Ultrasonografia uterului 

(prin vagin sau prin abdomen) îl ajută pe medic să

evalueze dimensiunile și structura uterului, a trompelor uterine și a ovarelor, precum
și să determine dimensiunea și situarea nodulilor miomului.
Mai multe detalii privind ecografia uterului, despre cum trebuie să ne pregătim de această
procedură și despre semnificația posibilă a rezultatelor acesteia – în articolul Ecografia
organelor feminine din pelvisul mic (genital).

Medicul le poate indica, suplimentar,

pacientelor histeroscopia și histerosalpingografia, în cazurile în care miomul ar putea
împiedica conceperea unui copil.
Histeroscopia îi permite ginecologului să examineze colul uterin și cavitatea uterină
cu ajutorul unui dispozitiv optic special. În timpul histeroscopiei, poate fi depistat
miomul de col uterin sau miomul submucos uterin.
Mai multe detalii despre histeroscopie, despre cum trebuie să ne pregătim de această
procedură și despre semnificația posibilă a rezultatelor acesteia – în
articolul Histeroscopia.

Histerosalpingografia îi permite medicului să obțină imaginea radiografică a

uterului și a trompelor uterine. În timpul histerosalpingografiei, ginecologul introduce
în uter o cantitate mică de lichid special, care oprește razele X. Aceasta face posibilă
obținerea unei fotografii exacte a conturului uterin și determinarea permeabilității
trompelor uterine. În caz de miom submucos sau de miom intramural, conturul intern
al uterului, vizibil pe fotografie, este deformat. 
Mai multe detalii despre histerosalpingografie, despre cum trebuie să ne pregătim de
această procedură și despre semnificația posibilă a rezultatelor acesteia – în
articolele Histerosalpingografia, Permeabilitatea trompelor uterine.

Ce complicații și urmări poate provoca miomul?

După cum spuneam mai sus, miomul nu devine cancer și, din acest punct de
vedere, nu prezintă niciun pericol. Și acest lucru este adevărat.

Complicația (urmarea) cea mai frecventă și mai neplăcută a miomului sunt 

hemoragiile prelungite sau adundente, care provoacă, la unele femei, anemie.
Anemia poate fi însoțită, la rândul său, de fatigabilitate sporită, de slăbiciuni, de
scăderea capacității de muncă.

O altă «complicație» a miomului ar putea fi dificultatea de a concepe.

Miomul poate să dispară de la sine?
Dezvoltarea miomului la femeile care nu administrează niciun fel de tratament este
puțin studiată, dar datele de care dispunem la moment arată că miomurile, odată
apărute, persistă timp de mai mulți ani.

Nu am găsit o descriere documentată a cazurilor de resorbție spontană a miomului

și, bineînțeles, nici date că aceasta s-ar întâmpla mai multor femei.

Astfel, dacă miomul vă provoacă simptome neplăcute, ar fi bine să nu așteptați ca

acesta să dispară de la sine și să mergeți la medic pentru a discuta variantele
posibile de tratament.

În ce cazuri miomul trebuie  tratat? Miomul poate fi

tratat definitiv?
Dat fiind că miomul nu prezintă un risc major pentru viața femeilor, în prezent,
medicii ginecologi recomandă tratament exclusiv în cazurile în care miomul:

 Provoacă hemoragii severe;

 Tulbură capacitatea femeii de a concepe;
 Provoacă dureri accentuate sau exercită presiune pe organele adiacente,
tulburându-le funcția.
Dacă știți cu certitudine că aveți miom (de exemplu, dacă miomul a fost depistat, în
trecut, la ecografie), dar acesta nu vă produce disconfort, tratamentul nu este
necesar. Cu toate acestea, trebuie să mergeți totuși la medicul ginecolog 1 dată în 1-
2 ani pentru a face frotiul cervical (testul Babes-Papanicolau) sau ecografia. Aceste
proceduri sunt necesare pentru a preveni alte maladii ginecologice grave
(inclusiv cancerul de col uterin).

Pe de altă parte, dacă miomul vă produce careva probleme, trebuie să știți că, în
prezent, s-au elaborat deja metode de tratament care vă vor ajuta să remediați
problema.

Miomul poate fi îndepărtat numai pe cale chirurgicală. Medicamentele pot doar să

elimine, pentru o perioadă mai mult sau mai puțin îndelungată, simptomele acestuia
(în unele cazuri, chiar și acest lucru se poate dovedi suficient).
Ce să aleg: medicamentele sau operația?
Alegerea tacticii de tratare a miomului (medicamentele sau operația) depinde
întotdeauna de câțiva factori:
1. De problema care trebuie remediată (hemoragia, durerile, dificultatea de a
concepe);
2. De faptul dacă femeia planifică să aibă copii pe viitor;
3. De vârsta femeii și de vârsta ipotetică la care ar putea începe menopauza;
4. De dimensiunile fibromiomului, de situarea acestuia și de numărul de noduli.

Mai jos, explicând posibilitățile de tratare a miomului, vom prezenta avantajele,

neajunsurile și cazurile în care toate aceste tactici de tratament sunt cel mai potrivite.
Pornind de la această informație, veți putea înțelege mai bine care metodă de
tratament ar putea fi mai bună pentru dvs..

Îndepărtarea miomului pe cale chirurgicală. Cum să-

mi dau seama dacă trebuie să îndepărtez miomul?
Care operație e mai bună?
Pentru a îndepărta miomul, medicul vă poate propune, după caz (ținând de toți cei 4
factori, eumerați mai sus), să extirpați miomul ca atare (această intervenție se
numește miomectomie) sau să extripați uterul în întregime (această operație se
numește histerectomie).

Ambele intervenții pot fi efectuate în moduri diferite, ce depind, iarăși, de

dimensiunile și de situarea miomului, dar și de posibilitățile clinicii în care veți urma
tratamentul.