Strategii de lucru în cazul elevilor cu ADHD:

1. Aranjarea clasei și a spațiului, organizarea unui spațiu liniștit. Este foarte important ca
mediul în care copilul învață să fie fără elemente distractoare, așezat departe de fereastră,
cât mai aproape de cadrul didactic și lângă un elev liniștit și atent.
2. Existența unui ceas pe perete, așa copilul nu va mai deranja ora întrebând cât este ceasul,
și în plus acest lucru oferă posibilitatea de calculare a timpului în îndeplinirii sarcinii de lucru.
3. Punerea pe fundal a unor piese muzicale instrumentale, liniştitoare pentru a calma
copilul. Nu este recomandată ascultarea de cântece pentru copii, deoarce acestea îi
antrenează pe copii și au un efect invers, și nicidecum unul calmant.
4. Stabilirea regulilor clasei – realizarea și prezentarea unui regulament la începutul anului
școlar simplu, concis, precum și aranjarea și afișarea acestuia într-un mod și într-un loc
vizibil.
5. Pe cât posibil se va evita schimbarea cadrelor didactice de la clasă.
6. Existența unei conduite drepte și ferme din partea cadrului didactic sunt esenţiale în
activităţile de fiecare zi. De asemenea rutina trebuie păstrată și ea cu stricteţe. Copiii cu
ADHD dau rezultate bune în urma aplicării Regulii celor trei „R”: rutină, regularitate şi
repetiţie.
7. Oferirea de instrucțiuni clare în legătură cu deplasările permise în sala de grupă. În
ceea ce privește copilul agitat, acesta poate fi lăsat să își miște picioarele sau să stea în
picioare lângă masă.
8. În cazul elevilor care vorbesc excesiv, este indicată introducerea regulii ridicării mâinii
înainte de a începe să vorbească, și reamintirea întregului grup că fiecare elev are dreptul
numai la o propoziţie când vor să răspundă sau puteți folosi un cronometru, stabilind un timp
sufficient pentru fiecare elev, astfel încât să nu se simtă îngrădiți.
9. Menținerea contactului vizual în trasarea de sarcini și evitarea realizării sarcinilor mai
complexe spre sfârșitul programului. Este indicat ca acestea să fie realizate în prima parte a
zilei, iar sarcinile mai ușoare spre final.
10. Stabilirea regulii cu elevii ca înainte să răspundă să se oprească şi să gândească pentru
a formula în gând ceea ce vor spune. Acest lucru îl va ajuta pe copilul cu ADHD să se
calmeze înainte de a vorbi. Se poate introduce regula celor 10 secunde, adică să aștepte 10
secunde înainte să dea răspunsul.
11. Aprecierea, lăudarea copiilor, de obicei copiii cu ADHD au o nevoie crescută de apreciere
și răspund bine la laude şi la o atenţie individuală crescută. Atitudinile reci, negative din
partea cadrelor didactice nu au un efect pozitiv, ci din contră.
12. Folosirea evaluărilor scrise sau sub forma de lucrări practice și evitarea evaluării orale,
deoarce de obicei copiii cu ADHD au o stimă de sine scăzută, iar la o evaluare orală s-ar
putea pierde, și astfel ar putea apărea frustrarea.
13. Folosirea unui sistem de recompense simbolice pentru comportamentele dezirabile și
ignorarea comportamentelor inadecvate.
14. Modul de lucru diferențiat, este indicat să existe un plan individualizat nevoilor copiilor, în
funcție de posibilitățile fiecărui copil, și împărțirea lectiilor pe subpuncte mai mici. De
asemenea în planificarea unei zile este indicat ca activităţile liniştite să alterneze cu cele
care presupun mişcare (Vrânceanu, Pelivan, 2011, p. 181).
15. Comunicarea cu elevul să fie cât mai simplă și accesibilă înțelegerii. Mesajul transmis să
fie clar, iar tonalitatea să fie accentuată, însă nu rece.
16. Acordarea de atenție și ascultarea a ceea ce are de spus copilul. Ca fiecare copil, dar și
adult, nevoia de a fi ascultat înseamnă a te simți respectat, apreciat, valorizat. Acest aspect
 este necesar să fie îndeplinit, deoarece cum am menționat și mai sus, acesți copiii au o
stimă de sine scăzută, iar cadrul didactic trebuie să ofere copilului încredere, respect și un
cadru securizant, pentru ca elevul să știe că profesorul este acolo ca să îl ajute, și nu ca să îl
certe, ci să îl îndrume, să găsească metode noi de rezolvare a diferitelor situații cu care se
confruntă.
17. Gestionarea situaților de stărilor de furie, se recomandă acordarea de timp atunci când
copilul trece printr-o criză. De exemplu, copilul este sfătuit să numere până la 10 în timp ce
respiră liniștit și profund, ori de câte ori are tendința de a se enerva (Vrânceanu, Pelivan,
2011, p. 178).
18. Distragerea atenției şi implicarea copilului în alte activități, atunci când se observă
apariția unei situații conflictuale. Metoda s-a dovedit a fi o rezolvare rapidă a conflictelor,
această strategie ajutându-i să iasă dintr-o potenţială situaţie dificilă.
19. Cooperarea între elevi, crearea de parteneriate cu elevi care au abilități sociale bune,
crearea de grupuri mici de lucru în vederea creșterii gradului de cooperare, a spiritului de
echipă, a învățării responsabilității, etc.
20. Colaborarea cu părinții, este foarte importantă menținerea unei legături permanente cu
părinții copilului. Acest lucru influentează eficiența procesului instructiv-educativ.
21. Colaborarea cu echipa școlii este foarte importantă colaborarea cadrului didactic cu alți
specialiști din școală, cum ar fi: psihologul școlii, profesorul de sprijin și chiar și medical.