Grădinița ideală

Gradinita este mediul ideal de conducere indirecta a dezvoltarii personalitatii copiilor

prin oferirea ocaziilor de explorare si relationare prin joc si, astfel, de dezvoltare a personalitatii
ca parte componenta a educatiei timpurii.
Grădinița ideală ar trebui să fie definită prin următoarele puncte:
 Grupe de maxim zece copii pe educator, fără excepție.
 Întâlniri 1 la 1 de minim o oră între părinte ( fără copil) și educator, înainte de începerea
grădiniței și, apoi, lunar, sau de câte ori e nevoie. Una sau mai multe întâlniri între părinte, copil
și educator, înainte de începerea grădiniței.
 Începerea anului scolar cu 2 până la 4 copii și integrarea treptată a celorlalți copii, pe
măsură ce împlinesc o anumită vârstă sau după alte criterii.
 Săli de clasă cât mai aerisite și mai puțin încărcate, pe stilul Montessori. Copiii nu au
nevoie să fie stimulați excesiv. O sală încărcată, cu multe desene colorate, deși atractivă în primă
fază, îi poate obosi pe copii, sau le poate distrage atenția.
 Timp zilnic afara, indiferent de temperatură, minim 30 de minute pe ieșire, fără maxim.
Loc de joacă în interior, pentru a face miscare în zilele în care vremea chiar nu permite – viscol
sau vânt puternic.
 Atât curtea, cât și locul de joacă din interior să fie amenajate în așa fel încât copiii să
poată cu adevărat să se manifeste în siguranță, să își descarce emotiile prin joacă și mișcare și să
se încarce cu energie pozitivă.
 Panou cu regulile grădiniței – puține și clare – afișat la vedere, în mai multe locuri și
îmbogățit cu imagini sugestive. Regulile să fie prezentate și explicate fiecarui copil în parte la
începerea grădiniței.
 Training pentru educatoare înainte de a fi angajate.
 Loc special amenajat pentru copiii care doresc să se liniștească/ ia o pauza/ petreacă timp
singuri – a nu se confunda asta cu pedepsirea copilului; în acest loc copilul merge când dorește
el, nu este trimis acolo pentru a învăța vreo lecție.
 Sală de lectură, ideal cu o terasă deschisă, pentru a putea citi și afară atunci când vremea
permite.
 Sală specială pentru părinți. Grădinița nu ar trebui să reprezinte o separare de părinte, ci
ar trebui să fie o a doua familie, integrată cumva. Accesul parintelui să nu fie interzis în
grădiniță, ci doar în spatiile în care copiii desfășoară activități. Parintele poate sta în camera
părinților în perioada adaptării. Copilul poate merge la părinte.
 Activități împreună cu părinții, ideal săptămânal, dar adaptându-ne la programul
acestora. Spre exemplu, în cazul în care varianta cu toți părinții săptămânal nu functioneaza,
putem apela la varianta cu un părinte pe săptămână.
 Nu serbarilor în care copiii stau pe o scenă și fac spectacol. Da petrecerilor pregătite
împreună cu copiii.
 Bucătărie proprie, normal. Program de masă adaptat nevoilor individuale ale copiilor cu
uniformizare treptată, în cazul în care programul de acasă al unui copil e cu mult diferit față de
cel al grădiniței.
 Camera de somn diferită de cea de activități. Fără presiune asupra copiilor pentru a
dormi. Adaptare treptată, la fel ca la masă.
 Căsuțe poștale individuale pentru exprimarea problemelor/nemulțumirilor/ sugestiilor.
Dincolo de vestitul whatsapp, cred că atunci când scriu cu adevărat – adică cu pixul, pe foaie –
oamenii se înțeleg mai bine pe ei și pe ceilalți.
  Psiholog prezent zilnic. Integrarea copiilor în funcție de dezvoltarea lor psihică și
cognitivă și nu de vârstă. Vârstă poate fi un reper pentru momentul începerii, dar mereu ar trebui
să ținem cont de faptul că fiecare copil e unic.
 Partea de educație să se facă într- un mod felxibil, atractiv, interesant. Fără ore de
engleză clasice, colorat sau altele asemenea
 Activități practice zilnic. Copiii să se murdareasca, sa experimenteze; sală specială
pentru aceste activități.
 Modalități originale de întâmpinare a copiilor dimineața. Activitatile ar trebui să fie
interesante încă din prima clipă și nu ar trebui sa ne bazăm pe faptul că cel mic știe că o să
devină frumos apoi.
 Sprijin pentru părinți atunci când este necesar.
 Tratarea copiilor cu respect. Eliminarea totală a acelor discuții de genul ” Mai poarta
scutece? Mănâncă sau nu? Doarme? ” etc. Discuțiile despre copil nu se poartă în prezența
copilului, ci atunci când nu e prezent. Când copilul se află în aceeași încăpere vorbim cu el,
direct.
 Permiterea accesului cu jucării, care pot fi ținute în dulapioare speciale la care copilul să
aibă acces oricând dorește.
 Fără etichetări, pedepse, recompense, țipete și altele asemenea.
 Dezvoltarea inteligenței emoționale – activități practice.