Curs 4

4.1. Factorul antropic (climatul de oraş, zonele industriale, microclimatul

terapeutic de interior).

Marile aglomerări urbane alterează calităŃile iniŃiale ale climatului, relaŃiile dintre
mediul ambiant şi om modificându-se în cazul ariilor puternic urbanizate şi industrializate.
Factorii esenŃiali de urbanizare:
- densitatea excesivă a populaŃiei pe suprafeŃe restrânse
- creşterea numărului de deşeuri şi a reziduurilor solide, gazoase şi
- modificările suprafeŃei active (asfaltul străzilor, dezvoltarea inegală, dar masivă a
blocurilor)
Modificări climatice asupra:
- chimismul aerului (impurifcare cu oxizi de sulf, oxizi de carbon şi de azot proveniti
din arderea diferiŃilor combustibili în industrie şi locuinŃe şi arderea combustibililor în
motoarele autovehiculelor, dar şi cu particule sedimentabile sau în suspensie, de fum, praf,
cenuşă, corpuri organice)
- unele caracteristici fizice (scăderea cantităŃilor de aeroioni mici, negativi pe volumul
de aer şi creşterea numărului de aeroioni mari).
Elementele climatului suferă modificări mari.
RadiaŃia solară prezintă o intensitate redusă de 20% vara şi 50% iarna datorită
impurităŃilor de tot felul.
Tot datorită poluării durata de strălucire a soarelui în oraş scade cu 20-30% faŃă de
zonele învecinate.
Temperatura în oraş, în zona temperată, este mai ridicată decât media anuală a
regiunii cu 0,5 – 1,50C, diferenŃele fiind cu atât mai mari cu cât suprafaŃa oraşului şi gradul
de urbanizare sunt mai mari. Oraşul este o „insulă de căldură” în climatul general al
regiunii, fapt ce se reflectă şi în numărul mai mare, cu 2-6 zile, de vară şi în numărul mai
mic de zile cu îngheŃ şi de iarnă (cu 10 – 20, respectiv 2-8 zile).
Atât temperaturile maxime cât şi cele minime prezintă valori mai ridicate decât cele
din afara oraşului
DiferenŃele termice dintre centrul oraşului şi împrejurimi variază în funcŃie de tipul de
climat general al regiunii, forma şi dimensiunile oraşului, forma de relief, anotimpul şi
momentul din zi, situaŃia sinoptică.
Pe suprafaŃa oraşului se înregistrează diferenŃe termice care depind de tipul şi
densitatea clădirilor, poziŃia faŃă de circulaŃia predominantă a maselor de aer, mărimea şi
calitatea suprafeŃelor acoperite cu vegetaŃie.
Umezeala aerului este redusă, atât tensiunea vaporilor de apă cu 1-2 mb, cât şi
umezeala relativă, cu 1-10%.
Nebulozitatea şi numărul de zile cu cer acoperit prezintă în general valori crescute în
oraş, dar sunt şi cazuri în care situaŃia se prezintă invers.
CantităŃile de precipitaŃii sunt de asemenea mai mari în oraş, care este de altfel
considerat o „insulă de precipitaŃii”. CantităŃile de apă căzute în perimetrul urban variază în
funcŃie de tipul de cartier, rezidenŃial sau industrial, de direcŃia vânturilor predominante.
Datele referitoare la stratul de zăpadă sunt şi ele contradictorii. Se pare că numărul de zile
cu ninsoare este în general mai mare, dar numărul de zile cu zăpadă este mai mic.
Vântul prezintă unele caracteristici:
- modificarea direcŃiei în funcŃie de orientarea stradală, reducerea vitezei vântului în
oraş, prezenŃa brizelor urbane explicate prin apariŃia unor microdepresiuni barice, localizate
strict deasupra perimetrului urban ca efect al curenŃilor ascendenŃi centrali, provocaŃi de
supraîncălzirea oraşului, frecvenŃa mare a calmului.
Bioclimatul oraşului prezintă un caracter complex:
- pe de o parte un stres cutanat şi pulmonar mai redus în perioada rece a anului, dar
cu caracter hipnotic şi hidratant în cursul verii, când şi disconfortul prin încălzire este prea
mare, în interiorul oraşului, în comparaŃie cu exteriorul, mai ales în regiuni cu altitudini
reduse.
Datorită modificărilor de compoziŃie a atmosferei urbane, în sensul poluării şi acidifierii
sale, rezultă o veritabilă patologie a marilor oraşe exprimată în infecŃii urbane, ca efect al
densităŃii umane mari (frecvente epidemii gripale, tuberciloză, sifilis), intoxicaŃii urbane
care antrenează crize de astm, în cartierele industrializate, în condiŃii de inversiuni termice
şi ceaŃă, carenŃă şi tulburări în metabolismul mineral, ca rezultat al reducerii radiaŃiilor UV,
fixatoare de calciu şi fosfor, surmenaj urban şi dezechilibre nervoase, manifestări patologice
ale „inadaptaŃilor la urbanizare” (Monteunis, cf. Piery, 1934).

Climatul de interior prezintă şi el aspecte complexe. Pe de o parte, capacităŃile

sporite de aclimatizare prin încălzire centrală, cu temperaturi uneori prea ridicate,
uscăciunea aerului, microclimat uniform ce nu respectă variaŃiile climatice naturale şi
echilibrul pe care acestea le realizează, antrenează o moleşire fizică şi morală (Missenard,
1937), efect al excesului de confort şi sedentarism, un aşa numit „sindrom de domesticaŃie”
(Teodoreanu, 1984), în condiŃiile societăŃii cu nivel material ridicat. Pe de altă parte,
absenŃa unui confort termic şi igienic elementar, în societăŃile cu marcate de mari lipsuri în
rezervele energetice, produce un stres fizic şi pshic marcat, alături de carenŃele alimentare
şi alte lipsuri.

Zonele industriale

Dimensiunile suprafeŃelor industrializate influenŃează în general modificările climatului.

Ceea ce caracterizează aceste zone este poluarea chimică, dependentă de tipul de
industrie.
Industria termoenergetică impurifică atmosfera cu substanŃe rezultate prin ardere şi
eliminate sub formă de fum, ce conŃin: cenuşă, praf de cărbune, funingine, gaze (CO2, CO,
oxizi de sulf şi de azot), gudroane, hidrocarburi, compuşi de clor, fluor, acizi organici.
Industria siderurgică elimină poluanŃi rezultaŃi din minereul de fier, din cărbune,
pulberi solide- cărbune, cenuşă, praf de minereu, oxid şi minereu mangan, gaze şi pulberi.
În industria metalelor neferoase impurificarea se realizează prin materialele folosite şi
componenŃii lor, sub formă de pulberi şi vapori.
Industria chimică anorganică şi organică se diferenŃiază de toate celelalte industrii prin
complexitatea poluanŃilor, compuşi de sulf, de azot, clor, solvenŃi organici.
Industria materialelor de construcŃii impurifică atmosfera în speciali prin pulberi, dar şi
prin produşi toxici, rezultaŃi din arderea combustibilului şi din reziduurile industriale.
Parametrii climatici se modifică în mod corespunzător: radiaŃie redusă, temperatură
crescută, fenomene de ceaŃă, smog, ionizare redusă a aerului.
AcŃiunea nocivă asupra populaŃiei poate fi imediată: efecte iritative, asfixiante,
fibrozante, cancerigene, mutagene, după o creştere peste limitele admisibile a poluării, cu
creşterea morbidităŃii şi a mortalităŃii generale a populaŃiei din regiune, sau de lungă durată
– prin modificări fiziopatologice datorate acumulării în timp a efectelor poluanŃilor:
agravarea bronhopneumoniilor cronice nespecifice (bronşită cronică, emfizem pulmonar,
astm bronşic), tulburări nervoase, vasculare, hematologice (la expunerea la plumb) sau
leziuni ale aparatului osteoarticular (la fluor), etc.
AcŃiunea nocivă a apoluanŃilor se repercutează şi asupra animalelor de casă din zona
poluată, asupra vegetaŃiei, asupra construcŃiilor, asupra obiectelor metalice, prin degradare
chimică, coroziune.

StaŃiunile balneoclimatice. Baze de tratament

StaŃiunile de tratament s-au dezvoltat în jurul unor factori terapeutici naturali: ape
minerale, sub formă de izvoare şi lacuri, nămoluri minerale, sapropelice sau de turbă,
emanaŃii de gaze terapeutice, pe plajele litorale marine, cu perioade mai indelungate de
confort termic sau în zone montane cu vegetaŃie de foioase, cu pajişti bogate cu chei,
cascade.
În funcŃie de caracteristicile geografice, de altitudine, de compoziŃia apelor minerale,
de existenŃa nămolurilor s-au creat baze de tratament pentru afecŃiuni variate. Bazele de
tratament trebuie să îndeplinească anumite condiŃii de microclimat, temperatură de confort,
o umezeală confortabilă, cu posibilităŃi de aerisire, curenŃi de aer sub 0,5 m/s , constanŃă
climatică.
Climatoterapia a fost asociată tuturor indicaŃiilor terapeutice, în scopuri profilactice,
de terapie şi recuperare, prin toate formele sale de tratament.
Unele locuri de cură au fost cunoscute încă din antichitate (Băile Felix, Geoagiu,
Herculane, Săcelu). Există numeroase locuri de cură pe întreg continentul, în special în Ńările
cu influenŃă franceză (FranŃa peste 70 localităŃi din Alpi, Pirinei, coasta de Azur şi Coasta
Atlantică, ) din Asia şi din Africa. Cele mai renumite staŃiuni balneare din Europa sunt:
Vichy în FranŃa, Baden-Baden şi Bad Homburg în Germania, Bad Ischl în Austria,
Karlovy Vary în Cehia, Băile 1 Mai, Băile Felix şi Băile Herculane în România, Kislovodsk şi
Piatigorsk în Rusia, Spa în Belgia, TruskaveŃ în Ucraina ş.a. Printre cele mai cunoscute
staŃiuni balneoclimatice maritime din Europa se numără Nisa, Cannes şi Biarritz în FranŃa,
Palma de Mallorca, Santander şi San Sebastian în Spania, San Remo, Portofino şi Sorrento
în Italia, Dubrovnik în CroaŃia, Kerkira în Grecia, Ialta în Republica Autonomă Crimeea,
Ucraina şi Soci în Rusia.
În prezent la noi în Ńară sunt peste 30 de staŃiuni de interes general, câteva zeci de
staŃiuni de interes local şi numeroase alte localităŃi cu factori terapeutici naturali, cu
potenŃial de dezvoltare în viitor. Multe dintre acestea au fost studiate sub aspectul fizico –
chimic al apelor şi nămolurilor, de asemenea s-au efectuat studii de micro- şi topoclimat,
poluare chimică şi microbiologică, studii asupra efectelor terapeutice ale factorilor asupra
bolnavilor care au efectuat tratament în aceste staŃiuni.
Ministerul sănătăŃii a emis în 1978 o lege pentru protejarea staŃiunilor, dar condiŃiile
de aplicare a tuturor cerinŃelor sunt departe de a fi indeplinite.
De câŃiva ani o nouă lege balneară elaborată de Institutul de Medicină Fizică,
Balneoclimatologie şi recuperare medicală din Bucureşti aşteaptă undă verde din partea
Parlamentului pentru a face ordine în reŃeaua de staŃiuni din România.

Mofete. Saline. Grote carstice.

Microclimatul terapeutic de interior. Mofete. Saline
Deşi mofetele reprezintă emanŃii de CO2 întâlnite în zonele vulcanice, deci s-ar putea
considera un microclimat de exterior, pentru o cât mai bună utilizare terapeutică, gazul
mofetic este captat în încăperi special amenajate.
CO2 este mai greu decât aerul şi se menŃine la un nivel inferior (până la circa 1 m
înălŃime), unde cantitatea de gaz este în proporŃie de peste 90%. CeilalŃi parametri
climatici sunt corespunzători unui microclimat de interior obişnuit. Ionizarea este în general
uşor ridicată şi pozitivă. O categorie aparte o constitue solfatarele, unde gazul emanat
conŃine şi procente de H2S. PacienŃii stau pe trepte amenajate, astfel încât jumătatea
superioară a corpului să fie în afara stratului dens de CO2, evitându-se astfel inhalarea de
gaz.
Efectele principale sunt: vasodilataŃie în circulaŃia arterială, predominant cutanată,
hipotensiune. Se indică pentru diferite boli ale inimii şi vaselor periferice, ulcer varicos.

Salinele beneficiază de un microclimat relativ constant, cu temperaturi de 10...14

grade C, umezeală moderată, curenŃi de aer cu viteză de 0,2 – 0,5 m/s. CompoziŃia chimică
se caracterizează prin prezenŃa aerosolilor de sodiu, potasiu, calciu, magneziu care sunt
apreciaŃi ca având calităŃi terapeutice prin resorbŃia la nivelul epiteliilor căilor aeriene
superioare şi al aparatului bronho – alveolar. Ionizarea este în general uşor crescută şi
predominant pozitivă . În salinele de adâncime se constată un uşor hiperbarism, considerat
favorabil terapeutic. Lipsesc de obicei alergenii şi poluanŃii.
Efectele biologice pozitive ale salinelor au fost constatate de minerii care lucrau în
minele de sare din Germania, Polonia, Ucraina (Ennepetal, Wieliczky, Solotwino). Se pare
că este vorba de o decongestionare produsă de aerosolii încărcaŃi electric, asupra
mucoaselor netede ale bronhiolelor.
IndicaŃiile se referă, în mod corespunzător, la afecŃiuni respiratorii cronice,
nespecifice, obstructive (astm bronşic, bronşite cronice).
Unii autori includ în terapia de peşteră (speleoterapia) şi grotele carstice, în care
concentraŃia de ioni de calciu şi prezenŃa carbonatului de calciu se recomandă în
hipocalcemii, cu manifestări caracteristice: tetanie - stare patologica ce este caracterizata
prin crize de contracturi musculare. migrene (datorită contracŃiei vaselor coronariene, ale
encefalului), modificări psihice (depresii, psihoze), neurologice, carii dentare, cataractă.
De asemenea, se fac recomandări pentru minele de uraniu (de pildă Kowary
Podgorze), cu o cocentraŃie radon 80mCi/l, pentru creşterea debitului sanguin prin creşterea
debitului sanguin prin Ńesuturi, îmbunătăŃirea funcŃiei glandei tiroide.