rotunjite.

287. Indicați semnele morfologice de bază ale plăgii despicate:

a) prezenţa punţilor tisulare;
b) adâncime şi dehiscenţă considerabilă;
c) un capăt rotunjit şi altul ascuţit;
d) forma în fantă;
e) lezarea ţesutului osos subiacent.

288. Plaga înțepat-tăiată se caracterizează prin:

a) adâncime neuniformă;
b) margini regulate;
c) un capăt rotunjit şi altul ascuţit;
d) lezarea ţesutului osos subiacent;
40
 e) prezenţa punţilor tisulare la fundul plăgii.

289. Ce semne specifice ale plăgii tăiate indică mecanismul acţiunii obiectului tăietor?
a) direcţia şi lungimea plăgii;
b) adâncimea neuniformă;
c) localizarea anatomică;
d) excoriaţie superficială la unul din capete;
e) lezarea ţesutului muscular.

290. Identificați leziunile corporale primare:

a) plaga;
b) bătaia;
c) fractura;
d) tortura;
e) excoriaţia.

291. Indicați mecanismele de acţiune a obiectelor contondente:

a) lovirea;
b) căderea;
c) compresiunea;
d) extensiunea;
e) coliziunea.

292. Clasificați echimozele după mecanismul de formare:

a) traumatice;
b) patologice;
c) terțiare;
d) secundare;
e) primare.

293. Vechimea leziunilor se stabileşte în baza:

a) evoluţiei crustei;
b) gradului reacţiei de inflamaţie;
c) numărului leziunilor;
d) dezvoltării calosului osos;
e) modificării culorii echimozei.

294. În baza căror criterii are loc determinarea tipului obiectului vulnerant?
a) starea marginilor plăgii;
b) forma capetelor plăgii;
c) dimensiunile plăgii;
d) depunerile eterogene;
e) forma plăgii.

295. Plăgile înțepate sunt periculoase prin:

a) lezarea ţesutului osos;
b) hemoragie internă;
c) lezarea organelor interne;
d) lezarea muşchilor;
e) hemoragie externă.

41
296. Identificarea obiectului vulnerant se bazează pe studierea:
a) depunerilor din regiunea leziunii;
b) semnelor morfologice ale leziunilor;
c) duratei de regenerare a leziunilor;
d) gradului hemoragiei;
e) depunerilor de pe obiectul vulnerant.

297. Indicaţi factorii ce influenţează asupra gradului de destrucție a ţesuturilor:

a) energia cinetică a obiectului;
b) caracterul ţesutului lezat;
c) particularităţile individuale ale organismului;
d) caracterul obiectului vulnerant;
e) suprafaţa de lezare a corpului.

298. Ce factori determină schimbarea culorii echimozei?

a) profunzimea echimozei;
b) temperatura mediului înconjurător;
c) dezintegrarea hemoglobinei şi eritrocitelor;
d) dimensiunile obiectului vulnerant;
e) dezintegrarea hematinei.

299. Identificați varietățile plăgii contuze:

a) turtită;
b) strivită;
c) muşcată;
d) ferestruită;
e) plesnită.

300. Ce plăgi pot fi produse prin acţiunea unui obiect contondent cu suprafaţa de acţiune
preponderent plană?
a) contuză;
b) despicată;
c) strivită;
d) plesnită;
e) comprimată.

301. Ce acţiuni traumatice conduc la formarea fracturilor coloanei vertebrale?

a) lovirea;
b) comoţia;
c) fricţiunea;
d) alunecarea;
e) compresiunea.

302. Precizați leziunile ţesuturilor moi:

a) excoriaţia;
b) echimoza;
c) tortura;
d) plagă;
e) contuzia.

42
303. În funcţie de obiectul vulnerant mecanic plăgile pot fi:
a) contuze;
b) tăiate;
c) împușcate;
d) chimice;
e) prin explozie.

304. Cum se clasifică gradele de vătămare corporală din punct de vedere juridic?
a) grave;
b) foarte grave;
c) medii;
d) uşoare;
e) neînsemnate.

305. Precizați criteriile medico-legale de apreciere a gravităţii vătămării corporale:

a) pericolul pentru viaţă;
b) durata dereglării sănătăţii;
c) consecinţele traumei neprimejdioase pentru viață;
d) volumul incapacităţii profesionale de muncă;
e) incapacitatea stabilă generală de muncă.

306. Specificați tipurile hemoragiilor intracraniene:

a) epidurale;
b) subdurale;
c) cefalohematomul;
d) bosa sero-sanguină;
e) subarahnoidiene.

307. Cauzele compresiei creierului în traumele cranio-cerebrale sunt:

a) hematomul epidural;
b) hematomul intracerebral;
c) tumoarea intracerebrală;
d) hemoragiile subarahnoidiene;
e) contuzia cerebrală cu edem pronunţat.

308. Obiectele ascuţite se clasifică în:

a) înțepătoare;
b) tăietoare;
c) despicătoare;
d) înțepător-tăietoare;
e) albe.

309. Precizați cauzele morţii în leziunile tăiate ale gâtului:

a) hemoragia acută;
b) embolia gazoasă;
c) embolia grăsoasă;
d) hemoragia internă masivă;
e) şocul traumatic.

310. Caracterul penetrant al plăgii localizate pe torace este confirmat de:

a) hemotorax;
b) pneumotorax;
43
 c) emfizemul subcutanat;
d) colabarea pulmonului;
e) deformarea cutiei toracice.

311. Excoriaţia permite a se stabili:

a) faptul traumatizării;
b) numărul acţiunilor traumatice;
c) vechimea traumei;
d) locul aplicării forţei;
e) timpul survenirii morţii.

312. Echimoza permite a se stabili:

a) faptul traumatizării;
b) obiectul vulnerant concret;
c) vechimea leziunii;
d) cauza decesului;
e) timpul survenirii decesului.

313. Ce elemente include schema descrierii plăgii contuze?

a) forma plăgii;
b) dimensiunile plăgii;
c) localizarea;
d) gravitatea;
e) starea fundului plăgii.

314. Ce elemente include schema descrierii echimozei?

a) forma;
b) gravitatea;
c) dimensiunile;
d) localizarea;
e) adâncimea.

315. Ce elemente include schema descrierii excoriaţiei?

a) localizarea;
b) forma;
c) dimensiunile;
d) culoarea suprafeţei;
e) volumul hemoragiei.

316. Ce include schema generală de descriere a leziunilor corporale?

a) tipul leziunii;
b) localizarea anatomică;
c) criteriul de apreciere a gravităţii vătămării corporale;
d) dimensiunile;
e) maladiile preexistente.

317. În ce caz se depistează petele Minakov?

a) hemoragii abundente;
b) hemoragii acute;
c) intoxicaţii cu ciuperci;
d) spânzurare;
e) electrocuţie.
44
318. Precizați elementele plăgii înţepate:
a) „codiţa de şoricel”;
b) orificiul de intrare;
c) canalul plăgii;
d) punţile tisulare;
e) orificiul de ieșire.

319. Identificați mecanismele de formare a echimozei:

a) lovirea;
b) compresiunea;
c) fricţiunea;
d) extensiunea;
e) comoţia.

320. Semnele morfologice ale plăgii tăiate ce reflectă direcţia acţiunii instrumentului tăietor
sunt:
a) dimensiunile plăgii;
b) caracterul marginilor;
c) adâncimea neuniformă;
d) excoriația superficială la unul dintre capete;
e) volumul hemoragiei.

321. Din ce categorie de factori traumatici fac parte obiectele contondente?

a) mecanici
b) fizici
c) chimici
d) biologici
e) psihici

45
 Drept medical
1. Acordarea asistenței medicale începe cu:
a) aflarea acuzelor;
b) culegerea anamnezei;
c) examenul fizic al pacientului;
d) cercetările paraclinice;
e) obținerea consimțământului pacientului.

2. Consimțământul pacientului:
a) nu este necesar în procesul acordării asistenței medicale;
b) este necesar doar pentru anumite categorii de pacienți;
c) este necesar pentru orice prestaţie medicală propusă;
d) este necesar doar pentru intervențiile cu caracter invaziv;
e) este inutil deoarece medicul decide singur ce este mai bine pentru pacient.

3. În caz de pericol de moarte iminentă sau de ameninţare gravă a sănătăţii pacientului, în lipsa
reprezentantului legal sau a rudei apropiate, medicul trebuie să:
a) aștepte rudele sau reprezentantul legal al pacientului;
b) solicite acordul conducătorului instituției pentru intervenție medicală;
c) solicite acordul consiliului pentru intervenție medicală;
d) intervină în scopul salvării vieții pacientului;
e) solicite acordul juristului instituției pentru intervenție medicală.

4. Pentru pacienții cu vârsta sub 16 ani consimțământul este oferit de către:

a) pedagog;
b) reprezentantul său legal;
c) consiliul medicilor;
d) conducerea instituției medico-sanitare;
e) asistentul social.

5. Sunt oare obligați lucrătorii medicali și farmaceutici să acorde ajutor medical de urgență?
a) da, indiferent de circumstanțele solicitării;
b) doar în cadrul programului său de activitate;
c) doar în cadrul instituției medico-sanitare;
d) doar în funcție de specialitatea profesată;
e) nu sunt obligați.

6. Trebuie oare pacientul informat despre starea sănătății proprii?

a) informarea pacientului nu este obligatorie;
b) medicul decide volumul informației furnizate pacientului;
c) nu toți pacienții au dreptul la informații despre starea sănătății lor;
d) informarea pacientului este un drept al său;
e) informarea pacientului este o pierdere de timp.

7. Rugămintea pacientului de a fi lipsit de viață prin mijloace medicale (eutanasia):

a) poate fi satisfăcută în orice cazuri;
b) poate fi satisfăcută pentru anumite categorii de pacienți;
c) poate fi satisfăcută pentru pacienții internați în staționare;
d) poate fi satisfăcută cu acordul rudelor;
e) nu poate fi satisfăcută.

46
8. Poate oare pacientul să obțină copie de pe documentele sale medicale?
a) da;
b) nu;
c) doar de pe fișa medicală a bolnavului de ambulatoriu;
d) doar de pe fișa medicală a bolnavului de staționar;
e) cu acordul directorului instituției medico-sanitare.

9. Pot fi oare divulgate datele cu caracter medical?

a) da;
b) nu;
c) doar după externarea pacientului din staționar;
d) doar după finisarea tratamentului;
e) doar după decesul pacientului.

10. Confidențialitatea informațiilor cu caracter medical este asigurată:

a) doar de medic;
b) doar de asistenta medicală;
c) doar de consiliul medicilor;
d) doar de infirmieră;
e) de toți lucrători menționați mai sus.

11. Poate oare fi pacientul fotografiat sau filmat fără consimțământul scris al acestuia?
a) doar în cazul participării lui la învățământul clinic;
b) doar în cazul consultațiilor realizate de academicieni;
c) doar la solicitarea motivată a jurnaliștilor;
d) doar la solicitarea organelor de urmărire penală sau instanțelor judecătorești;
e) este interzis.

12. Lipsirea de viaţă la dorinţa persoanei (eutanasia) antrenează răspundere:

a) disciplinară;
b) contravențională;
c) administrativă;
d) familiară;
e) penală.

13. Lipsirea de viaţă la dorinţa persoanei (eutanasia) în Republica Moldova este:

a) permisă;
b) permisă doar în cazul bolnavilor incurabili;
c) permisă doar la pacienții de vârsta a treia;
d) interzisă;
e) interzisă doar în cazul minorilor.

14. Efectuarea ilegală a sterilizării chirurgicale antrenează răspundere:

a) disciplinară;
b) penală;
c) contravențională;
d) familiară;
e) administrativă.

15. Avortul ilegal antrenează răspundere:

a) contravențională;
b) disciplinară;
47
 c) penală;
d) administrativă;
e) familiară.

16. Efectuarea fecundării artificiale sau a implantării embrionului fără consimţământul scris al
pacientei antrenează răspundere:
a) disciplinară;
b) contravențională;
c) administrativă;
d) penală;
e) familiară.

17. Neacordarea de ajutor unui bolnav, fără motive întemeiate, antrenează răspundere:
a) penală;
b) administrativă;
c) disciplinară;
d) contravențională;
e) familiară.

18. Internarea ilegală într-o instituţie psihiatrică a unei persoane vădit sănătoase din punct de
vedere psihic antrenează răspundere:
a) administrativă;
b) disciplinară;
c) contravențională;
d) penală;
e) familiară.

19. Contaminarea cu maladia SIDA ca urmare a neîndeplinirii sau îndeplinirii

necorespunzătoare de către un lucrător medical a obligaţiilor sale profesionale atrage
răspundere:
a) penală;
b) administrativă;
c) disciplinară;
d) contravențională;
e) familiară.

20. Încălcarea din neglijenţă a regulilor şi metodelor de acordare a asistenţei medicale antrenează
răspundere:
a) contravențională;
b) administrativă;
c) penală;
d) disciplinară;
e) familiară.

21. Practicarea ilegală a medicinii sau a activităţii farmaceutice antrenează răspundere:

a) contravențională;
b) administrativă;
c) familiară;
d) disciplinară;
e) penală.

48
22. Răspândirea bolilor epidemice antrenează răspundere:
a) contravențională;
b) penală;
c) familiară;
d) disciplinară;
e) administrativă.

23. Prescrierea ilegală sau încălcarea regulilor de circulaţie a substanţelor narcotice sau
psihotrope antrenează răspundere:
a) contravențională;
b) disciplinară;
c) penală;
d) familiară;
e) administrativă.

24. Prin boli iatrogene se subînțelege:

a) posibilitatea admisă şi recunoscută ca generatoare de interpretări greşite;
b) maladiile, procesele şi stările patologice datorate activităţii profesionale ale
medicului;
c) soluţie nefavorabilă a intervenţiei medicale printr-un concurs incidental de
împrejurări pe care medicul nu le-a putut prevede şi evita;
d) încălcare a îndatoririlor profesionale;
e) situaţia în care medicului nu i se poate reproşa conduita aleasă.

25. Confidențialitatea în practica medicală reprezintă:

a) dreptul de a furniza informații secrete la solicitarea instituțiilor mass-media;
b) obligaţia de a păstra secrete informaţiile despre persoane, obţinute în exercitarea
profesiei;
c) obligația de a păstra secrete informațiile față de pacient;
d) obligația de a informa colectivul de muncă în care activează pacientul;
e) dreptul de a nu informa pacientul despre rezultatele investigațiilor.

26. Este oare necesară obţinerea consimţămîntului pentru absolut oricare act medical?
a) nu;
b) doar pentru intervenții chirurgicale;
c) doar pentru copiii până la 18 ani;
d) doar pentru cetățenii străini;
e) da.

27. Sterilizarea chirurgicală poate avea loc doar în baza:

a) acordului conducerii instituției medico-sanitare;
b) acordului informat al pacientului;
c) deciziei instanței judecătorești;
d) concluziei medico-legale;
e) indicațiilor Ministerului Sănătății.

28. Provocarea avortului ilegal se sancționează:

a) contravențional;
b) disciplinar;
c) moral;
d) penal;
e) administrativă.
49
29. Greșeala medicală presupune:
a) posibilitatea admisă şi recunoscută ca generatoare de interpretări greşite;
b) soluţie nefavorabilă a intervenţiei medicale printr-un concurs incidental de
împrejurări pe care medicul nu le-a putut prevede şi evita;
c) încălcare a normelor de conduită (îndatoririlor) profesionale;
d) maladiile, procesele şi stările patologice datorate activităţii profesionale ale
medicului;
e) situaţia în care medicului nu i se poate reproşa conduita aleasă.

30. Eroarea medicală reprezintă:

a) maladiile, procesele şi stările patologice datorate activităţii profesionale ale
medicului;
b) încălcare a îndatoririlor profesionale;
c) situaţia în care orice alt cadru medical ar fi reacţionat identic în condiţii similare;
d) soluţie nefavorabilă a intervenţiei medicale printr-un concurs incidental de
împrejurări pe care medicul nu le-a putut prevede şi evita;
e) nerespectarea obligațiilor de serviciu ale personalului medical.

31. Modul paternalist de interacţiune dintre medic şi pacient se bazează pe:

a) superioritatea pacientului față de medic;
b) superioritatea medicului față de pacient;
c) poziția de egalitate (colegială) dintre medic și pacient;
d) superioritatea reprezentantului pacientului față de medic;
e) superioritatea rudelor pacientului față de asistenta medicală.

32. Modul antipaternalist de interacţiune dintre medic şi pacient presupune:

a) superioritatea medicului față de pacient;
b) superioritatea pacientului față de medic;
c) poziția de egalitate (colegială) dintre medic și pacient;
d) superioritatea reprezentantului pacientului față de medic;
e) superioritatea rudelor pacientului față de asistenta medicală.

33. Dreptul medical reglementează raporturile juridice profesionale între:

a) personal medical;
b) angajator;
c) instituții medico-sanitare;
d) angajat;
e) pacienți.

34. Raporturile juridice profesionale stabilite între furnizorii serviciilor de sănătate și pacienți
pot fi de natură:
a) socială;
b) etică;
c) patrimonială (materială);
d) politică;
e) nepatrimonială (morală).

35. În calitate de subiecți ai raportului de drept medical sunt:

a) medicii;
b) instituțiile medico-sanitare;
c) statul;
50
 d) Compania Națională de Asigurări în Medicină;
e) pacientul.

36. Căile de protecţie juridică a drepturilor pacientului la nivel naţional sunt:

a) calea judiciară;
b) calea penală;
c) calea socială;
d) calea parlamentară;
e) calea extrajudiciară.

37. Raportul de drept medical conține:

a) împuterniciri;
b) drepturi;
c) înlesniri;
d) facilități;
e) obligații.

38. Dreptul medical asigură realizarea următoarelor principii:

a) principiul neutralității personalului medical;
b) principiul legalităţii actului medical;
c) principiul tutelării pacientului;
d) principiul dreptului la autodeterminare;
e) principiul garantării dreptului la a doua opinie.

39. Activitatea profesională a medicului este reglementată în Republica Moldova de:

a) Legea ocrotirii sănătății;
b) Legea cu privire la sănătate mentală;
c) Legea cu privire la exercitarea profesiunii de medic;
d) Legea cu privire la petiționare;
e) Legea cu privire la drepturile și obligațiile pacientului.

40. Modul de exprimare a consimțământului poate fi:

a) veridic;
b) fals;
c) implicit;
d) colectiv;
e) explicit.

41. Consimțământul poate fi exprimat de pacient în formă:

a) tradițional;
b) oral;
c) în scris;
d) forțat;
e) electronic.

42. Consimţământul pacientului incapabil de discernământ este oferit de:

a) medic;
b) directorul instituției;
c) reprezentantul legal;
d) președintele Ligii medicilor;
e) ruda apropiată.

51
43. Consimțământul pacientului se atestă prin semnătură de către:
a) pacient;
b) juristul instituției medico-sanitare;
c) consiliul medicilor;
d) medicul curant;
e) asistenta medicală.

44. Sterilizarea chirurgicală voluntară poate fi efectuată:

a) la dorința persoanei;
b) cu consimțământul scris al persoanei;
c) cu consimțământul verbal al persoanei;
d) în instituții medico-sanitare abilitate cu dreptul de efectuare a unor asemenea
operații;
e) în orice instituții medico-sanitare.

45. Avortul medical poate fi efectuat:

a) la dorința persoanei;
b) cu consimțământul scris al persoanei;
c) cu consimțământul verbal al persoanei;
d) în instituții medico-sanitare abilitate cu dreptul de efectuare a unor asemenea
operații;
e) până la 12 săptămâni de sarcină.

46. În calitate de reprezentant legal al pacientului poate fi:

a) instanța de judecată;
b) părintele;
c) vecinul;
d) tutorele;
e) pedagogul.

47. Drepturile pacientului se clasifică în:

a) economice;
b) individuale;
c) sociale;
d) politice;
e) culturale.

48. Pacientul are dreptul:

a) la informații cu privire la starea sănătății, metodele de diagnostic și tratament;
b) la opinie medicală alternativă;
c) la exprimare benevolă a consimţământului sau refuzului la intervenţie medicală;
d) să nu comunice personalului medical despre bolile social-periculoase de care
suferă;
e) despăgubire a daunelor aduse sănătăţii.

49. Prezentarea informaţiei confidenţiale fără consimţământul pacientului se admite:

a) pentru a implica în procesul curativ alţi specialişti;
b) la solicitarea motivată a organului de urmărire penală sau a instanţei judecătoreşti;
c) la solicitarea motivată a jurnaliștilor;
d) la existenţa temeiului de a crede că prejudiciul adus sănătăţii persoanei este
52
 rezultatul unor acţiuni ilegale;
e) în orice situații și condiții.

50. Acordul informat al pacientului trebuie să conțină obligatoriu următoarea informație:

a) motivele adresării după asistență medicală;
b) scopul și efectul scontat al procedurii medicale;
c) metodele intervenţiei medicale;
d) riscul potenţial al intervenției medicale și posibilele consecinţe;
e) variantele alternative de tratament şi îngrijire medicală.

51. Refuzul categoric al pacientului pentru intervenție medicală:

a) se expune de pacient doar verbal;
b) se înscrie obligatoriu în documentul medical;
c) se înscrie pe orice bilețel de hârtie;
d) conține obligatoriu consecințele posibile ale refuzului;
e) se semnează de către medic și pacient.

52. Condițiile (temeiurile) apariției răspunderii juridice sunt:

a) fapta ilicită;
b) prejudiciul (rezultatul produs);
c) legătura cauzală dintre fapta ilicită şi prejudiciu;
d) lipsa profesionalismului;
e) vinovăţia subiectului faptei ilicite.

53. Infracțiunea reprezintă o faptă ce poate fi săvârșită prin:

a) umilire;
b) acțiune;
c) inacțiune;
d) satisfacție;
e) supunere.

54. Din infracțiunile contra vieții și sănătății persoanei, aplicabile activității medicale
profesionale fac parte:
a) lipsirea de viaţă la dorinţa persoanei (eutanasia);
b) provocarea ilegală a avortului;
c) efectuarea ilegală a sterilizării chirurgicale;
d) neacordarea de ajutor unui bolnav;
e) pruncuciderea.

55. Din infracțiunile contra sănătăţii publice şi convieţuirii sociale, aplicabile activității medicale
profesionale fac parte:
a) contaminarea cu maladia SIDA;
b) proxenetismul;
c) încălcarea din neglijenţă a regulilor şi metodelor de acordare a asistenţei medicale;
d) practicarea ilegală a medicinii sau a activităţii farmaceutice;
e) prescrierea ilegală sau încălcarea regulilor de circulaţie a substanţelor narcotice.

56. Avortul medical poate fi efectuat de:

a) pediatru;
b) ginecolog;
c) moașă;
d) obstetrician;
53
 e) orice cadru medical.

57. Drept motive întemeiate, care împiedică acordarea ajutorului unui bolnav și înlătură
răspunderea juridică pot fi:
a) necesitatea de a acorda în acelaşi timp ajutor unui bolnav aflat în stare mai gravă;
b) aflarea medicului în concediu de odihnă;
c) calamitățile naturale;
d) boala lucrătorului medico-sanitar însuşi;
e) aflarea medicului în afara programului de activitate.

58. Pentru contaminarea cu maladia SIDA ca urmare a neîndeplinirii sau îndeplinirii

necorespunzătoare a obligaţiilor profesionale poate fi tras la răspundere:
a) medicul;
b) asistenta medicală;
c) felcerul;
d) contabilul;
e) moașa.

59. Pentru încălcarea din neglijenţă a regulilor şi metodelor de acordare a asistenţei medicale
poate fi tras la răspundere:
a) medicul;
b) juristul;
c) asistenta medicală;
d) felcerul;
e) moașa.

60. Încălcarea regulilor sau metodelor de acordare a asistenţei medicale poate lua următoarele
forme:
a) examinarea insuficientă a bolnavilor;
b) întârzierea la serviciu;
c) pregătire insuficientă şi executarea necalitativă a operaţiei chirurgicale;
d) spitalizarea întârziată sau nerealizată;
e) administrarea incorectă a preparatelor medicamentoase.

61. În procesul activității medicale pot fi comise următoarele deficiențe:

a) organizatorice;
b) individuale;
c) diagnostice;
d) curative;
e) colective.

62. Cauzele generatoare de deficienţe în activitatea medicală pot fi:

a) subiective;
b) specifice;
c) individuale;
d) obiective;
e) caracteristice.

63. Bolile iatrogene pot fi de natură:

a) economică;
b) politică;
c) psihică;
54
 d) somatică;
e) socială.

64. Medicul este obligat să păstreze confidențialitatea următoarelor informații despre pacient:
a) trăsăturile de caracter;
b) diagnosticul;
c) rezultatele unor teste;
d) preferințele muzicale;
e) rezultatele examenului clinic.

65. Modul antipaternalist de interacţiune dintre medic și pacient poate fi realizat prin intermediul
mecanismelor de:
a) constrângere a pacientului;
b) etică a monologului;
c) interpretare cu etica dialogului;
d) acord informat sau consimţămînt al pacientului;
e) luare a deciziei de către medic.

66. Modul paternalist de interacţiune dintre medic și pacient se realizează prin:

a) constrângere a medicului;
b) etică a monologului;
c) interpretare cu etica dialogului;
d) acord informat sau consimţămînt al pacientului;
e) luare a deciziei de către medic.

67. Avortul ilegal presupune întreruperea cursului sarcinii săvârşită:

a) în afara instituţiilor medicale autorizate în acest scop;
b) de către o persoană care nu are studii medicale superioare speciale;
c) în cazul sarcinii ce depăşeşte douăsprezece săptămâni, în lipsa indicaţiilor medicale
stabilite de Ministerul Sănătăţii;
d) la solicitarea gravidei;
e) în condiţii antisanitare.

68. Întreruperea cursului sarcinii după 12, dar până la 21 săptămâni, poate fi permisă:
a) la indicații ale instanței de judecată;
b) la indicații medicale;
c) la minore în toate cazurile;
d) la indicații sociale;
e) la indicațiile Centrului pentru Drepturile Omului.

69. Drepturile pacientului cuprind următoarele dimensiuni:

a) drepturi familiale;
b) drepturi speciale;
c) drepturi individuale;
d) drepturi economice;
e) drepturi sociale.

70. În calitate de prestatori ai serviciilor de sănătate sunt:

a) instituțiile medico-sanitare;
b) personalul medical;
c) asociațiile pentru protecția drepturilor pacientului;
d) instituțiile farmaceutice;
55
 e) comitetele sindicale.

71. Personalul medical poate fi tras la răspundere juridică:

a) facultativă;
b) contravențională;
c) civilă;
d) personală;
e) penală.

72. În procesul activității medicale pacientului îi pot fi cauzate prejudicii:

a) familiale;
b) politice;
c) sociale;
d) materiale;
e) morale.

73. După origine există următoarele forme de iatrogenie somatică:

a) traumatică;
b) toxică;
c) psihică;
d) septică;
e) organizatorică.

74. Informația ce constituie secret medical poate fi divulgată de personalul medical fără acordul
pacientului în caz de:
a) pericol al răspîndirii maladiilor transmisibile;
b) la cererea motivată a organelor de urmărire penală sau a instanţelor judecătoreşti;
c) pentru a implica în procesul curativ alţi specialişti în domeniu;
d) pentru informarea colectivului de muncă;
e) pentru informarea părinţilor persoanelor în vîrstă de pînă la 18 ani în caz de
acordare acestora a asistenţei medicale.

75. Confidențialitatea trebuie asigurată de:

a) medic;
b) pacient;
c) asistentă medicală;
d) felcer;
e) infirmiera.

76. Informațiile confidențiale despre pacient pot fi divulgate cu acordul:

a) pacientului;
b) șefului secției;
c) reprezentantului legal al pacientului;
d) medicului;
e) directorului instituției medico-sanitare.

77. Modurile de abordare şi de interacţiune dintre medic şi pacient sunt:

a) modul democrat;
b) modul paternalist;
c) modul liberal;
d) modul antipaternalist;
e) modul dictatorial.
56
78. Informaţiile medicale trebuie prezentate pacientului într-un limbaj:
a) indiferent;
b) clar;
c) terminologic;
d) accesibil;
e) confuz.

79. Dreptul la informaţii despre starea sănătăţii presupune dreptul pacientului de a fi informat
despre:
a) starea sănătăţii;
b) procedurile medicale ce i se aplică;
c) gradul de calificare profesională a medicului;
d) eficacitatea terapeutică a procedurilor medicale;
e) metodele de alternativă.

57