REŢETEăDEăHRAN ăENERGETIC ă

SUBăFORM ăDEăTURTEăPENTRU ALBINE

Autor: Prof.univ.dr.ing.Petre
IORDACHE

O variantă a acestui articol a fost publicată sub titlul „Rețete de hrană energetică sub formă de
turte pentru albine“ și în Revista Lumea Satului nr.3(272), 1-15februarie 2017 – pag.36-38 la rubrica
APICULTURA
Sfârșitul lunii ianuarie și începutul lunii februarie se caracterizează prin începerea creșterii de
puiet în familiile de albine și, implicit, al creșterii consumului rezervelor de hrană existente în
cuiburile familiilor de albine astfel că lunar consumul de hrană va crește la 1 – 1,5 kg și tinzând
chiar la peste 2 kg.
Totodată, țin să pecizez că, având în vedere că anul 2016 a fost dezastros din punct de vedere
apicol, că familiile de albine nu au intrat în cele mai bune condiții în iarnă și deja s-au anunțat de
la unele stupine masive depopulări, mortalități și chiar dispariții de familii de albine.
Astfel devine imperios necesar evaluarea de urgență a stării familiilor de albine și trecerea, în caz
de nevoie la hrăniri.
Până la apariția condițiilor de efectuare de zboruri de curățire recomand efectuarea de hrăniri cu
turte (paste) energetice poziționate deasupra ramelor cuiburilor. Operațiunea de introducere a
turtelor se va face între podișoare și spetezele de sus (fig.1 și 2) ale ramelor rapid astfel ca să nu
se deranjeze prea mult echilibrul termic din cuiburi.

Fig.1 Pregătirea turtei pentru introducere Fig.2 Turtele introduse în stup

În practica apicolă, în afară de hrănirile cu miere care sunt cele mai bune, sunt
vehiculate foarte multe reţete de hrană energetică, dar spaţiul alocat rubricii nu-mi
permite să le prezint pe toate aşa că voi alege câteva, care folosesc, pe lângă zahăr,
miere și chiar ceaiuri, pe care le-am folosit personal şi mi-au dat rezultate pozitive.
Astfel:
● Turte (paste)ădeăzah răpudr ăşiămiere
Pentru prepararea pastei de
zahăr se folosesc 4 părţi zahăr
pudră şi o parte miere fluidă (800 g
zahăr + 200 g miere). Mierea
cristalizată se lichefiază în bain-
marie înainte de a se folosi şi i se
adaugă zahărului pudră frămătânt
amestecul până se obţine un aluat
tare. Apoi pasta obținută se lasă să
se "odihnească" până a doua zi.
Dacă amestecul apare moale -
curgător se mai adaugă zahăr până
capătă din nou consistenţa tare, dar
posibil de întins.
Trebuie avut în vedere că
turta este aplicată peste rame (fig.3),
Fig.3 Turtă de zahăr pudră și miere

1
deasupra ghemului şi temperatura ridicată degajată de albine poate determina
înmuierea, scurgerea conţinutului printre rame şi năclăirea albinelor.
Apoi pasta se introduce în pungi de plastic cu greutate de 0,2 – 1 kg, se întinde
obţinând turte cu o grosime uniformă și aici, trebuie specificat, că grosimea turtelor nu
trebuie să depăşească înălţimea spaţiului dintre rame şi podişor.
Până la utilizare este bine ca pungile să se depoziteze în mediu uscat la
răcoare.
Referitor la materialele folosite, zahărul pudră trebuie să fie de calitate și dacă
se poate de sfeclă, iar mierea să provină de la familii sănătoase și să nu fie cristalizată
sau cel mult cristalizată fin de consistența untului.
Totodată, recomand introducerea în turte a protofilului sau alt medicament
pentru prevenirea dezvoltării nosemozei și 1 - 2 g/kg sare de lămâie pentru invertire.
Aceste turte sunt ideale pentru hrăniri de stimulare sau de salvare a familiilor
rămase fără provizii în timpul iernii sau primăverii.

● Şerbetădeăzah răcuămiere

Fig.4 Fierberea zahărului pentru șerbet Fig.5 Tăierea turtelor de șerbet

Acest şerbet conţine pe lângă zahăr şi o anumită cantitate de miere, ceea ce

face ca albinele să-l consume cu o placere mai mare.
Pentru preparare, întrun vas emailat sau din inox de 10 litrii, se amestecă 5 kg
zahăr tos cu 0,850 litri apă sau ceai din plante* şi se amestecă cele doua produse până
când se constată că zahărul este bine umezit, iar apa nu bălteşte. Apoi, vasul cu
amestecul rezultat se aşează pentru ferbere la foc moale negrăbind fierberea şi
înlăturând permanent spuma rezutată. De asemenea, tot în timpul fierberii, o operaţiune
foarte importantă este îndepărtarea cristalelor de zahăr ce se depun pe pereții vasului,
cu o cârpă udă şi stoarsă.
Durata fierberii este de 15 - 30 minute, funcţie de tăria focului şi apoi se
controlează concentraţia siropului. Respectiv, se ia cu o linguriţă sirop şi se introduce
întrun pahar cu apă rece şi vom ştii că amestecul ajunge la concentraţia optimă, când
siropul rămâne închegat pe linguriţă şi se poate modela între degete.
În acest moment se adaugă 800 g miere şi se mai clocotește încă 3 minute
amestecând continuu pentru înglobarea mierii în amestec.
Mierea folosită trebuie să nu fie cristalizată sau dacă este, se lichefiază în
prealabil prin încălzire până la 400C.
Apoi se ia vasul de pe foc şi se lasă să se răcească uşor până la circa 70 –
80oC, când cu ajutorul unei linguri mari de lemn, soluţia de zahăr cu apă şi miere se
amestecă continuu până se constată că devine opacă începând să se albească (fig.4).
Amestecarea se continuă până la temperatura de 40 – 50oC când începe să se
formeze şerbetul şi acesta se toarnă în tăviţe căptuşite cu hartie cerată, pergament etc.

2
 Înainte de răcirea completă şerbetul se taie în plăci cu dimensiunile dorite (fig.5)
care se introduc în pungi de plastic aceste fiind depozitate în mediu uscat la răcoare (8 –
120C împachetat în pungi sau în recipiente etanșe..
Dacă încercarea de a obţine şerbet a însemnat un eşec, se adaugă apă sau
ceai de plante din nou şi o luam de la capăt, dar de reţinut, în caz de eşec, nu se
retopeşte amestecul mai mult de 3 ori.

● Pl ciădeăzah răcandiăcuămiere
Pentru prepararea zahărului candi, întro oală smălţuită sau din inox se introduce o
parte ceai de plante* şi cinci părţi zahăr după care, amestecând continuu aceasta se
pun la foc. Trebuie precizat că oala trebuie să aibă o capacitate dublă faţă de volumul
amestecului pentru că acesta să nu dea în foc.
După topirea întregii cantităţi necesare pentru o şarje, amestecul se fierbe până
când ajunge la temperatura de 116oC, când vasul este luat de pe foc şi lăsat liniştit până
se răceşte la circa 70 - 80 o C, în care timp se umezesc tăvile cu apă, se tapetează cu
hârtia cerată sau pergament şi se aşează pe o suprafaţă perfect plană.
După trecerea timpului de răcire şi liniştire se amestecă lichidul cu lingura sau
paleta de lemn învârtind întrun singur sens şi se va observa că la început soluţia are o
culoare mai închisă, ca după 3 – 4 minute de amestecare culoarea să se deschidă către
crem.
Se continuă amestecarea până când soluţia începe să opună rezistenţă şi acum
trebuie să se toarne repede în tăvi.
Odată operaţia de turnare terminată se lasă tăvile liniştite până ce materialul
cristalizează şi după ce au trecut circa 30 minute se taie plăcile de zahăr candi şi, după
răcirea completă, se introduc în pungi care vor fi depozitate una peste alta, la o
temperatură de +8 la +12oC.
Pentru a face mai atractive plăcile candi pentru albine se poate adăuga la fiecare
kilogram de zahăr câte 100 la 200 grame miere indiferent de sortiment, exceptând
mierea de mană şi în această situaţie, când soluţia din oală începe să fiarbă, alături, pe
un alt foc, se pune la încălzit direct pe flacără oala cu mierea necesară. Când amestecul
de zahăr a atins temperatura de 116oC mierea încălzită se adaugă amestcului.

● Ceai folosit la prepararea şerbetuluiăşi zah rului candi

Acest ceai are ca scop a face hrana administrată albinelor mai atractivă şi de a
combate preventiv apariţia nosemozei. El se prepară din mai multe plante medicinale,
cum ar fi: sunătoare (Hypericum perforatum), flori de coada şoricelului (Achilia
millefolium), frunze de mentă (Mentha piperita), flori de muşeţel (Matricaria chamomilla),
frunze şi flori de busuioc (Ocimum basilicum), cimbrișor (Thymus serpyllum), roiniță
(Melissa officinalis) ș.a.m.d.

Infuzia se prepară astfel: cantitatea

Fig.6 Ceaiuri și turte
de plante uscate trebuie să fie de 20 g la
un litru de apă, în total, nu de fiecare
plantă (2 – 3 g din fiecare). Infuzia la
nevoie se poate face din una, două, trei
sau toate plantele indicate, luate în părţi
egale.
Plantele mărunţite se pun întrun vas
emailat peste care se toarnă o cantitate de
150 ml de apă rece ca să se îmbibe, în alt
vas se fierbe 850 ml apa care se toarnă
fierbinte peste plantele din vasul în care s-
au îmbibat cu apă rece.

3
 Apoi vasul cu plante şi apa fierbinte se lasă 5 minute la foc mic, fără să fiarbă,
după care se stinge focul se acoperă vasul şi se lasă timp de 30 de minute pentru a se
produce extracţia principiilor active.
Infuzia obţinută se strecoară şi la un litru i se adaugă zeama stoarsă de la o
jumătate de lămâie după care poate fi folosită la prepararea şerbetului şi zahărului
candi. Infuzia poate fi păstrată maximum 48 de ore la frigider.