Ancheta: Literatura şi cititorii ei Dosar

Poeme de Mircea Eliade

HANNA BOTA şi MARKÓ BÉLA
Texte critice de Adio!...
IULIAN BOLDEA, ANCA-DANIELA MIHUŢ,
MIRELA NAGÂŢ, MIRCEA MOŢ

Mihail Sebastian,
descoperit sau redescoperit?
de ION VARTIC
Desen de Horaţiu Mălăele

anul XXXIV, nr. 4

Marin Preda – azi
2 lei
(395)
2023 de MIRCEA POPA
„Eu, Mălăele“

9 771220 312105 04

C estetic sigur, ci şi o mare, inepuizabilă pasiune.
A Românească“ (în directoratul lui Marin Preda). În ciuda protes-
F avea aceeaşi eficienţă subversivă în lupta contra regimului totali-
É conducerea ei, a devenit o insituţie editorială de prim rang, lan-
A P O S T R O F
• Petiþia d-nei Carmen Lidia Vidu. Scoasă din sărite de nomi-
nalizarea „indecentă“ (!) la premiul Uniter a renumitului regizor
de rang european Silviu Purcărete, considerat un reprezentant al
„unui limbaj teatral obosit, prăfuit“ (!), d-na Carmen Lidia Vidu
sprijină „semnarea unei petiþii prin care să cerem refacerea nomi-
nalizării“ ºi înlocuirea lui Silviu Purcărete cu un reprezentant al
„generaþiei de regizori-regizoare de 30-40, până la 50 de ani“.
Conform propriilor criterii de vârstă, reiese că d-na Carmen Lidia
Vidu trebuie să se grăbească să pună în aplicare ºi instrucþiunile
oferite în Jurnal. Din războiul porcului, romanul lui Bioy Casares.
Căci, cum spune petiþionara, „la Gala Uniter 2023, nu aplaudaþi,
huiduiþi“. E, întradevăr, în ton cu ce se întâmplă în menþionatul
roman. (O.G.)
•••
• Mihail Sebastian, insultat. În nr. 2 al revistei Transilvania, Teo-
dora Dumitru susţine, în studiul ei despre Sebastian, că acesta „si-
mulează participarea la ideologia Cuvântului“. Rezultă de aici că
Sebastian ar fi dus făţărnicia până la a-i cere, pe deasupra, lui Nae
Ionescu, pentru De două mii de ani, (unde răsar şi idei antiliberale),
chiar şi o prefaţă! Frumos caracter, de-ar fi fost să fie aşa. (E.F.)
•••
• „Case de poveste“. Este vorba de asociaţia Create.Act.Enjoy,
care, de doi ani, materializează un proiect de educaţie culturală,
„ce include deschiderea pentru public, sub forma de muzeu in-
teractiv, a unor spaţii din Cluj, în care au locuit şi au activat mari
personalităţi“. În primele două ediţii, asociaţia respectivă a oferit
publicului clujean tururi ghidate în spaţii ce poartă amprenta ac-
tivităţii lui Emil Racoviţă, Sextil Puşcariu, Radu şi Doti Stanca,
Sigismud Toduţă, Ioana Em. Petrescu, Doina Cornea. Tururile
ghidate, la care pot participa, interactiv, vizitatorii, sînt transfor-
mate apoi în tururi virtuale, disponibile gratuit pe site-ul asocia-
ţiei. Programul „Case de poveste“, întru totul remarcabil şi nece-
sar, este realizat cu sprijinul Primăriei şi al Consiliului Local
Cluj-Napoca. Vizitatorilor li se oferă gratuit cărţi poştale cu foto-
grafiile personalităţilor vizitate şi „fluturaşi“ cu citate din gîndu-
rile acestora.
Cum Clujul se consider o permanentă capitală a culturii, ar fi
momentul ca autorităţile clujene să demareze un program cultural
prin care să marcheze, prin plăci memoriale, casele în care au locuit
mari personalităţi ale oraşului. Cum ar fi, în afara celor menţionate
mai sus, Zaharia Bârsan (totuşi, primul director al Teatrului Naţio-
nal!), psihologul Nicolae Mărgineanu, esteticianul Liviu Rusu, Lya
Hubic, marea soprană a Clujului, I. Negoiţescu, Nicolae Balotă,
Mircea Zaciu, scriitori de rang naţional ş.a., ş.a. Redacţia noastră
poate oferi, oricînd, adresele acestor case ignorate. Pînă atunci, să
semnalăm autorităţilor de resort, că, de pildă, din această capitală
culturală!, de pe casele unde au poposit pe vremuri Franz Liszt şi
Caragiale-tatăl, plăcile memoriale au dispărut… Fireşte, nu fără
ajutorul unor clujeni neclujeni în precarul lor spirit. (L.F.)
 C.P. 1095, Of. P. 1 Cluj; Cluj-Napoca
2 • APOSTROF
In memoriam
Georgeta Dimisianu
Î N 18 MARTIE A.C. s-a stins din viaţă George-
ta Dimisianu, care, după o activitate de pes-
te cinci decenii, a devenit o figură emblemati-
că din lumea editorială românească.
Ne amintim că, în 2011, editoarea a ţinut o
conferinţă cu un titlu care o defineşte perfect:
„O viaţă împreună cu literatura română“. Una
în care a adus nu numai competenţă şi gust
A debutat ca redactor, la ESPLA, în 1963, iar
din 1970 a devenit primul redactor angajat la Editura „Cartea
telor scriitorilor, în 1984, din motive politice, a fost transferată
forţat la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, unde nu mai putea
tar. În 1990, însă, ministrul Culturii, Andrei Pleşu, a numit-o pe
Georgeta Dimisianu director al Editurii „Albatros“, care, sub
sând numeroase cărţi esenţiale pentru cultura noastră. Între
2006 – 2009 a coordonat Editura revistei Historia, iar din 2009
a fost redactorul-şef al revistei Istorie şi civilizaţie. (A.)
Niculae Gheran
„M ARŢEA SUNT trei ceasuri rele. Să nu le
ratăm!“ Consecvent cu sine, nu le-a ra-
tat. La al treilea ceas al amiezii, marţi, 4 aprilie
2023, Păgubaşul, care a făcut o artă din acest
atribut, şi-a dat întâlnire cu aceea pe care şi-o
imagina, şi-o dorea, tânără şi frumoasă. „Ştii tu
că tipa vine cu vreo coasă şi nu cu o duzină de
prezervative, să ştie omul măcar de ce moare,
goală-goluţă, sub un mantou de blană?“
Curtenitor cum a fost toată viaţa, nu a pu-
tut-o refuza – au plecat împreună…
S-a retras acolo unde nu e întristare, nici durere. Nu înainte
de a-şi ţine promisiunea: „Mai că-mi vine să scriu şi eu un cuvânt
de «la revedere», să nu las popii să mă slujească («nespovedit,
neîmpărtăşit»), înainte de a ne despărţi zâmbind, cu madame
Piaf în urechi, fiindcă nici eu «je ne regrette rien»“.
Ceruse cândva unui prieten bistriţean, preot şi poet totodată,
ca slujba să fie scurtă, să rămână timp pentru băutură. Scurtă a
fost. La fel de scurt a fost şi mobilierul, cu rol de catafalc, pe care
a fost aşezat sicriul în mijlocul bisericii – fix jumătate de copârşeu
plutea în aer precum asistenta maestrului în numerele de iluzio-
nism ale lui Josefini. Dispus nu doar „să fluture o batistă la des-
părţire“, hâtrul Niculae Gheran a făcut să fluture prin aerul în-
miresmat de tămâie şi-un zâmbet, poate poznaş, cu siguranţă
amar, foarte amar… „Nu mă întreba când a trecut vremea. Ne
jucăm de-a viaţa şi plecăm tocmai când ne-a venit mintea la cap!“
Sau poate a ţinut, în felul său unic şi inimitabil, să transmită un
soi de „nici nu ştiţi ce pierdeţi“ mărimilor din fruntea breslei,
care au considerat că coroana (chiar aşa!) trimisă prin curier le
poate ţine locul la căpătâiul confratelui... „Pe vremuri, dacă
Muntele nu se ducea la Mahomed, venea Profetul la Munte.“
De trei luni, bunul său prieten, olteanul de geniu D.R.
Popescu, îşi doarme somnul etern la Bellu… cam într-o rână,
înghesuit în coasta tânărului Coşovei, la margine de ţintirim
scriitoricesc, iar nu academic. Niculae Gheran s-a retras la locul
cu verdeaţă, betonat, dintr-un cimitir de la margine de Bucu-
reşti… N-a fost să fie nici Dobricul la care sperase – „Mănăstire,
maici, chef“. Sfântul locaş nu avea cimitir!
Dacă nepieritorul său spirit nu s-a lăsat îngenunchiat de ni-
ciun regim („Salariat am fost, slugă niciodată“), mă gândesc că
muritorul lui trup ar fi trebuit să-şi găsească odihna de veci la
picioarele lui Rebreanu. Poate la şapte ani, când îi va fi suficient
să îl încapă un săculeţ de pânză, va ajunge, în fine, acasă…
În timpul vieţii, fotoliile academice s-au dovedit neîncăpătoa-
re… „Dumnezeu să-i ierte, că are ce ierta!“ (Rodica Lăzărescu)

În atenţia autorilor
Vă rugăm să trimiteţi orice fel de tipărituri numai
ca scrisoare (nu colete poştale) şi numai pe adresa:
Revista Apostrof

Mihail Sebastian,
descoperit sau redescoperit?
Î NTR-O MANIERĂ dez-
involtă, o tînără cer-
cetătoare de la Institu-
tul „G. Călinescu” din
Bucureºti, Alexandra
Oprescu, relatează – în
Transilvania, nr. 2, ºi în
Scena9, 9 martie a.c. –
cum a dat, în februarie,
în timp ce îºi făcea do-
• Mihail Sebastian.
cumentarea doctorală, Desen de
peste un manuscris ine- Mac Constantinescu.
dit al lui Mihail Sebasti-
an. Atenþia i-a fost atrasă, la un moment
dat, de un manuscris cu cota 091/27, aflat
în Biblioteca Centrală Universitară din
Bucureºti, unul ce părea să fie un jurnal al
lui Sebastian. Or: „ªtiam că manuscrisul
celebrului Jurnal 1935-1944 nu se mai află
în România. «Ia să văd ce e asta», mi-am
zis. L-am cerut ºi mi-a fost adus. Era un
caiet ce conþinea însemnări din perioada
1930-1931, prima însemnare, cronologic
vorbind, fiind din 17 ianuarie 1930”. Pe
coperta întîi, printre alte însemne, titlul
Jurnal, scris cu cerneală verde. Conform
primei notaþii a scriitorului, reiese că în-
semnările acestea datează din perioada în
care Sebastian se găsea, pentru studii doc-
torale, în Franþa – adică, aºa cum a stabilit
Marta Petreu în cartea ei despre Diavolul ºi
ucenicul său – de la sfîrºitul lui 1929 pînă
prin 10-12 iulie 1931.
Din descrierea minuþioasă pe care i-o
face Alexandra Oprescu, aflăm că e vorba
despre un „caiet albastru-cenuºiu”, cu sigla
„Cartea Românească”, procurat din librăria
ce funcþiona pe lîngă respectiva editură. Pe
lîngă alte notaþii, „pe prima copertă pot
fi sesizate ºi două pete de cafea, un desen
schiþat al unei figuri de bărbat, împreună cu
repetata semnătură a lui Sebastian”, precum
ºi titlul provizoriu „D...”, care este numele
oraºului unde e plasată acþiunea romanu-
lui la care autorul tocmai lucrează, numit,
ulterior, Oraºul cu salcîmi. E, deci, în mare
măsură, vorba de un „jurnal de roman”.
Pe parcursul cercetării, Alexandrei
Oprescu i se alătură Teodora Dumitru,
colegă de la Institutul „G. Călinescu”,
al cărei studiu se află în acelaºi număr 2,
menþionat deja, al revistei Transilvania. Mai
puþin echilibrată decît prima cercetătoare,
cea de-a doua, maliþios-satisfăcută de des-
coperirea lor, se lasă repede dusă, în formu-
lări, de un elan atît de înflăcărat încît iscă
viziuni de-a dreptul groteºti: „Acest prim
jurnal al lui Sebastian a stat, aºadar, cvasi-
perfect ascuns de ochii cercetătorilor la cea
mai populară ºi research-friendly bibliotecă
din centrul Bucureºtiului. Sebastianologi
ºi interbelicologi bucureºteni au locuit sau
locuiesc la doar sute de metri sau la cîþiva
kilometri de acest manuscris fără să ºtie
acest lucru. Dacă vrei să ascunzi un obiect,
Ion Vartic
aºază-l pe masă, afirmă o butadă”. Mă rog,
de fapt, nu e chiar o butadă, ci deducþia
unui celebru detectiv. Observ că, de altfel,
ºi Alexandra Oprescu preia în titlul studiu-
lui ei aceeaºi idee: Un manuscris ascuns în
văzul lumii. Ei bine, dacă era ascuns în vă-
zul lumii, „lumea” l-a descoperit încă mă-
car de-acum ºaisprezece ani. George Voicu
a fotocopiat acest jurnal din 1930-1931, cu
cota 091/27, ºi l-a pus în circulaþie. Aºa că,
în 2007, susþinîndu-ºi comunicarea la Sim-
pozionul Mihail Sebastian, organizat de
Universitatea Ebraică din Ierusalim, Leon
Volovici nu numai că îl semnalează, ci ºi
citează din el cel mai important pasaj, acela
în care Sebastian îºi mărturiseºte intenþia
de a scrie un „jurnal iudeu”, ce ulterior va
purta titlul De două mii de ani: „Trebuie să
scriu o carte care să fie a mea. Nu un ro-
man. Ci o carte de descărcare personală, de
revizuire ºi de «punere la loc» a cîtorva idei
ºi probleme, peste care nu voi putea trece
decît în ziua în care le voi fi aºezat definitiv
în scris, ca pe o veste într-un plic pe care
îl închizi ºi îl trimiþi. Cartea se va chema
probabil «Jurnalul lui Azdril Grünberg»”
º.a.m.d. – restul poate fi citit în textul lui
Leon Volovici (publicat în volumul colectiv
care strînge laolaltă comunicările simpozi-
onului respectiv, Mihail Sebastian. Dilemele
identităþii, Cluj, Biblioteca Apostrof, 2009,
p. 220). În sfîrºit, jurnalul, cu tot cu cota
091/27, este semnalat ºi de Marta Petreu,
în Diavolul ºi ucenicul său, ediþia a II-a, Po-
lirom, 2010, p. 135, ºi ediþia a III-a, 2016,
p. 205. Aºadar, întrucît „văzului lumii” nu
i-a scăpat deloc manuscrisul în cauză, reiese
clar că nu e vorba de o descoperire a celor
două cercetătoare, ci de o redescoperire, de
altfel binevenită, deoarece readuce în actu-
alitate respectivul jurnal, fără să schimbe
însă paradigma consacrată a interpretărilor.
Cele două cercetătoare consideră acest
manuscris drept primul jurnal al autorului.
Or, ºi prietenii scriitorului, ºi exegeþii săi
bănuiesc, pe bună dreptate, că trebuie să fi
existat ºi jurnale anterioare anului 1930. De
altfel, într-o însemnare din 16 decembrie
1939, din jurnalul deja publicat, Sebastian
se întreabă de ce este un „manuscris uimitor
de cursiv acela al romanului De două mii de
ani”. La interogaþia aceasta am putea răspun-
de că l-a scris cu mai multă uºurinþă pentru
că, în mare măsură, romanul în cauză are
forma unui jurnal în care sunt prelucrate, cel
mai probabil, propriile lui jurnale intime. În
schimb, întrucît, în realitate, este vorba des-
pre un scriitor care nu are imaginaþie epică,
el înaintează cu „dificultate” în scrierea Ac-
cidentului, care este un roman propriu-zis.
De acest fapt este întru totul conºtient însuşi
Sebastian: „În definitiv, poate că un roman
[real] nu se scrie cu jurnale [precum De două
mii de ani], cu observaþii critice, cu examene
neîncetate – care pînă la urmă te paralizea-
Editorial
ză” (Mihail Sebastian, Jurnal 1935-1944,
Humanitas, 1996, p. 249). Eu însumi am
încercat să reconstitui ºi să datez jurnalele
care cred au fost prelucrate ºi topite în mate-
ria romanului De două mii de ani, ce coboa-
ră pînă în 1927. Am făcut o demonstraþie
amănunþită în acest sens în eseul Singur, ca
Iosef Hechter, publicat în revista Apostrof, nr.
2, 2011, pp. 15-18.
Un alt pasaj important al jurnalului din
1930-’31 asupra căruia atrag atenþia Alexan-
dra Oprescu ºi Teodora Dumitru este urmă-
torul: ,,M-au încurcat pînă acum numele ºi
starea civilă. Nu pot să văd trăind un erou
în intimitate, decît dacă e evreu. Am trăit
prea mult între evrei, prea mult într-un cerc
închis ºi definit pentru ca să-mi pot imagina
liber ºi adevărat viaþa de dincolo. E posibil
însă că intuiþiile mele au un caracter general.
Deci voi scrie cum se va întîmpla romanul,
voi face din evreii mei o bandă izolată, prin
proprie voinþă ºi la sfîrºit am să schimb nu-
mele tuturor”. Comentînd respectivul pasaj,
Teodora Dumitru consideră că schimbarea
numelor evreieºti cu altele româneºti ar fi
fost făcută, în romanul Oraºul cu salcîmi, de-
oarece Sebastian ar fi fost „obligat să adopte
o anumită strategie, o conduită pe care i-o
impune epoca, cu particularităþile ei ideo-
logice ºi culturale” ºi „doritor să diminueze
riscurile la care anticipează că s-ar expune
asumîndu-ºi – inclusiv ca autor de beletris-
tică, nu doar ca simplu cetăþean – evreita-
tea”. O astfel de interpretare ar respinge-o
Sebastian însuºi, care chiar în pasajul citat
îºi exprimă speranþa că, totuºi, „intuiþiile
mele au un caracter general” ºi că, deci, au
valabilitate nu numai pentru adolescenþa
evreiască, ci ºi pentru adolescenþă în genere.
De altfel, vorbind despre evreii din romanul
lui Proust, tot el observă că aceºtia „nu sunt
studiaþi întrucît sunt evrei, ci întrucît sunt
oameni”, ilustrînd „numai categorii sociale
ºi sufleteºti” generale. Iar, cînd îºi reciteºte
romanul De două mii de ani, notează, în 27
mai 1936, mulþumit: „Cu excepþia cîtorva
pasaje, care au un prea accentuat aer de evreu
(s.n.), restul mi se pare excepþional”. Inter-
pretarea Teodorei Dumitru nu stă în picioare
ºi dintr-un alt motiv: dacă Sebastian s-ar fi
temut să publice romanul despre adolescenþi
păstrîndu-le identităþile evreieºti, atunci, în
acelaºi context istoric, de ce a avut curajul
să-ºi publice „cartea evreiască”?
Cît priveºte interpretarea, foarte adecva-
tă, de altfel, pe care tot Teodora Dumitru o
dă cercului închis în care se zbat personajele
din opera ficþională a lui Sebastian, trebuie
spus că ea a fost deja anticipată de Leon
Volovici în Insula lui Mihail Sebastian, eseu
publicat în volumul colectiv menþionat
anterior. Vorba lui Liviu Ciulei: „Origina-
litatea e lipsă de informaþii”. Lucru de care,
din păcate, toþi ne putem face vinovaþi.

Anul XXXIV, nr. 4 (395), 2023 • 3

Î N TIMPUL LICEULUI, citeam cu mare plăcere
două reviste literare, amândouă din Cluj,
„Steaua“ ºi „Tribuna“, care mi-au întărit con-
vingerea să dau examen de admitere la Filolo-
gia din oraºul de pe Someº, nu în altă parte.
Primul an de facultate ne-a întâmpinat cu
multă bibliografie, cu fiºele de lectură verifi-
cate riguros de domnul Mircea Zdrenghea,
care le þinea evidenþa într-un caiet special ºi
care, credeam noi, ar conta mult la nota de la
examen. Cursuri ºi seminarii chiar ºi sâmbăta
după-amiază, dar aveam totuºi timp pentru
teatru ºi operă. Dar ºi pentru a umbla prin
Clujul contând el însuºi ca o tulburătoare
carte. Aveam un curs de folclor þinut de Du-
mitru Pop, decan pe atunci, alt curs de litera-
tură veche, cu bunul domn Octavian ªchiau,
literatura universală, cu blândul ºi caldul Ion
Pulbere, chiar ºi o necesară introducere în fi-
lologie, cu Mircea Curticeanu, care ne bom-
barda cu „idem“, „ibidem“, „passim“. Acestea
erau cursurile din primul an, dar ne vrăjeau
seminariile þinute de Doina Curticăpeanu la
literatura veche ºi de Ion Vartic la literatura
universală, care ne invitau să acordăm toată
atenþia textului ºi să ne aventurăm în pro-
funzimea lui, construindu-ne repere, fiindcă,
după cum zice Poulet, nimic din ce este în
realitate nu mai este valabil în interiorul ope-
rei ºi în universul ficþiunii.
În anul următor, a venit cursul temutului
Iosif Pervain, despre care colegii mai mari ne
spuneau că obiºnuieºte să întrebe la examen
cum arată coperta primei ediþii a unei cărþi.
Dacă nu ai nimerit culoarea, erai pierdut,
după cum pierdută þi-era ºi vara, fără ca exa-
menul din toamnă să-þi dea mari speranþe. Ca
o paranteză, în ultimul an de facultate, cînd
mi-am ales subiectul lucrării de diplomă, am
consultat temele propuse de profesorii noºtri.
Iosif Pervain propunea două subiecte, „Fuga
nu ruºinoasă a două beizadele“ ºi „Manus-
crise aflătoare în biblioteca din Cluj a filialei
Academiei“. Cum subiectele nu mă atrăgeau,
i-am propus o temă Ioanei Em. Petrescu,
bucurându-mă de îndrumarea acestei intelec-
tuale de mare fineþe.
Cursul lui Iosif Pervain era dedicat revis-
tei „Biblioteca Românească“ a lui Zaharie
Carcalechi. Zaharie, nu Zaharia, susþinea
iritat profesorul, þintind cu degetul anumiþi
istorici literari pe care îi numea „felceri“ sau
„braconieri literari“.
Netulburat, profesorul Iosif Pervain vor-
bea despre Zaharie (nu Zaharia cum ziceau
„felcerii“ ºi „braconierii“) Carcalechi, cel care
a înfiinþat la Buda în 1821 revista, lua pe rând
fiecare pagină cu o plăcere ºi un interes pe
care eu cel puþin nu le împărtăºeam. Nu mai
luam notiþe, eu îl priveam pe domnul Iosif
ºi mă gândeam la bietul Davidică al lui Ion
4 • APOSTROF
De la Cluj
la Cigmău
Mircea Moþ
Creangă. Ce frumos zicea humuleºteanul:
„De-a mai mare dragul să fi privit pe Davi-
dică, flăcău de munte, cu barba în furculiþă
ºi favorite frumoase, cu pletele creþe ºi negre
ca pana corbului, cu fruntea lată ºi senină, cu
sprâncenele tufoase, cu ochii mari, negri ca
murele ºi scânteietori ca fulgerul, cu obrajii
rumeni ca doi bujori, nalt la stat, lat în spete,
subþire la mijloc, mlădios ca un mesteacăn,
uºor ca o căprioară ºi ruºinos ca o fată mare,
Dumnezeu să-l ierte! că n-avu parte să se pre-
oþească. A murit, sărmanul, înainte de vreme,
înecat cu pronumele conjunctive, pieritu-le-ar
fi numele să le piară, că au mâncat juvaier de
flăcău!“. Îl priveam ºi mă gândeam la viaþa
ce clocotea la seminariile anului trecut, ºi-mi
treceau prin minte gînduri închise la culoare
precum ale păsării din altă zi dintr-o piesă
jucată la Teatrul clujean.
Apoi Iosif Pervain a vorbit despre Ion
Budai Deleanu, despre viaþa lui, să fim bine
înþeleºi. Foile colegelor se umpleau de da-
te, fetele scriau febril, atente să nu le scape
vreun amănunt care ar fi putut fi subiect de
examen. În sfârºit, profesorul ne-a anunþat
că trece la prezentarea operei lui Ion Budai
Deleanu, a Þiganiadei, de care însă nu s-a
ocupat el. A venit la cursul următor însoþit
de o doamnă de o tulburătoare distincþie, pe
care ne-a prezentat-o ca fiind Ioana Petrescu,
fiica lui Dimitrie Popovici, care a „fost o
minte sclipitoare“. Mi-am amintit că această
expresie o folosea ºi Mircea Zdrenghea atunci
când se referea la Emil Petrovici: „regretatul
academician Emil Petrovici, care a fost o
minte sclipitoare“.
Ioana Em. Petrescu ºi-a început prelegerea
despre Þiganiada, comentând, dacă nu mă
înºel, surâsul lui Vlad Þepeº. Atunci am simþit
cum Ion Budai Deleanu, cu opera sa cu tot,
se apropie de mine în celebra sală douăzeci ºi
ºapte, bucurându-se de dreptul la alt timp.
A venit ºi examenul cu Iosif Pervain. A
fost mai întâi un examen scris. Nu mai þin
minte subiectul (dovezi nu am, dar imi aduc
aminte, vorba poetului), însă imi amintesc
cu durere că au căzut mulþi din mândra ceată
a anului nostru. Cei care am luat nota de
trecere nu ne-am putut bucura prea mult,
fiindcă Iosif Pervain a hotărât că intrăm toþi
la oral. Am zis! Mari ºanse nu prea aveai la un
examen oral la Pervain.
Cei care am supravieþuit scrisului
aºteptam în faþa sălii de examen, cu emoþie
ºi cu paloarea geniului întipărită pe chipuri.
Intra o Doiniþă ºi ieºea repede.
– Cum a fost?
– M-a picat!
– Ce te-a întrebat?
– Ce culoare are coperta primei ediţii a
volumului Trei viteji!
Intra o Marioară ºi ieºea la fel de repede.
– Cum a fost?
– M-a picat!
– Ce te-a întrebat?
– Cum ajung de la Cluj la Cigmău!
Pentru cei care nu ºtiu, Cigmăul este satul
în care s-a născut Ion Budai Deleanu.
Cînd mi-a venit rândul, i-am cuprins cu
privirea pe colegi, mirându-mă că într-o clipă
ca aceasta nu-mi trec prin faþa ochilor mo-
mentele importante ale vieþii.
Am tras un bilet, nu a fost biletul cu nu-
mărul treisprezece, dar asta conta prea puþin
la Iosif Pervain. M-am aºezat în bancă ºi am
citit subiectul: Miron Costin. Viaþa lumii!
Am răsuflat uºurat, da, se poate vorbi, există
aici un sâmbure de literatură!
Când mi-a venit rândul să răspund, m-am
mutat în prima bancă, cea a supliciului.
– Miron Costin, Viaþa lumii, am citit eu
subiectul.
Iosif Pervain a gemut adînc ºi s-a uitat la
mine cu privirea cu care leul îºi îmbrăþiºează
prada. Dar vorba lui nenea Iancu, „Toţi zeii!
toţi au murit! toţi mor! numai Norocul tră-
ieşte şi va trăi alături cu Vremea, nemuritoare
ca şi el!…“. S-a deschis uºa ºi cineva l-a che-
mat urgent pe domnul profesor Iosif Pervain
la secretariat, la telefon.
– Ascultaþi-l dumneavoasră, s-a adresat
asistentei, care, dacă bine þin minte, era
doamna Ioana Petrescu.
Cum s-a închis uºa în urma profesorului,
doamna Petrescu m-a invitat să răspund:
– Pentru Dumnezeu, haideþi, trataþi su-
biectul!
Am început să vorbesc, am comentat
fragmente din poemul lui Miron Costin,
îndrăznnind să-l consider „conteporanul
nostru“, fără a exagera prea mult. Da, totul a
fost bine, „ochei“ cum ar zice studenþii de azi,
nota a fost trecută în index, am mulþumit,
m-am ridicat ºi m-am îndreptat spre uºă, dar
în uºă a apărut Iosif Pervain, radios, semn că
primise o veste bună.
– Stai puþin, frumuºelule, să mai vorbim!
M-am aºezat din nou în banca de supliciu.
Profesorul a deschis indexul ºi a văzut nota
primită la examenul lui. I-a aruncat o privire
doamnei Petrescu, pe care se vede că o res-
pecta în mod deosebit, ºi doamna a aprobat.
Iosif Pervain, curios, a continuat să-mi
cerceteze carnetul de student.
– Ai notă mare ºi la limba română con-
temporană!
M-a privit întrebător.
– Nu eºti hotărât?
Nu am apucat să răspund, că profesorul,
văzând că la sport am luat doar opt, m-a
dojenit:
– Nu e bine, un bărbat trebuie să ºtie să
sară garduri atunci când e nevoie!
Peste câþiva ani, Iosif Pervain a fost mem-
bru în comisia mea de admitere la doctorat.
Când am aflat, primul lucru a fost să mă
documentez cum pot ajunge de la Cluj la
Cigmău sau de la Hunedoara la Cigmău. Dar
Iosif Pervain nu m-a întrebat nimic atunci,
mi-a spus doar, la sfârºit, „te-ai prezentat
frumos, băiatule“. Ca să vezi! ªi doar nu vor-
bisem nici despre Zaharie (nu Zaharia) Car-
calechi, nici despre Fabian Bob, nici despre...
Mândru de mine, mi-a trecut prin gând că
aº merita o călătorie de la Cluj la... Cigmău!
Mi-am amintit însă vorba humuleºteanului:
„vai de omul care se ia pe gânduri“!

Poeme
de HANNA BOTA
Forma timpului rămâne doar modelul
cu frunze şi muguri verzi de primăvară
lui Stephen Hawking (I)
mama întinde rochia pe sfoară
timpul poate fi desenat deasupra cerul e albastru
are o formă precisă dedesubt privirea ei şi mai albastră
văd cum pe pânză
arată ca o pâlnie rotunjită mugurii verzi se desfac în flori mari galbene, solare
ca o cupă cu gura în jos
(poate de aceea conţinutul se scurge) acum se poartă fuste cu motive geometrice,
aşa spunea omul acela din cărucior cu linii şi dungi – norocul meu, îmi spun –,
el descria universuri închise, deschise de când mama mea a murit
în care fie ne vom aprinde nu mai găsesc pe nimeni
înghesuiţi unul în altul, să-mi înflorească pânza din priviri
fie ne vom risipi
pierduţi în imensităţi de spaţiu,
în gol Moment vulnerabil
lui Stephen Hawking (II)
aşa m-am gândit:
dacă voi reuşi să întorc cupa timpului
omul din cărucior nu minte,
adică să-i schimb forma
ştiu şi eu – deşi n-aş putea spune de unde –
dacă voi putea opri revărsarea
e multă pauză între miimile de secunde
universul va încremeni
pot trece secole de trăiri
ca o peliculă ruptă a unui film vechi
strecurate din altă lume
totul se va opri în nemişcare:
dimensiuni înfăşurate
frunzele la jumătatea căderii
invizibile ochiului nostru
literele la jumătatea scrierii
ascund o mulţime de prezenţe
şarpele boa nu-şi va mai termina prânzul care, poate, ne privesc curioase
şi da, voi opri maşinile din goana lor, ca pe nişte bacterii ce cresc
accidentele la jumătatea ciocnirii în cutiuţe Petri
gazele de eşapament – ca nişte rotocoale negre numite ţări şi continente
în zbor îngheţat
dacă-mi deschid ochii brusc
dar cel mai mult îmi place cum toţi oamenii dacă clipesc des şi mărunt,
vor rămâne ca nişte statui de carne – observ cum
prin nu ştiu ce minune, timpul e sacadat în secvenţe mărunte
doar eu mă voi plimba printre ei printre care se plimbă nestingheriţi
• Desen de Horaţiu Mălăele

mă voi amuza copios în ce postúri groteşti vecinii noştri din lumi paralele
îi voi surprinde
mi-am făcut un prieten din lumile lor
după aceea, ca un drăcuşor, venea totdeauna seara,
voi da drumul timpului din nou, înainte de adormire
să se continue viaţa nestingherită în momentul acela vulnerabil
şi nimeni nu va şti ce s-a-ntâmplat înainte, în care nu reuşeam să-l observ îndeajuns:
ca apoi să mă joc oprindu-l din nou fie, de bucuria revederii, mă trezeam
şi din nou şi atenţia mea
îl alunga înapoi în lumea lui,
singura problemă e că fie adormeam
încă nu ştiu cum aş putea întoarce pâlnia, şi intram împreună cu el în vis –
cum aş putea pune în picioare cupa timpului. şi-atunci cine mai putea spune că
era prieten dintr-o lume reală
ce gând infantil, aud judecata celor din jur, învecinată lumii noastre?
ce nesăbuinţă, mi-ar spune oricine.
Se poate să aveţi dreptate, aşa că prietenia noastră a eşuat
nu ştiu cum se întoarce pâlnia timpului, înainte de a se fi născut
dar ştiu sigur că reuşita nu ţine de fizică, deşi mă închipuiam deja
ci de cuvânt. ambasador între cele două lumi

să ne fie clar
Poem de vară nu vreau să conving pe nimeni
va veni timpul
mama mea avea privirea albastră când vom cunoaşte necunoscutul
când tot ce e ascuns va ieşi la iveală
o văd aplecată peste ligheanul în care
rochia mea pătată cu cerneală eu doar îmi închipui..
era pusă la spălat
(din volumul în pregătire De-a timpul)
ea săpuneşte pânza, o freacă,
umbrele întunecate se dizolvă, dispar, 

Anul XXXIV, nr. 4 (395), 2023 • 5


Deziluzia ca
destin poetic
Iulian Boldea
N EVOIA DE clarifica-
re a eului, resursele
anamnezei, timbrul etic,
urgenţa emoţiei, scriitura
traumatică, ultragiată şi
vocaţia problematizării
sunt particularităţile li-
ricii Martei Petreu, care
scrie de la începuturi o
poezie austeră, implica-
tă şi intransigentă, cu relief ferm, notaţii
abrupte şi enunţuri radicalizate. Poemele
au, de fapt, desenul aporiilor identitare şi
al obsesiilor cărnii; ele exprimă silogismele
afectelor şi axiomele visceralităţii, retracta-
te în abisal, cuvintele însele nefiind altceva
decât expieri ale avatarurilor sentimentelor
şi ale logicii intelectului. De la volumul de
debut, Aduceţi verbele, la Dimineaţa tinerelor
doamne, Loc psihic, Poeme neruşinate, Cartea
mîniei, Apocalipsa după Marta şi până la Sca-
ra lui Iacob poezia Martei Petreu a parcurs
un traseu al aprofundării sinelui, într-un de-
mers de o luciditate casantă, legitimată prin
clarificarea opţiunilor existenţiale, gnoseo-
logice şi etice. Schiţând un portret plauzi-
bil al poetei, Nicolae Manolescu surprinde
egocentrismul „bun“, orgoliul negativităţii,
dar şi „lirismul deziluziei“: „Marta Petreu
este o egocentrică prin natură, de o trufie
ce se cuvine înţeleasă mai ales ca o lipsă de
menajamente faţă de sine. Orgoliul ei constă
în a se lua pe sine ca exemplu negativ, dacă
pot spune aşa, disecându-se cu un bisturiu
ascuţit, spre a-şi arăta suferinţa, frustrarea,
lipsa de speranţă şi eşecul. E vorba de un li-
rism al deziluziei, care însă nu se maschează,
ci se declară: poeta pune degetul pe rană,
scormoneşte în locurile cele mai dureroase,
cu o cruzime insuportabilă“. Frazarea aus-
teră nu mai puţin ferm regizată, sondajul
lucid al interiorităţii imprimă poeziei Martei
Petreu obsesia benefică a reliefului identitar,
printr-o dicţiune frapantă, în care intelec-
tul pare dominator, iar obsesiile cărnii, ale
sufletului şi ale visceralităţii sunt retranşa-
te într-un fel de subconştient al poemului,
ca expieri ale raţionalităţii verbului. Textele
transcriu emoţii cristalizate în retortele gân-
dului, trăiri filtrate ideatic, geometrii ale im-
precisului, imagini ale vagului sufletesc, în-
volburări ale cotidianului şi refulări haotice,
trasând inventarul frustrărilor şi eşecurilor
fiinţei, într-un limbaj frust, într-o tonalitate
aparent neutră, cu notaţii eliptice, crispate,
într-un tremur convulsiv al conştiinţei, cu
o retragere a voinţei auctoriale în gestică
lirică minimală, prin metafore denudate,
imagini descărnate, convulsive: „Eu am mi-
zat pe poeme. Am mizat/ pe cărţi savante
6 • APOSTROF
deştepte/ am mizat pe zeci de alte prostii
din hârtie. Zadarnic./ Eu am vrut să am un
copil. Şi nici un bărbat/ nu şi-a lăsat vie să-
mânţa rod să crească în mine/ Am mizat pe
iubire. Nici un bărbat/ nu m-a vrut pe mine
femeie/ (poate soră mamă femeie de casă/
poate iarbă de mare poate cârpă de praf)//
Am mizat pe câteva lucruri calde ale vieţii.
Degeaba/ Totdeauna degeaba// Acum mizez
pe nimic“.
În poemele ce exprimă alegorii biblice,
tonul liturgic capătă accente de imprecaţie,
elanul spre transcendent este rescris în to-
nuri desacralizante, neconvenţionale, din
care orice urmă de mitizare e absentă, poeta
împingând verbul imperativ înspre grotesc,
prin imagini terifiante, apocaliptice: „Des-
chide-ţi Doamne ochii şi mă priveşte-n
ochi/ destupă-ţi nările – respiră/ Desfun-
dă-ţi Doamne urechile de ceară/ şi-ascultă:
îţi vorbesc. Îţi poruncesc. Îţi urlu/ Îţi bat cu
pumnii în timpane// Deschide-ţi Doamne
gura ofilită/ fă un efort: şi scuipă în/ ţărână/
frământă lut/ şi modelează Stăpâne între fa-
lange/ a doua oară lumea/ Oho. Fă Doamne
o lume ce acceptă să existe/ Iar de nu poţi
s-o faci/ deschide/ deschide Doamne gura ta
nătângă/ şi-ntunecată ca izvorul beznei/ des-
chide Doamne gura ta – şi-nghite/ pe roaba
ta/ aşa precum balena l-a pus la adăpost
cândva pe Iona“ (Ziua mâniei). Erosul este,
la rândul lui, expus adesea în tonalitate rece,
distantă, plasat sub auspiciile unei sincerităţi
neconcesive şi nestilizate, ce conferă reliefu-
lui identitar regimul urgenţei, în vers crispat
şi abulic, prin care idealizarea utopică s-a
prefăcut în convulsie şi ţipăt.
Volumul Haita (Prefaţă de Roberto
Merlo, Editura Rocart, 2022, col. „Poeţi
laureaţi ai Premiului Naţional de Poezie
Mihai Eminescu“) reuneşte poezii repre-
zentative. Roberto Merlo are dreptate
să creadă că poezia „neagră şi tăioasă a
Martei Petreu ia naştere din solidificarea
rapidă a magmei viscerale a sentimentelor
şi a senzaţiilor – furie, dezamăgire, revoltă,
abandon, dorinţă – sub rafalele boreale ale
unui intelect neiertător“. Poemul omonim
exprimă un sentiment de revoltă, într-o to-
nalitate de invectivă neagră: „Pînă la urmă
careva dintre ăştia ar/ putea/ să m-ajungă
din urmă/ şi-o să-şi facă cheful da o să îm-
plînte în mine cuţitul/ ca-ntr-o sperietoare
de ciori ridicată-n hotar/ printre maci şi fire
nalte de nalbă la capăt de holdă/ Aleargă
aleargă unul doi/ de fapt sînt o haită/ vor să
mă calce-n picioare cu bocancii lor negri cu
ţinte/ vor să-şi facă un nume căţărîndu-se
pe numele meu/ ca paiangii pe fire/ Sînt
bărbaţi şi femei/ şi vor să se umfle-n puteri
ca aluatul dospind în covată/ iar pentru
asta ei ar trebui să mă-omoare/ Sînt ţintă/
şi poate/ mormăi eu numărîndu-i cum fug
după mine scăldaţi/ în sudoare/ pînă la
urmă s-ar putea să mă prindă (…)“. Multe
poeme par autoportrete, transcriind profi-
lul autoarei, în desen neconcesiv, lucid în
care exasperarea se ghiceşte din trăsături,
gesturi şi detalii de fizionomie, prin arti-
culaţii exterioare şi interioare ale fiinţei,
prin trădări, laşităţi, mânii şi spaime, prin
entuziasme şi retractări, în schiţe austere,
sumare, nedesăvârşite cu premeditare:
„Din interior contemplu/ doar materia:
la şapte ani schimbată/ subţire frăgezită
ca/ primăvara pielea şopârlei/ Spun: prin
cuvinte/ repetabil fi-va începutul// Vârsta
de porţelan bărbaţi visători/ foşti iubiţi ca-
marazi imperfecţi mă învaţă:/ hotărâtoare
sunt/ pentru fericire doar câteva momente
–/ primul contact cu apa calviţia/ alfabetul/
schimbarea dinţilor identitatea/ potenţială
cu viaţa de rutină/ acomodarea selectivă la/
entropie/ presa cântarul partenera secretă
şi periodic/ într-o pajişte de mentă/ drept/
demnitate personală – Melancolia“.
Antinomii şi tensiuni relevante conferă
versurilor Martei Petreu profunzime şi
complexitate (afect/ raţiune, realul trau-
matizant/ intelect etc.), intelectul fiind
instanţa care poate proteja şi mântui
fiinţa de demonia timpului, a istoriei, a
învolburărilor senzaţiilor şi percepţiilor.
Concentrarea senzaţiilor în raţionamente şi
axiome presupune încapsularea pulsiunilor
sufletului în rigoarea conceptelor, prin
care fiinţa îşi recapătă echilibrul pierdut,
refugiindu-se într-un spaţiu al ordinii şi al
armoniei. Creierul devine astfel o metaforă
esenţială pentru lirismul Martei Petreu:
„Am râvnit această experienţă perfectă:/
să mă adăpostesc în propriul creier/ ca-n-
tr-un uter matern/ Şi să tac dracului// Oho!
Am exact dimensiunea propriului corp
–/ jubilam/ Emisferele cerebrale sunt cel
mai senzual cuplu:/ o juisare într-o eter-
nă aromă de mentă/ Atâta identitate (cât
într-un cerc vicios)/ mă va duce departe!/
Lepra Scufiţa Roşie/ Inchiziţia – tot atâtea
duioşii/ pentru a-mi petrece vârsta adultă//
Să mă adăpostesc în/ propriul creier/ ca-n-
tr-un uter matern:/ de bucurie/ mă rog
pentru antropofagii rămaşi afară“ (Colaps).
Pe de altă parte, gestul locuirii are, pentru
Marta Petreu, conotaţii ale exasperării de
a trăi, ale spaimei de neant, scena vieţuirii
fiind învestită cu valenţele negaţiei şi cu
accente ale aneantizării. În aceste imagini
ale reificării, figuraţia funambulesc-oniri-
că, simbolurile limitelor şi ale captivităţii,
metaforele căderii alcătuiesc un scenariu
apocaliptic în care conştiinţa se află ea
însăşi încarcerată, anihilată, lipsită de orice
reper benefic, de orice sprijin ontologic şi
gnoseologic. Poetă a exasperării, a crispării
de a fi, a trăirilor-limită, Marta Petreu scrie
şi vieţuieşte sub auspiciile unui egotism
liminar, rezumându-şi spaimele într-un
vers eliptic, în imagini concentrate la ma-
ximum, corosive, în viziuni neconcesive ale
unui infern cotidian, o lume a cruzimii şi
alienării, deposedată de iluzia redempţi-
unii: „Nu există iubire. Slavă ţie: nu mai
există. Există/ numai gura asta spurcată a
mea care/ spune / cuvinte: bucurie tandreţe
dragoste dimineaţă/ sens lumină iarbă plă-
cere// Dar pe lume există numai cruzime//
şi ploaia asta de sânge/ hemoragia asta
întunecată a ta// Oho! degeaba plouă cu
sânge: nouă nu ne mai pasă/ în zadar ne
faci/ semn/ Nu există iubire Domine nu /
Noi suntem pe de-a-ntregul ai tăi“. Poezia
Martei Petreu este o poezie a imprecaţiei
şi abuliei, o poezie a exasperării ontice şi
a deziluziei trasate în casante exerciţii de
luciditate onto-somatică.


Părinþi ºi copii
C U PATRU ROMANE pu-
blicate până acum,
cel mai recent, Repetiþie
pentru o lume mai bună
(Iaºi: Polirom, 2022,
200 p.), Mihai Radu ºi-a
demarcat deja teritoriul
pe care-l stăpâneºte cu
dezinvoltură, vizibil în
fine analize, adevărate
disecþii de þesuturi familiale ºi sociale. Ge-
ografia lui prozastică desfăºoară, aºadar,
relaþii dizarmonice de cuplu sau între
părinþi ºi copii ºi dezabuzări ale maturităþii,
colorate sarcastic sau tragicomic. De la o
carte la alta se vede cum autorul a crescut
miza, ºi stilistic, decantând o frază alertă
ºi limpidă, ºi tehnic, în sensul sofisticării
construcþiei narative.
O comparaþie la îndemână e cea între
Repetiþie... ºi precedentul roman. În Con-
taminare, interferau trei fire epice, trei eroi
– o jurnalistă, un hacker internaþional, un
ofiþer din SRI, într-un melanj din care nu
lipseau un viol, o crimă, o anchetă ºi destul
suspans. Toate erau asamblate atent într-o
arhitectură care avea nevoie să se sprijine,
pe alocuri, pe trucuri diegetice la vedere,
căci ce altceva erau, de pildă, scrisorile
enigmatice trimise de hacker jurnalistei
ca s-o orienteze în investigaþia ei. În Re-
petiþie... efortul de construcþie e mai puþin
vizibil, compoziþia e epurată, gravitând
în jurul lui Paul, un bărbat de 50 de ani,
confruntat cu boala ºi moartea tatălui,
dar ºi cu eºecul afectiv. Din vechea reþetă,
Mihai Radu păstrează încă suspansul ºi
un iz de senzaþional, scontând un efect
de tip „Aha!“ asupra cititorului, căruia i
se livrează, la final, un secret devoalat, o
traumă veche, ruºinoasă, de familie, care
ar explica nefericirea eroului. Renunþând
la exotisme ºi artificii, povestea câºtigă
mult în profunzime, căci maturitatea
dezabuzată a lui Paul stă pe revelaþia impo-
sibilităþii comunicării cu celălalt ºi a realei
empatii. Aceasta e criza generică, răul care
face ca o mamă să nu ia în seamă abuzarea
copilului sau ca un cuplu să se destrame.
Omenirea lui Mihai Radu e perfect atomi-
zată, peisajul afectiv e sterp ºi dezolant, în
ciuda oricăror bune intenþii. O disperare
neagră ºi senină circulă în pânza freatică a
romanului, scurtcircuitată cu umor, ironie
ºi grotesc. Efectul de adâncime creºte ºi
prin revenirea la persoana întâi a povesti-
rii, care impune aceeaºi voce dură, cinică
pe alocuri, exersată în Extraconjugal.
Scriitura, care e probabil punctul for-
te al lui Mihai Radu, se rafinează ºi ea în
Repetiþie..., apasă acum mai mult pe ritmul
frazei, pe o muzicalitate interioară, neosten-
tativă. E destul de evidentă uºurinþa cu care
autorul creează relief textual, prin compa-
raþii, alunecări în metaforă, surprinzătoare,
asociind abil concretul cu abstractul. Aceste
volute stilistice, mai numeroase în cărþile
Mirela Nagâţ
precedente, sunt acum dozate echilibrat în
formulări de efect, de felul acestora: „Tata
plutea ca un zepelin îngândurat deasupra
copilăriei mele, iar mama cunoºtea articu-
laþiile lumii aºa cum un doctor cunoaºte
încheieturile corpului uman“ sau „întindea
migăloasă evidenþa propriei experienþe pe
felia de pâine a vieþii“.
Înaintând în lectură, multă vreme per-
sistă senzaþia că eroul romanului e un ins
cu un defect de constituþie interioară. Ceva
misterios ºi inexplicabil subzistă în com-
portamentul lui. Înregistrăm pe rând lipsa
lui de empatie faþă de sănătatea precară a
tatălui, bolnav de demenþă, refuzul de a-l
îngriji acasă, rememorarea unui episod din
timpul Revoluþiei când tatăl, funcþionar
mărunt în Ministerul de Externe, fusese
bătut de manifestanþi, iar el, fiul, nu-i veni-
se în ajutor. Toate acestea însă ajung să fie
citite altfel când din trecutul familiei iese
la lumină un episod de abuz al părintelui,
iar Paul se profilează, prin ricoºeu, ca un
rănit, ºi nu ca un monstru de insensibili-
tate. Spectacolul morþii lente a bătrânului
îi provoacă eroului o emoþie fulgurantă,
alimentată de gândul că rasa umană stă
sub semnul aceluiaºi sfârºit inexorabil, aºa
că lacrimile sunt mai mult de mila proprie
decât de mila celuilalt: „Uneori ochii,
goliþi, căutau un punct de sprijin în jur ºi
nu găseau, iar gura căpăta o strâmbătură
străduită încercând să-ºi amintească un
cuvânt. Muºchii se încordau, se rigidizau,
mă gândeam cu groază la acea încordare
străduită a întregului corp, o oboseală pe
care el nu o resimþea. Când ajungeam acasă
băut ºi-l vedeam aºa, încordându-se să fie
cel care nu mai era, uneori plângeam. Mă
uitam la el ºi-mi curgeau lacrimile pentru
prostia de viaþă.“
Delimitând experienþa morþii, Mihai
Radu pianotează cu naturaleþe pe clape
distincte, de la friabilitatea unei viziuni a
extincþiei imaginate ca o retragere a cor-
pului în sine însuºi: „Il atingi pe celălalt ºi
ce dacă-l atingi? El însuºi, de dincolo, nu
poate să ajungă la propria piele, la propriul
corp în care tu baþi cu degetele ca într-un
zid: lumea devine un parc în care oameni
orbi plimbă câini orbi. Ceaþă neagră între
corpuri ºi atât“, până la grotescul plasării
decesului tatălui pe fundalul unei chermeze
cu fripturi de porc la grătar ºi antren.
Familia contemporană din Bucureºtiul
de azi apare ca brăzdată de falii succesive;
limbaje si coduri istorice diferite nu lasă
loc pentru un contact autentic între cele
trei generaþii surprinse în roman, de la cea
a părinþilor lui Paul, cu existenþa lor plină
de lipsuri în comunism până la cea a fiicei,
cu viaþa ei dinamică, de expată. Muºamali-
zarea abuzului petrecut în anii ’80, ºi care
apasă asupra familiei, e surprinsă în câteva
pagini frisonante, căci teama de stigmati-
zare ºi de oprobriul public cântăreºte mai
mult decât adevărul.
Ieşit din tipar
La examenul lui Mihai Radu umanita-
tea nu trece, se vede ºi-n poveºtile secun-
dare culese din microuniversul bodegii
de cartier, „Mecanică fină“, cu exemple
ale sordidului erotic desprinse parcă din
Craii de Curtea Veche, ºi din episodul cam-
paniei ecologiste, în care e implicat Paul,
dezlănþuind verva polemică ºi parodică a
autorului. O campanie de colectare a plas-
ticului devine o afacere de corupþie într-o
mică localitate de pe malul Dunării pentru
că edilul vrea să-ºi vadă propriii nepoþii
în clipul de promovare. Sub tirul ironic al
autorului intră mai ales ipocrizia cu care e
împachetată uneori cauza protejării natu-
rii: „Prima etapă a proiectului «Copiii de
plastic» urma să fie o acþiune «de conºti-
entizare». Bineînþeles, aºa e mereu, în tot
bullshitul ăsta care a devenit ecologia făcu-
tă cu banii marilor companii – acþiuni de
«conºtientizare» prin care oamenii simpli
«să conºtientizeze» că nu e bine să arunce
plasticul. (...) Iar lucrurile se complică mai
departe: cu cât e mai conºtient, cu atât
[omul] se crede mai «nobil», pentru că el
vede, el ºtie, spre deosebire de cei care nu
conºtietizează ºi nu văd“.
Pe lângă privirea necomplezentă asupra
lumii, multe reflecþii despre natura umană,
presărate la tot pasul, uneori în formulări
aproape aforistice („Suferinzii sunt mai
răi ca porcii uneori. Te cer mereu, te vor
lângă ei, se agaþă, gustă din tine, te halesc
cu totul în final dacă nu eºti atent“ sau „E
ceva eliberator în boală. E ceva eliberator
în abandon. Mai ales atunci când începi
să nu mai crezi în frică“ sau „Am observat
asta, omul are pornirea de a crede mai uºor
în lucrurile care îl vor pierde decât în cele
care îi aduc speranþă, iar uºor, uºor începe
chiar să le ajute să se întâmple, găsindu-ºi
eliberarea în momentul în care tot cerul se
prăbuºeºte ca un acoperiº deasupra lui“), îl
deconspiră pe Mihai Radu ca un moralist
sceptic autentic. Un singur gest de mărini-
mie, dătător de speranþă, face faþă de eroul
său: îi oferă ºansa unei fugi de la locul fap-
tei sau al morþii, am zice, lăsând înhumarea
tatălui pe seama fostei soþii. Altfel spus, îi
oferă ºansa unui nou început.

Anul XXXIV, nr. 4 (395), 2023 • 7
 DRAGI COLEGI,
Ancheta
Redacţia revistei Apostrof vă invită cu drag să răspundeţi
la următoarele întrebări:
1. Care a fost „destinul“ de piaţă al celui mai recent
volum publicat? Poate fi cumpărat din librării din diferite
zone geografice ale ţării? Ce obstacole apar pe culoarul
labirintic editură – librărie?
2. Astăzi, internetul este o sursă sigură de aprovizionare
cu carte. În ce măsură acesta reprezintă soluţia mult visată
de autor pentru a-şi face cunoscute şi vândute lucrările?
3. Târgurile de carte se bucură, încă, de succes de
public. Publicitatea editorială realizată aici este suficientă
pentru ca amatorii de lectură să ia cunoştinţă de sutele de
titluri care apar anual?
4. Aveţi vreo sugestie concretă prin care drumul cărţii
de la autor la cititor să depăşească impasul în care se află?
5. Se vorbeşte insistent despre inteligenţa artificială şi
despre capacitatea ei de a crea. În faţa acestei concurenţe,
cum vă simţiţi? (Radu Constantinescu)

Ioan-Aurel Pop
1. CEL MAI RECENT volum
publicat este o carte de
specialitate, adresată, din
păcate, unui public re-
strâns. Cartea poate fi
cumpărată, din câte îmi
dau seama, din librăriile
principalelor oraşe, dar
nu cred să se vândă masiv.
Eu sunt istoric de meserie, iar această tagmă
urmăreşte să reconstituie lumi în funcţie de
criteriul adevărului (omeneşte posibil). Or,
cine mai caută azi, în lumea aceasta post-post-
modernă, adevărul? Necazul este că oamenii
nu mai prea caută nici ficţiunea literară, ci
alte feluri de „ficţiuni“.
Între editură şi librărie pot să fie obsta-
cole de netrecut, mai ales că unele edituri
nu se ocupă suficient de desfacerea lucrărilor
publicate de ele. Pe de altă parte, nici reţelele
de difuzare a cărţii nu strălucesc prin achi-
ziţionarea cărţilor cu valoare culturală. Ele
urmăresc să distribuie cărţile „vandabile“,
cum se spune. Dar, îmi închipui că sunt şi
bariere birocratice, taxe în plus pentru edi-
tori, intermediari incomozi.
2. PROBABIL CĂ pentru autorii tineri, născuţi
şi crescuţi cu telefonul mobil şi cu tableta sub
ochi, internetul este „soluţia mult visată“ a
popularizării, vânzării cărţilor lor. Pentru
mine, internetul poate să fie o soluţie alter-
nativă. De altminteri, o parte din cărţile şi
articolele mele sunt difuzate copios online,
fără ca eu să fi fost informat, avertizat etc.
Nu mai vorbesc de drepturi de autor! Dar
cine are răgaz de asemenea „detalii“?
3. Publicitatea editorială pentru târgurile de
carte nu este suficientă, fiindcă vizează doar
un segment de cititori. Mulţi tineri nu au
timp să se ducă la târgurile de carte, nu au
obişnuinţa să o facă sau, pur şi simplu, nu
sunt interesaţi de cartea tipărită. Las deopar-
te faptul că se citeşte tot mai puţin sub orice
formă. Văd studenţi care nu au citit niciodată
un roman în întregime, nici măcar sub formă
electronică. Ce să mai spun de un volum de
poezie?!
4. NU ŞTIU! Mi-ar plăcea să se mai citească
fragmente de cărţi în agora, ca acum două
milenii, să reînvie cenaclurile poeţilor de pe
Aventin sau cenaclurile noastre care au făcut
epocă, de la „Junimea“, de la „Zburătorul“,
de la „Gândirea“... Ştiu că aşa ceva nu se mai
poate, dar visez şi eu. Cred, însă, că drumul
cărţii spre cititor s-ar degaja cumva singur
dacă am face educaţie bună, dacă am sădi
din nou în sufletul elevilor gustul pentru
cultură, încrederea în elita intelectuală, setea
de modele, de exemple, dacă nevoia de lumi
Literatura şi cititorii ei
paralele s-ar astâmpăra nu prin droguri, ci
prin lecturi, prin zboruri ale gândului, iar
la noi, în cazul copiilor, nu prin Star Trek,
ci prin „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără
de moarte“. Ştiu că visez cu ochii deschişi şi
că mai sunt şi conservator (în sens de tradi-
ţionalist), dar îmi asum această stare. Câtă
vreme, la noi, la disciplina „Limbă şi comu-
nicare“ (şi nu „Limba română“), se studiază
reportaje sportive, fragmente din statute şi
regulamente ori formulare de cerere şi nu
texte literare consacrate, sunt slabe speranţe.
5. EU NU AM nicio emoţie, deoarece inteli-
genţa artificială mai are un drum de parcurs
până să ne copleşească. Nu ştiu ce va fi cu
nepoţii noştri. Dacă aparatele vor crea în
locul nostru, atunci oamenii vor deveni un
fel de „legume“, de fiinţe placide şi neintere-
sante, stăpânite de roboţi. Nu mi-ar plăcea
o asemenea lume şi nu aş vrea să trăiesc în
ea, chiar dacă nici lumea noastră nu excelează
prin originalitate umană benefică. Iar din
pricina originalităţii malefice, s-au produs
toate relele istoriei, de la dinamită până la
clonarea oiţei Dolly. „Inteligenţa artificială“
este o armă cu două tăişuri şi nu aş vrea să
încerc pe pielea mea tăişul periculos. Crearea
lucrărilor originale din diferite domenii de
către aparate, ne va face pe noi, oamenii,
anexe neînsemnate. Va fi o lume tristă, pe
care, spre bucuria mea, nu o voi mai apuca.
Simona Popescu
Adam, Eva şi „World Literature“
1.-2. MI-AU APĂRUT două
cărţi la sfîrşitul anului
2021. Prima – la Editura
Rocart, în Colecţia „Ope-
ra poetică“, volumul I, cu
primele mele trei cărţi
de poezie re-publicate.
Nu am vrut să fie doar o
re-editare, aşa că... dar nu
spun mai mult aici! Apoi mi-a apărut la Edi-
tura Nemira, în Colecţia „Vorpal“, Cartea
plantelor şi animalelor. În cele două volume
intra, aşadar, aproape toată poezia pe care
am publicat-o pînă acum. Ar mai fi doar Lu-
crări în verde. Pledoaria mea pentru poezie, din
2006, care o să intre în volumul II al Operei
poetice. S-au vîndut bine. Cartea plantelor şi
animalelor va apărea curînd în ediţia a doua,
după două tiraje ale primeia. Nu ştiu cum de
s-au epuizat, nu am nici o explicaţie. Poate
pentru că a luat nişte premii. (Glumesc. Nu
cred că au vreo putere premiile în România,
dacă vorbim de piaţă!) Poate există amatori
de biologie. Poate am mulţi prieteni pe reţe-
lele de socializare, de pildă, unde eu refuz să
fiu prezentă. O fi fost cu noroc cartea. Sau...
o fi ceva acolo, cine ştie?! În general, nu e
deloc clară dinamica vînzărilor, a topurilor,
a popularităţii (sau inversul acestor cuvinte,
care desemnează complicate realităţi), nu se
ştie nimic despre traseul dintre o editură şi
librării, cu finalul fericit în care cititorul se
hotărăşte să ia o carte din raft şi să-şi goleas-
că portofelul. O singură certitudine: dincolo
de conjuncturi, destinul unei cărţi se vede în
timp.
3. LANSĂRILE DE CARTE de pe la Tîrguri te
aduc mai aproape de cei care vor să te şi vadă,
să te cunoască, pe care vrei, uneori, să-i vezi,
să-i cunoşti. Sau poate mai bine nu te cunosc/
nu-i cunoşti. Nu se ştie niciodată cum ieşi/ se
iese din asta. Pentru edituri, însă, tîrgurile
de carte sînt faste. Vînd, mai recuperează din
cheltuieli, uneori şi cîştigă.
4. R ELAŢIA DINTRE autori şi cititori e în im-
pas, sub o formă sau alta, dintotdeauna! Şi
totuşi, literatura merge mai departe! O carte
se întîmplă să fie şi ajutată, mai ales dacă
şi merită. Nu dau atenţie mecanismelor de
scoatere din impas sau de (auto)propulsare,
dar dacă sînt şi oameni cărora le plac pagini
de-ale mele, care regăsesc în ele ceva din ceea
ce sînt ei, din gîndirea lor, din sensibilita-
tea lor, foarte bine. Se cheamă că am nişte
„semblables“/ similari/ fraţi – „mon semblable,
mon frère“, zicea Baudelaire –, la care putem
adăuga şi surori (ciudat, nu ştiu de ce poetul
francez îi considera pe fraţii ăştia nişte citi-
tori ipocriţi/ – „hypocrite lecteur“).
5. A BIA AŞTEPT să citesc ce va produce, în
materie de creativitate, Inteligenţa artificia-
lă. (Bine, pe vizual şi muzică deja se vede/
aude.) Poate va fi mai interesant decît ceea ce
produc autorii de azi. Poate se va dovedi mai
vastă Inteligenţa asta, mai conectivă, mai ge-
neroasă, mai amplă, mai surprinzătoare, mai
expresivă, mai dialogală, mai avangardistă,
mai experimentală, mai disponibilă pentru
ars combinatoria, mai „interdisciplinară“,
mai... umană. Am citit nu demult Maşinării
ca mine, un roman de Ian McEwan. Unul
dintre personaje e un robot. Îl cheamă Adam
şi citeşte mult, vorbeşte despre literatură (e
specialist în Shakespeare) la un nivel la care
nu poate ajunge stăpînul lui, Charlie. Şi mai
e, robotul, şi mare iubitor de versuri, mai
ales de haiku-uri, pe care le consideră forma
poetică a viitorului, centrată pe „celebrarea
lucrurilor, aşa cum sînt ele“. Probabil că nişte
Adami/ Eve ai/ale viitorului ar putea să scrie
volume întregi pe reţetă, nişte romane realis-
te, de pildă, sociale, cu dialoguri, „plot-uri“,
descrieri. Poate şi S.F. Cu „informaţia“ pe
care doar un robot o poate înmagazina, ar
putea ieşi lucruri interesante. Ceea ce nu ar

8 • APOSTROF Ancheta
putea face el ar fi un roman subiectiv, pentru
că robotul nu are copilărie, nici adolescenţă.
Cum să scrii roman autobiografic dacă nu ai
fost copil, adolescent? Nu merge după „sche-
mă“. Şi versuri ar putea scrie. Chiar aş citi!
Adam sau/ şi Eva ar fi adevăraţi cunoscători
ai poeziei lumii din toate timpurile şi toate
spaţiile, direct de la sursă, în orice limbă
străină. Ar fi, îmi imaginez, un spectacol
al cuvintelor şi al minţii. O dislocare şi o
reunificare a limbajelor poetice, o explozie
de teme şi microteme. Ar folosi ei în urzeală
toate firele – cele ale tradiţiei, modernismu-
lui, postmodernismului, metamodernismu-
lui, postumanismului şi ce ar mai inventa
Inteligenţa. Aşa îmi place să cred. Pe de
altă parte, Adam şi Eva ar putea fi excelenţi
cititori, mai ales în viitor, cînd, probabil,
numărul celor care vor mai răsfoi pagini,
adînciţi în ele, va fi tot mai mic. Şi criticii
literari sînt tot mai puţini. Se retrag de tot
sau se apucă de scris proză, de obicei. Lasă
loc diversioniştilor, amatorilor, foşgăielii su-
peractive, generalizate pe acaparantele reţele
on şi offline. Un Adam ar putea fi criticul
ideal! O Eva! Ar scrie fără parti-pris, fără
criterii din afara literaturii (relaţii, servicii,
amiciţii, resentimente, obligaţii etc.). Ar avea
gusturi rafinate, căci ar citi enorm, din toate
literaturile lumii. Ar face varii conexiuni
(între literaturi, autori de oriunde şi oricînd),
interpretări suprinzătoare. Pentru Adam/
Eva, literatura ar deveni cu adevărat ceva
despre care doar se vorbeşte şi se teoretizea-
carte bazându-te pe informaţia (întotdeauna
pozitivă şi elogioasă!) pe care ţi-o oferă edi-
torul sau librarul. Dar să nu ne iluzionăm,
obiectul carte a devenit de ceva vreme o marfă
ca oricare alta.
3. TÂRGURILE DE CARTE sunt o soluţie, dar
frecvenţa lor (cu câteva excepţii) e aleatorie
şi participarea după posibilităţi. Cândva, târ-
gurile de carte erau nişte uriaşe vitrine (se şi
numeau, dealtfel, saloane, nu târguri) în care
cartea era un exponat privilegiat, în timp ce
azi unele dintre ele sunt simple bazaruri în
care oferta e pe tarabă şi vânzarea cu rabat.
Nu publicitatea e cea care contează, ci ne-
goţul. Dar, oricum ar fi, în lipsă de altceva,
spectacolul e agreabil şi reconfortant.
4. DIN PUNCT DE vedere negustoresc, nu am
nicio sugestie realistă. O soluţie ar putea fi
combinaţia dintre publicitatea inteligentă pe
marile reţele de televiziune (un sfert de oră
pe zi) şi cea, obligatorie, pe marile platforme
sau reţele de socializare. De teama ridicolului
(cu indispensabile accente de tragic şi derizo-
riu) mă feresc să mai vorbesc despre educaţia
estetică a elevilor, cu toate că temeliile acolo
se pun, între 7 şi 16 ani. Promovarea pe cont
propriu sau al editurii, e foarte rară, fiind
nu doar costisitoare financiar, ci şi foarte
obositoare. Postura de vedetă nu favorizează
pe oricine, dar poate creşte vizibilitatea şi...
vânzarea.
5. NU AM NICIO spaimă, întrucât mă îndo-
iesc că voi mai apuca acreditarea „creaţiei“
produse de inteligenţa artificială ca o pre-

• Desen de Horaţiu Mălăele

ză deocamdată: „Literatura Lumii“/ „World
Literature“! Peste ani, oamenii vor fi tot mai
absorbiţi de marele şi mesmerizantul Web,
de noile versiuni de TikTok, de viitoarele
reţele (poate tridimensionale, cine ştie). Dar
aceşti Adami şi, desigur, Evele care vor citi şi
vor comenta literatura ar putea avea capacita-
tea (din naştere/ construcţie) să vadă pînă în
viscerele unui text, prin densul palimpsest,
prin mulţimea straturilor culturale, ajungînd
la senzoriumul (minte şi inimă) capilarizat în
obiectul straniu, fascinant care va (re)deveni
cartea. Măcar pentru ei. 
Vasile Igna
1. A M FOST EDITOR timp
de douăzeci şi cinci de ani
şi, cu toate că situaţia s-a
schimbat fundamental de
atunci, domeniul mi-e fa-
miliar, fără a-mi fi cunos-
cut în detaliu. Lucrurile
par a fi mai simple când
e vorba de cărţile pe care
le-am publicat la Polirom sau Cartea Româ-
nească, care dispun de o difuzare şi o vizibi-
litate naţională, prin urmare sunt mai simplu
de urmărit. Mai greu e cu editurile bune, dar
„mici“ (de pidă, Limes sau Charmides) pentru
care costurile cu difuzarea în marile reţele de
librării sunt greu de suportat. Şi totuşi cele
două cărţi pe care le-am publicat în ultimul
an se găsesc în două din marile librării din
Cluj, dar nu ştiu dacă au intrat şi în librării
din alte oraşe. Necunoscute sunt căile Dom-
nului!
2. CU SIGURANŢĂ, vânzarea pe internet nu
„reprezintă soluţia mult visată“ de mine, dar
o accept conştient fiind că estea cea mai la în-
demână. Din păcate, nu orice potenţial citi-
tor e dotat cu flerul unui critic sau cu intuiţia
unui cititor de cursă lungă, ceea ce face din
alegere o loterie. E, totuşi, o mare diferenţă
între a cumpăra o carte după ce ai ţinut-o în
mână şi ai răsfoit-o, şi a... achiziţiona aceeaşi
lungirea a harului celor ce scriu cu sângele
lor şi pentru sufletele cititorului. Proză, da,
mai treacă-meargă, posibilităţile combinato-
rii sunt nelimitate şi ne putem imagina un
roman (de familie, de dragoste, poliţist etc.)
„redactat“ după toate regulile şi ingredien-
tele de un programator, care va continua să
rămână, sperăm, un om viu şi nu o hologra-
mă. O anumită „robotizare“ a poeziei poate
fi percepută şi în ceea ce scriu unii confraţi ai
noştri, români sau de alte naţii. Dar cadenţa
e mai degrabă a unui marş funebru decât al
unuia triumfal.
Gellu Dorian
1. ROMANUL SCHISME
(O tragedie românească),
apărut la Editura Cartea
Românească în 2021, a
fost difuzat în librăriile
din ţară. Se mai găseşte şi
acum. A mai fost difuzat
şi pe reţelele internetului,
online. Fiind, la apariţia
lui, în plină pandemie, nu am făcut nicio
lansare acestui roman. L-am văzut la diverse
tîrguri de carte, însă editura nu a prevăzut,
în promovarea romanului, şi lansări la astfel
de tîrguri sau cu alte ocazii. Nu cunosc cît şi
cum s-a difuzat. Ştiu că eu personal, pentru a
promova romanul, am comandat editurii un
număr de exemplare, am mai cumpărat altele
din librării. În presa literară, romanul a avut
o primire bună, nu pe cît ar fi meritat, dar as-
ta este o altă discuţie. Apoi, cartea de poezie
La locul meu, apărută anul trecut la Editura
Rocart, am difuzat-o eu pe unde s-a putut,
iar editura a difuzat un număr de exemplare
prin librăriile cu care colaborează. De ase-
menea, nu cunosc cît şi cum s-a difuzat. Nu
ştiu dacă librăriile au făcut comandă la aceste
ultime două cărţi ale mele. Ştiu că editura
nu a făcut promovarea cărţii aşa cum fac alte
edituri cu cărţile pe care le publică. Cum
însă bibliotecile, în teritoriu, sunt arondate,
prin directorii lor, majoritatea, nu toate,
politic, sunt convins că biblioteca judeţeană
din oraşul în care locuiesc nu a comandat
nici un exemplar, eu fiind indezirabil ohranei
pesediste locale.
Cît priveşte culoarul „editură-librărie“,
cred că doar edituriile mari, care şi-au dez-
voltat reţele proprii de difuzare, cum ar fi
Humanitas, de exemplu, cartea apărută la
aceste edituri circulă, poate fi găsită peste
tot, chiar şi la librăriile care au rezistat din
vechea reţea de difuzare a Centrelor de Li-
brării din ţară. Celelalte edituri, la care de
regulă apar scriitorii români, cei mai mulţi,
în afară de cei care apar la Humanitas, la
Polirom, Trei, Nemira, Curtea Veche şi cam
atît, nu difuzează cartea, pe care, în special,
o editează în regia autorului, căruia i se pun
exemplarele din carte în braţe şi i se spune să
se descurge singur, încît, dacă te interesează
ceva, cu greu poţi găsi cărţile acestor scrii-
tori, care trimit şi ei cărţile unor prieteni,
unor critici, la reviste şi cam atît. Apare ast-
fel un mare hiatus în ce priveşte informaţia
despre apariţia cărţilor scriitorilor români,
şi asta şi din cauză că la Biblioteca Naţio-
nală a României, depozit legal, alături de
alte şase biblioteci din ţară, nu mai există
serviciul Bibliografia României, în care să
fie consemnată orice apariţie editorială,
conform acelei legi care-i obligă la aşa ceva
pe editori şi pe bibliotecarii acelor servicii
din bibliotecile ce sunt şi depozite legale.
Cam asta e situaţia pe acest culoar.
2. DA, INTERNETUL a devenit depozitul în care
poţi găsi orice carte care ajunge în acel spaţiu
virtual, dar real din acest punct de vedere,


Ancheta Anul XXXIV, nr. 4 (395), 2023 • 9


de difuzare, prin depozite fizice existente, fie
Librex, fie Litera, ori alte servicii directe ale
editurilor mari, devenind astfel, internetul,
difuzorul garantat şi, din păcate, sau din
fericire, singurul. Ori, dacă se extinde reţea-
ua de căutare, prin Amazon sau Elefant. Pe
lîngă acestea, pentru a fi rezolvată difuzarea
cărţii scriitorilor români, la fel de bine cum
se difuzează cartea străină, ar trebui reînfiin-
ţată Colectura bibliotecilor, formă clasică de
difuzare sigură a cărţii. Or, acest lucru, în-
tr-un sistem de capitalism sălbatic de la noi,
aşa ceva pare imposibil de realizat, deşi acest
lucru este foarte uşor de pus pe picioare, şi
atunci ar avea de cîştigat toată lumea, nu s-ar
mai risipi bani pe proiecte minore de editare
şi de achiziţie de carte, dovedite pînă acum
dezastruoase, ineficiente.
3. NU, TÎRGURILE de carte, nu sunt suficiente
pentru promovarea cărţii scriitorului român,
nici pentru valorificarea eficientă a editării de
carte. Doar editurile mari au de cîştigat aici,
edituri care, s-a dovedit, publică puţină carte
semnată de scriitori români, încît editurile
mici, care editează cartea majorităţii scriito-
rilor români, nu fac faţă costurilor pe care
aceste tîrguri le impun. Tîrgurile au devenit
locuri de întîlnire a scriitorilor cu publicul
cititor. Dar şi aceste întîlniri s-au dovedit
neproductive, un soi de trecere în revistă a
unor succese şi a foarte multor eşecuri.
4. A M RĂSPUNS mai sus: Colectura bibliote-
cilor. Pe lîngă aceasta, instituirea Agentului
Literar, o meserie care trebuie să intre în
conştiinţa scriitorilor români şi mai ales a
editorilor, care cred că PR angajat la secto-
rul difuzare al editurii îl poate înlocui pe
agentul literar. Nu-l poate şi nu are cum să-l
înlocuiască! Dar pentru asta trebuie o lege,
apoi această meserie să apară în nomenclato-
rul Codului Muncii, aşa cum a intrat meseria
de scriitor, de bibliotecar, de librar. Sunt
chestiuni care ne lipsesc şi care, înfiinţate, ar
putea rezolva această problemă, care face, de
cele mai multe ori, ca relaţia scriitor – cititor
să fie una foarte anevoioasă.
5. GLUMIND, EXACT ca premierul României
în faţa robotului Ion. Actul de creaţie este
unul individual, fizic, natural, ce ţine de
talent, formare umană, cultură, social, lume,
de tot ceea ce este palpabil. De inteligenţa
artificială, scriitorul se poate folosi, aşa cum
se foloseşte editorul, librarul. Ea nu poate
crea o operă literară, chiar dacă, să zicem,
că s-ar ajunge la un astfel de produs. Acesta
nu va fi altceva decît un hibrid, un surogat,
care va fi dat uitării. Nu-i bai, că uitării, după
cum se vede, sunt daţi şi foarte mulţi scriitori
care au creat cu mintea lor opere de reală
valoare estetică, literară, fără de care, s-a do-
vedit, cultura unei ţări ar fi mai săracă. Însă
aceasta, cultura unei ţări, din păcate, ajunge
pe mîna viruşilor politici, aceia care au creat
acum la noi o epidemie catastrofală, ce se do-
reşte perenă, încît, după cum se vede, fondul
acestei culturi e pus în pericol, iar odată cu
el şi identitatea naţiei în contextul evoluţiei
omenirii. Nu, nu mă sperie cîtuşi de puţin
inteligenţa artificială, ci proasta inteligenţă
ajunsă la apogeul conducerii politice, mult
mai periculoasă şi de speriat în sensul cel mai
profund al acestui cuvînt şi al sentimentului
de teamă. De această inteligenţă asimptoma-
tică mi-e frică, nu de inteligenţa artificială,
pe care o poţi folosi după ce o cumperi, în
timp ce pe cealaltă, deşi pentru ea plăteşti
foarte scump în faţa cutiei cu voturi, n-o mai
poţi vinde nimănui, nici n-o mai cumpără
nimeni, iar ţie îţi devine inutilă, iar efectele
aceste epidemii de prostie umană se văd de
la o zi la alta.
10 • APOSTROF
Mircea Popa
A RĂSPUNDE LA între-
bările Dvs. presupune
mai întâi o examinare
a situaţiei culturii cărţii
şi a scrisului la ora de
faţă. Acesta a ajuns, după
opinia noastră, într-un
impas regretabil, întrucât
niciun factor de decizie
oficială nu a mai luat în serios de multă
vreme această carenţă a vieţii literare de azi,
foarte activă într-o zonă de slabă valoare
literară, precum apariţiile din revistele Li-
gii Scriitorilor şi a unor ONG-uri de toate
soiurile, încât se scrie mult şi de toate, fără
un minim nivel de autocenzură culturală şi
o informare prealabilă asupra subiectelor.
A avut loc o extindere aproape periculoasă
a culturii pe orizontală, dar marile succese
şi recunoaşteri se lasă încă mult aşteptate.
Dar mai bine aşa, decât să meargă omul la
cârciumă! Se scrie mult, apar cărţi de toate
categoriile, într-o inflaţie ciudată, de refugiu
al oamenilor din faţa asperităţilor vieţii, şi
de apărare a eului de agresiunea politicului,
dominant până la saturaţie pe toate canalele
mass-media, profitând, pe de altă parte, de
lipsa unei critici responsabile şi eficiente.
Cărţile apar într-un tiraj simbolic între 50 –
150 de exemplare, după curajul şi buzunarul
autorului, iar difuzarea este lăsată pe mâna
autorilor, care-şi oferă producţiile lor edi-
toriale familiei, cunoscuţilor şi prietenilor.
Cât despre critică, aceasta este acceptată doar
dacă este laudativă, şi, dacă mai pică şi un
premiu, însemnează că ai reuşit să pătrunzi
în lumea specializată a clanurilor, care dic-
tează totul şi dirijează totul. Nici măcar
Uniunea Scriitorilor sau Ministerul Culturii
nu se mai implică de mult în acest spaţiu de
terra deserta a literaturii şi culturii, în care
rapsozii populari şi maneliştii au devenit mai
importanţi decât scriitorii, acest lucru vă-
zându-se clar cu prilejul deceselor lui Eugen
Simion şi D. R. Popescu. Politicul de mahala
a invadat totul, cu certurile nesfârşite legate
de nimicuri, pe când la adevăratele proble-
me, precum cea a pădurilor, a facturilor, a
furtişagurilor de proporţii, închid ochii şi se
fac că nu le văd. Ţin morţiş să-i plătească cu
salarii şi pensii exorbitante pe magistraţi, ca
să-i poată controla şi să facă din sistemul ju-
diciar un domeniu bine controlat. Noroc că
pe noi, scriitorii, ne-au uitat şi nu ne taie din
nou dreptul la cuvânt liber, ştiind, desigur, că
producţia literară e atât de costelivă, încât nu
ajunge nici măcar în toate bibliotecile ţării, ci
doar la cele zece cu depozit legal, care trăiesc
de ani de zile doar graţie acestui sistem. Ne
descurcăm greu şi cu informaţia privind no-
ile apariţii, totul reducându-se la zgâlţâirea
din când în când a Internetului, deoarce ni-
cio revistă literară nu şi-a asumat dreptul de
a deschide o rubrică permanentă de apariţii
editoriale noi. Unele dintre ele mai folosesc
metoda de „Cărţi primite la redacţie“, ceea
ce e bine şi salutar. Dar la vânzarea şi cum-
părarea de cărţi am ajuns la cel mai slab nivel
din toate epocile, deoarce tot mai puţini inşi
intră în librărie, tot mai puţini inşi cumpără
o carte, ignorând inclusiv gazetele cu nu-
mele morţilor cunocuţi. Singure redacţiile
revistelor mai primesc noi apariţii, trimise,
evident de autori, care au naivitatea să creadă
că poate cineva de acolo va arunca un ochi
peste ele, consemându-le sau comentându-le.
Cei cu bani (politicienii) nu citesc, pentru
că plagiază sau plătesc pentru asta altora.
Cei din branşă, mulţi-puţini, aşteaptă să le
dăruieşti cartea, cum aştepţi şi tu, la rândul
tău, cărţile altora. Acest proces de economie
casnică, închisă, s-a generalizat peste tot,
iar eu procedez la fel ca toată lumea: plătesc
unei edituri un tiraj de o sută exemplare, cel
mult. Tirajul îmi este livrat în totalitate, iar
eu, într-o săptămână-două, am cu ce mă
ocupa scriind dedicaţii, plătind expedierea
la poştă şi aşteptând cu sufletul la gură opi-
niile superlative, care nu mai vin. Împart,
după simpatii şi afinităţi, câteva exemplare
prietenilor, apoi cunoscuţilor şi vecinilor,
iar restul îl păstrez, spre a-l lăsa moştenire
urmaşilor, cu speranţa că poate, pe vremea
lor, când cartea se va scrie singură, electro-
nic, vor putea face un grătar bun într-o seară,
folosind cărţile mele drept combustibil. În
librării nu se poate ajunge, deoarece sistemul
e astfel conceput, încât să nu fie în avantajul
scriitorilor, percepându-se o taxă de difuzare
cu mult peste preţul cărţii, iar atunci când o
primesc, editurile şi-o însuşesc, ca pe un bo-
nus ce li se cuvine. Despre târguri nici vorbă,
deoarece multe din aceste edituri nici nu mai
participă la ele. Mai rămâne, singură spranţă,
anticariatul. De multă vreme, poate chiar de
un deceniu, trec zilnic pe strada Şincai în
drum spre BCU şi pe treptele unei clădiri îmi
sare în ochi un mic anticariat, al cărui pro-
prietar aşteaptă cu resemnare, cu orar bine
stabilit, ca măcar cineva să fie curios ce cărţi
adăposteşte. Tineri şi bătrâni, trec nepăsători
pe lângă comoara lui de cărţi, dar, de când
îl ştiu eu, el stă zilnic neclintit la postul lui
de veghe, schimbând zilnic cărţile expuse,
în speranţa că se va opri cineva să-i ceară
ceva. Nimic!. Am speranţa că voi găsi şi eu
un asemenea paznic devotat şi că, după ce nu
voi mai fi, cărţile mele vor continua să existe
în rafturile unui mic buchinist, nepăsător la
grija zilnică, la criza ecomică, la pandemie
şi la războiul extern al lui Putin, susţinând,
cu măreaţă speranţă, victoria cuvântului şi
a gândului, dincolo de ideea de „stat eşuat“
(dar cu călătorii de plăcere, din Japonia,
Singapore şi Dubai!), dincolo de analfabe-
tismul monstruos, cu care ne întâlnim la
fiecare pas, cât şi de lozinca ce ne sfidează
cu minciuna ei, despre „România educată“ şi
chiar dincolo de cei peste 500 de „doctori“,
făcuţi prin sistemul Gabriel Oprea, doar ca
să mai ia o bucăţică mai mare din banii aceia
puţini şi nenoroiciţi, destinaţi unei societăţi
nefuncţionale, în care scriitorul e un element
inutil, un mic paria şi încurcă-lume, de care
nimeni n-are nevoie. Mă şi întreb dacă lui
Ponta i-a cerut Anaful să restituie banii pri-
miţi în contul falsului doctorat? Iar noi, cu
tirajul de 50 de exemplare al cărţilor noastre,
n-avem nici măcar şansa supravieţuirii de azi
pe mâine. Ce glorie naţională, ce eternitate!!!
Doar speranţa postumităţii.
Lucian Vasiliu
1. EXCEPTEZ A NTOLOGIA
de poeme, trilingvă, apă-
rută în 2021, editată de
Asociaţia Scriitorilor din
Shanghai. Traducerile
în engleză sunt semnate
de Olimpia Iacob şi de
americanul Jim Kacian,
în chineză de Pei Hua.
Prin urmare, consemnez doar cele două
ediţii din cartea Cod numeric personal, apă-
rute în 2018 la „Cartea Românească“ şi,
respectiv, 2019 la Cartea Românească Edu-
caţional. Au comentat volumul, între alţii:
Ion Pop în Steaua, Mihai Cimpoi în Apostrof,
Maria Pilchin, Arcadie Suceveanu, Grigore
Ancheta
Chiper în revistele din Chişinău – Româ-
nia de Est, Emilian Galaicu-Păun la Radio
România Liberă, Grete Tartler în Luceafă-
rul de dimineaţă, Gabriela Gheorghişor în
România literară, Horia Gârbea în Neuma,
George Vulturescu în Poesis, Gabriel Nedelea
în Ramuri, Adrian Alui Gheorghe şi Mircea
Bârsilă în Argeş, Ioan Holban în România
literară, Cornel Ungureanu în Orizont.
Problema spinoasă a difuzării rămâne
deschisă în economia de piaţă a Europei de
Est. Mai avem de învăţat, mult mai este de
lucru!
Proba de obstacole încă nu este trecută.
Ar trebui mult spaţiu tipografic pentru a
detalia.
2. I NTERNETUL SALVEAZĂ, treptat, treptat
multe dintre vulnerabilităţile contempora-
neităţii. Inclusiv în Timpuri covidiene! Ne
aprovizionăm astfel nu numai cu miere de
albine sau roşii autohtone, din surse mai
sigure, dar şi cu volume din Japonia sau
Canada. Soţia mea a comandat, recent, în
formulă internaută, volumul Michel Sora
(Mihai Şora), Du Dialogue intérieur. Frag-
ment d’une Anthropologie Métaphysique, Paris,
Gallimard, 2e édition! O raritate, pentru o
profesoară de franceză şi pentru o iubitoare
de colecţie NRF „La jéune philosophie“, anii
1940.
3. URMARE UNOR cursuri de management
cultural în capitala Belgiei şi a contactului,
impresionant, cu Târgul/ Salonul/ Forumul
cărţilor, în Bruxelles, revenit în Iaşi, am
pornit, practic, în entuziasm de începător,
primul Târg/ Salon/ Forum al cărţilor din
România, la Muzeul „Eminescu“ din Co-
poul Iaşilor, cu Primăria (Constantin Simi-
rad), cu Centrul Cultural Francez (Georges
Diener), cu poeţii Cezar Ivănescu şi Mihai
Ursachi şi colegii de la Muzeul Literaturii şi
de la Centrul de Librării (ulterior SEDCOM
LIBRIS S.A.).
A fost un bun început, urmat de ediţii
din ce în ce mai reuşite, sub titulatura
LIBREX IAŞI, într-o completare fericită
cu GAUDEAMUS, BOOKFEST şi alte
instituţii (DA!) de promovare a autorilor,
cărţilor, editurilor, tipografiilor, librăriilor,
bibliotecilor, anticariatelor, presei culturale
etc.
În chestiunea publicităţii, mijloacele de
informare în plină expansiune ajută din ce în
ce mai mult exprimarea culturală.
4. SUGESTII, DA, fulgurant, cumva criptat:
Revenirea la spiritul critic: programul re-
vistei Dacia literară (Iaşi, 1840), Titu Maio-
rescu, Garabet Ibrăileanu, Eugen Lovinescu
ş.a.m.d.; reînvierea instanţelor (desigur, nu
ca în regimurile totalitare, extrem politi-
zate), a filtrelor axiologice, dependente de
fiecare dintre noi (tipografiile să nu se reco-
mande ca edituri, editurile să evite excesele
comerciale, să cultive valori, nu subcultură
etc.); stimularea achiziţiilor de carte, foarte
selective (nu în context de jocuri şi interese
cumetriale), în cazul bibliotecilor publice
(academice, judeţene, municipale, până la
cele şcolare); stimularea lecturii profesori-
lor. Cunosc profesori de matematică sau de
chimie mai aproape de actul lecturii (carte,
presă culturală, emisiuni radio-tv de calitate)
decât mulţi dintre dascălii de gramatică şi de
literatură; promovarea creativităţii în limba
română, fără a neglija (dar nici a exagera)
traducerile de calitate; sancţionarea, cu toate
mijloacele, a imposturii, a complicităţilor
păguboase pentru cultură în general.
5. FOLOSITĂ CU MĂSURĂ, inteligenţa artificia-
lă (AI) ne poate ajuta incredibil, în zona edu-
caţiei civice, sanitare, alimentare, a detectării
ştirilor false şi a dezinformării etc.
Ancheta
În exces experimental, AI poate dăuna
umanităţii. Personal, prefer mersul pe jos,
înotul, bicicleta! Şi jocul blagian: Sapă, frate,
sapă, sapă/ Până dai de stele-n apă!
Gabriel Coşoveanu
1. R ĂSPUNSUL E DE TIPUL
blowing in the wind,
vorba cântecului. Ca să
evit diverse analogii care
îmi vin în minte, poate
simandicoase, sau, să
zicem, escapiste, încerc
să fiu pragmatic. Sau,
cel puţin, sincer. Cel mai
recent volum publicat l-am plătit, şi nu cu-
nosc beneficii din asta. Nici nu mă aşteptam.
Cumva, am o satisfacţie, acolo, intelectuală,
sau, mai ales, profesorală, că, totuşi, cartea
a ajuns la foşti studenţi, care, fideli dome-
niului, au împărtăşit-o elevilor lor. Ceea ce
nu e puţin. Nu cred că există, din păcate, un
traseu urmăribil, în mod real, între editură şi
librărie. De ce? Trebuie să răspund, pentru că
aşa m-am angajat în ancheta dumneavoastră:
din motive politice. Cui îi pasă de cultură
în ţara asta? Câtorva profesori, secundari
sau universitari, mulţi nefiind înregimentaţi
politic. Cum e şi cazul subsemnatului.
2. A M CEA MAI PROASTĂ părere despre piaţa
virtuală. Deşi am cumpărat destule cărţi
în formatul acesta, adică nu sunt, totuşi,
habotnic, cred că răsfoitul cărţilor în librărie
reprezintă libertate curată.
3. ACEA PUBLICITATE e insuficientă, sufocată
fiind de scandalul politic.
4. CONCRETĂ? DA, ÎNSĂ e, cum să zic, hime-
rică. Ar însema să dăruieşti tu, ca autor, sau
să donezi. Asta înseamnă să dispui de bani.
Scriitorul român de azi, din câte ştiu eu, nu
prea e milionar. Practic, eu mi-am trimis pe
traseu toate cărţile gratis. Au ajuns, au fost
citite, şi transmise pedagogic. Pentru mine,
cu acest feed- back, a fost destul.
5. CÂND VĂD CE bazaconii poate produce
Chat Generative Pre-Trained Transformer,
nu mă simt deloc bine, nici ca om, nici ca
umanist. Cultura se face, s-a făcut, cu truda
minţii umane, cu un penel, o daltă, o vizi-
une. Da Vinci sau Michelangelo, să zicem,
ar fi avut nevoie de asemenea cârje tehno-
logice? Mie mi se pare reprezentativ că un
calculator, mă rog, dotarea lui performantă,
a răspuns (informaţia e veche, a apărut peste
tot în lume) cum că, fără utilaje moderne,
fără beton sau structură armată, nu era po-
sibil să contruieşti o catedrală gotică în Evul
Mediu. Se întâmplă că programul informatic
spune una, dar, contrar rapoartelor tehnice,
acele construcţii există. Nu am ceva contra
IT-ului, am prieteni în domeniu. Dar mi se
pare că netul e bun pentru informare rapi-
dă, dar nu poate gândi în locul nostru. De
aceea, ideea cu inteligenţa artificială mie îmi
sună a pericol pentru natura umană. Riscă să
devină o formă de deresposibilizare, de de-
bilizare a creierului, ceea ce cam echivalează
cu un început de dezumanizare. Aş da două
exemple, celebre, de tip avertisment. Ambele
cu solid fundament filosofic: seria cu roboţi
a lui Isaac Asimov şi romanul lui Arthur C.
Clarke, 2001: Odiseea spaţială. Dacă nici as-
tea nu te pun pe gânduri... Dar, sigur, diverşi
entuziasmaţi, chiar extaziaţi de posibilităţile
„minţii“ artificiale, ar trebui, mai întâi, să le
citească.
Leo Butnaru
1. FIIND RECUNOSCĂTOR
editurilor care îmi publi-
că un volum sau altul, în-
ţelegând situaţia dificilă,
poate chiar catastrofală
de pe piaţa cărţii, împre-
ună cu directorii respec-
tivelor instituţii căutăm
o formulă mai adecvată,
compatibilă şi reciproc convenabilă. Plus
că, nu o singură dată, directorii sunt chiar
colegii, prietenii noştri. Să zicem, Mircea
Petean („Limes“), Andrea H. Hedeş („Neu-
ma“), Lucian Vasiliu (până acum ceva timp,
„Junimea“), Ioan Cristescu („Tracus Arte“),
Nicolae Panaite („Alfa“) îmi oferă un anume
număr de exemplare, de la 20 la 30, aceasta
fiind o formulă mai flexibilă ce ar ţine de ce-
ea ce înseamnă dreptul de autor. Pentru mi-
ne, o atare amicală convenţie este importantă
din considerentul că, fiind editate în dreapta
Prutului (Bucureşti, Cluj, Iaşi...), cărţile me-
le sau cele pe care le traduc au şansa să ajun-
gă a fi prezente şi în stânga Prutului, unde
locuieşte autorul, traducătorul. Prin licitaţii
sau simple achiziţii periodice, ele intră în
Biblioteca Naţională a Moldovei, Biblioteca
Naţională pentru Copii şi Adolescenţi, Bi-
blioteca Municipală „Hasdeu“, mai rar, dar
totuşi – în Biblioteca Academiei. Mă strădui
ca în astfel de instituţii să ajungă şi cărţile
mele traduse şi editate în străinătate. Cu titlu
de donaţie, las cărţi şi prin alte instituţii de
acest gen, în licee, universităţi.
Apoi siguranţa că cele 7-8 exemplare de
carte, pe care editurile sunt obligate să le
depună în Fondul Legal, pot ajunge, unul, la
Biblioteca Naţională a României, altul la cea
a Academiei etc. Pentru că asta e: cel mai si-
gur spaţiu de găzduire, ocrotire şi propunere
a cărţii au fost şi mai rămân a fi bibliotecile
(cetăţile intelectului uman în supremele sale
stări de manifestare creatoare).
Unele volume ale subsemnatului le văd
propuse de librării şi biblioteci online. Sunt
prezente şi în librării obişnuite.
2. UNELE EDITURI din Ţară, dar şi „Saga“
din Israel, vreo două edituri din Rusia, una
din Serbia, alta din Polonia, au plasat cărţi
de ale mele pe portaluri web. Mă bucur, fără
a râvni câştiguri. Astăzi, în România şi...
împrejurimi, din literatură, în special din
poezie, nu se face avere...
3. E UN DOMENIU ale cărui motricitate şi efi-
cacitate ţin de competenţa editorilor. Pe unii
din ei îi admir şi le sunt recunoscător. Fiind
solicitat, particip la evenimentele organizate
în cadrul târgurilor de carte, care reprezintă,
de fapt, o trecere în revistă a activităţii editu-
rile româneşti şi nu numai (cărţi prezentate
de ţări invitate) pe durata unui an.
4. Î N MEDIUL NOSTRU literar nu au cum se
implica şi agenţii de carte, deoarece, într-un
spaţiu atât de restrâns, nu ar câştiga nici ei,
nici autorii pe care ar încerca să-i promoveze.
Eu mă mulţumesc cu mai puţin – cu drumul
cărţilor mele de la editură spre biblioteci şi
pâlpâitoarea speranţă că acolo, posibil, unii
cititori mai de... formaţie clasică să le solicite.
Iar cei care intră prin librării şi, eventual, ies
din ele cu cărţi pe care le-am scris, sigur că
mă bucură.
Şi totuşi, o sugestie: să conştientizăm,
deja fără reticenţe, că literatura, cartea „mi-
grează“, se instalează în spaţiul virtual. Inclu-
siv în audio-spaţiu (la noi mai puţin, în unele
ţări e deja o condiţie sine qua non, cu oferte
de mii, sute de mii de tomuri). Audio-lec-

Anul XXXIV, nr. 4 (395), 2023 • 11
 ai reuşit. Dar procedez aşa pentru că eu ră-
tura concurează serios cititul cu vederea.
Argumentele, informaţiile le-am sintetizat
într-un amplu eseu, publicat în „România
literară“, concluzia fiind că internetul e şi el
deja un mediu firesc de existenţă a(l) cărţii,
literaturii. Sigur, un altfel de mediu. Adică,
încă unul. Şi nu unul... în plus. Nu trebuie să
deplângem destinul cărţii pe hârtie că, chi-
purile, ea va dispărea, ci să-i oferim şansa să
cunoască o viaţă deplină şi în acest alt mediu:
virtual, cibernetic. Unde cartea valoroasă pe
hârtie poate deveni o audio-carte, ce înles-
neşte lectura, recitirile marilor opere.
5. I NTELIGENŢA ARTIFICIALĂ (care „va crea“)
va fi cam în aceeaşi situaţie cu inteligenţa
creatoare firească, naturală, umană. Însă
în sfera ei vor fi cu mult mai puţine emoţii
legate de editarea, difuzarea operei, operelor.
Astea vor rămâne tot în seama omului... viu,
a programatorilor care dau teme, subiecte,
indicaţii etc. respectivei inteligenţe artificia-
le, dacă se vor ambiţiona ca rezultatul muncii
„discipolei“ lor (inteligenţa artificială) să fie
cunoscut altora – cititorilor, exegeţilor, sănă-
toşilor, demenţilor. Ar putea fi un spectacol
captivant şi el, incluzându-se în vechiul ca-
non: Theatrum mundi.
Kocsis Francisko
1. ULTIMA CARTE publica-
tă a fost Atelierul de pipe
şi tutun la Cartea Româ-
nească. Nu-i cunosc „des-
tinul de piaţă“, editurile
nu au obiceiul de a te in-
forma, o dată pe an, cum
stau vânzările, în ce reţele
de difuzare a intrat cartea
şi ce interes stârneşte. Am putut urmări doar
receptarea critică de care a avut parte şi pot
să spun că este cartea care mi-a adus cele
mai mari satisfacţii, chiar dacă a rămas „mai
prejos“ decât Un roman într-o gară mică la
numărul de cronici (peste 20), însă autorii
lor se află printre cei mai prestigioşi critici ai
momentului. Aşa se face că volumul a primit
şi premiul pentru cartea de proză pe anul
2021 a Uniunii Scriitorilor din România.
A atins deci nivelul maxim la care puteam
aspira. Referitor la librăriile din care poate fi
achiziţionată şi dacă ele se află răspândite în
toate zonele ţării, n-aş putea da un răspuns.
Mai degrabă nu. Deduc asta din faptul că am
fost căutat de un cititor dintr-un municipiu
din sudul ţării ca să-mi spună exact lucrul
acesta, că nu se găseşte cartea în tot oraşul.
Am glumit, spunând că a întârziat, probabil,
şi că s-au vândut toate exemplarele mai îna-
inte de a se duce el la librărie. Ce obstacole
apar? Toate cele imaginabile!
2. Î NTR-ADEVĂR, e o cale tot mai frecventată
de doritorii de carte, inclusiv de mine, pen-
tru că oraşul are puţine librării şi nu se apro-
vizionează cu toate genurile, mai ales liricul
e greu de găsit. Librarii de azi cred – pe drept
cuvânt, probabil – că „literatura grea“ nu are
căutare, are şi un preţ prea piperat, pe când
cea mai accesibilă, „de amor“, de aventuri şi
poliţistă, se vinde mai bine. Fiind un obişnu-
it al librăriilor, aflu multe de la vânzătoare,
m-am „prins“ şi cum trebuie să procedezi
ca să ţi se aducă titlul dorit: treci de câteva
ori, mai înainte de apariţie, dacă ştii că se va
tipări, te interesezi dacă nu cumva a apărut,
dai şi puţinele informaţii necesare şi laşi alu-
atul să dospească. Mi-a reuşit de multe ori.
Peste câteva săptămâni, poate o lună, când
intri în librărie şi eşti întâmpinat cu zâmbete,
12 • APOSTROF
mân mai mult în „zona conservatoare“. Însă
autorii tineri, cei născuţi şi crescuţi odată
cu tehnologia, pot profita de această imensă
facilitate, se pot face cunoscuţi şi pot să-şi
şi vândă, probabil, cărţile. Dar am aflat, de
pildă, că una dintre cele mai vândute cărţi pe
această cale e un produs îndoielnic. Dar un
marketing bun vinde şi...
3. TÂRGURILE SUNT binevenite şi pentru
noutăţile pe care le aduc la standuri, dar mai
ales pentru atmosferă, pentru cele câteva
zile de iluzii culturale, de izgonire a griu-
lui cotidian şi pentru carminul din obrajii
copiilor duşi la târg de către unii dintre
învăţătorii şi profesorii lor. E reconfortant
şi dătător de speranţă să vezi înghesuiala
celor mici la standuri, felul în care răsfoiesc
volumele, cum turuie, cum „gura nu le ta-
ce“, că de multe ori te dau la o parte fără să
ţină seama de înălţimea ta. În târgul nostru
toate manifestările acestea se desfăşoară în
somptuosul foaier al Teatrului Naţional,
aduc un aer de sărbătoare aproape la fel de
animat ca la târgurile de Crăciun. Aici se
cere povestită o întâmplare pe care o ştiu
de la organizatorul breslei cărţii maghiare.
În prima zi de târg, pe scara în spirală care
urcă la loje, un copil de vreo doisprezece
ani, decent îmbrăcat, s-a aşezat pe o treaptă
cu o carte în mână şi a început să citească,
la nici o oră după deschidere. După un timp
şi-a dezbrăcat paltonaşul şi a fost atât de ab-
sorbit de lectură de parcă forfota din jur nici
n-ar fi existat. A citit fără să se mişte până la
amiază. Atunci a închis cartea, s-a ridicat, a
dus-o înapoi la standul căreia îi aparţinea şi
a plecat. S-a dus, probabil, la masă, pentru
că peste vreo două ore a apărut din nou pe
scară, aproape în acelaşi loc, cu aceeaşi carte
în mână, continuând lectura. Nu putea să
nu atragă atenţia. Organizatorul l-a lăsat să-
şi termine lectura, dar a rugat pe cineva de
la standul de la care luase cartea să-l anunţe
când vede că e pe sfârşite. Mai avea câteva
pagini când s-a apropiat de el şi l-a felicitat
şi i-a spus că-i face cadou cartea. A avut de-
cenţa de a nu-l întreba de ce n-o cumpără.
„Preţul multor cărţi e un lacăt“, mi-a spus
prietenul acesta, organizator al târgului.
Sunt sigur că prin gestul său a câştigat un
prieten pe viaţă al cărţilor.
Prin scurta poveste am spus cam tot ce e
de spus despre târguri. De adăugat ar fi doar
gustul amar pe care îl simţi la vederea prea
multor titluri pe care nu le poţi cumpăra, nu
eşti nabab nici în luna aceea, nici altă dată.
Dar spectacolul e admirabil.
4. DA, AM! Am mai spus asta în repetate
rânduri: trebuie, în sfârşit, să ne maturizăm,
să nu mai credem că autorul trebuie să se
transforme şi în manager al produsului său.
Trebuie să-şi ocupe locul, interfaţa dintre
autor şi cititor, agentul de carte. Ar trebui
să apară, în sfârşit, şi la noi omul care să
aibă un portofoliu de câţiva autori de un
anumit profil pe care să-i promoveze, să le
organizeze întâlnirile, manifestările, publi-
citatea şi, bineînţeles, vânzarea cărţilor. Ştiu
că va mai dura până îşi va face apariţia. Câtă
vreme modelul actual de editare a cărţilor,
în regim mai mult autofinanţat, cu editori
care tipăresc, dar nu au nicio reţea de dis-
tribuţie, cartea este condamnată să rămână
în familie şi în cercul de prieteni. Iar autorul
se va amăgi pe propriii bani că îmbogăţeşte
cultura naţională. Tinerii apelează la spaţiul
virtual pentru diseminarea creaţiei, o şi fac
fără reţinere, însă aici simţul critic şchiopă-
tează de prea multe ori, toţi se simt nişte icari
şi riscă fără sfială experienţa prăbuşirii. Cei
mai mulţi trăiesc numai cu iluzia zborului,
a înălţării. E un spaţiu în care contaminarea
e negativă. Dătător de energii fals pozitive.
Dar nu-i exclus să zboare printre icari şi al-
batroşi.
5. CÂT SE POATE de confortabil, pentru că nu
mă văd ameninţat, nu cred că se poate ridica
până la nivel concurenţial. Chiar dacă va fi
în stare să structureze o frază impecabilă, ea
va fi rece, nu va purta emoţia şi sensibilitatea
unei fiinţe vii, cu trecut, prezent şi speranţe
de viitor. Fără să ştie şi să înţeleagă ce-i bu-
curia de a avea nepoţi. Inteligenţa artificială
e un succes uman remarcabil, o creaţie, dar
nu un creier independent dublat de suflet şi
complexul atribut senzorial care înseamnă
viaţă. Eu, umanul, pot nuanţa de câte ori
vreau un sentiment, o acţiune, o stare, am
la dispoziţie mii şi mii de posibile asociaţii,
în funcţie de intensitatea sentimentelor,
senzaţiilor, raţionamentelor, mă pot zugrăvi
şi retuşa în funcţie de ele. Un program nu
e viu. Mă voi teme de inteligenţa artificială
numai când va fi în stare să se reproducă, să
nască, să crească şi să educe programe noi.
Atunci va fi vai!
Olimpiu Nuşfelean
„Cu piaţa noastră de carte,
cu valorile culturale în
continuă destrămare, fără tendinţe
de refacere concretă, poţi să stai
în cap, ca scriitor, şi tot nu vei găsi
o soluţie prin care să-ţi vinzi cărţile
şi să trăieşti din scris!...“
1. NU POT VORBI de un
„destin“ de piaţă al cărţi-
lor mele, avînd în vedere
tirajul, restrîns, şi felul
cum funcţionează piaţa de
carte „actuală“ şi autohto-
nă de la noi. În privinţa
obstacolelor ce apar pe
culoarul labirintic dintre
editură şi librărie, nu pot avea de asemenea
păreri, deoarece nu văd niciun obstacol. Nu
văd obstacole, deoarece nu văd niciun cu-
loar. Care culoar? Nu există, pentru mine,
dar, cred, pentru un număr semnificativ de
scriitori, care, deşi se iau foarte în serios, nu
prea se văd luaţi în seamă de cititori, prin
intermediul librăriilor. Care librării? Deşi
există şi librării foarte bune, dar puţine…
Librăriile se ascund tot mai mult în spatele
sectoarelor de papetărie. Vînd unelte de scris,
dar mai puţine „obiecte“ de citit, mai ales
din spaţiul autohton. Se confruntă mereu cu
diverse dificultăţi financiare. Cîndva, după
revoluţie…, la deschiderea unei noi librării în
Bistriţa, Andrei Pleşu, pare-mi-se ministru pe
atunci, a fost întîmpinat cu feciori călare pe
cai cu ciucuri. Respectiva librărie e de mult
oale… şi alte magazine… Nu putem vorbi,
deocamdată, de un culoar între editură şi bi-
bliotecă, deoarece în mentalul nostru cultural
nu e configurat aşa ceva.
2. I NTERNETUL POATE fi o soluţie. Nu am
încercat-o, deocamdată. Din inerţie? Din
rămînerea sufletului meu încă sub influenţa
imaginarului desuet, cu librării de hîrtie?
Din necunoaşterea exerciţiului financiar
legat de o asemenea practică? Iar dacă o edi-
tură îţi pune cartea pe Internet, îţi dă oare
socoteală despre un asemenea gest? Există
scriitori care îşi difuzează, chiar vînd cărţile
pe internet. Îi apreciez. Se constituie ca mo-
dele. Deocamdată, folosindu-mă de internet,
îmi trimit cărţile spre cîţiva prieteni, spre
Ancheta
cunoscuţi, spre unii critici literari, care nu
toţi sînt familiarizaţi cu internetul. E strict
treaba lor.
3. TÂRGURILE DE CARTE sînt şi ele o altă so-
luţie privind difuzarea. Cu toată tehnologia
pusă în seama informatizării, sînt totuşi
destul de departe de… provinciile literare. E
greu să le urmăreşti propunerile pe viu. Şi nu
toate editurile ştiu cum să promoveze cartea
la un tîrg. Şi nu toate editurile ştiu sau sînt
preocupate să promoveze prin acţiuni efici-
ente cărţile scriitorilor pe care îi publică…
4. SUGESTIA MEA ar bate înspre modelul de
comportament general al omului de azi
şi de aici, în plan social: apariţia unei alte
persoane – nu scriitorul – care să se ocupe
de asta. Există scriitori care nu au în sînge
înclinaţia de a face negoţ cu cărţile lor. În
zona aceasta poate sînt mai activi, la noi şi
deocamdată, veleitarii. După cum îmi spu-
nea cîndva un scriitor mare, serios, dedicat
scrisului: „Nu mă interesează cititorul, cine
îmi citeşte cărţile. Eu (doar) scriu, asta e
meseria şi preocuparea mea!“ Faptul că, la
noi, nu a apărut agentul literar rămîne pen-
tru mine, în continuare, o enigmă. Nu o
să apară degrabă. Nu avem o piaţă de carte
explicit conştientizată. Cu piaţa noastră de
carte, cu valorile culturale în continuă des-
trămare, fără tendinţe de refacere concretă,
poţi să stai în cap, ca scriitor, şi tot nu vei
găsi o soluţie prin care să-ţi vinzi cărţile şi
să trăieşti din scris!...
5. M ISTICA SCRISULUI nu va fermeca iniţi-
ative ale inteligenţei artificiale creatoare
decît într-un mod rudimentar. Inteligenţa
artificială va fi gestionată întotdeauna de un
„inginer“, nu de un scriitor. Ca atare, rezul-
tatul va fi unul ingineresc, nu scriitoricesc,
creativ poate, nu creator. Da, un scriitor ar
putea scrie cu ajutorul inteligenţei artificia-
le, dar cum, în ce mod? Poate spori căută-
rile documentare, poate chiar să scrie mai
mult, dar pentru cine? Ar putea produce un
delir, poate o diaree de cuvinte, în care să
învăluie lumea, dar cu ce se alege scriitorul
sau cititorul, lumea de fapt, din asta? Nu
mă tem de inteligenţa artificială, în postura
de concurentă a spiritului meu creator sau,
mai mult, al scriitorilor pe care îi admir. Ar
putea crea mai multe cuvinte, multe-multe
cuvinte, dar, desigur, fără miez. Miezul
lumii e în mintea omului. În mintea scri-
itorului (alături de care îi am în vedere pe
filosofi, pe artişti în general). Deşi, mai ştii,
cu atîtea euri în produsele alimentare, poate
se alege şi scrisul cu un geamantan burduşit
cu cine ştie ce E-uri care să amelioreze pro-
dusele de librărie, făcînd cărţile comestibile
pentru un public mare şi ignorant, îndulcit
de otrăviri inteligente!...
Radu Găvan
1. LITERA ESTE o editură
mare, aşa că nu a fost
vreo problemă cu distri-
buţia. Acesta mi se pare
un avantaj major când
publici la o editură ma-
re: cititorii ajung foarte
uşor la tine. Nu ştiu ce
obstacole apar în relaţia
dintre editură şi librărie, în privinţa aceasta
ar trebui să se pronunţe reprezentanţii unei
edituri/librării.
2. PENTRU UN AUTOR aflat la început, interne-
tul e cam singura şansă pentru a se promova.
Altminteri, ce să facă – să meargă din uşă-n
uşă ca Martorii lui Iehova? Internetul fiind
Ancheta
însă o imensă piaţă de desfacere, unui autor
necunoscut îi este (foarte) greu să se facă
remarcat, chiar şi în condiţiile în care a scris
o carte excelentă, dacă nu este susţinut de o
editură bună, dacă nu se scrie despre el într-o
revistă cunoscută şi/sau pe un blog mai răsă-
rit, dacă nu îl recomandă o personalitate din
domeniu. Şi toate acestea repetate până ce
necunoscutul capătă o brumă de notorietate
în lumea literară. Văd tot felul de aiureli pro-
movate drept cărţi şi mă deranjează faptul că
undeva, sub muntele ăsta de mediocritate,
nişte autori chiar buni se chinuie să răzbeas-
că. Unii reuşesc, alţii se pierd, cine ştie câte
opere extraordinare zac pe undeva pentru
că azi nu prea mai e timp decât pentru ce
se vinde, iar ce se vinde uneori e un nimic
ambalat frumos.
3. VĂD TÂRGURILE de carte ca pe nişte vârfuri,
la târg au loc cele mai importante lansări,
te întâlneşti cu diverşi scriitori, mai discuţi
cu ei, ai şi ocazia să le spui verde în faţă că
nu prea te-au convins prin felul în care s-au
prezentat la cutare lansare sau, dimpotrivă,
cât de mult îi admiri, chit că nu i-ai citit, e
vânzoleală, simţi că trăieşti. Dacă ar fi însă
de ajuns, bănuiesc că-n restul anului nu s-ar
mai face lansări, campanii de promovare şi
aşa mai departe.
4. NU PREA-MI DAU seama la ce impas vă refe-
riţi. Cine vrea să citească o carte anume, o ia
şi-o citeşte. Impasul real, din punctul meu de
vedere, este cauzat de faptul că la noi lumea
fie citeşte prea puţin, fie se îndreaptă mai cu
seamă spre cărţi uşurele, de duminică, ceea
ce nu ar fi ceva rău în sine, criteriul comercial
primează oriunde în lume, dacă ar fi com-
pletat de o atenţie pe măsură îndreptată spre
literatura de calitate.
5. CÂND VINE vorba de scris, chiar nu mi-e
teamă de provocări, şi singurul concurent
real sunt chiar eu. Scrisul e război civil, eu
cu mine, nu altceva. Nu m-am raportat la
colegii mei scriitori, nu prea văd de ce aş
face-o în cazul AI-ului. Mă îndoiesc sincer
că un robot e în stare să surprindă anumite
stări specific umane; că poate fi impecabil
din punct de vedere stilistic sau al struc-
turii, bănuiesc că da, doar că literatura nu
este doar despre fraze meşteşugite, despre
tehnică, despre construcţie, ci şi despre o
anumită viziune asupra vieţii, care nu cred
că poate fi redată în mod mecanic. Despre
situaţii care derivă din alte situaţii, despre
reacţii, despre ambiguitate uneori. Litera-
tura bună este frumoasă aşa cum e, plină
de viaţă, de pasiune, imperfectă, da, însă
profund umană.
Nicolae Turcan
1. A M PUBLICAT, la sfâr-
şitul anului trecut, Că-
utătorul şi crucea sa (Ei-
kon, Bucureşti, 2022),
o carte de fragmente
care s-a bucurat de do-
uă lansări de succes, la
Cluj şi la Zalău. Nu am
văzut-o încă în librăriile
din oraş, însă în librăriile online poate fi
achiziţionată cu uşurinţă şi, de asemenea,
pe site-ul editurii. Nu cunosc detaliile di-
ficultăţilor pe care un volum le întâmpină
în drumul său de la editură către librărie;
ceea ce pot spune, din experienţa persona-
lă, este că durează câteva luni până când
cărţile ajung pe rafturile unora dintre li-
brăriile clujene, în funcţie de contractele pe
care le au cu editurile.
2. I NTERNETUL ESTE, într-adevăr, o soluţie
pentru a-ţi face cunoscute cărţile publicate.
Dat fiind că o parte a publicului cititor s-a
mutat pe reţelele de socializare, e dificil de
conceput un eveniment cultural, o lansare,
de exemplu, care să nu fie anunţată şi online.
În ce priveşte vânzările online, nu cred că în
România putem vorbi de un real succes. Aici
ar intra şi cărţile electronice, atât de uşor de
achiziţionat şi de citit pe o tabletă. Cred că
mai trebuie să treacă un timp până când vân-
zările de carte electronică să le depăşească pe
cele fizice, cum s-a întâmplat cu câţiva ani în
urmă în SUA. Dar cine ştie? Generaţiile care
vin citesc cu mai multă plăcere pe un ecran
decât pe hârtie…
3. NU CRED CĂ publicitatea de la târgurile
de carte este suficientă pentru ca potenţialii
cititori să ia cunoştinţă de titlurile nume-
roase apărute, în pofida faptului că aceste
întâlniri au o viaţă a lor, vibrantă şi extra-
ordinară, în care cititorii se pot bucura de
prezenţa mereu expresivă a autorilor. Însă
dacă adăugăm şi publicitatea online, aceste
evenimente cu public restrâns se pot bucura
de o răspândire mai mare, cu atât mai mult
cu cât transmiterea în direct pe internet a
lansărilor adună adesea mai mulţi partici-
panţi decât ar încăpea în spaţiul amenajat la
târgul de carte.
4. Î N PRIMUL RÂND, m-aş bucura să existe
o platformă care să combine conţinutul si-
te-urilor editurilor în aşa fel încât cititorul
potenţial să poată găsi tot ce s-a publicat
într-un domeniu în ultimii x ani, de exem-
plu. Editurile şi-ar înregistra aici toate noile
publicaţii, cu posibilitatea de a fi vândute.
Ar fi ca un fel de mega-magazin online,
care ar conţine noile apariţii şi posibilitatea
de a fi achiziţionate fie şi doar în versiunea
electronică. În al doilea rând, într-o epocă a
digitalizării, am resimţit dezamăgirea când,
căutând o carte anume apărută la o mare
editură, am aflat de pe site că stocul este
epuizat şi o versiune electronică nu este dis-
ponibilă. Cred că aceste versiuni electronice
ale cărţilor, deloc costisitoare din perspectiva
editurilor, ar putea să suplinească un tiraj
epuizat, spre beneficiul general (al editoru-
lui, autorului şi cititorului).
5. CÂND AM INTERACŢIONAT prima oară cu
ChatGPT, am fost descumpănit, simţin-
du-mă proiectat în apocalipsa autorului. La ce
bun să mai scrii când o unealtă o face atât de
bine şi, conectată la baze de date mai bogate
decât lecturile anevoioase care ne-au populat
mintea, are acces la mai multă informaţie?
La un moment dat, am avut surpriza să
constat că o revistă academică prestigioasă
occidentală a publicat un articol în care cel
de-al treilea autor era chiar ChatGPT! Cu
timpul mi-am revenit, observându-i limitele
şi gândindu-mă că, în definitiv, ar trebui
să tratăm informaţiile pe care ni le oferă
aşa cum tratăm orice informaţie care nu ne
aparţine. Mă consolez deocamdată cu obser-
vaţia că inteligenţa artificială nu e capabilă
să scrie la fel de bine ca un autor adevărat, că
este, în definitiv, un scriitor mediocru. Va fi ea
sfârşitul mediocrităţii sau începutul invaziei
acesteia? Greu de răspuns, mai ales că are
o vârstă fragedă. Dacă unii au făcut-o deja
co-autor, ceea ce urmează ţine de scenariile
SF la care vom participa pe viu. Cert este că
ne aflăm la o răscruce şi avem de-a face cu o
schimbare de paradigmă. Sunt curios cum se
va dezvolta.

Anul XXXIV, nr. 4 (395), 2023 • 13
 4. DA, PRIN VOINŢĂ politică şi implicit culturală
Ştefan Melancu
„Carte frumoasă, cinste cui te-a scris...“
1. VOLUMUL CEL MAI
recent pe care l-am publi-
cat este unul de poezie,
Despre irealul din lucruri
(2017), apărut la Editura
Charmides, la sugestia
poetului Ion Mureşan, cel
care a şi intermediat, în
fapt, publicarea, în condi-
ţiile în care nu cunoşteam pe niciunul dintre
membrii redacţiei. Volumul s-a bucurat de
atenţie (fiind premiat la Cartea anului, de
Uniunea Scriitorilor, Filiala Cluj), cu cronici
la timpul respectiv în revistele de cultură,
inclusiv în două numere ale României litera-
re. „Destinul“ de piaţă al volumul în cauză
nu-l cunosc în amănunt, îl pot doar intui;
finanţat de editură şi primind exemplare
în contul drepturilor de autor, am trimis
protocolul la diverse reviste şi l-am înmânat
(bucurându-mă că o pot face) unora dintre
confraţii scriitori, unor prieteni sau celor pe
care îi cunosc ca buni cititori de literatură. În
privinţa difuzării, ştiu că a fost trimis în ceva
librării din Cluj, probabil şi din Bistriţa (un-
de se află sediul editurii), nu ştiu însă dacă a
fost difuzat şi în alte zone ale ţării. Iar acest
din urmă aspect cred că este un prim nod al
labirintului pe care îl constituie în general, la
noi, relaţia autor – editură – librărie/cititor: e
foarte greu să ştii ce se întâmplă cu cărţile pe
care le publici. E greu mai întâi să ajungi la
editurile cu cota cea mai bună de piaţă, chiar
dacă ai convingerea corectă a valorii pro-
priului scris; e apoi, implicit, piedica ajun-
gerii cărţii tale în librării; sunt după aceea
problemele strict administrative, economice
şi birocratice: librăriile comandă puţin, din
teama neîncrederii în vandabilitate (mai cu
seamă pentru cărţile de poezie, eseistică şi în
general pentru cele scrise de autori români),
dar şi deseori din nepricepere (mulţi dintre
librarii mai noi neavând suficienta cultură
necesară pentru un asemenae rol formator –
şi nu doar job, iar biblioteticile comandând
din ce în ce mai puţin, din lipsă de fonduri,
îndeosebi cele şcolare rămase, din cauza proas-
telor politici educaţionale, efectiv în paragină
în ultimii ani, doar cu titlurile în cea mai mare
parte a lor din cealaltă epocă); şi, peste toate,
se adaugă faptul că se citeşte din ce în ce mai
puţin (noi fiind, şi aici pe ultimul loc, cred, în
clasamentul european al cărţilor citite).
2. INTERNETUL POATE să fie o alternativă, în
condiţiile în care depozitele online (librării,
anticariate, alte platforme combinate) îţi pun
la dispoziţie titluri, unele de negăsit în librări-
ile obişnuite. Intervin însă şi aici aceleaşi difi-
cultăţi generale, precum lipsa banilor pentru
tinerii cititori sau a unui ghidaj valoric (critica
de întâmpinare devenind din ce în ce mai
mult o amintire) pentru a şti să aleagă dintre
diversele titluri postate (publicîndu-se enorm,
multe fiind lipsite de valoare) şi, corolarul a
toate, aceeaşi mare problemă a inapetenţei
pentru cititul cărţilor (zăbava de care vorbea
cronicarul, ştiut, de acum multe secole).
3. CHIAR DACĂ NU au anvergura celor occi-
dentale, târgurile noastre de carte sunt un
bun prilej pentru cititori (cam aceiaşi care
intră şi în librării) de a-şi cumpăra îndeo-
sebi noutăţile şi, în plus, de a se bucura de
prezenţa autorilor, a editorilor şi criticilor
prezenţi. În oraşele mari, pentru că în rest...
Iar cei mai văduviţi, ca în multe altele, sunt şi
aici cei din zona rurală, pentru care nu există
nicio caravană care să-i viziteze...
14 • APOSTROF
(prin ministerul de resort, al cărui diriguitor,
impus politic, este un nume cvasinecunoscut
în mediul cultural), cred că s-ar putea face
destule lucruri pentru a înlesni drumul cărţii,
dintr-o listă, aproximativă, precum: punerea
cu adevărat pe picioare (printr-un efort legis-
lativ) a unor agenţii literare care să-i reprezin-
te pe autori, după modelul occidental (ştiu că
în preajma anilor 2000, pe când mă aflam la
Editura Dacia, existau câţiva agenţi literari,
insulari, e adevărat, nu ştiu dacă mai sunt şi în
acest moment), altfel autorii români vor apela,
în majoritatea lor, la edituri mici şi fără piaţă
(editurile mari fiind cu precădere un circuit
închis pentru foarte mulţi), scăldându-se în
aceleaşi veşnice neputinţe în a-şi publica şi
apoi în a-şi urmări destinul propriilor cărţi;
încurajarea mai ales a elevilor în a-şi cumpăra
carte (pentru că la această vârstă se deprind
cu lectura) prin politici educaţionale, ţinând
inclusiv de cele curriculare (deformate în ulti-
mii ani în defavoarea literaturii, actuale, şi nu
numai), ca şi prin demersuri culturale cuprin-
se în politici guvernamentale reale (inclusiv
prin stimulente financiare); gândirea unor
proiecte culturale în favoarea cărţii pentru
spaţiul rural (unde cultura înseamnă de cele
mai multe ori lustruirea a te miri ce spectacole
folclorice, şi acelea inautentice, aparţinând
primăriilor); înzestrarea cu carte actuală a
bibliotecilor şcolare, direcţionându-se în acest
scop fonduri financiare anume pentru aceas-
ta... Altfel, analfabetismul funcţional (în care
se încadrează inclusiv unii dintre politiceni,
preocupaţi doar de propria căpătuială) se va
accentua şi mai mult în anii ce vin, iar atât de
clamata România educată chiar vă rămâne o
bolborositoare apă de ploaie, odată cu degra-
darea din ce în ce mai accentuat a limbii şi a
culturii naţionale...
5. INTELIGENŢA ARTIFICIALĂ (AI) este de ani
buni o temă în vogă, cu discuţii şi dezbateri
aprinse în marile centre ştiinţifice ale lumii.
Referinţele la subiect se ştiu sau pot fi citite
în diverse surse – aş aminti, de pildă, avertis-
mentele celebrului Stephen Hawking. Sau lu-
crarea Superinteligenţa. Căi, pericole, strategii,
2014, aparţinând lui Nick Bostrom, filosof
şi directorul fondator al Institutului Viitorul
Umanităţii, Universitatea din Oxford, tradu-
să acum câţiva ani şi la noi. Asupra perico-
lelor pentru fiinţa umană pe care tehnica le
poate avea a avertizat însă cu mult înainte un
alt filosof, Heidegger, interpretând efectul ce
conduce/ a condus la ruinarea şi devastarea
fiinţei umane în ce are aceasta mai profund,
ca esenţă. Fără a intra în amănunte (tema în
sine am desfăşurat-o într-un amplu capitol
dintr-o teză de doctorat, publicată ulterior
sub titlul Singurătatea moralei, 2007), reiau
aici doar una dintre afirmaţiile filosofului ca-
re – constantând că modernitatea ne situează,
la nivelul fiinţei (uitate) doar în „raporturi
tehnice“, iar „tehnica îi rupe tot mai mult pe
oameni de pământ, îi dezrădăcinează“ – de-
clară: „sunt cu totul speriat“. Extrapolând în
zilele noastre şi păstrând proporţiile specifice
discursului heideggerian, da, putem fi şi spe-
riaţi de ceea ce ne poate rezeva AI, şi nu doar
legat de destinele scriitorului şi al cărţii, ci
şi pentru ceea ce are mai specific, spiritual,
fiinţa umană. Chiar dacă optimismul nu ar
trebui să dispară cu totul – actul scrierii/cre-
aţiei umane, cu marea de trăiri răvăşitoare,
urmată apoi de răsfoirea cărţii tipărite şi mi-
reasma proaspătă a acesteia, continuând să se
aşeze încă multă vreme sub versurile-elogiu
aduse cărţii şi autorului ei dintr-o cunoscută
poezie argheziană, cu care am prefigurat
aceste rânduri. Una încă recitată, cu emoţie,
de elevii din clasele mai mici.
Dumitru Cerna
1. DE LA O VREME, adică
de vreo douăzeci de ani,
eu nu am mai trimis
cărţile mele în reţeaua
de librării. Sunt edituri
clujene/floreştene care
trimit demăgan cărţile
pe care ţi le editează în
această reţea. Desigur,
după ce ai fost şi tu de acord. Altele, cele
mai multe, îţi pun pachetele cu cartea ta în
braţe şi Dumnezeu cu mila! Până la urmă,
eu am subscris la acest procedeu, şi pentru
că editura la care-mi public cărţile este una la
care n-aş vrea să renunţ, doar pentru că ea nu
trimite cărţile editate în reţeaua de librării/
anticariate. Aşadar, cărţile mele, pe care le
editez pe banii mei (am renunţat şi la spon-
sorii năzuroşi), ajung în braţele mele, după
care le trimit bibliotecilor din ţară şi altor
instituţii interesate (reviste, ziare), precum şi
oamenilor dragi mie. Eu îmi dăruiesc cărţi-
le, sunt mulţumit că ajung la cine vreau eu,
şi s-a întâmplat uneori ca, prieteni din Tulcea
mea natală, bunăoară, să facă liste cu doritori
ai cărţilor mele şi, mai apoi, să le vândă aces-
tora şi să-mi trimită banii prin poştă. Destin
de piaţă? Care destin? Chiar şi în ghilimele
pus, pare o glumă proastă. Păi, în afară de
alintatul în toate Mircea Cărtărescu, niciun
alt scriitor român nu trăieşte din vânzarea
cărţilor proprii, dar nici ele, cărţile, nu au un
destin de piaţă, sărmanele.
2. EU SUNT CEL PUŢIN stângaci în a mă înscrie
în această aventură modernă, şi lipsit de cu-
raj. Am rămas credincios metodei tradiţiona-
le, şi aceasta îmi conferă un confort cel puţin
egal cu acela al cititului, care este un confort
mângâietor. Pentru „aventurieri“, acesta poa-
te reprezenta o soluţie, pentru descurcăreţi,
pentru răbdătorii iscusiţi, pentru mai tinerii
noştri confraţi. Eu sunt o fire pofticioasă ca
a unui lemurian – îmi trebuie cartea în clipa
următoare, ard meglenit – îmi place să ţin
cartea în mâini, s-o mângâi, s-o miros –, nu
pot ţine pasul cu cadenţa tehnicizată a mo-
dernismului contemporan. Numai gândul
la o legătură a mea cu internetul mă face să
semăn de tot cu un unchi de-al meu, fratele
mamei, care, în Al Doilea Război Mondial,
aflat pe malul Prutului înrolat, şi auzind că
vin ruşii, de spaimă s-a aruncat în apa învol-
burată, împreună cu toţi soldaţii. Avea 21 de
ani şi era frumos ca o idee. El n-a mai ieşit
din apă niciodată, neştiind să înoate. Şi eu aş
păţi ca şi el, aruncându-mă în hăul la fel de
învolburat al internetului.
3. DA, TÂRGURILE DE CARTE, dincolo de
faptul că reprezintă adesea afaceri misteri-
oase pentru unii, sunt încă apreciate – ele
reprezentând un eveniment de impact în
a ne arăta cartea –, cititorii şi iubitorii de
carte dau buzna în aglomeraţia moderată a
acestora. Unii ies cu braţele pline de cărţi,
şi te fac şi pe tine fericit parcă, văzându-i,
alţii ies dezamăgiţi, pentru că aceste târguri
abundă în a prezenta cu mare pompă cărţi
despre viaţa săracă a unor vedete, precum
Mihaela Rădulescu, spre exemplu, care apare
în persoană la sindrofie, aruncându-şi mai
întâi picioarele lungi şi splendide, bucuroasă
a fi admirată încă de puştoaicele îndrăgostite
de juniorul Ştefan Bănică, ajuns şi el la vârsta
senectuţii timpurii. Dincolo de spectacolele
mediatice şi, vai, atât de costisitoare, desigur,
târgurile pun la dispoziţia amatorilor cărţi
doldora, pentru fiecare gust şi buzunar. Şi
chiar dacă nu cumperi nimic, măcar ai satis-
facţia să fi văzut cărţi, fotografii ale autorilor
lor, pe unii chiar în realitate, care pot fi de
Ancheta
mare impact emoţional. Asta îmi aminteşte
de anii de început ai libertăţii noastre, când
un adolescent, elev eminent altminteri, ajuns
mai apoi student şi în conducerea revistei
„Echinox“, depunea la primărie zeci de re-
clamaţii pe săptămână, pentru că se simţea
agresat de tot felul de reclame care-i induceau
idei sexuate. Într-o zi, am fost trimis, împre-
ună cu o colegă, la tarabele cu cărţi din Piaţa
Flora, spre a-i amenda pe comercianţi, pen-
tru că vindeau cartea lui Flaubert, Madame
Bovary, ce avea pe copertă imaginea unei
femei voluptoase, cu trei sâni. Noi a trebuit
să interzicem, mai apoi, şi vânzarea celebrei
cărţi, din cauză că adolescentul reclamagiu
era deranjat de acea imagine, ameninţând
cu justiţia. Aşa că târgurile au şi darul de a-l
obişnui pe vizitator inclusiv cu reprezentările
grafice, unele mai îndrăzneţe ale cărţilor
prezentate. Prin urmare, publicitatea prin
târgurile de carte nu este deloc una fragilă, ci
chiar una consistentă şi eficientă.
4. FIECARE EDITURĂ, fiecare autor îşi are
propriile principii după care se ghidează.
Sigur că acest drum este sinuos şi nu-ţi oferă
mai deloc confortul dorit. Aş putea spune că
din contră. Simandicoase, librăriile, conduse
acum de experţi literaţi, au păstrat meteahna
librarilor fără şcoală, nu acceptă decât un
număr limitat de exemplare, ajungându-se
la aberantul număr de 3, 4 cărţi de poezie.
Banii, de cele mai multe ori, nici nu mai
ajung la autor, ei pierzându-se în desişul
diversificat al imaginaţiei şi al apucăturilor
responsabililor. Nevândute, ele nu mai ajung
niciodată la autor, nici înapoi la edituri. Aşa
că cei mulţi se lasă păgubaşi, gestionându-şi
singuri preţioasa lor avere livrescă. Şi aici am
un exemplu pentru a arăta deşertăciunea. Am
sunat într-o zi la Librăria Panait Cerna, din
Tulcea, şi i-am propus patroanei – cu apu-
cături de despot, i-am propus, spuneam, cu
multă sfială, să primească un număr de câte
cinci exemplare din cărţile mele de poezie.
Precizez că eu în Dobrogea sunt cunoscut.
Furioasă de îndrăzneala mea, de tupeul meu,
de obrăznicia mea, mi-a replicat: „Tulcea nu
are nevoie de poezie. Tulcea are nevoie de
cărţi istorice (desigur, vrând să spună cărţi
de istorie)!“
5. PRECUM PRIM-MINISTRUL României, dom-
nul Ciucă, în prezenţa Robotului Ion, adică
înspăimântat, străin degeaba şi al naibii de
derutat!
Eugen Ciurtin
1. NU SUNT SCRIITOR şi
nici nu am să vă răspund
despre un volum de
autor. Dar se întâmplă
că sunt co-editorul unei
colecţii ştiinţifice - Studii
şi documente de istorie a
religiilor - publicată din
2016 încoace sub egida
Institutului de Istorie a Religiilor al Acade-
miei Române, alături de colegul şi vechiul
meu prieten Bogdan Tătaru-Cazaban. Ul-
timele două volume au fost co-finanţate de
Fundaţia Spandugino şi publicate de Editura
Spandugino. Suntem foarte norocoşi: edi-
tura Spandugino a tipărit şi difuzat în cele
mai bune condiţii volumele sanscritistului
Vlad Şovărel şi coptologului Alin Suciu.
Sunt cărţi cum nu au mai apărut niciodată în
limba română: graţie acestor autori născuţi
în anii 1970, cu o experienţă fundamentală a
textelor editate critic, publicul academic, uni-
versitar şi general contemporan a putut răsfoi
Ancheta
şi achiziţiona din oricare mare librărie (câte
mai sunt...) texte sanscrite, copte, greceşti,
latine, arabe sau armene editate critic, tradu-
se (într-o bine aromată română), comentate
şi explicate ca în oricare mare librărie a lumii.
Mai mult, cum Alin Suciu e născut la Ora-
dea, Monahul şi scribul: creştinismul egiptean
între idealul monahal şi cultura scrisă, apărut
de nici trei luni, a fost chiar în topul vânzări-
lor în oraşul său natal. Tirajele nu sunt, fireş-
te, masive. Dar labirintul pe care îl pomeniţi
pare a căpăta şi ariadne binecuvântate. Sau
măcar minotauri mai vegetarieni.
2. I NTERNETUL E TOT şi contrariul lui: într-o
măsură suficientă poate ajuta ca soluţia să nu
fie un coşmar.
3. DA, CU CERTITUDINE.
4. NU, MI-E TEAMĂ.
5. I NTELIGENŢA ARTIFICIALĂ... De ce spunem
că cineva poate avea o reacţie viscerală? Pen-
tru că viscerele, nebuloase şi primitive, au fost
cândva, pe vremea lui Homer şi a lui Caraka,
înţelese ca sediu al sufletului şi emotivităţii.
Iată o rămăşiţă pură, specialitatea istoricilor
religiilor, cu muzeul lor mental de atavisme
simultane şi efective care împânzesc, susţin şi
declină istoria omului. Cei care pot compara
sursele religioase, filosofice şi medicale gre-
ceşti şi indiene ale sediilor corporale progresive
ale sufletului şi cunoaşterii ştiu că, în durata
lungă, ele au pornit din rădăcinile trupului
şi au evoluat ascendent, cu sau fără disecţie,
de la viscera la diafragmă, la inimă, la creier.
În această înlănţuire de sedii seriale trebuie
plasată descoperirea că am dobândit organe
ale cunoaşterii exterioare – de acum – trupu-
lui uman: device-uri cumulative de cyborgi
care au externalizat cunoaşterea, inteligenţa
şi emoţia din trup în ceva – un telefon inteli-
gent, computerul de pe care vă răspund acum
din Campiello de l Anconeta sau dintr-o casă
construită la 1491 – care extinde, ramifică
şi postumanizează cunoaşterea şi facultăţile
ei. O face artificială, cu adagiul imediat şi
convingător că noi naturalizăm fără încetare
artificialul ei. Toate mitologiile progresului
cunoaşterii sunt prinse încă aici. A ieşit cum-
va ChatGPT din mitologia prometeică sau
faustică? Poate ieşi integral vreodată? Există
vreo genetică desprinsă de fundamentul ei,
care e ereditatea, adică istoria celulei? Putem
sări peste umbră? Putem deveni altceva decât
contemplăm? Aşa încât artificialul inteligen-
ţei artificiale nu poate fi concurent în sensul
dualismului radical, anticosmic, al unor doc-
trine vechi şi periculoase. Trebuie îmblânzit
imediat. Deloc în sensul că nu ne poate lua
creativitatea. (Ne-o ia.) Ci în sensul că nu ne
poate sustrage moartea.
Dar poate că am răspuns la această an-
chetă numai întrucât am citit editorialul
doamnei profesoare Marta Petreu din numă-
rul trecut, al 394-lea al Apostrof: A fost de-
ajuns. Doamna Petreu notează, cu o tonali-
tate pe care o citeşti rareori: Am făcut revista
Apostrof vreme de 33 de ani, 394 de numere. O
părăsesc. De bunăvoie şi nesilită de nimeni. În-
cepând cu numărul viitor, tot ce se va întâmpla
cu Apostrof-ul şi la Apostrof încetează să mai
aibă de-a face cu mine. Mie mi-a fost de ajuns.
Nu cred că ştim să reacţionăm cum se cuvine
la asemenea durate. 33 de ani! În ce cuan-
tum s-ar plasa atunci recunoştinţa cititorilor?
Nu ştim să reacţionăm la asta decât atunci
când avem la îndemână şi cealaltă bornă, a
încheierii. Şi nici atunci. Visăm bovarici la
seriozitate şi continuitate, dar observăm ne-
serios şi discontinuu tocmai formele acestea
de a pune şenile pe trecerea timpului.
Adrian Lesenciuc
1. CÂND AM SEMNAT, în
2008, contractul de edita-
re cu Minerva pentru un
tiraj de 2.000 de exempla-
re din romanul Moartea
noastră cea de toate zilele,
am avut impresia unei
uriaşe reuşite. Romanul,
care a fost lansat iniţial la
Gaudeamus, s-a bucurat de o bună receptare
pretutindeni în ţară, dar într-un ritm lent.
Deşi au mai fost romane care au avut succes
şi la critici, şi la public – Cimitirul eroilor a
fost recompensat cu un premiu naţional de
literatură la Colocviul Romanului Românesc
Contemporan de la Alba Iulia, – cartea care
a depăşit toate aşteptările în ceea ce priveşte
tirajul şi, mai ales, difuzarea, a fost Balada,
apărută în 2020 la editura braşoveană Crea-
tor, parte a grupului Libris. Beneficiind de cea
mai importantă platformă online de difuzare
a cărţii, de contracte între grupul Libris şi li-
brăriile din ţară şi de o serie de peste douăzeci
de acţiuni de promovare în diferite oraşe, atât
în cadrul târgurilor de carte, cât şi prin lansări
distincte, Balada a avut o receptare la care nu
am visat, conştient fiind de posibilităţile pieţei
autohtone de carte şi de diferenţa uriaşă între
marii jucători şi celelalte edituri. Deşi Balada
nu este ultima carte publicată, am insistat asu-
pra acestui roman pentru că el a venit cumva
la pachet cu cea mai recentă lucrare pe care
am scos-o pe piaţă, monografia Iraclie Porum-
bescu şi revoluţiile. Opera uitată, un studiu de
istorie literară, necesar în a face dreptate unei
personalităţi culturale uriaşe, trecute în uitare
în anii comunismului pentru a se evita orice
posibilă asociere dintre tatăl compozitorului
Ciprian Porumbescu şi revoluţia română de la
1848 de la Cernăuţi, despre care istoriile noas-
tre au tăcut copios. Cartea a apărut la Editura
Basilica a Patriarhiei Române şi, deşi este o
lucrare ştiinţifică, are un tiraj consistent şi o
distribuţie bună prin librăriile Patriarhiei. În
plus, studiul venea la pachet cu romanul Ba-
lada, al cărui erou este Ciprian Porumbescu.
Prin urmare, am beneficiat de două deschideri
deosebite de piaţă: în cazul romanului, prin
reţeaua online, în cazul monografiei printr-o
reţea de librării specializate.
2. AVÂND EXPERIENŢA acestei colaborări cu
un grup care s-a extins pe piaţa online de
carte, care se adresează nu numai cititorilor
în limba română din ţară, ci care satisface
nevoile de lectură şi ale celor răspândiţi în
diaspora, consider util Internetul, dar strict
în ceea ce priveşte serviciile de achiziţie de
carte. Accesul la cărţile digitalizate, puse la
dispoziţie în formatul online este, din păca-
te, încă incorect gestionat. Piratarea cărţilor,
construirea de arhive sau biblioteci virtuale
şi transmiterea lor prin reţele sunt forme de
sabotare a unui organism nedezvoltat, piaţa
de carte din România. Principala problemă
e, aşadar, cea privitoare la punerea în aplica-
re a legii drepturilor de autor, la colectarea
timbrului literar, la menţinerea unei pieţe să-
nătoase, care să îşi dezvolte anticorpii pentru
a se apăra de maladia piratării.
3. TÂRGURILE DE CARTE sunt utile. Cele
româneşti sunt, totuşi, expresia pieţei au-
tohtone de carte: destul de sărace, focalizate
pe câteva evenimente de vârf, gravitând în
jurul unor edituri vizibile şi propunând
îndeobşte carte românească, în ciuda cererii
reale de carte străină de beletristică. Autorii
străini căutaţi sunt rari, ca prezenţă fizică, în
târgurile româneşti. Vizibilitatea unui eve-

Anul XXXIV, nr. 4 (395), 2023 • 15
 Sub lupa memoriei
Despre libertatea spiritului
P ENTRU
GAS
MARIO VAR-
Llosa, născut pe
28 martie acum 87 de
ani, liberalismul lui Isa-
iah Berlin (1909-1997) a
fost ºi rămâne o sursă de
inspiraþie politică ºi mo-
rală. În această privinþă, el se întâlneºte cu
gânditori precum John Gray, Michael Ig-
natieff, Yael Tamir, Avishai Margalit, Leah
Greenfeld ºi Josh Cherniss. Reiau aici câte-
va din ideile eseului despre Isaiah Berlin,
unul dintre cei mai influenþi gânditori li-
berali ai timpurilor noastre. Aº mai adăuga
că reproºul admirativ care străbate finalul
acestui eseu a fost formulat înaintea pu-
blicării cărþii lui Isaiah Berlin The Crooked
Timber of Humanity în care ilustrul gândi-
tor britanic se ocupa exact de zona „întune-
cată“ a spiritului modern, de variile incar-
nări ale romantismului politic ºi de revoltă
împotriva raþionalismului, scientismului ºi
pozitivismului. În acea carte, Berlin apare
mult mai puþin optimist, mai puþin devotat
serenităþii iluministe decât în volumele sale
anterioare. Cât priveºte chestiunea a ceea
ce se cheamă progres, nu voi uita rândurile
Nadejdei Mandelstam care spunea că Osip
Mandelstam avea doar cinci ani când a au-
zit acest cuvânt „progres“ ºi a izbucnit în
plâns. Cei care luăm în serios lecþiile veacu-
lui al XX-lea ºtim de ce.
Vargas Llosa îl priveºte pe Isaiah Berlin
drept „un filosof ‘reformist’, un apărător al
suveranităþii individuale convins deopotri-

niment oarecare este scăzută, marketingul
târgurilor e departe de ceea ce se întâmplă
la marile evenimente de acest gen din lume.
Mă bucur că Braşovul oferă o alternativă: un
târg, LibFest, cu largă vizibilitate atât pentru
cei prezenţi la evenimente, cât şi pentru cei
conectaţi online, cu un program complex şi
variat – de la primele ediţii, muzica a fost o
miză a acestui târg –, care se transformă în-
tr-o sărbătoare locală. În mod similar au loc
târguri şi festivaluri de carte în Iaşi, Timişoa-
ra, Alba Iulia, Cluj-Napoca. Aceste târguri
locale de carte sunt, cred, mai adaptate la
cerinţele pieţei decât marile târguri bucureş-
tene, cu extensiile lor locale de peste an.
4. CEL MEI IMPORTANT jucător din acest punct
de vedere ar trebui să fie Ministerul Culturii,
care, pe de o parte, ar trebui să aloce sub-
venţii pentru cultură, inclusiv pentru cultura
scrisă, cu accent atât pe literatura contempo-
rană, cât şi pe cea clasică, iar pe de alta să
asigure o triere adecvată a lucrărilor propuse
pentru finanţare. Editurile, şi cele mari şi ce-
le mici, în acord cu o serie de criterii de eligi-
bilitate, ar putea să primească aceste fonduri
pe care să le dirijeze pentru încurajarea unei
pieţe sănătoase cu cărţi valoroase propuse
printr-un program de educare prin cultură,
nu de ideologizare culturală.
5. NICIDECUM.
16 • APOSTROF
Vladimir Tismăneanu
vă de necesitatea schimbării ºi a progresului
social ca ºi de inevitabilele concesii pe care
aceasta din urmă le impune celei dintâi.
El crede în libertate o intreprindere alter-
nativă pentru indivizi si naþiuni, deºi este
conºtient de obligaþiile pe care condiþiile
economice, culturale ºi politice le impun
acestei opþiuni pentru libertate ºi este un
apărător al ‘pluralismului’, deci al toleranþei
ºi al coexistenþei diferitelor idei ºi forme
de viaþă, precum ºi un adversar hotărât al
oricărui despotism, fie el intelectual ori
social“.
Scrie în continuare Vargas Llosa despre
ruptura sa personală cu dogmele redemptiv
revoluþionare:
„Acum câþiva ani, mi-am pierdut gustul
pentru utopiile politice, acele apocalipsuri
care făgăduiesc să aducă raiul pe pământ:
ºtiu acum că ele conduc de obicei spre
injustiþii la fel de serioase precum acelea
pe care doresc să le îndrepte. De atunci,
am ajuns la concluzia că buna socotinþă
(common sense) este cea mai valabilă din-
tre virtuþile politice. Citindu-l pe Isaiah
Berlin, am ajuns să văd un lucru pe care
până atunci îl intuiam doar confuz. Anu-
me, faptul că progresul real, deci cel care
a erodat ºi demolat practicile ºi instituþiile
barbare care fuseseră sursa unor infinite
suferinþe pentru oameni ºi care a întemeiat
relaþii ºi stiluri de viaþă mai civilizate, a
fost întotdeauna realizat printr-o aplicare
parþială, heterodoxă ºi deformată a teorii-
lor sociale…
Alexandru Jurcan
Floarea şi biblioteca
A M CITIT DE câteva ori în-
trebările anchetei (despre
literatură şi cititorii ei) şi
mi s-au învălmăşit mai
multe idei în minte, sub
acelaşi generic: degetul
pe rană. Ştim că se citeşte
tot mai puţin, dar uneori
ne răzvrătim, încercăm
să uităm, să atenuăm. Lucrez şi acum cu
elevi mari, le cunosc preocupările, am reuşit
să-i duc la teatru de câteva ori, dar pentru
citit nu-şi prea găsesc timp, doar atunci când
sunt constrânşi de profesorii de română
(aceleaşi opere...).
Iată, mutatis mutandis, o istorioară
extrem de reală... Am făcut un test. Am
dus jos, la scara blocului o floare în vasul
ei maroniu. O udasem în prealabil, desigur.
Au trecut săptămâni şi nimeni n-a catadicsit
s-o ude. Nimeni nu ştia cine a pus-o acolo.
Nimeni n-a aruncat-o. Stă acolo, uscată.
Mă doare indiferenţa umană. S-a întâmplat
ceva atât de groaznic, încât frumosul, arta,
natura să nu mai conteze? Cândva, am lăsat
intenţionat o carte pe o bancă la intrarea în
parcul mare din Cluj. Când am ieşit de la
Dintre autorii pe care i-am citit în ul-
timii ani, Isaiah Berlin este cel care m-a
impresionat cel mai puternic. Opiniile
sale filosofice, istorice ºi politice îmi par
iluminante ºi instructive. Cu toate acestea,
am sentimentul că, deºi puþini oameni în
vremurile noastre au văzut într-un chip
la fel de pătrunzător ce este viaþa – viaþa
individului în societate, viaþa societăþilor
în timpurile lor, impactul ideilor asupra
experienþei cotidiene –, există o întreagă
altă dimensiune a omului care nu apare
în această viziune, ori apare doar în chip
pasager: dimensiunea pe care Georges
Bataille a descris-o mai bine decât oricine
altcineva. Este lumea non-raþiunii care
uneori orbeºte ºi ucide raþiunea; lumea
inconºtientului care, în chipuri întot-
deauna neverificabile ºi dificil de detectat,
impregnează, orientează ºi uneori subjugă
conºtiinþa; lumea acelor instincte obscure
care, în moduri neaºteptate, þâºneºte brusc
spre a intra în competiþie cu ideile ºi adese-
ori le înlocuieºte ca o formă de acþiune ºi
poate chiar distruge ceea ce aceste idei au
edificat. Nimic nu poate fi mai îndepărtat
de lumea pură, senină, armonioasă, lucidă
ºi sănătoasă pe care o propune Isaiah Berlin
despre fiinþa umană decât această concepþie
sumbră, confuză, suferindă ºi înverºunată a
lui Bataille. ªi totuºi bănuiesc că viaþa este
probabil ceva care îmbraþiºează ºi combină
aceºti doi inamici într-un singur adevăr, în
deplina lor incongruenþă“. (pp. 146-147).

teatru, cartea mă privea înfrigurată, nu s-a
atins nimeni de ea. Merge cartea spre cititor,
iar el, cititorul, nu-i deschide uşa.
Cât despre cărţile mele, am preferat să
fie comandate la editură, deci publicitatea
şi internetul au avut un rol major. Nu cred
că târgurile de carte pot urni munţii. De-
pinde de cititori, nu? Se fac acolo lansări,
lumea circulă, cu cafele în mână, dar mă-
car mai există oameni interesaţi de cărţi.
Trăiesc în lumea profesorilor: majoritatea
citesc cărţi de specialitate sau cărţi care...
relaxează.
La un coleg acasă, o carte de-a mea
zăcea undeva plină de praf... La anticariat
am descoperit recent două cărţi de-ale
mele cu autograf. Le-am cumpărat şi am
telefonat amicilor. Răspuns: am scos bibli-
oteca afară din casă, atrage praf şi nu mai
e la modă!!
Inteligenţa artificială?? Este ea şi emoţio-
nală? Unde-şi hrăneşte poeticul?

Ancheta
 Adio!...
Uvertură programatică sau epilog?
Anca-Daniela Mihuþ
Dedublat în dramaturgul cu prenume simbolic Anghel D. Pandele ºi regizorul Ieronim Thanase (criptonim sub
care se ascunde, cred, Antonin Artaud), Mircea Eliade visa să scrie o Introducere la o artă ºi tehnică dramatică potri-
vită timpului nostru. Prin cele patru proze teatrale ale sale – Nouăsprezece trandafiri, Uniforme de general, Incognito
la Buchenwald... ºi Adio!... – Mircea Eliade intră în relaþie cu doctrinele (trans)estetice ale marilor regizori ai seco-
lului trecut. De precizat, însă, că în Adio!..., deconspirat de o actriþă, printre spectatori, se află chiar profesorul de
istoria religiilor Mircea Eliade, autorul scenariului dramatic. (Ion Vartic)

Îngerul ºi demonul teatralităþii

M AI MULT DE ZECE ani aveau să se scurgă de la terminarea

romanului Noaptea de Sânziene – în care teoria sa teatrală
era, deja, închegată – până la prima proză „teatrală“, Adio!..., pu-
blicată la München, în 1965, în numărul 4 al Revistei scriitorilor
români. În tot acest timp, Eliade a continuat să fie preocupat
de teatru, aºa cum se poate deduce ºi din Jurnalul său în care
notează că „dacă aº putea alege, mi-aº încheia viaþa într-o insu-
lă din Mediterana, scriind câteva cărþi «personale» ºi inactuale
(autobiografia; istoria experienþelor religioase din paleolitic până
la gnosticism; nuvele; teatru)“. Într-o altă notă din 3 februarie
1960, Eliade spunea că i-ar fi plăcut să asiste, odată, la un specta-
col care „să utilizeze evenimentele istorice ca pretexte dramatice
(...) în care personagiile istorice să fie încărcate de mana, aºa cum
erau ele văzute de contemporani, deoarece un astfel de specta-
col ar fi mai adevărat decât orice «istorie» sau «psihologie». Cu
condiþia, evident, de a regăsi limbajul poetic de care îi e atât de
ruºine omului modern“. În 1970, după Adio!... ºi după În curte
la Dionis, nu cu mult înainte de Uniforme de general, Eliade îi
mărturisea lui Dumitru Micu că „aºa cum, după Noaptea de Sân-
ziene, n-am mai putut scrie, mulþi ani, un alt roman, ci a trebuit
să exprim lucrurile imaginare în proza fantastică – tot aºa, acum,
teatrul mi se pare mai «la îndemână» decât nuvelele“. Într-adevăr,
Eliade scrisese teatru – în 1939/40, mult discutata sa Ifigenie (ca-
re cred că ar merita o nouă interpretare, de exemplu, prin prisma
sensului pe care Grotowski îl dădea cuvântului „jertfă“); apoi,
în 1944, Oameni ºi pietre, actul 1241, care ar putea constitui,
mai degrabă, o canava; iar, în 1970, Coloana nesfârºită, despre
care avea să spună, el însuºi, că „e o piesă de citit, nu de jucat“.
În 1946, el mai scrisese o piesă, Aventura spirituală – intitulată
iniþial Eurydice – al cărei început îl „văzuse“ în decembrie 1944,
pe când se plimba singur – „Che faro senza Eurydice, dove andro
senza il mio ben...“ – pe terasele pustii ale Estorilului. Avea să
o înceapă în 17 octombrie 1946, „la douăsprezece noaptea“, ºi
să o scrie cu intermitenþe, rupând din timpul Prolegomenelor. La
nici o lună, în 12 noiembrie, recitind-o, constata dezamăgit că
piesa era „francamente proastă“, ºi se întreba, totodată, cum se
putea înºela un autor „atât de total“ asupra calităþii unei opere.
E foarte probabil ca scrierea acestei piese să fi constituit doar o
modalitatea de „ventilare“ a morþii Ninei, ceea ce explică atât ne-
voia imperativă de-a o pune pe hârtie, cât ºi intensitatea cu care
Eliade trăise procesul creator ºi apoi detaºarea cu care privise
rezultatul acestui proces compensator. Câþiva ani mai târziu, în
23 martie 1974, reflecta asupra faptului că, deºi „neavând vocaþia
dramaturgiei“, el revenise de mai multe ori asupra „problemei“
teatrului în trei din nuvelele sale: Adio!..., Uniforme de general,
Incognito la Buchenwald. „În fiecare dintre ele e vorba de un «fel
nou» de a valoriza spectacolul dramatic (deºi nicăieri nu precizez
în ce constă această «noutate»)“, sublinia Eliade.
 • Mircea Eliade. Foto Louis Monier (1977).

DOSAR Anul XXXIV, nr. 4 (395), 2023 • 17


 câte-o stinghie de sticlă pe care o preschimba într-un bazin cu
Pornind de la aceste însemnări, pot fi formulate câteva obser-
vaþii referitoare la raportul pe care Eliade îl avea cu teatrul. Faptul
că avea vocaþia dramaturgiei este incontestabil, însă ea nu s-a
manifestat aºa cum s-ar fi aºteptat Eliade. În pofida erudiþiei în
domeniul istoriei credinþelor religioase ºi a extraordinarului său
interes pentru mit, ritual (înþeles ca „scenariu misterios“) ºi sim-
bol, de al căror potenþial teatral era pasionat, Eliade a rămas an-
corat într-un model dramaturgic foarte „cuminte“, de fapt, banal.
(Faptul demonstrează, o dată în plus, insuficient-conºtientizata ºi
copleºitoarea influenþă pe care Aristotel – sau mai bine zis formula
aristotelico-horaþiană pe care teoreticienii francezi ai secolului
al XVII-lea au preluat-o, gata masticată, de la italieni – a avut-o
asupra conºtiinþei teatrale ºi, deopotrivă, literare europene.) ªi
poate că Eliade n-ar fi fost Eliade dacă la multele opoziþii care l-au
frământat ºi pe care a încercat să le armonizeze nu s-ar fi adăugat
ºi ambivalenþa sa în materie de dramaturgie. Autor nesemnificativ,
atunci când vine vorba despre piesele de teatru – care conþin, to-
tuºi, imagini sugestive ºi idei interesante – Eliade se dovedeºte a fi
un foarte ingenios dramaturg în nuvelele sale. ªi, de fapt, nu mai
puþin în romane, unde anumite episoade par a fi concepute ºi puse
în scenă de un experimentat regizor de teatru sau chiar de film.
De altfel, în prefaþa ediþiei din 1969 a nuvelelor eliadeºti, Sorin
Alexandrescu observa faptul că există, în aceste proze, „o strategie
generală a epicului, care þine atât de o atentă mise en scène a eveni-
mentelor, în sens de crearea unui veritabil «spectacol», cât ºi despre
o tratare a cuvântului în tehnici mai curând lirice, frecvente în
poezie“. Pe lângă punerea în scenă a evenimentelor, dimensiunea
dramaturgică a unor proze este dată ºi de momentele de teatru în
teatru sugerate în unele dintre ele, precum pantomimele anam-
netice date de Niculina Nicolae ºi Laurian Serdaru în faþa scriito-
rului Anghel D. Pandele sau spectacolul din Tabăra lui Ieronim
Thanase, în Nouăsprezece trandafiri, happening-ul de la începutul
nuvelei Incognito la Buchenwald, nivelele de spectacol din Adio!...,
spectacolul dat, în La þigănci, de cele trei fete în faþa lui Gavrilescu
sau, în Podul, ritualul misterios din sufrageria locotenentului de
roºiori, unde femeile „care apar deodată din nevăzut“, pentru a
participa la revelarea „marii Zeiþe“, amintesc de gineceul regelui
Purūravas, considerat de tradiþia indiană drept ctitor al teatrului
pe pământ. În unele cazuri, reprezentaþiile sunt, de asemenea,
însoþite ºi de o serie de consideraþii asupra naturii, funcþiei sociale,
taumaturgice sau soteriologice, a teatrului. Mai pot fi amintite în
acest sens chiar piesele propriu-zise ale scriitorului A.D. Pandele,
ale căror structuri, ºi conþinuturi insolite – asemănătoare, întru-
câtva cu muzica aleatoare – sunt puse în relief de uimirea cu care
le dactilografiază secretarul acestuia, Eusebiu Damian. Titlurile
ºi subtitlurile pieselor, „acþiunea, dacă se putea vorbi de acþiune“,
precum ºi indicaþiile bizare îl făceau pe nedumeritul copist să vadă
în aceste noi opere ale maestrului când „influenþa «spectacolului»,
aºa cum îl concepeau Ieronim ºi ceilalþi“, când o „dramaturgie ori-
ginală, în preungirea absurdului, care continua pe Eugen Ionescu
ºi pe Beckett“ ºi care trebuia „citită ºi meditată în aºteptarea mari-
lor regizori ai viitorului“. Dar ºi mai important e faptul că aceste
piese – dacă se mai poate vorbi despre niºte piese de teatru ca atare
– e faptul că, decondiþionat de capcanele unei teorii dramatice
normative, „evadând“ în mediul ficþional – ca Anghel D. Pana-
dele în Tabăra lui Ieronim – Eliade se dovedeºte capabil să creeze
„scenarii misterioase“, mult mai interesante decât dramaturgia
sa propriu-zisă, scenarii susceptbile de a genera spectacole sau de
a inspira creaþii muzicale. O dovedesc, cu prisosinþă, filmul lui
Francis Ford Copola, realizat după Tinereþe fără de tinereþe, opera
La þigănci a lui Nicolae Brânduº, spectacolul de teatru inspirat de
această nuvelă, montat la Teatrul Odeon de Alexandru Hausva-
ter, opera Domniºoara Christina a lui ªerban Nichifor, adaptarea
pentru un spectacol radiofonic a nuvelei Nouăsprezece trandafiri ºi
multe alte astfel de transpuneri.
Eliade posedă un foarte viu instinct teatral, prin „teatralitate“
înþelegând, aici, „instinctul de transfigurare“ – „acel demon sau
acel înger care nu ne slăbeºte nici atunci când dormim“ – despre
care vorbea regizorul Nikolai Evreinov (Nu întâmplător, drama-
turgul lui Eliade are prenumele Anghel!). O lectură care îl impre-
siona, un eveniment sau o întâlnire care îl marcau, o amintire,
frumuseþea naturii – a „decorului“ – sau a unor vestigii istorice
iscau în Eliade „dramatizări“ ce căpătau, uneori, forme elaborate.
În anumite scrisori sau în Jurnal, Eliade spunea, adesea, că „ve-
de“ începutul unei nuvele, sau al unui episod dintr-un roman. Că
„vede“ ºi „începe să înþeleagă“ pe măsură ce scrie, ca ºi când nu
ar face decât să scoată din invizibil personaje, locuri, peripeþii, ca
Doftorul din Pe strada Mântuleasa care, „ridicând mâna în aer,
18 • APOSTROF DOSAR
prindea câte-o cutiuþă“, transformând-o, apoi, în ditamai lada sau
peºti coloraþi. Visele în stare de trezie sau din timpul nopþii pe
care Eliade le nota în amănunt în Jurnal oglindesc, la rândul lor,
potenþialul creator al subconºtientului său. Vorbind despre nevoia
omului de a visa, sinonimă cu nevoia de mitologie, Eliade remarca
faptul că omul avea nevoie „de a asista la povestiri, de a le viziona,
de a le asculta“, iar Freud, pe de altă parte, arăta în Psihologia som-
nului, că esenþa subconºtientului era una dramatică ºi teatrală în
misterioasa sa activitate. Modalitatea de a crea dramaturgic a lui
Eliade ar putea oglindi, până la urmă, foarte bine ceea ce spunea
Antoine Vitez, ºi anume că „putem face teatru din orice“.
Alături de dispoziþia naturală spre dramatizare ºi de spiritul
creator de care Eliade a dat dovadă în toate domeniile activităþii
sale, trebuie să amintesc, desigur, influenþa pe care gândirea ºi
viaþa indiană au avut-o asupra lui. Însă, am să mă refer, aici, doar
la două figuri care – alături de Dasgupta ºi de Swami Shivanan-
da – l-au influenþat în mod substanþial, în decursul ºederii sale
în India, ºi anume, Rabindranath Tagore ºi Kālidāsa. Într-una
din discuþiile purtate cu Tagore la Shantiniketan, poetul hindus
îi vorbea lui Eliade despre faptul că pentru un hindus, lectura
înseamna „punere în scenă“, adică, (trans)punere pe scena vieþii.
Înseamna, realizarea, traducerea în act a acelui lucru pe care ci-
titorul îl afla scris în carte. Cititorul indian făcea, cu adevărat, o
lectură „proiectantă“ – ar fi spus Radu Stanca – a epopeii. El nu
rămâne la „literă“, ci devenea un lector in fabula, deoarece pentru
el cuvântul însemna punere în fapt. Cu alte cuvinte, cititorul indian
nu se rezuma la a face o simplă lectură a unui text sau la a ºi-l
imagina doar ca pe un „film“ mental, ci încearca să trăiască, în
propria lui viaþă, asemenea eroilor, zeilor, strămoºilor. Cât despre
Kālidāsa, aflăm de admiraþia lui Eliade pentru acest poet dintr-o
scrisoare, datată 18 mai 1930, pe care el i-o adresa lui Constantin
Rădulescu-Motru, rugându-l să-i susþină cauza în faþa „Onor Co-
misiei de valută“ în vederea prelungirii bursei de studii in India.
Respectiva epistolă e, mai degrabă, o prezentare a activităþilor ºi
cercetărilor tânărului indianist, printre acestea, fiind menţionat ºi
studiul „vers cu vers“, timp de două ore pe zi, împreună cu profesorul
Dasgupta (s.n.), a operelor lui Kālidāsa. Eliade þinea să sublinieze
că „acest geniu e încă necunoscut ca lumea în Europa, deºi nu e
întru nimic inferior unui Horaþiu sau Shakespeare“, iar apoi arăta
că unul dintre motivele pentru care îl studia pe acest poet indian
era acela că dorea să asimileze „nu numai limba sanskrită, ci ºi
unghiurile critice ale ochiului ºi urechii indiene“, căci „doar aºa voi
putea – spunea Eliade – să învăþ a aprecia ºi refuza ca un indian.
Numai astfel voi putea ataca la maturitate metafizica indiană“.
Astfel, studierea acestui poet în care se recunoºtea întreaga Indie
echivala cu o profundă imersiune în spiritul acestei naþiuni. Atât
citirea proiectantă, despre care îi vorbea Tagore, cât ºi anumite
particularităþi de structură ale pieselor lui Kālidāsa aveau să-ºi
lase amprenta asupra gândirii creatoare a lui Eliade, rezonanþe ale
acestora regăsindu-se, mai cu seamă, în nuvele.
Claude-Henri Rocquet avea perfectă dreptate când spunea că
în opera lui Eliade stă ascunsă o carte despre teatru, iar că, în po-
vestirile lui, teatrul este „un loc intermediar între lumea obiºnuită
ºi incredibil“. Chiar mai mult – că teatrul ar fi metafora trecerii
prin timp, simbolul întregii opere eliadeºti. Într-adevăr, Timpul
ºi, respectiv, mijloacele de abolire a acestuia au constituit, pen-
tru Eliade, o temă de reflecþie constantă, dacă nu chiar obsesivă,
impulsionându-i atât cercetarea ºtiinþifică, cât ºi creaþia literară.
Atât studiul unor credinþe ºi tehnici spirituale (yoga, ºamanism,
alchimie), cât ºi interesul său pentru teatru, respectiv, pentru spec-
tacol, au avut acelaºi numitor comun – transcenderea timpului,
eliberarea. Cele două domenii – cel al istoriei credinþelor religioase
ºi cel al teatrului aveau să se întâlnească în Adio!...
Visibilum-invisibilum
O ÎNTREBARE PUSĂ recurent în legătură cu Adio!... e cea referi-
toare la genul căruia îi aparþine acest text. Unii îl consideră
„mister“ sau formă de „teatru în teatru“ (Maria Vodă-Căpuºan),
alþii „naraþiune“, „pseudo-spectacol“ sau „piesă de teatru insolită“
(Gheorghe Glodeanu), în timp ce Ion Vartic propune varianta de
„scenariu dramatic“. Adio!... este, desigur, un scenariu dramatic
– descris de autorul său, „pus în act“ prin personaje ºi, în final,
retras în mintea dramaturgului, într-un mod analog fenomenu-
lui mahāpralāya – „marea resorbþie finală“ propovăduită de ºcoala
filozofică Sāmkhya. („A intervenit ceva ºi spectacolul a dispărut“,
spune Ieronim Thanase). S-ar putea spune că aºa cum Romanul

adolescentului miop e „romanul scrierii unui roman“, Adio!... e, de
fapt, scenariul creării unui scenariu de spectacol teatral. E „scrii-
tura unei reprezentaþii“, cum ar fi spus Bernard Dort. Supriza din
finalul Romanului adolescentului miop constă în faptul că acesta, de
fapt, nu există. Tot ceea ce ni s-a povestit e conþinut într-un jurnal
pe baza căruia autorul îºi va scrie, chipurile, romanul. În Adio!...
nu există un jurnal, însă, există voinþa creatoare ºi imaginaþia au-
torului care, în pofida conjuncþiei „dacă“ cu care îºi începe discur-
sul, pare determinat să creeze o piesă. „Dacă m-aº hotărî să scriu
o piesă, iată cum aº face“ (s.n.), spune el. În final, însă, bătând
în retragere, invocând timiditatea ºi incapacitatea sa de a vorbi în
public – mai ales „în faþa unui public savant“ – autorul îi spune
directorului că nu va mai scrie piesa. Spectacolul plăsmuit va avea
loc între aceste paranteze, adică, între cele două momente în care
autorul, profesor de istoria religiilor, discută cu Directorul (figură
ambiguă, căci nu ºtim dacă e Directorul teatrului sau Directorul
de teatru, adică regizorul – „în seara aceasta eu sunt directorul“ –
sau dacă el cumulează ºi „joacă“ ambele funcþii).
Spectacolul ar începe – după spusele autorului – cu un actor
care, ieºind la rampă, ar spune de trei ori „Adio!“ ºi, după ce ar
adauga că „asta era tot ce avea să spună“ spectatorilor, ar ridica
braþele în semn de rămas bun ºi, îndepărtându-se încet ºi întris-
tat, ar „dispărea în spatele cortinei“. (Apariþia acestui actor îmi
aminteºte de Théâtre de l`Amante anglaise al lui Marguerite Duras:
„Reprezentaþia Amantei engleze trebuie să se facă fără nici un fel de
decor, pe un podium prelungit în faþa unei cortine de fier lăsate,
într-o sală mică... Primul actor care intră în scenă e Pierre Lannes“.)
Desfăºurarea spectacolului – a cărui descriere poate apărea, până
la urmă, ca o hipertrofie didascalică, în manieră pirandelliană
sau beckettiană – e imaginată pe două nivele: cel de pe scenă, în
dosul unei cortine, care se va ridica preþ de câteva secunde pentru
a coborî, apoi, definitiv, ºi cel al sălii. Între spectatori, din ce în
ce mai agitaþi din cauza tergiversării începerii spectacolului, ºi o
parte dintre actorii care ies, rând pe rând, la rampă, se angajează
o discuþie. La ea va fi solicitat să participe ºi Directorul, căruia i
se cer explicaþii legate de conþinutul ºi desfăºurarea neobiºnuitului
spectacol. Una dintre actriþe, Melania, le dezvăluie spectatorilor că
„Adio!... este o piesă istorică, întrucât ea „rezumă întreaga Istorie
a religiilor“. Solicitat de public, Directorul intervine, la rândul
său, arătând că, din moment ce „cu acest cuvânt se încheie Istoria
DOSAR
religiilor, cel puþin pentru noi, în Occident, Adio! a devenit ºi titlul
piesei“. În schimburile de replici dintre spectatori, actori ºi Direc-
tor sunt evocate date istorice, fragmente de rugăciune – Crezul sau
Tatăl nostru –, se face referire la Mahāyāna – trezirea spirituală ºi
eliberarea prin compasiune –, la moartea lui Dumnezeu, la jocul
actorilor, la calitatea diferită a timpului din sală ºi a celui din spate-
le cortinei. Toate acestea pot fi văzute ca semnificative ºi putând da
prilej unui laborios exerciþiu de decriptare pe care nu l-am ocultat,
dar pe care l-am abordat selectiv. Am urmat, de fapt, sfatul pe care
îl dădea chiar Eliade atunci când vorbea despre diversele interpre-
tări ale nuvelei La þigănci. El spunea că proza aceasta „nu «simbo-
lizează» nimic“, adică „nu transformă realitatea imediată printr-un
cifru“, ci că ea „fundează o lume independentă de geografia ºi
sociologia Bucureºtiului“, adică, e „un univers nou cu legile lui
proprii“. Nu se pune, aºadar, problema descifrării „simbolismului“
nuvelei, ci „a interpretării mesajului pe care îl ascunde realitatea
ei, această nouă specie de realitate“. Aºadar, cred că descifrarea
mesajului acestui scenariu þine în mare măsură de lămurirea func-
þiei cortinei „care este ºi nu este“, pe care „autorul o presupune ºi
în acelaºi timp o ignoră“. ªi asta, deoarece cortina – în sensul ei
propriu ºi figurat – este, aici, elementul cheie ºi numitorul comun
al celor două domenii care se întâlnesc în Adio!...: cel al istoriei
teatrului ºi cel al istoriei credinþelor religioase. Consider, astfel, că
citirea prozei prin prisma acestor două perspective poate fi fertilă
ºi poate pune într-o nouă lumină aparenta falie creată între lumea
„profană“ a spectatorilor ºi cea „sacră“ a actorilor.
În consecinþă, cred că mai eficientă decât lămurirea genului
căruia îi aparþine Adio!... e lămurirea semnificaþiei pe care o are
jocul de a crea ºi apoi de-a dizolva o lume, jocul dintre ceea ce se
arată ºi ceea ce se ascunde, dialectică întreþinută pe tot parcursul
prozei, graþie cortinei lăsate.
Pe de-o parte, în acest mecanism de creaþie-dispariþie a unui
univers am putea vedea, desigur, o trimitere la caracterul iluzoriu
al lumii, ivită din jocurile Māyei, la infinita repetare a ciclurilor de
naºtere-moarte-renaºtere dar, poate, ºi la o altă trăsătură a scriito-
rului, căci Eliade mărturiseºte într-o altă însemnare din Jurnalul
său: „eu nu sunt «inspirat» decât când văd un lucru pentru întâia
oară. Tot ce e chibzuit, filtrat, revizuit – mi se pare artificial. Va
trebui să mă dezbăr de acest rest de imaturitate, de această su-
perstiþie a «autenticităþii» cu orice preþ“. Pe de altă parte, într-un
comentariu la Adio!..., vorbind despre criza globală a activităþii
artistice, Liviu Maliþa arăta că impasul acestui autor ezitant ar fi
un „fals impas“ ºi că el ar „deghiza (transparent)“ unul mult mai
profund, transindividual. Astfel, „în noul context «post-modern»,
a scrie o piesă de teatru (o operă de artă) nici nu mai constituie un
pariu atractiv: un autor se poate mulþumi cu enunþarea unui atare
proiect“, căci „menþinerea în zona imaterială a ideii este una din
caracteristicile unei epoci cultural-obosite“.
Rămânând aproape de zona influenþei indiene, atât de preg-
nantă în gândirea lui Eliade, am putea vedea în apariþia ºi dispa-
riþia piesei din Adio!... o trimitere la Brahmā, cel care crează totul
în mintea sa. În tratatul de artă dramatică Nātyaśāstra – cunoscut
lui Eliade prin intermediul lui Kālidāsa – se˙ spune că Brahmā,
„cunoscătorul-tuturor-principiilor folosind yoga îºi readuse în
minte cele patru Vede. [Gândi apoi:] Voi face a cincea Veda numită
Nātya“, adică arta dramatică. Mai târziu, în perioada medievală,
˙
Abhinavagupta, unul dintre cei mai importanþi comentatori ai
tratatului hindus – parcă descriind natura mecanismului prozei
Adio!... – arăta că „esenþa teatrului fiind pură construcþie mentală
(vikalpa), nu are o altă realitate decât instabilitatea sa (anavasthita).
[Această esenþă ], deºi diferită de vis, e capabilă de a face să se
ivească – într-o clipă – nenumărate construcþii mentale, răpind
inimile în cel mai înalt grad. [Acest teatru], lipsit de realitate, apare
ca o minunăþie. Un teatru în care actorul care, deºi asemănător
cu Brahmā [în actul creaþiei], nu încetează să rămână în fiinþa sa.
În pofida acestui fapt, el devine un mijloc de a accede la scopul
existenþei umane, adică purusārtha ºi la Eliberare – mok sa. Aºa
˙
este lumea aceasta: deºi e o desfăºurare fenomenală de nume ˙ ºi de
forme fără realitate, ea nu permite mai puþin să ajungi la þelul su-
prem [Eliberarea], graþie studiului [textelor revelate] ºi meditaþiei
(śravanamanana)“.
Nu˙ foarte departe de acest model al creării în minte – prin
voinþa de a imagina – se află ºi „magicul «dac㻓 stanislavskian,
care are capacitatea de a propulsa instantaneu actorul în anumite
circumstanþe. În momentul în care acest „dacă“ creator îºi face
apariþia în suflet, lumea reală înconjurătoare încetează să-l inte-
reseze pe actor, el fiind transportat într-o altă viaþă imaginară pe
care o zămisleºte el însuºi. Pentru actor va deveni esenþial să creadă

Anul XXXIV, nr. 4 (395), 2023 • 19
 XIX-lea – ci pentru a întârzia începutul reprezentaþiei, pentru a
că această lume – această „nouă specie de realitate“, cum spune
Eliade – este la fel de reală ca aceea înconjurătoare. Eliade îi atribu-
ie imaginaþiei virtuþi eliberatoare ºi salvatoare, iar spectatorii din
Adio!... sunt invitaþi ºi ei la un astfel de exerciþiu – nu doar pentru
a putea „vedea“ spectacolul de după cortină, ci pentru a înþelege
semnificaþia experienþei pe care o trăiesc.
Piesa imaginată pentru o scenă care nu există încă ne poate
duce cu gândul ºi la schimbarea de paradigmă teatrală, declanºată
ºi stimulată de câþiva vizionari, la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi
aflată la apogeu chiar în anii ‘60 când Eliade scria acest text, schim-
bare oglindită de o observaþie făcută de Bernard Dort care arăta că
„scena e mai puþin o realitate materială adăugată unui text ºi mai
mult un concept (...) Ea nu intervine doar atunci când textul a fost
fixat, ci intră în chiar compoziþia textului. Conceptul de scenă nu
se situează doar în aval de text: el intervine mai întâi în amonte.
Scena este una din condiþiile scriiturii textului“. Aºadar, scena iese
din invizibil, apare odată cu cuvintele – este realizată prin cuvin-
tele citite –, cum ar spune Tagore, ºi dispare odată cu ele. Astfel,
încercând să desluºim modul în care funcþionează Adio!..., am
putea spune că el ar putea fi considerat un teatru incoativ – aflat,
mereu, în curs de-a începe ºi cerând, în mod evident, participarea
spectatorului ºi a regizorului pentru a putea fi realizat. Codul
apariþie-dispariþie instaurat încă de la început, va fi întreþinut de-a
lungul piesei/textului în prezenþa cortinei „care este ºi nu este“, de
după care apar ºi după care dispar anumiþi actori.
Adio!... ca istorie a teatrului
„C ORTINA, CORTINA!“, strigă exasperaţi spectatorii din Adio!...,
cerând ca ea să se ridice, ca să vadă ºi ei, în fine, ceea ce, de
multă vreme, se petrece pe scenă. E posibil ca Eliade să se fi in-
spirat în acest sens – la el simbolic – din răsfoirea unor albume cu
vechi montări teatrale canonice. Căci o istorie a cortinei ar putea
fi sinonimă cu o istorie a teatrului, apariþia sau eliminarea ei din
dispozitivul reprezentaþiei scenice marcând o schimbare de para-
digmă. La teatru, utilizarea cortinei devine o constantă odată cu
apariþia, în Italia secolului al XVI-lea ºi apoi în întreaga Europă,
a decorului iluzionist. Cu toate acestea, aºa cum observă cercetă-
toarea Emmanuelle Hénin, „cortina nu serveºte atât schimbărilor
de decor – făcute în văzul publicului până la mijlocul secolului al
• Cortina Teatrului Naţional din Iaşi.
20 • APOSTROF DOSAR
menþine publicul în expectativă. Astfel, cortina este indisociabilă
de acest joc de a arăta – de-a ascunde“. Suficient de prezentă pen-
tru a atrage atenþia, ea trebuie să se facă nevăzută odată cu începe-
rea spectacolului, principala sa funcþie rămânând, însă, aceea de a
aþâþa curiozitatea publicului.
De-a lungul istoriei reprezentaþiilor teatrale, în dosul cortinei
se desfăºurau scenele care, din motive estetice, etice sau chiar teh-
nice, erau considerate „ireprezentabile“. Echilibrul dintre vizibil ºi
invizibil a constituit o problemă centrală a punerii în scenă, încă
de la sfârºitul secolului al XVI-lea, dramaturgii fiind obligaþi să
recurgă, în numele convenþiei, la soluþii compensatorii precum
figuri de stil ca litota ºi metonimia, la locuri sau obiecte simbolice
sau la descrieri verbale ºi elemente de decor menite să contraba-
lanseze elipsa spectaculară. O modalitate de a-i face pe spectatori
„să vadă“ a fost aceea de a compensa deficienþa imaginii scenice
cu abilitatea de a o „completa“ verbal printr-un mod de a fraza,
de a accentua sau de a declama textul. Sunt mijloace utilizate ºi
de actorii din Adio!..., care uzează de o paletă largă de modalităþi
verbale pentru a atrage atenþia, a impresiona, a stimula, a incita
chiar curiozitatea ºi imaginaþia spectatorilor. Într-o epocă în care
nu exista regizorul – în sensul modern al termenului – dramaturgii
puteau să-ºi controleze de la distanþă reprezentaþia piesei, înscriind
ei înºiºi în text ceea ce putea fi arătat ºi ceea ce urma să fie doar su-
gerat. La fel avea să se întâmple, de altfel, ºi în secolele următoare,
atunci când autorul dramatic avea să fie dublat de omul de teatru ºi
atunci când devenea, implicit, regizorul propriei piese, ca în cazul
unui Ibsen, Pirandello, Claudel, Beckett etc.
Un rol asemănător cortinei îl jucau, de pildă, frontispiciile
de carte, acestea marcând trecerea în planul ficþional, stimulând
curiozitatea cititorului ºi introducându-l, totodată, în atmosfera
operei pe care urma să o recepteze. Un exemplu foarte interesant
îl constituie frontispiciul tragi-comediei Mirame (1641) de Jean
Desmarets, unde cuvântul „Ouverture“ este scris pe desenul ce
reprezintă o cortină închisă. Ediþia ilustrată a piesei celebra des-
chiderea, în 1641, a Teatrului Palais-Cardinal, unul dintre primele
teatre franceze în care fusese utilizată cortina de avanscenă. În
dreapta ºi stânga acestei imagini, doi spectatori, aºezaþi pe banche-
tele de pe scenă, se văd întredeschizând cortina ºi privind în sală,
adică înspre „spectacolul“ sălii, aºa cum în Adio!... actorii ieºiþi în
faþa cortinei îi privesc pe spectatorii cu care dialoghează. Un alt
desen pe care îl analizează cercetătoarea Emmanuelle Hénin este
cel al lui Charles Coypel, reprezentând Théâtre Royal, în 1726.
Aici, desenatorul „lasă să se bănuiască o întreagă populaþie care se
agită după cortină: unul dintre privilegiaþii plasaþi pe scenă îºi vâră
capul între două pliuri ale cortinei, în timp ce spectatorii, aºezaþi
pe bănci, de-o parte ºi de alta, trepidează de nerăbdare, aºteptând
începerea spectacolului. Aceste personaje par să inverseze sensul
reprezentaþiei, ca pentru a-i retrimite spectatorului propria dorinþă
de a privi în spatele cortinei. Ei sugerează că spectacolul este, deo-
potrivă, în sală ºi pe scenă, actualizănd metafora theatrum mundi.
Chiar dacă piesa vorbeºte despre o tragedie, spectacolul lumii este
întotdeauna o comedie, aºa cum îl arată aerul amuzat al acestor
spectatori inversaþi“. În Adio!..., spectacolul, „invizibil“ spectatori-
lor din cauza cortinei, coboară de pe scenă ºi se mută în sală. (E de
remarcat faptul că, progresiv, actorii, apar ºi ei, în grupuri, în faþa
cortinei!) Cortina capătă aici funcþia unei oglinzi întoarse către
sală, iar spectatorii, privaþi de spectacol, dau, ei înºiºi, un „specta-
col“ – un teatru al lumii –, înþeles ca act totalizator ºi unificator, de
care nu sunt, însă, conºtienþi.
În primii ani ai secolului al XVII-lea, sub influenþa Italiei,
Franþa adopta cortina pictată ºi mecanica scenică în Baletele de
Curte. Italienii insistau, în mod deosebit, asupra necesităþii de a
acoperi decorul de pe scenă pentru a nu strica surpriza pe care aces-
ta urma să-l producă ºi pentru a menþine interesul ºi curiozitatea
spectatorilor. De pildă, în Ballet de la Délivrance de Renaud (1617),
muzica ce preluda spectacolul se auzea de după cortină, iar acest
obicei de a face zgomot, ascunzând, în acelaºi timp, spectacolul era
menþionat ºi în documente anterioare acestei date. Un alt exemplu
care se apropie, încă ºi mai mult, de Adio!... îl constituie tipul de
cortine descrise de Joseph Furttenbach în tratatul său Architectura
recreationis (1640). Decoratorul concepea, la Ulm, un teatru ideal
în care folosea patru tipuri de cortine pictate, adaptate diferitelor
piese, ajutându-i, astfel, pe spectatori „să fie, încă de la început,
transportaþi într-un loc imaginar“, transmiþându-le, astfel, infor-
maþii despre locul de desfăºurare ºi felul intrigii. „Desenele de pe
aceste cortine reprezintă, nici mai mult nici mai puþin, decât un
decor de teatru, iar imaginea pictată oferă un perfect trompe-l’oeil
al imaginii teatrale, atâta doar că nu există nici un actor. În timp
ce spectatorul admiră aceste scene goale pictate, el aude persona-
jele agitându-se în spatele cortinei“, precizează E. Hénin. Atunci
când spectatorii intră în teatru ºi se aºează, ei nu pot percepe decât
prezenþa cortinei, dar nu ºtiu ceea ce e construit în spatele acesteia.
Ei trebuie să se mulþumească cu imaginea de pe cortină ºi să aibă
răbdare. Acest lucru îi face, însă, ºi curioºi mai ales atunci când
Mezetin ºi Scapin – fără a fi văzuþi – aleargă unul după celălalt,
iar cuvintele ºi strigătele lor devin audibile, la fel ºi o canzonetta,
iar apoi, sunetul unui luth. „În final, se face o mare miºcare ºi un
mare zgomot, ca ºi când totul ar cădea peste spectatori, fără a mai
pune la socoteală ºi timpanii, ºi trompetele, iar în mijlocul acestui
tumult, cortina cade într-o clipă ºi prezintă construcþia eroică a
scenei di commedia“ arată E. Hénin.
Efecte asemănătoare sunt semnalate ºi în teatrul indian (de care
Eliade avea sigur cunoºtinþă). Un exemplu ar fi chiar piesa Śa-
kuntalā, în care, după prezentarea personajelor, Kālidāsa notează:
„Voci diverse în spatele scenei (eremiþi, barzi, divinităþi silvestre,
oracole etc.)“. De altfel, poetul indian utilizează, în piesele sale,
foarte adesea, efectul vocilor sau al altor zgomote care se aud din
spatele scenei, rezolvând în acest fel problema unor prezenþe ce nu
pot fi reprezentate (zei, nimfe, demoni etc.) sau pur ºi simplu am-
plificând spaþiul de desfăºurare al acþiunii ºi creând spectatorilor o
„baie de stimuli“ mentali, emoþionali ºi senzoriali.
Un alt exemplu venit tot din zona indiană este cel al unei repre-
zentaþii la care asistă sanskritista Madeleine Biardot. Ea menþionea-
ză faptul că una din „particularităþile teatrului kathakali“ constă în
utilizarea unei cortine, þinută de-o parte ºi de alta de actori ºi „agi-
tată din spate de unul dintre personajele care dansează, înainte de
începerea spectacolului“. Scena foarte slab luminată face ca alături
de actorii care întrupează personajele să existe un foarte expresiv joc
de umbre. M. Biardot descrie atmosfera care se instalează progresiv
„cu cel puþin jumătate de oră înainte de începerea spectacolului,
când timpul începe să fie ritmat de tobă. Atunci când cortina începe
să se agite – adevărat preludiu al intrării în scenă a personajelor – pu-
blicul este deja bine «pregătit», ameþit, orbit, comuniunea cu scena
fiind, astfel, pregătită (...). E o pregătire a spiritelor ºi a corpurilor,
considerată necesară pentru înþelegerea ansamblului“.
A produce efecte sonore dintre cele mai variate, în spatele unei
cortine, constituie, aºadar, un procedeu spectacular vechi ºi răs-
pândit, având ca scop nu doar realizarea unor efecte de distanþare
sau de redimensionare spaþială a ariei de joc, ci, mai cu seamă, de
incitare a curiozităþii ºi de stimulare a imaginaþiei spectatorilor.
Nu întâmplător, în Adio!..., cortina este lăsată înainte de venirea
DOSAR
spectatorilor ºi nu întâmplător actorii, pe care îi putem vedea ca pe
niºte oficianþi ai unui ritual, refuză să o ridice. Obstinaþia actorilor
ºi a directorului de-a nu ridica cortina ºi de a-i incita pe spectatori
la discuþii constituie, în mod evident, o metodă de a-i scoate din
confortul tiparelor cunoscute, al ideilor preconcepute, de a-i aduce
chiar la exasperare pentru a le declanºa o reacþie cu un potenþial
efect revelator.
Până la urmă, cel de-al „patrulea zid“, care „există ºi, de fapt, nu
există“, ºi care e substituit sau, mai bine zis, „acoperit“ de cortină,
nu e o frontieră de netrecut, ci un prag, un spaþiu entre-deux unde
se poate produce întâlnirea dintre actori ºi spectatori. Deoarece
„orice s-ar spune, ºi de o parte ºi de cealaltă a cortinei, suntem tot
oameni“, spune unul dintre actorii din Adio!.... Aºadar, nu „cor-
tina“ – adică, factorul exterior – constituie cauza „babiloniei“, a
incapacităþii de comunicare („vorbim limbi diferite“, „nu ne putem
înþelege, deºi, în aparenþă, vorbim acelaºi limbaj“). Nu cortina e
cea care cauzează problema neînþelegerii dintre actori ºi spectatori,
distanþa dintre lumea „sacră“ ºi cea „profană“. „Prăpastia“ căscată
între sală ºi scenă se datorează unei convenþii care îi împiedică pe
spectatori să-ºi dea seama că sunt, în egală măsură, „actori“. Ro-
bert Pignarre observa că „momentul în care ritualul religios a de-
venit un spectacol, având ca scop plăcerea de a asculta ºi de a privi,
a fost ºi acela în care cercul s-a rupt, ajungându-se la o poziþionare
faþă în faþă a actorilor ºi spectatorilor, deveniþi parteneri într-un
joc în care aceºtia din urmă nu mai aveau să intervină“. Actorii
comunică, de fapt, doar între ei în ficþiunea teatrală, reacþiile spec-
tatorilor constând doar în murmure, suspine, fluierături, gesturi
etc. Adio!..., aducând mai mult a happening, este un „experiment
teatral“ (motiv pentru care în Directorul de teatru am putea să-l
identificăm, o dată în plus, pe Ieronim Thanase) conceput nu pen-
tru spectatori, ci cu spectatorii, care seamănă, pe de-o parte, cu
„spaþiul dramatic total“ din spectacolele grotowskiene, conceput
astfel încât să-i incorporeze pe actori ºi pe spectatori, dar ºi cu
practicile creative colective de tip „devising“, foarte la modă în a
doua jumătate a secolului XX. În Adio!..., spectatorilor li se oferă
ºansa „istorică“ de a reacþiona altfel ºi, mai ales, de-a înþelege că ei
tocmai joacă, că se dau în spectacol, că „au ocupat“ scena, că pot fi
asemenea actorilor, care „trăiesc un alt timp“. („Noi avem timp, nu
ne grăbim“ spune un actor.) Citit în această cheie, Adio!... poate fi
înþeles ca o provocare: acea întoarcere la o formă de reprezentaþie
pre-aristotelică, la o reprezentaþie cu caracter de sărbătoare popu-
lară, în care ar putea exista o adevărată comuniune între membrii
colectivităþii ºi, astfel, posibilitatea de autentică întâlnire cu sacrul.
Adică, posibilitatea de a trăi o experienþă a unităþii ºi plenitudi-
nii. Reîntoarcerea la o astfel de formă de manifestare poate părea
iluzorie într-o societate desacralizată. De aceea Eliade sugerează
că o reformă a teatrului – sau reforma din orice alt domeniu al
vieþii – nu poate fi una autentică dacă ea nu implică transformarea
spirituală, respectiv, transfigurarea, ritualizarea vieþii prin (re)
conºtientizarea sacralităþii ei. Nu e suficient ca spectatorii să fi citit
cărþi dificile, să fi studiat tratate de filosofie, ci e necesar ca ei să-ºi
deschidă inimile ºi spiritul în faþa misterului, pe care să-l poată
trăi firesc, ca „realitate imediată, hic et nunc“. Scopul spectacolu-
lui de nuanþă artaudiană, conceput de Ieronim Thanase, este, pe
de-o parte, acela de a-i regăsi forþa magică – adică autenticitatea ºi
eficienþa cuvintelor ºi a gesturilor care pot deschide căile nevăzute
de comunicare cu sacrul. Pe de altă parte, „a privi tot ce se petrece
în lume ca spectacol“ înseamnă a redobândi perspectiva sacralităþii
cosmice. Prin proiectarea în afara Timpului sau aducerea în pre-
zent a Marelui Timp, spectacolul poate deveni, aºadar, un vehicul
de abolire a acestuia ºi, implicit, de reconectare cu sacrul.
Prezentă nu doar în Adio!..., ci evocată ºi în Uniforme de general,
unde încadrează oglinda Generălesei, în Nouăsprezece trandafiri,
unde acoperă o parte din scena Taberei, în Podul, unde desparte
salonul de sufrageria-templu a locotenentului de roºiori, în Noap-
tea de Sânziene, unde apare sub forma peretelui extrem de subþire
ce desparte camera „supra-temporală“ Sambô de cea a prozaicului
vecin al lui ªtefan Viziru, cortina este un topos în beletristica lui
Eliade. Obiect încărcat cu o întreagă istorie a teatrului, cortina
– care camuflează ºi, deopotrivă reveleză – devine, în opera elia-
descă, o metaforă a dialecticii sacrului. Iar în funcþie de răspunsul
adecvat sau inadecvat al „spectatorilor“, Adio!... poate fi o uvertură
sau poate rămâne un epilog. În unele scrisori, Mircea Eliade îºi
numea prozele fantastice „novella“, făcând tacit aluzie la sensul
prim al acestui cuvânt – acela de „noutate“, de „ºtire“, sau mai
precis de „veste“. Putem considera, astfel, că fiecare nuvelă în parte
poartă camuflat un (acelaºi) mesaj, o veste – chiar o „bună vestire“:
„Rugaţi-vă neîncetat, întoarceţi-vă Ad Dio!“.

Anul XXXIV, nr. 4 (395), 2023 • 21

G ENETICA, PE CARE am învăţat-o la Facul-
tatea de Medicină acum 40-50 de ani,
s-a schimbat atât de mult încât vechile cărţi
ar trebui păstrate în muzee pentru a se şti
de unde am plecat. Genetica a devenit o uşă
prin care astăzi intră cele mai fantastice idei
şi cele mai mari aberaţii. Genomul uman
a fost desfăcut şi întins pe masă ca blana
unui urs, scriam nu de mult într-o poezie.
Acum ar trebui să scriu ceva cât mai proza-
ic desprea cum „ursul“ ajunge să se refacă
din propria lui blană şi cum milenara zicala
„nu vinde blana ursului din pădure“ poate
să nu mai aibă sens. Astăzi o putem crea
ştiinţific prin metode incredibile fără ca ur-
sul să fi existat vreodată, aşa cum în curând
vom avea parte de grătare gustoase făcute
din carne complet artificială ţesută de nişte
bacterii. Trăim într-o lume deja suprareală
în care viitorul pare un scamator scoţând
din mânecă lucruri la care cu 10-15 ani în
urmă nici nu puteam visa. Sunt toate as-
tea vise împlinite sau mai mult coşmaruri?
Generaţia mea, a celor născuţi prin anii
50-60, e martora celor mai mari salturi în
progres şi ştiinţă, schimbări pe care le-am
încorporat în viaţa noastră fără să clipim.
În anii ’80 nu am putut să-mi pun telefon
în aprtamentul din Braşov. Acum am două
telefoane mobile, plus Internetul, care pe
vremea aceea păreau pure utopii. Atunci ne
era teamă că Securitatea ne ascultă telfoa-
nele sau ne pune microfoane în casă. Ieri
vorbeam pe balcon că vreau să-mi cumpăr
pantofi maro şi când am intrat în casă am
găsit pe Internet plin de reclame pentru
pantofi maro. Inteligenţa artificială, care e
peste tot şi niciunde, va ţine „ochii“ pe noi
cu o vigilenţă halucinantă.
Bertolt Brecht, Trei piese antifasciste. Capete rotunde
şi capete ascuţite. Teroarea şi mizeriile celui de-al treilea
Reich. Švejk, selecţie, introducere şi cronologie de
David Schwartz, traducere Elise Wilk şi Vlad A.
Arghir, Cluj-Napoca, Editura Tact, 2023.
22 • APOSTROF
Găini şi bărbaţi
Adrian Sângeorzan
Deschid televizorul şi văd o imagine
dintr-o crescătorie de găini unde puii abia
ieşiţi din ou, galbeni ca aurul, zburdă în
căutare de mâncare. Ni se spune că toţi acei
pui sunt de gen feminin veniţi din ouă mo-
dificate genetic înainte de-a fi puse la clocit.
Bineînţeles că ideea de cloşcă tradiţională
mai poate fi văzută doar prin ogrăzile oa-
menilor ce trăiesc la ţară, ca în nişte muzee
autentice ale ţăranului care se străduieşte să
supravieţuiască într-o lume paralelă cu cea a
geneticii şi a cuceririi universului. Datorită
geneticii nu mai e nevoie de cocoşi, pentru
că, în afară de carne, ei nu produc nimic.
Cântecul de dimineaţă al cocoşului va dis-
părea pentru totdeauna.
În regnul vegetal, orezul, grâul porum-
bul sunt modificate genetic şi vor produce
recolte imense doar că boabele lor nu vor
mai produce nimic, trebuind să cumperi
sămânţă nouă în fiecare an. Am plantat
acasă seminţe de portocal, lamâi, manda-
rine din fructele cumpărate în magazinele
de la colţ şi au crescut foarte repede copăcei
impresionant de frumoşi şi înfrunziţi, doar
că nu vor face niciodată fructe. Sunt plante
complet castrate genetic. Selecţia nenatura-
lă funcţionează de ceva timp şi la oameni.
Se ştie că, odată cu apariţia sonogramei din
anii 60-90, numărul de băieţi din India
şi alte state asiatice a crescut semnificativ
în defavoarea fetelor, care erau eliminate
printr-un simplu avort odată ce sexul lor
era identificat pe ecran. Părinţii nu trebu-
iau să-şi bată capul cu încropirea unei dote
ca zestre iar băiaţii erau foloşiţi de mici la
diverse munci. Doar că acum sexul unui
copil poate fi programat deja înainte de
concepţie şi ultima descoperire te face să te
gândeşti că păşim întru lume aproape su-
pranaturală. Programul Ectolife ne spune
că nici nu mai e nevoie de părinţi hetero-
sexuali, nici măcar de uterul unei femei
pentru a crea bebeluşi la comandă. Ideea de
„foster mother“, acele femei care purtau 9
luni copilul altora va dispărea peste noapte.
Incubatoare speciale cu „utere artificiale“
vor putea crea câte zeci de mii de bebeluşi
o dată, printr-o simpla apăsare de butom.
Ectolife! Se poate programa sexul copilu-
lui, culoarea ochilor şi foarte multe alte tră-
sături. Populaţia unor zone e atât de mult
Cãrþi primite la redacþie
Dumitru Chioaru, Opera poetică,
prefaţă de Ion Bogdan Lefter,
Băbana, Editura Rocart, 2023.
în scădere (cazul Europei) încât pare a fi
imperios să se înceapă producţia artificială
de bebeluşi făcuţi la comandă. Problema
părinţilor pare una atât de minoră încât
nici nu mai e pomenită. Armatele au nevoie
de bărbaţi traşi la ştanţă. „Cloşca“ unei so-
cietăţi ajunse la limita demenţei îi va purta
cumva sub aripile ei înfoiate de credinţa
că omul a ajuns atât de atotputernic, încât
totul e permis. Principiile de etică umană
par a fi lăsate să plutească într-un amestec
de derizoriu şi extaz bizar. Probabil că ele
vor fi reformulate din mers după cum va
merge experimentul. Texte biblice şi idei
religioase sugerează că apariţia şi existenţa
omului ar fi rodul unui „experiment“ al di-
vinităţii creatoare. Am senzaţia că suntem
la marginea unui experiment uman straniu
în care divinitatea nu numai că nu mai are
niciun amestec, dar în care noi vrem să-i
luăm locul. În mitologia greacă, Icarus a
fost sever pedepsit atunci când a încercat să
zboare. Să fim oare martorii intrării într-o
altă mitologie?
Miliardarii lumii investesc atăzi sume
uriaşe în laboratoare neomologate oficial
în care se cercetează cum şi cât poate fi
prelungită viaţa umană. Asta pentru că
bogaţilor lumii poate li se pare nedrept să
nu fie imortali. Au apărut deja medicamente
şi substanţe care pot dubla limita de viaţă
a şoarecilor de laborator, dar care încă n-au
fost testate pe oameni. Se vorbeşte tot mai
mult de substanţe care pot reversa procesul
de îmbătrânire, doar că autorităţile america-
ne nu pare interesate în prelungirea excesivă
a duratei noastre de viaţă. Nimeni nu vrea
să moară, senzaţia că moartea e o nedrep-
tate care ni se face e una aproape instictiv
normală. Cât trăim, învăţăm mereu cum să
trăim.
Prinşi cu aceste noutăţi genetice, am
uitat de clonare, idee deja mult învechită,
care se practică de mult. O farsă a unei
posibile reîncarnări, comună multor religii,
menită să dea oamenilor speranţă. Cândva,
când ne vom aştepta mai puţin, s-ar putea
să ne întâlnim pe stradă cu noi înşine, fără
a ne recunoaşte.

Ioana Drăgan, Poveşti misterioase cu femei şi alte vietăţi,
prefaţă de Catrinel Popa,
Bucureşti, Editura Litera, 2022.

Istorie
„Spumege pocalul...“
(o istorie autohtonă
a ºampaniei)
Dan Gulea
O ISTORIE A ºAMPANIEI
româneºti este, de
fapt, o istorie a moder-
nităþii noastre, a elitei
autohtone de la sfârºitul
secolului al XIX-lea ºi
începutul secolului al
XX-lea, examinată cu
scrupulozitate din per-
spectiva regalităþii. Este
cea mai nouă cercetare a istoricului Dorin
Stănescu, autor al monografiei ªampania
regilor. O istorie a primei fabrici de ºampanie
din România, pivniþele Rhein & Cie, 1892-
2022 (Editura Polirom, 2022, 296 p.)
Dorin Stănescu este un cunoscut speci-
alist în modernitatea românească, pe care
a analizat-o de-a lungul timpului din mai
multe perspective; cea mai cunoscută –
istoria căilor ferate, cu o aplicare specială
pentru cazul românesc (relevată în studii
publicate în Revue d’histoire des chemins
de fer în ultimii ani). Alături de aceasta,
începuturile cinematografiei româneºti mi-
litare oferă o altă imagine despre societatea
noastră, aºa cum se poate citi în Naissance
des cinémas militaires, 1914-1939 (apărut în
ianuarie 2023, la Presses Universitaires du
Septentrion, coord. Sébastien Denis, Béné-
dicte Rochet, Xavier Sené) – sau în studiul
„Ulysses in the World War I. Returning
by Train at the End of the War. A View
from Literature, Memoirs and Diaries“ din
World War I and Beyond: Human Tragedies,
Social Challenges, Scientific and Cultural
Responses (coord. Bogdan Murgescu, Ioana
Pintilie, Universitätsverlag Winter Hei-
delberg, 2021). Nu poate lipsi din această
enumerare un volum despre Republica de la
Ploieºti (2016) ºi alfabetul modernităþii, sau
studiul despre Prahova din România Mare
votează. Alegerile parlamentare din 1919 „la
firul ierbii“ (coord. Bogdan Murgescu, An-
drei Florin Sora, 2019).
Istoria ºampaniei este fixată în Azuga,
cătunul Între Prahove devenind, la sfârºitul
secolului al XIX-lea, prin transformările
industriale, „Manchesterul României“,
un proiect personal al regelui Carol I, pus
în operă de familia de saºi Rhein, pe un
fundal completat de administratori ai do-
meniul Peleº, ai moºiei regale de la Predeal
ºi ai Domeniului Coroanei Buºteni. Cu o
bogată ascendenþă ce duce până în secolul
XVII, prima generaþie de industriaºi ai
familiei Rhein se stabileºte din Braºov în
pustietatea din cătunul Între Prahove în-
tr-un anume context politic, al războiului
vamal dintre Austro-Ungaria ºi România.
Fraþii Rhein, Wilhelm August, Ludwig
Walter, Carl Joseph, Daniel Heinrich devin
oameni importanþi de afaceri, cu fabrici de
postav, mobilă ºi depozite de vinuri ºi bă-
uturi, cu reþele comerciale extinse rapid în
Braºov ºi în þară. Acestora li se adaugă alte
familii, cu fabrici de sticlă (ºi sticlari din
Boemia), de ciment ºi altele, care conduc
inclusiv la schimbarea portului, aºa cum
observă o monografie de epocă: „un fel
de amestecătură din costumul vechi local
cu cel secelenesc (din Săcele), braºovenesc
ºi modern franþuzesc, ºi pe alocurea întâl-
nim corsetul, umbreluþa ºi evantaiul“. La
Azuga se creează „un colþ de Transilvanie
multiculturală“, cu cinematograf cu repre-
zentaþii duminica seara, la 1912, cu ateliere
de ceasornicărie ºi plăci de gramofon ce pot
fi împrumutate.
A existat o evidentă aºteptare a elitei
noastre pentru o anumită industrie a lu-
xului; cunoscuta Expoziþie din 1906, care
celebra un număr de ani de la urcarea pe
tron a lui Carol I, a rezervat un pavilion
întreprinderii de ºampanie ºi vinuri Rhein
(reprodus pe coperta acestei monografii).
Urmărind în amănunt motivaþiile politice
ºi sociale, Dorin Stănescu schiþează un por-
tret deosebit al României regale ºi al felului
în care ºampania devine un simbol pentru
noua societate românească, un simbol al
loisirului, al elitei. În acest drum au existat
multe piedici, de pildă cele ale concurenþei
sau ale conflagraþiilor mondiale, dar, de
fiecare dată, ºampania a renăscut. Cu
utilajele ºi fabricile naþionalizate, Rhein,
simbol al decăderii, a devenit Zarea după
1948. În ciuda unor oameni nepotriviþi
(precum ºeful de întreprindere care ordonă
îndepărtarea mucegaiului negru de pe ta-
vanul pivniþelor, cauzând distrugerea unui
microclimat cu efecte aproape imediate de
fermentare ºi explozie a sticlelor), ºampania
a reapărut ºi mai puternică după Al Doilea
Război Mondial ºi s-a ataºat rapid ºi în
perioada comunistă demnitarilor înalþi de
partid, cu reclame în presă încă de la înce-
putul anilor 1960, cu imagini elocvente ale
dictatorilor într-un cadru festiv.
De altminteri, cercetarea lui Dorin
Stănescu este ilustrată cu imagini repre-
zentative din epocă, din presă, din arhive
publice ºi private, exprimând în mod acurat
o naraþiune cu personaje principale ºi se-
cundare, cu conflict ºi cu suspans.
Fundalul este alcătuit de o serie de
portrete ºi povestiri de epocă; în comu-
nitatea germană din Azuga, figuri aparte
sunt Eduard Fleck, directorul fabricii de
ciment, dar ºi ornitolog, autor de studii
despre coleoptere ºi lepidoptere, apreciat de
Muzeul de Istorie Naturală din Berlin; el a
donat colecþia sa Muzeului Antipa. O altă
figură aparte este scriitorul transilvănean
de limbă germană Adolf Meschendörfer
(1877-1963), căsătorit cu una din fiicele lui
Wilhem August Rhein, precum ºi fiul lor,
Harald, pictor.
Dincolo de aceste figuri, cărora li se
poate adăuga Louis Basset, secretar al lui
Carol I, o personalitate emblematică pen-
tru Manchesterul României, conducător de
facto al comunităþii de afaceri, incursiunile
ºampaniei în teritoriul românesc sunt ur-
mărite cu atenþie de-a lungul unor pagini
de istorie a receptării (ne)preþuitei licori.
Povestea începe cu un alt secretar, am spu-
ne, cronicarul lui Dimitrie Cantemir, Ion
Neculce, care descrie contextul bătăliei de
la Stănileºti: „ªi au ºădzut împăratul [Petru
cel Mare] cu Dumitraºco-vodă [...] ºi ne-u
cinstit pre bine ºi frumos […] cu niºte vin
al lui de la franþoji, care, îndată cum băut,
au mărmurit toþi de beþi, bând de acel vin.
ªi n-au mai ºtiut cum au dormit întru acea
noapte, ºi domnul ºi boierii“. Alte nume ca-
re scriu o istorie altfel sunt Kogălniceanu,
în calitate de autor de farse, C. A. Rosetti,
în ipostaza de angrosist de vinuri, dar ºi un
personaj reprezentativ pentru superficiali-
tatea burgheziei, precum Chiriachiþa din
Titanic-vals, bătrâna ce rezonează: „Parcă
ºampania se bea vreodată proaspătă sau ca
să simþi vreun gust? O bei aºa, de plan, s-o
simþi acolo, udă în gură“.
Pe linie naþionalistă (cu incursiuni
sămănătoriste sau proletcultiste, din
care Dorin Stănescu dă unele exemple),
ºampania este un simbol al decavării ºi al
cinismului. Dar această incursiune în isto-
ria mentalităþilor nu face decât să reliefeze
semnificaþia care îi este atribuită, cea a
modernităþii regale.
Astfel, asocierea ºampaniei Rhein cu
regalitatea nu se bazează doar pe contextul
industrial al fondării primelor fabrici de
vinuri ºi ºampanie la Azuga; oamenii de
afaceri de aici, cu sprijinul nemijlocit al
lui Carol I, ridică importante instituþii ºi
simboluri ale comunităþii: spital, biserică
ortodoxă, ºcoli, monument al eroilor din
Războiul de Independenþă.
Pe de altă parte, în momentele diplo-
matice semnificative, ºampania Rhein
este acolo, aºa cum o arată analiza unor
meniuri ale Casei Regale de la încorona-
rea lui Ferdinand (1922), de la diferite
banchete ale Ministerului de Externe, de
la învestirea Patriarhului Miron Cristea
º.a. Toþi regii României au înnoit titlul de
„furnizor al Curþii regale“ pentru Rhein
ºi s-au reprezentat cu această marcă de
ºampanie, figurând printre acþionarii
mărcii: de la Carol I, „vector de unitate a
comunităþii multietnice“ de la Azuga, la
Ferdinand, la Carol II, cel care vizitează
o expoziþie-târg ºi gustă în public din
ºampania „naþională“, la 1934; în 2006,
regele Mihai a trimis o scrisoare pivniþelor
Rhein, unde a evocat „o seară de neuitat“
petrecută aici.
Redescoperindu-ºi vechiul nume de
Rhein, în prezent ºampania de la Azuga
devine conºtientă de brandul pe care îl re-
prezintă, iar această istorie este ºi o imagi-
ne a unei anumite părþi a societăþii noastre,
de-a lungul timpului.

Anul XXXIV, nr. 4 (395), 2023 • 23
 Poezie
Singurătate, melancolie,
lehamite
Constantin Cubleşan
O APĂSĂTOARE
SFERĂ
ATMO-
de sfârºit de
veac („un veac de asasini
de semidocþi de plagia-
tori“) domină poemele
lui Ion Cristofor din an-
tologia Laureat al norilor
(Editura ªcoala Ardelea-
nă, Cluj Napoca, 2022,
Colecþia Echinox) în care
sunt reunite toate volumele sale, de la cel
de debut, În odăile fulgerului (1982), până
la Poeme canibale (2021), patru decenii în
care s-a consacrat ca „un modernist întâr-
ziat printre postmoderniºtii generaþiei ‘80“
(Dumitru Chioaru), evoluând de la o liri-
că oarecum extravagantă, ce părea atunci
teribilistă prin atitudine, la un neoexpresi-
onism de factură decadentă, elaborat pro-
gramatic într-un halou al singurătăþii ºi al
melancoliei de un tragism metafizic („Mai
gol sunt, Doamne,/ mai pustiu/ decât o bi-
serică arsă/ prin care fluieră vântul“ – Înal-
tele ºcoli ale melancoliei).
Refuzul de a se alinia cerinþelor unui
angajament social programat, încă evident,
îl conduce spre discursul metaforizat al
avangardei, rezonând cvasi-oniric cu o ima-
gistică insolită apreciată de tinerii congeneri:
„Se-aud copitele unui cal orb pe caldarâm/
consilii de păsări intră în tăcere/ ºi umbrele te
primesc în jilþul lor/ vântul îþi dăruie o coroa-
nă de frunze uscate.// Dar ce pasăre, întrebi,
se încumetă să cânte în beznă/ sau la lumina
sângelui tău acum/ când ochii ei au singură-
tatea genunilor/ ºi privind-o (despletindu-ºi
părul la lumina aºtrilor/ ce ºlefuiesc mările
precum diamantele)// Auzi putrezind merele
în paradis/ când sângele tău închipuie o roză/
sub norii pietrificaþi ai unui anotimp/ în care
locuieºti/ într-un lătrat de câine/ lebăda hăi-
tuind-o“ (Hăituind lebăda). Metafora poate fi
înþeleasă ºi în sensul că poetul nu „cântă“ în
întunecimile epocii.
Ion Cristofor e un melancolic („chiriaº pe
câteva hecrtare de melancolie“), rezonând pe
coarda gravă ºi sensibilă a contemplaþiei lumii
veacului neprielnic, un veac scăpătat spre ne-
buloasa apocalipsei („veacul foºnea ca un lan/
plin de oase ºi cranii“ – Pe câmpul pustiu), în
care „adevărul umblă cu capul spart pe stra-
dă“, mediu în care e copleºit de „singurătate
ºi lehamite“, fără a se lamenta însă, având
revelaþia misiunii ce i-a fost rânduită pe acest
pământ: „mie, Doamne, mi-ai dăruit doi
ochi plini de tristeþe/ Cu care admir minunile
create de tine“ (Privesc), de aici ºi pictura sum-
bră a tablourilor descriptive ale vieþii: „Se lasă
noaptea sau se crapă de ziuă/ stele trosnesc în
vânt, în gerul copilăriei/ lumini ascuþite sau
sânge aruncă lămpaºele-n zăpadă// Se sacrifi-
că animale/ în omătul proaspăt căzut/ îngeri
se ascund prin podurile cu fân (…) Vânătă
cade seara ºi vânăt e chipul omului/ ce nu-ºi
mai găseºte drumul spre casă/ cineva pune
capcane-n zăpadă/ trape ºi lanþuri în calea
stelelor/ cineva bate izvoarele-n cuie/ magii au
fost uciºi pe drum cu lovituri de bâtă.// E ora
24 • APOSTROF
la care dai drumul mâhnirilor tale/ să spân-
zure hălci ruºinoase/ în norii roºii ca sângele
băltind desupra oraºului“ (În gerul copilări-
ei). E un limbaj parabolic ce conþine în sub-
sidiarul său imaginea realităþii momentului
actualităþii lumii/societăþii în care fiinþează.
Totul exprimat într-o … tehnică evocatoare,
cu un discurs construit din imagini insolite,
în care îºi învăluie stările emoþionale ºi mai
ales îºi denunþă atitudinea. Una de repulsie,
de spaimă ºi disperare („Să fie ceaþa ce cade
pe râuri un semn/ pe care þi-l fac întunecaþii
paznici/ din sumbre arhivele disperării? – Să
fie ceaþa), o stare depresivă în „vremuri ciu-
mate cu găunoºii lor oameni providenþiali“
(Vremuri ciumate).
Cu o imagistică luxuriantă prefigurând
un vizionarism coºmaresc, dezvoltat firesc pe
coordonatele absurdului, poezia lui Ion Cris-
tofor parcurge o evoluþie firească în limbaj
expresionist, reluând teme ºi motive, aparent
aceleaºi, dar care exprimă, de fapt, nuanþat,
tocmai modificările în atitudinea sa melan-
colică faþă de o „viaþă de unică folosinþă“.
Reperele existenþialităþii, esenþiale, la care se
raportează, devin ºi ele mereu altfel văzute,
în funcþie de tocmai percepþia poetică în care
sunt asumate. Astfel, bunăoară, prezenþa lui
Dumnezeu, ca instanþă supremă, apare când
„rătăcind pe străzi/ atât de aproape încât
nu-l mai putem zări“, când „plictisit“, când
„melancolic“, când „somnolează înfofolit/ în
haina sa de blănuri siberiene“, când „aleargă
desculþ/ prin crângul cu toporaºi ºi viorele/ cu
pălăriuþa de paie în mână“. Motivul morþii,
de asemenea, se nuanþează, ea fiind asumată
destinal: „Pe talgerul morþii/ nu cântăreºti
nici cât o petală de trandafir“ sau, altădată,
având senzaþia că „moartea ne răsfoia ca pe
o carte“. ªi, de pretutindeni transpare senti-
mentul tristeþii unei finitudini damnate: „Ai
obosit să mai citeºti viitorul în stele/ trecutul
se topeºte ca sarea în staniºtea oilor/ destinul
tău se cufundă în behăitul lor unanim// doar
porumbelul se mai roteºte disperat/ peste
potopul cuvintelor tale// nici o ramură verde/
nici o stea nici o lumină cât de firavă/ nici o
musculiþă nici un verset nici un semn// doar
numele tău ca o stihie/ scrijelit pe putreda
cruce de lemn“ (Nici un semn).
Sentimente, izvorâte din trăirea într-o
astfel de lume a decadenþei, duc la un discurs
poetic de rezonanþă absurdă chiar ºi în pasta
groasă a culorilor pastelului desenat grotesc:
„Noiembrie tulbure, implacabil/ ca o înþele-
gere între doi asasini// nebunia ºi frunzele/
circulă regulamentar pe stradă/ trimit bezele
domnilor miniºtri domnilor siniºtri// e ano-
timpul în care drojdia dă lumina la teasc/ te
străduieºti să semeni cu porcii, cu câinii fra-
telui tău/ să mulgi cele ºapte þâþe ale eventua-
lului// o, hegemonie a întunericului/ ºi legile
umede ca þinuturile palustre/ paiaþa râde pe
înfundate în dulapul cu uniforme/ din care
se prăbuºesc domnii generali// din robinetul
deschis în bucătărie/ năvălesc toată noaptea
vaietele ultimei sirene/ foºneºte rochia de
mireasă a Ofeliei“ (Noiembrie). E un demers
expresionist în lirica volumelor sale recen-
te, dramatismul căutării ºi mărturisirii de
sine apropiindu-se astfel de un vizionarism
metafizic: „Un soare deºelat peste/ un zid
de cărămidă roºie/ pe care o pisică visează
la ciclurile reîncarnării/ la epoca în care a
fost un genial romantic german.// ªi aceste
păsări cât pumnul copilului/ mort în vecini/
sporovăiesc netulburate în copacul uscat.//
Ce þi-aº putea promite, Doamne, mai mult
acum/ decât câinii ce latră în curtea depozi-
tului de vată de sticlă?// O floare îþi scoate
degetele din găleata ruginită din faþa uºii/
în timp ce te supui chinurilor unui ritual/
supliciului de-a te întoarce din nou în tine
însuþi“ (Supliciu). Era firesc, ca din această
postură a spectatorului marcat de condiþia
existenþială a marelui nimic („ochiul tău larg
deschis marelui nimic“), copleºitor poetului
„rătăcit prin această tristă provincie balcani-
că“, să simtă, oarecum imperativ, nevoia an-
gajamentului polemic, pamfletar ºi ironic la
adresa realităþilor/relaþiilor sociale meschine
ale anturajului: „Nivelul apelor Dunării e în
creºtere/ promisiunile guvernului sunt pe
cale să intre la apă/ domnii miniºtri îºi cum-
pără din vreme cizme de gumă// þăranii îºi
urcă vaca în pod/ soacrele sporovăiesc prin
bătătură/ despre ultima poºetă a doamnei
Udrea// sunt semne că porumbul scoate
ºtiuleþi ilicit/ că preþurile cresc în timp ce
speranþele scad// restaurantele sunt pline de
fum ºi de zvonuri/ bordelurile ºi bisericile
s-au înmulþit peste măsură// nu se poate ºti
ce legătură au preoþii cu asta/ e cert însă că
sinucigaºii dau telefon la 112// mireasa spu-
ne da ºi aºteaptă nerăbdătoare/ mirele face
în cap socoteli/ peste drum trece salvarea
cu un muribund/ scuipă lumini portocalii
peste trecătorii tot mai îngânduraþi// poeþii
nu mai speră nimic// chelia preºedintelui a
devenit tot mai strălucitoare“ (Semne).
Poet lansat ºi format în anturajul echino-
xist, Ion Cristofor cultivă o poezie rafinat in-
telectualizată, dezvoltând, ca particularitate
în gruparea clujeană, o lirică a obscurităþilor
existenþiale, memorând deºertăciunile vieþii
într-o rostire gravă, chiar solemnă, foarte
adesea, mizând pe sensurile metafizice ale
poeziei („poezia e o scară spre Dumnezeu“),
suportându-ºi astfel cu stoicism singurătatea
(„singur ca pietrele tombale./ Þi-asculþi plic-
tisit darabana/ sângelui mai întunecat decât
orizontul/ sub un cer încărcat de mânie“ –
Pasărea nebuniei) având asumată conºtiiþa
epocii sale pe care o inscripþionează în veri-
tabile tablouri aparent bruegeliene.

Istorie
Reºedinþele regale
de la Marea Neagră
Cristian Vasile
T OT MAI DES ANUMITE
proiecte culturale se
intersectează cu demer-
suri istoriografice care
þintesc ºi probleme ex-
trem de actuale (cum ar fi
starea deplorabilă a unor
clădiri istorice reprezen-
tative sau monumente de
patrimoniu). Unul dintre
aceste exemple este ºi cartea-album rea-
lizată de Delia Roxana Cornea ºi apărută
la finele anului 2021 – Reºedinþele regale de
la Marea Neagră. Casele de vis ale reginelor
României, traduceri de Nicoleta Stanca ºi
Alina Cojocaru, Muzeul de Istorie Naþio-
nală ºi Arheologie Constanþa – Editura Ce-
tatea de Scaun, Târgoviºte, 2021, 254 pag.,
o lucrare ce beneficiază ºi de o versiune în
limba engleză.
Volumul – tipărit în excelente condiþii
grafice – este parte a unui proiect cultural
având sprijinul A.F.C.N. care ºi a propus
promovarea clădirilor regale de la Marea
Neagră (p. 3) ºi acoperă cumva ºi o lacună
istoriografică, deoarece atenþia scrisului
istoric postdecembrist a părut să se concen-
treze asupra Peleºului, a Cotrocenilor ºi a
Palatului regal din centrul Bucureºtiului.
Mai recent, focalizarea s-a extins asupra
Balcicului ºi a castelului Bran, în schimb,
reºedinþele regale de la Constanþa ºi Mama-
ia au rămas într-un plan secund. În mod
concret, Delia Roxana Cornea se ocupă de
Palatul regal din Constanþa, Pavilionul din
Portul aceluiaºi oraº („Cuibul“ reginelor
Elena ºi Maria), reºedinþa de la Mamaia
(Palatul ºi Vila Cara Dalga/„Valul negru“)
ºi de Complexul de la Balcic (Vila Tenha
Juvah/„Cuibul liniºtit“; terasele parcu-
lui; Vila Mavi Dalga/„Valul albastru“;
bisericuþa Stella Maris; morile de apă etc.).
Avem de-a face cu un vast proiect cul-
tural ºi editorial care decurge cumva logic
din biografia academică a autoarei. Delia
Roxana Cornea – acum muzeografă la
Muzeul de Istorie Naþională ºi Arheologie
din Constanþa – a colaborat, îndeosebi după
2010, atât cu Institutul de Investigare a Cri-
melor Comunismului ºi Memoria Exilului
Românesc (anterior: INMER), cât ºi cu
instituþii culturale/muzeale din Constanþa.
S-a ocupat de exilul românesc, dar ºi de
regalitate la începuturile instaurării regimu-
lui comunist, fără să neglijeze însă aspecte
importante din trecutul mai îndepărtat al
monarhiei (teme precum „Regele Carol
I ºi Dobrogea“; „Vizita familiei imperiale
ruse la Constanþa din 1914 în imagini ºi
documente de epocă“ etc., subiecte care s-au
reflectat ºi în expoziþii omonime).
Toată această multiplă specializare – în
istoria comunismului, a exilului ºi a legătu-
rilor regalităþii române cu Dobrogea – se
vădeºte în paginile acestui volum care a
fost rezultatul unei intense documentări.
Delia Roxana Cornea a îmbinat informaþii
obþinute atât din fonduri ale Arhivelor
Naþionale, locale ºi centrale, ale Ministerului
Afacerilor Externe, ale Bibliotecii Naþionale
sau S.C. Proiect S.A. Constanþa, cât ºi din
colecþii private (iar aici iese în evidenþă
colecþia de cărþi poºtale a generosului Ghe-
orghe Stănescu). Memorialistica ºi literatura
secundară sunt ºi ele folosite cu scopul de
a reconstitui atât parcursul administrativ-
birocratic al construcþiilor, cât ºi – poate
mai important – palierul sentimental, adică
ataºamentul diverºilor suverani (Carol I,
Ferdinand I, Carol II, Mihai I), al reginelor
ºi principeselor (Elisabeta/ Carmen Sylva,
Maria, Elena-Sitta º.a.) faþă de clădirile ce
urmau să servească drept reºedinþe regale
(de departe, reginele Elisabeta ºi Maria au
vădit un interes aparte faþă de construcþii,
inclusiv faþă de elementele de decor interior,
în timp ce Carol II a ieºit în evidenþă mai de-
grabă prin nestatornicie ºi rupere de trecut).
Lucrarea Deliei Cornea urmăreºte is-
toria sus-amintitelor reºedinþe regale de la
primele atestări ale intenþiei de construire,
de la originile ideii de amplasare într-un
anumit spaþiu ºi până în postcomunism,
până aproape de zilele noastre. Textul de
reconstituire istorică se află parcă într-o
permanentă comunicare cu discursul vi-
zual al volumului care înfăþiºează imagini
ale diverselor castele, pavilioane, vile, pre-
cum ºi planuri de amplasament culese din
arhive. Invariabil, cele două conflagraþii
mondiale, cu ocupaþiile bulgaro-germană,
apoi sovietică, au afectat grav construcþiile,
mobilierul ºi decoraþiile interioare impu-
nând regândiri ale spaþiului ºi chiar schim-
barea reºedinþelor, cum s-a întâmplat după
Primul Război Mondial. După 1919/1923
se produce mutarea Palatului Regal – care
se confunda cu Palatul Prefectului (Palatul
administrativ) – din Constanþa la Mamaia,
unde va începe (sub atenta supraveghere
a Reginei Maria) construcþia castelului ºi
a pavilionului. Este interesant de notat că
aceste construcþii de la Mamaia s-au supra-
pus cumva cu cele de la Balcic.
Reºedinþele regale de la Marea Neagră...
nu este doar o reconstituire empatică a
figurilor monarhice în relaþie cu casele lor
de vacanþă, ci ºi o piesă istoriografică ce
creionează portretele unor reprezentanþi de
seamă din zona administraþiei centrale/lo-
cale (Scarlat Vârnav, prefectul Constanþei),
a corpului arhitecþilor (Anghel Saligny,
Mario Stoppa, Victor G. Stephănescu º.a.)
sau a anturajului regal (Gaetan Denize,
secretar al regelui Ferdinand I, perceptor
al principelui Nicolae şi apoi secretar par-
ticular al Reginei Maria, calitate în care a
supravegheat lucrările de construcþie de la
Balcic, merit care i-a adus supranumele de
„Sfântul Balcic“ – p. 211). Se distinge în
plan secund, dar destul de vizibil, ºi por-
tretul unor oraºe, mai ales al Balcicului ºi al
Constanþei (numită, datorită efervescenþei
edilitare, „castelul înfrumuseþat al Grădinii
Orientului [al Dobrogei – n.n.]“ – p. 34).
Declinul acestor reºedinþe regale în-
cepe chiar înainte de ultima conflagraþie
mondială, însă perioada celui de-Al Doilea
Război Mondial a accentuat decăderea ºi
amploarea degradărilor. Balcicul rămâne
în afara teritoriului naþional în septembrie
1940, odată cu cedarea Cadrilaterului,
iar guvernul comunist va renunþa la el,
în favoarea statului bulgar, la începutul
anilor 1960. În fond, autorităþile de la
Bucureºti erau consecvente cu poziþia lor
de după 1948, manifestată între graniþele
propriu-zise ale þării, de ºtergere a identi-
tăþii unor clădiri legate de familia regală.
Paradoxal însă, după diverse stricăciuni ºi
afectări, în postcomunism statul bulgar a
ºtiut poate mai bine decât România să-ºi
exploateze turistic ºi muzeal fostele ansam-
bluri regale. Dacă fostul pavilion amplasat
în zona digului din Constanþa a devenit,
în cele din urmă, după unele reconfigurări
arhitectonice, Muzeu al Portului (începând
cu 1996), complexul de la Mamaia a avut o
soartă mai vitregă, în pofida semnalelor de
alarmă trase după 1989 îndeosebi de către
istorici ºi jurnaliºti.
Castelul ºi vila de la Mamaia au ajuns
după 1932 la Ministerul Armatei ºi la
direcþiile sale, devenind locuri de odihnă
ºi club pentru aviatori. După ce a fost la
dispoziþia ofiþerilor sovietici, complexul
a devenit de la finele anilor 1950 casă de
odihnă „pentru oamenii muncii“ în admi-
nistrarea O.N.T. Litoral. Complexul – folo-
sit ºi pentru deschideri către turismul inter-
naþional – a suferit recompartimentări ºi a
ajuns – după schimbări de proprietar – din
nou la S.C. Mamaia. Doar castelul a ajuns
după 1989 pe lista monumentelor istorice,
nu ºi vila regală (devenit Barul „Orient“),
însă ambele au cunoscut un dureros declin.
Abia recent se pare că notabilităþi locale
împreună cu oameni de cultură au reluat
demersurile vizând demararea procedurii
de clasare a imobilului (a vilei) pentru a fi
înscris în lista monumentelor.
Cartea Deliei Cornea – scrisă cu vădită
empatie faþă de subiectul analizat – este o
pledoarie pentru transformarea radicală
a acestui complex din Mamaia legat de
numele Reginei Maria, prin restaurarea lui
ºi punerea în cadrul unui circuit cultural
turistic (ca Muzeu al staþiunii Mamaia sau
ca instituþie de cultură reprezentativă a
Constanþei, a Dobrogei în general).

Critică
Cui prodest?
Alice Valeria Micu
A UTOR PLURIDISCIPLINAR,
Adrian Lesenciuc cer-
cetează cu rigurozitate
academică literatura ro-
mână în context european
şi naţional şi propune nici
mai mult nici mai puţin
decât o analiză vectori-
ală a literaturii române,
împrumutând viziunea şi
intrumentele specifice ştiinţelor reale. În
Critica de direcţie. Analiză vectorială, pri-
mul volum al proiectului, apărut la Editura
Junimea în 2021, Adrian Lesenciuc se în-
treabă de la bun început „La ce bun analiza
vectorială într-un spaţiu literar care n-are
conştiinţa direcţiei?“ Sunt trasate astfel do-
uă coordonate pe canavasul cărora autorul
va insera o serie de studii prezentate ante-
rior la simpozioane, colocvii sau publicate,
în parte, în reviste. O primă coordonată
ar fi citirea spaţiului literar românesc ca
un spaţiu vectorial. Perspectiva stranie, la
prima vedere, se limpezeşte de îndată ce
sunt enunţate câteva principii de analiză
ale criticii literare. Lesenciuc e nemilos,
taie precis şi adânc, vorbind despre critică
unidirecţionată, despre „analiza simplei
producţii de texte, reductibile prin cronici
la mărimi scalare“, despre o „analiză cu
ochelarii scalari împrumutaţi de la profe-
sorii de literatură din liceu şi facultate“, în
fine, despre păcatul unor critici de a opera
intuitiv cu „o banală translatare vectorială“,
ba chiar despre lipsa culturii enciclopedice
a criticilor literari, strict specializaţi. Con-
secinţa analizei scalare este, potrivit lui
Lesenciuc, subţierea considerabilă a isto-
riei literare, reducerea la factualitatea unor
urme în plan şi reducerea criticii literare la
„simple angajări disjuncte pe direcţii dife-
rite, analizabile numai în acord cu alinierea
la intenţii, proiecţii, curente, generaţii“.
A doua coordonată trasată de autor este
inutilitatea demersului de analiză vectoria-
lă, adică una din multiplele perspective, a
câmpului literar românesc, unul lipsit de
conştiinţa direcţiei. Maiorescian prin struc-
tură, Lesenciuc deplânge înţelegerea criticii
de direcţie prin filtrul gherist ca „proiecţie
a unei direcţii“ pe o arie predefinită. Ipo-
tezele sale contextualizate devin limpezi şi

Anul XXXIV, nr. 4 (395), 2023 • 25
 Revista revistelor
România literară pe micul ecran
N U, NU ESTE păcăleală! De la 1 aprilie, o no-
uă emisiune culturală a intrat în grila de
programe a Televiziunii Naţionale. Recent re-
înfiinţatul canal TVRomânia Cultural îşi ono-
rează promisiunile inaugurale şi, în parteneriat
cu Uniunea Scriitorilor din România, a început
să difuzeze săptămânal o emisiune din catego-
ria celor pe care le-am putea numi „de inimă
şi de suflet“: România literară TV. Realizatorii
şi-au definit de le bun început, simplu şi concis,
programul publicistic, afirmând că intenţionea-
ză să ofere o imagine cuprinzătoare, amplă şi
obiectivă, asupra a ceea ce se întâmplă semni-
ficativ astăzi în literatura română, din perspec-
tiva revistei România literară. Cu alte cuvinte,
un program realizat cu mijloacele televiziunii,
subsumat grilei de valori a prestigioasei publi-
caţii, cu rubricile consacrate ale săptămânalului
bucureştean, şi, mai ales, cu experienţa şi pro-
fesionalismul redactorilor şi al colaboratorilor
revistei. O coproducţie Televiziunea română /
România literară, ale cărei prime secvenţe, di-
fuzate în ultimele săptămâni, ne fac încrezători
în succesul său.
Sumarul emisiunii, variat şi bogat, se
deschide cu editorialele susţinute de criticul
literar Nicolae Manolescu, veritabile lecţii de
spirit critic şi civic. Rostite cu un ton calm,
colocvial, sub care se simte, totuşi, tensiunea
insatisfacţiilor sale, intervenţiile Directo-
 în eseurile din a doua jumătate a capitolu-
clare, justificând demersul personal: „Criti-
ca de direcţie presupune implicit o analiză
vectorială a unui câmp vectorial. Înseamnă,
înainte de toate, acceptarea existenţei di-
recţiilor multiple şi asumarea comparării
literaturii, care ideologic se defineşte într-un
sistem complex de coordonate. Înseamnă
identificarea direcţiilor dominante în raport
cu unităţi temporale sau spaţiale de analiză,
contextualizarea acestora şi analiza, într-un
cadru cultural generalist a evoluţiilor lor.
Înseamnă cunoaşterea spaţiului cultural
şi înţelegerea curenţilor de suprafaţă şi de
adâncime care brăzdează cultura. Înseamnă
înţelegerea opoziţiei inerţiale în raport cu
anumite transformări la care este supusă
cultura, dar şi tentaţiile alinierii, după
principiul vaselor comunicante, la mode,
curente şi teorii din alte spaţii culturale cu
care comunică. Înseamnă înţelegerea stării
de fapt a unei culturi, care a dat naştere unei
literaturi, dar şi a limitelor în care apele lite-
rare scaldă ţărmul arid al contextului politic,
economic, social“.
Primul plan de analiză, unul lăudabil şi
onorabil, este capitolul intitulat Origine, ce
conţine comunicări legate de oraşul unde
îşi desfăşoară activitatea literară şi academi-
că, Braşovul, oraşul operei prima. Spaţiului
cultural braşovean îi sunt rezervate comu-
nicări cum sunt Braşovul şi Generaţia Unirii
sau Braşovul într-o altfel de lumină a centra-
lităţii. De la Gutenberg la Zuckerberg vede
Adrian Lesenciuc Răspândurea rizomatică
a limbii române literare, într-un eseu ce reia
subiectul începuturilor tiparului proiectat
asupra apariţiei reţelelor informatice.
Cel de-al doilea capitol al cărţii, intitulat
Direcţie şi sens, aduce mai aproape analiza
vectorială cu care ne atrăsese atenţia din ti-
tlu cu teme extrem de interesante, mai ales
26 • APOSTROF
rului României literare sunt modele de
polemică fermă dar civilizată, cu formulări
adesea aspre (proiectul Legii învăţământu-
lui este, conform editorialistului, „...ultimul
ciomag la carul cu oale al şcolii româneşti“),
dar susţinute cu argumente.
Împreună cu reporterii televiziunii, mode-
ratorul neobosit, spontan şi bine informat al
emisiunii este Cristian Pătrăşconiu. Compe-
rajul său inteligent prefaţează fiecare rubrică,
oferind repere utile telespectatorului. Genul
său publicistic preferat, interviul, este bine
reprezentat în sumar. Un dialog cu Mircea
Mihăieş despre traducerile sale din Joyce şi un
altul cu Horia-Roman Patapievici pe marginea
celui mai recent volum, „Despre viaţă, destin
& nostalgie“ constituie momente de vârf ale
emisiunii. Bineînţeles, alături de Ancheta
literară, a cărei temă incitantă (Ce loc ocupă
literatura la noi în ţară? Dacă ar depinde de
dumneavoastră, ce aţi face pentru îmbunătăţirea
condiţiei literaturii noastre?) invită la răspunsuri
pe măsură, datorate lui Varujan Vosganian,
Nicolae Prelipceanu, Angelo Mitchievici, Ana
Blandiana, Gabriela Gherghişor, Gabriela
Adameşteanu. Nu în ultimul rând, trebuie
menţionată sobrietatea academică a cronicii
literare susţinute de Răzvan Voncu.
Nu pot încheia această succintă trecere
în revistă fără a menţiona rubrica cea mai
lui. Depăşirea postmodernităţii şi perspec-
tiva criticii literare în contextul necesităţii
întoarcerii la cultură îl fac pe Lesenciuc
să conchidă, în Dincolo de postmodernitate.
Critica în orizontul noii paradigme: „Critica
noului val are obligaţia de a fi operă în sine
pentru a fi reper pentru noua literatură“.
Ultimul critic de direcţie este un eseu
excelent al cărui subiect este parcursul
critic al lui Nicolae Manolescu, „criticul
literar care a avut rolul cel mai important
în stabilirea şi menţinerea ierarhiei valori-
lor literare autohtone“. Din acribia cu care
analizează opera, din citirea constructivă
a Arcei lui Noe, din atenţia acordată deta-
liilor, din bibliografia atent selecţionată în
alcătuirea portretului ultimului critic de
direcţie transpare nu doar admiraţia pro-
fesională, ci şi cea umană, exerciţiul fiind
menit să fixeze etalonul la care se raportea-
ză mai tânărul critic, Adrian Lesenciuc, în
practicarea cu consecvenţă a criticii literare.
Dacă cititorul de reviste literare mai pu-
ţin familiarizat cu pedanteria comunicărilor
academice ar putea să reproşeze autorului
ariditatea unor fragmente, întregul, însă
e unul pe cât de riguros, pe atât de edifica-
tor, iar limpezimea tabloului de ansamblu
răsplăteşte efortul lecturii. În eseurile finale
din capitolul Translaţie de vectori citim un
Lesenciuc descătuşat, îmbrăţişând ipostaza
emoţională a criticului dispus să vadă omul
din autorul contemporan pe fondul partiturii
márqueziene. Veacul de singurătate al scriito-
rului este o confesiune ce răspunde într-un
fel ipotezelor enunţate în textul de început al
acestui volum, construit pe scheletul lucrări-
lor academice. Aici se întâlnesc în mod fericit
intenţia autorului cu satisfacţia de lectură:
„Scritorul actual a trăit cu lumina bătândă
pe chipul pământos al vreunui idol literar,
încărcată de emoţie a emisiunii, care poate
deveni, în timp, nucleul unui Pantheon al
liricii româneşti: Poemul săptămânii. Primele
două poete invitate, Marta Petreu şi Ana
Blandiana, emoţionate ca nişte debutante,
ne-au transmis, cu harul lor poetic, fiorul
versului pur. Ştacheta valorii trebuie să ră-
mână la acest nivel.
Rubricile amintite au viaţă, dinamism.
Emisiunea nu este o Românie literară citită
la televizor, nu dublează pleonastic textul
tipărit, ci îl îmbogăţeşte cu forţa cuvântului
rostit şi a imaginii elocvente.
Fără îndoială, mai sunt destule lucruri de
pus la punct, iar gazetarii cu experienţă ai pre-
stigioasei publicaţii, alături de colegii lor din
televiziune, avem convingerea că le au deja în
vedere. Bogatul sumar săptămâmal al României
literare, cu rubricile sale consacrate debutanţior
într-ale scrisului, dar şi muzicii, artei plastice,
filmului, dansului pot constitui piste fertile de
inspiraţie pentru realizatori. După cum, nu
vor trebui ignorate resursele de expresivitate
ale televiziunii înseşi, care poate adăuga carate
suplimentare oralităţii intervenţiilor.
Aşadar, vă invităm şi pe această cale,
în fiecare sâmbătă de la ora 15, pe canalul
TVRomânia Cultural, la noua emisiune
România literară TV! (R.C.)

în faţa căruia să se închine, sau de care să se
despartă sau chiar să se dezică mai târziu. În
zilele liniştite, în văile luxuriante ale copilăriei,
scriitorii actuali au auzit vocile celor ce făceau
ierarhiile, aşezând, ordonând, lămurind, ca
în căderea de tunet a vocii lui Zeus la poalele
Olimpului. Au sperat să poată urca versantul
literaturii şi de acolo să ordoneze lumea după
viziuni la care nu mai avuse acces nimeni
până la ei, căci, în fond, doar aceasta putea
fi calea unică a literaturii fiecăruia, amprenta
fiecăruia în parcursul până spre vârful ierar-
hiei“. Scriitorii generaţiei digitale şi în epoca
digitalizării accelerate, eforturile editurilor şi
revistelor de adaptare la normele vieţii literare
de reţea sunt alte subiecte punctate în planul
relaţiei scriitorului cu lumea în care s-a născut
şi cea în care trăieşte şi scrie. În capitolul final,
Adrian Lesenciuc reia o întrebare ce planează
în lumea culturală: Sfârşitul istoriei literare? El
reia ideea scrierii „la două mâini“ a unei istorii
integrale a literaturii, cunoscută nouă din in-
troducerea la Istoria critică a literaturii române
a lui Nicolae Manolescu, salutând în lipsa
unui astfel de demers atotcuprinzător cele
„două istorii critice complet reuşite astfel, nu
numai ca descriere a unor parcursuri istorice,
ci în complexitatea raporturilor dintre litera-
tură şi istorie (aşa cum le percepea Jauss): cea
a lui G. Călinescu şi cea a lui N. Manolescu“.
Critica de direcţie. Analiză vectorială este
o pledoarie pentru cultură, pentru litera-
tură, în apărarea scriitorului contemporan.
Cartea dă, în acelaşi timp, măsura exigenţei
critice a lui Adrian Lesenciuc, mai ales faţă
de confraţii în mâna cărora stau câteva prin-
cipii esenţiale unei literaturi ancorate într-o
cultură ce are nevoie, poate mai mult decât
oricând, de puterea de-a depăşi spectrele
ideologice prin autonomia esteticului.


S CRIITORUL M ARIN PREDA, cel mai im-
portant prozator român al perioadei
comuniste, a fost adus recent în actualitate
prin mai multe volume semnate de Stan V.
Cristea, care s-a preocupat în mod special de
restituirea cât mai exactă a operei sale, prin
lucrări temeinice, precum Marin Preda. Anii
formării intelectuale, 2022, şi Marin Preda.
Biobibliografie, I-II, 2022, dar şi a unei anto-
logii de opinii critice la care au fost invitaţi
foarte mulţi oameni ai scrisului să-şi spună
cuvântul. Unii dintre ei au fost total lipsiţi
de simţ critc, declarând sus şi tare că tot ceea
ce a scris Marin Preda rămâne în picioare,
alţii au bătut apa în piuă emiţând generalităţi
de-a dreptul jenante şi doar puţini au vorbit
la obiect şi în cunoştinţă de cauză, dovedind
că au citit opera prozatorului şi că sunt cu
adevărat ataşaţi faţă drumul parcurs şi că nu
le-a fost indiferentă traversarea numeroa-
selor cataracte, pe care fluxul său narativ a
avut a le întâmpina. În esenţă, Marin Preda
e un scriitor prea important ca să-l tăvălim
prin praful comun al vorbelor fără rost, fă-
când din Desfăşurarea, operă sacrificată pe
altarul politicii colectivizării forţate, sau al
noii ideologii, precum în Ana Roşculeţ sau
Îndrăzneala, parţial şi Friguri, scrieri care se
lasă contaminate de directivele istorice ale
momentului. Totuşi, el s-a ferit pe cât po-
sibil de mlaştina dirijismului partinic dejist
sau sovietizant. Vorbind despre ele, e cazul
să vorbim despre o conştiinţă literară scinda-
tă, care a înţeles mersul istoriei şi a decretat
Imposibila întoarcere, văzând în lupta zilnică
pentru supravieţuire Viaţa ca o pradă, cu
minusurile şi plusurile sale. Dedicat muncii
scriitoriceşti, aplecat mereu peste pagina albă
de scris, aşa cum ni-l evocă şi Aurora Cor-
nu, Marin Preda s-a luptat mereu cu proce-
sele de conştiinţă, care-l asaltau de peste tot,
dar şi cu obsesia nemuririi lumii rurale din
care a provenit, făcând din satul său Siliştea
Gumeşti un centru ţărănesc de contradicţii
enorme şi permamente, iar din ţăran o vic-
timă sigură a industrializării pornită în ţară,
un sacrificat pe altarul colectivizării, care a
nimicit personalitatea individuală autarhică
şi simţul atavic al muncii pe ogor, în favoa-
rea noilor orientări de viaţă mai atractive,
dar care ascund capcane insolubile (Intrusul,
Marele singuratic). Desprinderea de „lumea
veche“ este în cazul lui un proces îndelung şi
de amploare, supus zbaterilor de conştiinţă
permanente, atât spre a scăpa din plasele ide-
ologicului maniheist, cât şi pentru apărarea
libertăţii sale de gândire şi exprimare, alu-
necând tot mai vizibil pe topoganul căderii
în gol, până la postura de victimă, soldată
cu asasinarea sa morală şi chiar fizică, atât
de expresiv anunţată în drama lui Petrini din
Cel mai iubit dintre pământeni.
Marin Preda – azi
Mircea Popa
Privind retrospectiv drumul afirmării
literare a lui Marin Preda, trebuie afirmat
că, deşi se afla de la început în postura unui
„proletar intelectual cult“, el n-a făcut ma-
rele pas al prostituării, trecând cu surle şi
tobe în tabăra proletcultismului devălmăşit.
Chiar de la primele sale dibuiri şi ezitări în
materie de inspiraţie şi de alegere a mijoa-
celor, prin care scenele decupate de el să fie
adevărate „felii de viaţă“ autentică, Marin
Preda şi-a urmat drumul său propriu de
atentă observaţie şi studiu psihologic a com-
portamentului personajelor, caracterizate
prin reacţii neobişnuite, care le plasează în
postura de „cazuri“, care se impun atenţiei
cititorului prin realismul formelor de viaţă
alese şi prin soluţiile cu care sunt rezolvate
conflictele, aspecte care au avut nevoie de
mult discernământ şi putere de obiectivizare,
cazuri selectate din viaţa satului pe care o
ştia atât de bine. Ciudăţeniei lor, în raport
cu timpul apăsător al războiului, le impri-
mă o notă care le individualizează şi le face
interesante, amestecând realul cu puţin praf
de fantastic şi deviant, ceea ce le deosebeşte
radical de stilul mometului care va impune
moda timpului, şi concesiile făcute acestuia.
E de afirmat la modul apăsat că volumul lui
de debut, Întâlnirea din pământuri, e departe
de orice suspciune de literatură aservită, şi că
merge în prelungirea scrierilor despre sat a
marilor observatori ai acestei lumi de dinain-
tea sa, dar care anunţă semnele unor traume
ce îşi trimit înainte presimţirile. În acest fel,
Marin Preda e ultimul scriitor al ţăranului
român care a surprins satul românesc, minat
de contradicţii uriaşe, şi gata de prăbuşire şi
pauperizare, şi care a făcut din momentul
Moromeţilor o lume aflată în pragul ultimu-
lui mare zvâcnet de individualitate.
Debutul său literar, chiar dacă a avut în
vedere satul în care a crescut şi s-a format, nu
indică decât vag apariţia unor semne de con-
tagiune cu schimbările radicale spre care so-
cietatea românească se îndreaptă, receptând
uşoare devieri de la o optică tradiţională în-
dătinată. Într-o vreme în care literatura ro-
mână şi-a pierdut busola protectoare, eşuând
în mâlul tot mai gros, provocat de aluviunile
străine de sorginte proletcultistă, acest tânăr
prozator, ieşit din ţărănia străveche de la
Dunăre, a încercat să pună frâu acestor prac-
tici silnice, de procustiană suferinţă a frumo-
sului literar românesc. Trăit în mijlocul unei
ţărănii autentice, la care lupta pentru existen-
ţă nu era o simplă vorbă de şagă, Marin Pre-
da a reaşezat valorile satului la locul care li se
cuvenea. Ca model de comportament i-a
servit chiar familia sa şi obiceiurile satului,
supuse unor observaţii şi radiografii conti-
nue şi necruţătoare. Disecând comporta-
mentul ţăranului, filosofia lui de viaţă, preo-
cupările şi reacţiile care îi însoţesc existenţa,
inclusiv vorbele de ocară la adresa celor de
sus, a politicienilor care au condamnat ţăra-
nul la o sărăcie eternă, el ajunge să imple-
menteze o nouă viziune asupra satului româ-
nesc, o nouă repunere a lui în ecuaţia
existenţei ruraliste, completând în chip fericit
literatura lui Sadoveanu, Rebreanu, Agârbi-
ceanu, Pavel Dan, consideraţi de drept cei
mai de seamă observatori ai lumii ţărăneşti
de la Dunăre şi Carpaţi. Schimbarea de para-
digmă ne trimite spre o investigare de ordin
sociologic. În acest timp de criză, masa ţără-
nească omogenă şi nediferenţiată de până la
el a suferit o puternică fisură. În sânul aceste-
ia apar diferenţieri noi, care nu mai reproduc
satul tradiţional în care conducătorii acestuia
erau în mod inevitabil preotul şi învăţătorul,
ci noii lideri ai ţărănimii care îşi fac apariţia
chiar din sânul ei, printr-o competiţie inter-
nă, liberă şi accesibilă tuturor. Vechea tehni-
că a „cópiilor după natură“, folosită cu succes
de cei anteriori, e reluată şi completată cu
elemente noi de psihologie ţărănească auten-
tică, eliminând pe cât posibil şi preocuparea
obsesivă pentru reproducerea cât mai fidelă a
limbajului ţărănesc. Sensul mişcării operate
de el merge înspre crearea de personaje noi, şi
căutarea de scene semnificative în mijlocul
cărora să fie plasate. Câmpul de observaţie
s-a fixat asupra acestui proces, luând în
obiectiv aspecte ale disoluţiei unei lumi cu
aparenţa ei de trăinicie şi de imobilism, în
blocul organic al căreia apar semne ale degra-
dării şi ale unor variaţii de comportament,
pe care el le sesizează şi le radiografiază. E
vorba de o problematică umană complexă,
traversată de nelinişti obscure, de boală şi de
sărăcie, de competiţie amoroasă, dar şi de
acte gratuite, de inocenţă, dominată de in-
stincte primare. Comportamentul unor ti-
neri plecaţi cu vitele la păscut, de o animali-
tate fizică perceptibilă, aproape că nu devine
strident atunci când asistăm la violul unei
fete în câmpul plin de soare, în care sănătatea
şi robusteţea vieţii îşi pune amprenta pe ges-
tul lor perceput ca o formă de trecere spre
bărbăţia spontană şi ieşirea din adolescenţă.
Trăim apoi cu mare interes drumul spre
câmp al unui ţăran intrat în ceaţă, când repe-
rele obişnuite se amestecă şi se contorsionea-
ză. Privim apoi cu oroarea la gestul ieşit din
comun al altui personaj, aflat în plină opera-
ţie de belire a unui cal, cu notarea amănunţi-
tă a reacţiilor lui fizionomice, aşa cum repe-
răm un moment de isterie colectivă la o
şezătoare la ţară, când o femeie apucată şi
bolnavă, Maria Înghioarţa, prevesteşte eve-
nimente stranii ca mâncarea lunii de către
vârcolaci, alarmându-i pe cei prezenţi cu
„vedeniile“ ei demoniace, încât transformă

Anul XXXIV, nr. 4 (395), 2023 • 27

 servitute dintre centru şi margine, instituind
palida şezătoare într-un vacarm generalizat,
în care până şi povestitorul se trezeşte lovind
cu brutalitate într-un vas metalic spre a amp-
lifica zgomotul infernal al situaţiei, lăsân-
du-se pătruns de semnalele ieşirii din norma-
litate. Preda nu coboară patologia la nivelul
unui puseu de alienare colectivă, dar înregis-
trează conştiincios reacţiile individuale ale
fiecăruia. Vântul de nebunie adus de război
e bine filtrat şi transmis pe canale diverse,
înregistrate ca o schimbare de atitudine mai
generală, care poate fi detectată chiar şi în
titluri cu valoare de diferenţiere, cum e cazul
povestirii de debut, Nu spuneţi adevărul, din
ianuarie 1942, apărut în revista bucureştea-
nă „Tinereţea“. Prozatorul teleormănean îşi
afirmă de la început capacitatea de ingerinţă
a mediilor, de transformare şi metamorfoza-
re a acestora, răspunzând provocărilor me-
diului cu atitudini care generează conflictua-
litate. Alegându-şi cu grijă personajele şi
mediul de viaţă, el ajunge să transforme
umanitatea rurală din Siliştea-Gumeşti în-
tr-un teritoriu al unor confruntări funda-
mentale, valabile pentru întreg spaţiul româ-
nesc, aşezat sub semnul schimbărilor, în care
„timpul a început să nu mai aibă răbdare“.
Acest timp al schimbărilor este anunţat chiar
prin volumul de debut, prin percepţia gene-
ralizată a unui climat de violenţă, resimţit la
nivelul întregii comunităţi, când oamenii
sunt puşi să se contrarieze, să caute fuga de
soluţii comode, prin apelul la stări de agitaţie
şi confruntare, rezolvate fie prin ciomăgeli
directe, cum sunt cele ale tinerilor din Întâl-
nirea din pământuri, fie încălcând preceptele
morale, prin apel la viol sau intrare în răfuia-
lă. Fauna primelor schiţe şi povestiri atestă
prezenţa unei lumi care începe să nu mai se-
mene cu cele anterioare, o lume în care sem-
nele răului apar ca prevestitoare de rele şi mai
mari, şi în care codul de moralitate ţărăneas-
că e încălcat. Acum îşi face loc în proza lui
Marin Preda personajul problematic, cel care
începe să raţioneze, să-şi pună întrebări asu-
pra existenţei şi a lumii din jur. Mediul co-
mun de viaţă, cunoscut de acasă, din Silştea
Gumeşti, devine spaţiu referenţial pentru
întreg mediul rural românesc, şi, printr-o
introspecţie asumată, familia Moromeţilor,
devine emblematică, purtătoare de cuvânt a
satului tradiţional, aflat în faţa unor prefaceri
şi provocări, desprinzându-se din colectivita-
tea rurală amorfă, prin recuperarea conştiin-
ţei de sine, act determinat de influenţa gru-
pului „cărturăresc“, care îşi face apariţia în
„poiana lui Iocan“, ca un mic senat al judecă-
rii evenimentelor la zi. Trezirea conştiinţei de
sine, a realizării că omul de la ţară nu trebuie
să aştepte nimic de la cei de la oraş, mai ales
de la politicieni apăruţi ocazional cu prilejul
alegerilor electorale, care vin să-i mintă şi să-i
îmbrobodească pentru moment, devin teme
de discuţie şi dezbatere în acest grup colocvi-
al. Informaţiile diverse, care pătrund aici
datorită presei, sunt comentate şi răsucite pe
toate feţele, pe ţărani preocupându-i mai ales
problema „foncierei“, care-i arde la degete.
Grupul dezbatativ de aici se constituie în ju-
rul celor câţiva care ştiu carte, care reiau,
traduc sau colportează, pentru ceilalţi, fapte
şi evenimentele din sfera lor de interes, supu-
se unei analize critice acerbe, născând opinii
contradictorii şi contestări vehemente. Se
instituie astfel o adevărată agora sătească,
dirijată de un grup elitist, care nu va accepta
dirijarea de la centru fără să crâcnească sau să
caute antidoturi şi riposte colaterale. Acest
grup, asupra căruia insistă în mod deosebit
scriitorul, e alcătuit dintr-o formaţiune de
28 • APOSTROF
comentatori liberi, care răstoarnă raportul de
un punct de cugetare ad-hoc, prilej de dezba-
tere asupra destinului lor economic, social şi
moral, derivând dintr-o continuitate etică
străveche, dar şi din una acomodată la tim-
pul istoric trăit. În mijlocul acestui grup de
opinie se situează Ilie Moromete, care suge-
rează teme de discuţie şi ridică unele chesti-
uni legate de întâmplările traversate de alţi
consăteni, loviţi de boală şi de alte necazuri,
în care problemele vieţii şi morţii devin defi-
nitorii. Moromete e surprins meditând asu-
pra propriului destin, al familiei şi al lumii,
în postura insului care devine rezonatorul
întâmplărilor satului, ale familiei sale, anali-
zate la rece, pe baza unui socratism compen-
sator. Scena lumii e redusă aici la un demos
ţărănesc, în care figuri mai puţin cunoscute
din viaţa satului, precum Cocoşilă sau Ţu-
gurlan, devin vedete locale, alături de Moro-
mete, declanşatorul de dezbateri. Se contu-
rează aici un fel de „divan ţărănesc“, fixat în
„poiana lui Iocan“. Un fel de agora ţărăneas-
că, în care personalităţile satului încep să-şi
dobândeacă individualitate, uzurpând vechea
mentalitate de ascultare şi de subordonare
tacită. Oamenii nu mai privesc viaţa ca pe un
dat imanent, ci ca pe un teritoriu de gândire
în care pot interveni. Procedeul încriminării,
al dezinhibării, al polarizării şi solidarizării
conduc la efecte imediate, în care mutaţiile
sociale şi mentale, caracteristice lumii satu-
lui, îşi dobândesc individualitate şi prioritate,
vizând raporturilor lor cu statul, cu proprie-
tatea, cu obştea din care fac parte. „Poiana
lui Iocan“ e o instituţie, un forum de judeca-
tă colectivă, un producător de opinie, pur-
tând cu sine tarele şi întrebările insolubile ale
unei lumi în mişcare şi disoluţie. Saltul de la
familie la comunitate e unul esenţial, şi nive-
lul lor de percepţie a fenomenelor lumii pre-
supune acum un democratism mai larg,
exercitat într-un for de dezbatere şi de conşti-
inţă colectiv, prin care individul social se
confruntă cu opiniile celorlalţi şi reacţionea-
ză în virtutea unor decizii luate împreună.
Rolul de ţăran-filosof atribuit lui Ilie Moro-
mete scoate din amorţeală satul, îl dezinhibă
şi-l dinamizează. Moromeţismul de care s-a
vorbit e o stare de spirit, o mentalitate gene-
rală, o viziune asupra lumii şi un stil de
comportament, care presupune şi apelul la
„şiretenie“, la reacţii bine calculate în raport
cu perceptorul, cu fiii recalcitranţi care do-
resc independenţă, hotărând să fugă cu oile
de acasă, cu sora sa Guica, cu soţia şi cu me-
zinul Niculae, care, cu toată vârsta necoaptă,
îşi caută singur căile prin care să scape din
frânghiile viitorului pe care îl întrevede ex-
trem de nefavor abil. Literatura lui Marin
Preda ne familiarizează cu acest complicat
ghem de contradicţii interne şi externe, des-
coperit în lumea satului său, unde copiii tră-
iesc împreună cu părinţii întreaga zbatere a
existenţei diurne, preocuparea esenţială de a
face rost de bani pentru a plăti foncierea.
Aflat în această dilemă, Ilie Moromete tatăl e
nevoit să sacrifice salcâmul tutelar al gospo-
dăriei lor, pe care să i-l dea vecinului Bălosu,
pe care nu-l suferă, dar nevoia îl determină să
renunţe la orgoliu. Diviziunea din interiorul
satului pare să se oglindească perfect şi în
stratificarea ce o descoperim încă din scena
mesei în familia Moromeţilor, asistăm la acea
dispunere din jurul planşei cu mămăligă,
unde se află cele două fete, cei doi băieţi
mari, tatăl ca pater familiae în postura domi-
nantă şi Niculae, care nu prinde mai nimic să
îmbuce şi el ceva. Având o casă mare de hră-
nit, Ilie Moromete trece zilnic prin momente
grele, care îl determină să fie atent şi la viaţa
concetăţenilor săi, unii dintre ei tot mai lo-
viţi de neajunsuri, boală şi apropierea de
moarte. Dialogul permanent pe care-l insti-
tuie cu ceilalţi îi va copleşi existenţa, rezo-
nând în momentele de cumpănă cu soarta
celor ca Pârlitu, Resteu , Cocoşilă, Udubeaş-
că, cu lumea extraodinar de limitată care în-
chide satul în propria lui neputinţă. Pentru a
ieşi din această dilemă a linearităţii, el face în
mod constant apel la neprevăzut, la starea de
nemulţumire şi insubordonare faţă de norme
şi principii impuse. Normalitatea e tulburată
adeseori de intruziunea accidentalului, de
reacţii contrare sau neaşteptate, personajul
lui Preda apărând tot mai mult ca un ins
contorsionat, mistuit de nenumărate între-
bări sau reacţii instinctuale, în efortul de in-
tegrare în mediul său, sau, dimpotrivă, opu-
• Desen de Radu Rãileanu.
nându-se acestuia, aşa cum o spune un
personaj la un moment dat, că a fost nevoit să
dea „drumul la câte un ţipăt lung şi zbieram
până simţeam că mă înec“, în timp ce alt
companion pune mâna pe o măciucă, lovind
cu ea în gard, în timp ce „altul luă un căldă-
roi şi urla în el, un altul se smuci şi aruncă un
ciomag în sus, de nu se mai văzu. Eu pusei
mâna pe o tarabă, cu care făceam un zgomot
asurzitor, iar alţii zvârleau cu pălăriile, cu
scurtături sau chiar cu pietre“. Acest com-
portament haotic, nefiresc, e urmarea unui
puseu de agresiune colectivă, înregistrată cu
mare artă, cu trimitere directă la un act freu-
dian, deoarece personajul declară: „Simţeam
şi eu ceva care mă făcea să ţip şi ieşii fără să-
mi dau seama ce se întâmplă“.
O infuzie de elemente aparţinând fantas-
ticului are loc şi în alte povestiri ale scriitoru-
lui, care mărturisesc contaminarea cu urme
ale unor trăiri premonitorii. Faptul că Vasile
Catrina se trezeşte într-o dimineaţă „cu-
prins de o spaimă ciudată“, va fi elementul
declanşator al unor trăiri bulversante, care îi
vor schimba percepţia asupra realităţii. Mai
întâi apare senzaţia de inadecvare la mediu
(„nu ştia unde se află, nu cunoştea nici oda-
ia şi nici patul în care stătea culcat“), apoi
senzaţia care se generalizează şi provoacă o
schimbare a percepţiei spaţiului şi timpului,
starea de confuzie devenind generalizată,
încât drumul său spre bucata de pământ
pe care o are de vizitat devine un periplu
halucinatoriu, o continuare a visului oniric:
„Colina se ridica mereu; se umfla ca o bă-
şică uriaşă; se clătina, cumpănindu-se ca o
balanţă“. Această pătrundere a fantasticului
în lumea normalităţii are consecinţe benefice
asupra prozei sale. În acest sens poate fi cita-
tă şi povestirea În ceaţă, unde personajul Ilie
Resteu, trăieşte mai multe stări halucinatorii
provocate de căldura solară a unei zile de
vară, care modifică percepţiile insului. Lupta
cu topenia de afară dă naştere la reacţii exa-
gerate: „Cum viscoleşte soarele ăsta, ce vipie!
Îmi scot sufletul din piept, îmi bag secera în
piept şi-mi scot sufletul de acolo afară! Arde
soarele ăsta ca fundul iadului. Şi dacă acum
aş avea o botă plină cu apă rece, pe care o duc
la gură şi-mi sting arsurile din burtă“. Nota-
ţia e realistă, chiar naturalistă, tânărul Marin
Preda făcând dovada unei atente observări a
comportamentului uman.
Chiar din această etapă a prefigurărilor,
ne vom întâlni în scrierile lui Marin Preda
cu ameninţarea morţii, motiv care va deveni
unul hotărâtor în viaţa oamenilor. Omul
bolnav are trăiri contradictorii, nediferenţi-
ate, oscilând între decizie şi indecizie, între
teamă şi speranţă, întrebându-se ca în Nepo-
tul: „De ce l-a luat aşa fără socoteală?“ În altă
parte, actul eliberator e unul la întâmplare:
„Flăcăul ţâşni dintre oameni şi izbi cu sticla
de pământ“. Cauza morţii lui Anton Tudose
poate fi un vierme negru sau nu, dar sugestia
trăită amplifică mult efectele până la instala-
rea unei atmosfere morbide: „parcă simţeam
din toată aşezarea unde stătuse Anton Tu-
dose o umbră unică, neagră, vie, un aer care
se mişca încet şi greu, intrând şi ieşind în
pământ şi scormonind“ (Întâia moarte a lui
Anton Tudose).
În categoria „morţii“ intră şi tăierea
salcâmului gospodăriei familiei Moromete,
copacul care domină curtea familiei lui
Tudor Călăraşu, transformat într-un fel de
simbol totemic, reprezentând stabilitatea
şi trăinicia, un adevărat axis mundi pentru
comunitatea rurală respectivă, deoarece
„jumătate din bolta cerului era umbrită de
un uriaş salcâm în a cărui coroană se în-
câlciseră toate sălciile şi duzii din întreaga
grădină“. Agresiunea asupra spaţiului fami-
lial se repercutează asupra trăirilor tuturor
membrilor familiei, şi au drept efect sporirea
nesiguranţei gesturilor proprietarului de a
participa la sacrilegiul eliminării arborelui:
„Câtva timp, omul parcă se zăpăci, apoi de-
odată începe să se învârtească jur împrejurul
copacului, cu iuţeală, aproape repezit.“ Mica
pauză de respiraţie parcă amplifică şi mai
mult nesiguranţa celor doi tăietori, sporind
starea de tensiune: „Loviturile se urmăreau,
se apropiau, se îndreptau împleticindu-se, se
ridicau izbind pământul şi îşi amestecau de-
parte icnirea înfundată cu răsuflul celor doi
oameni. Salcâmul stătea falnic şi nicio frunză
nu i se mişca“. Această demnă ripostă a celui
care a reprezentat multă vreme fala familiei
Călăraşului e percepută ca o sfidare la adresa
omului care îşi nesocoteşte rostul.
Scena salcâmului, interpretată ca un aten-
tat la temeinicia şi virtuţile familiei, va fi re-
luată, tocmai pentru semnificaţia ei tutelară,
şi în romanul Moromeţii de mai târziu. Ma-
rile teme ale prozei sale vor ieşi încet, încet
la lumină, concretizându-se în volumele care
îl vor defini ca scriitor – Intrusul, Viaţa ca o
pradă, Delirul, Marele singuratic, Cel mai iu-
bit dintre pământeni. Procesul interior al des-
coperirii de sine a fost bine surprins, extrem
de atent, de cercetările unor exegeţi devotaţi,
precum nepotul său, Stan V. Cristea, care a
realizat recent o retrospectivă Marin Preda,
sau criticul Marin Iancu, autor al mai multor
căţi despre prozator, între care amintim:
Personajul în proza lui Marin Preda (1995),
Marin Preda. Amintiri, reflecţii, confesiuni
(2010), De la Siliştea-Gumeşti la „Cheia“ Ro-
setti. Dicţionarul personajelor lui Marin Preda
(2013), Marin Preda, el însuşi. Antologie de re-
flecţii, opinii literare, confesiuni şi pilde morale
(2013; 2019), Lumea personajelor lui Marin
Preda (2021). Pentru Marin Iancu, scriitorul
Marin Preda este un creator cu o fantezie
inepuizabilă în descoperirea şi acreditarea
onomasticii unor personaje, care ni se fixează
pentru totdeauna în memorie şi care pleacă
de la credinţa scritorului, precum că „Limba
nu e un limbaj oarecare pe care scriitorul îl
alege, ci o realitate care ne determină intim
şi ne alege ea pe noi, impunându-ne legile
care-i guvernează destinul“. În acest sens,
îl descoperim pe Marin Preda meditând
asupra personajelor şi subiectelor sale, din ce
în ce mai profund şi mai trainic, lecturând
el însuşi creaţii romaneşti de valoare şi ofe-
rind cititorilor săi opiniile personale asupra
unor scrieri de Dostoievski, Balzac, Camus,
Sartre, Proust, Kafka etc., reţinând formule
narative sau dezbateri asupra problematicii
existenţei. Romanele sale se nasc uneori ca
o replică la personaje sau modalităţi de tra-
tare narativă, ca o completare sau prelungire
de destine în alte lumi şi realităţi sociale, a
stabilirii de noi raporturi între personaj şi
lume. Acum, scriitorul nostru se va apleca
cu precădere asupra raportului dintre individ
şi istorie, dintre individ şi societate, dintre
modul în care concepe reacţia la prezent, la
spaţiul protector sau agresiv al lumilor pe
care le traversează, rolul familiei şi al culturii
în procesul de ripostă la primejdiile întâmpi-
nate, retragerea din istorie sau participarea la
ea, alienarea individuală şi colectivă, refuzul
dogmelor şi ucazurilor rău digerate, sonda-
rea spaţiului carceral şi a gândirii nomen-
claturiste, abolirea timpului şi a „risipirii“
supraindividuale, raportul dintre societatea
totalitară şi eul constructiv etc. Toate aceste
probleme majore îşi găsesc anticipările şi
rezolvările în opera sa făcută să-l provoace pe
om, să-l îndemne să gândească singur. Chiar
dacă există şi în scrisul său producţii ratate
sau mai puţin împlinite, ivite în biografia sa
datorită obligaţiilor şi presiunilor din afară,
cum ar fi nuvela Ana Roşculeţ şi Desfăşura-
rea, el a căutat, pe cât posibil, să depăşească
stricta dependenţă de formule gata elaborate,
să evite capcane ideologice, propunând teme
şi soluţii care depăşeau stricta frecventare a
propagandei de partid. Răspunsul pe care
Marin Preda îl dă acestor fenomene de dina-
mitare a structurilor tradiţionale îşi găseşte
numeroase corespondenţe în literatura lui
Camus, Sartre, Malraux şi în filosofia lui
Kierkegaard, Cioran sau Heidegger, de unde
modernitatea spaţiului narativ al lui Marin
Preda şi rezistenţa lui la presiunea timpului.
El se detaşează de scriitorul ominiscient
şi preferă adeseori confesiunea insului su-
biectiv, care trăieşte tristeţea, depresiunea,
angoasa şi alte obsesii cu care se confruntă şi
de care încearcă să scape, deoarece „Uneori
ideea artistică este acoperită de valuri. În
conştiinţa, în fantezia unui scriitor se află,
alături de fapte diverse, unele senzaţionale, ca
şi de o mare cantitate de evenimente sociale,
politice, de existenţă şi o intenţie mai adâncă,
o idee artistică“, care trebuie întruchipată în
toată complexitatea ei. Romanele lui Marin
Preda sunt astfel de romane de idei, roma-
ne problematice, care necesită o solicitare
directă din partea cititorului. Într-un fel,
Marin Preda atrage atenţia cu fiecare roman
asupra marilor probleme nerezolvate de re-
gimul comunist, în contradicţie cu sloganul
„omul, cel mai valoros capital“, fiind printre
primele romane care deschid drumul unor
contraziceri dintre spusă şi faptă în politica
acestuia. E vorba de romanul Intrusul, ilus-
trând modul în care individul se poate rata
în comunism, ca urmare a unei fapte de viaţă
făcute în beneficiul altora. Acelaşi lucru are
loc la nivelul unei întregi clase, cea a inte-
lectualilor, unde „risipirea“ devine modul
predilect de existenţă, nepăsarea, indiferen-
ţa, apatia, neangajarea devin modalitatea
fundamentală de viaţă, contrazicând, prin
urmare, tezele oficiale (Risipitorii). Această
traumă a dezacodului subiacent cu multe din
practicile de partid ajung să transforme des-
tinul unui tânăr avântat într-un ins blazat,
copleşit de o mare singurătate şi inutiltate
, aşa cum se întâmplă cu urmaşul lui Ilie
Moromete, trimis să execute doar ordine de
sus, în totală contradicţie cu realităţile din
teren (Marele singuratic). Tratarea personală
a unor astfel de teme, în total dezacord cu
sloganurile de partid, îl individualizează pe
Marin Preda şi-l aşază în fruntea scriitorilor
care îşi vor concepe naraţiile în răspăr cu
sistemul propagandistic oficial. Găsind me-
reu noi subterfugii de a trece de cenzură, el
a pus pe tapet şi dosarul războiului nostru
de la Răsărit, încercând şi o reabilitare a
lui Ion Antonescu şi a complexei probleme
teritoriale rămase nesoluţionată cu Uniunea
Sovietică (Delirul).
Dar marea lui creaţie rămâne Cel mai
iubit dintre pământeni, care mută cu subtili-
tate denominaţia de „cel mai iubit“ din sfera
ceauşismului nivelator, în aceea a sacrificului
pentru ţară, făcut de cei condamnaţi şi tri-
mişi să fie exterminaţi în cele mai cumplite
locuri ale gulagului românesc. Intenţia de
opoziţie şi de parodie din titlu este vizibilă,
ca şi acuzele la adresa unei justiţii total ine-
xistente. Prin acest roman care ambiţionează
să devină o frescă cât mai veridică a lumii
comuniste, Marin Preda şi-a semnat certi-
ficatul de deces, deoarece din acel moment
el a devenit o victimă sigură a organelor Se-
curităţii, care au dorit să-l lichideze cu orice
preţ. Moromeţismul, ca formă de existenţă şi
critică în răspăr, s-a extins asupra întregului
mod de a judeca şi acţiona al scriitorului,
caracterizat, aşa cum acreditează un critic,
printr-un proces deliberativ referitor la „ca-
pacitatea de a extrage în mod liminar, dar în
plan mediat şi subteran, ritmul semnificativ
al evenimentelor.“ Galeria impresionantă
de personaje pe care Marin Preda a creat-o,
soluţiile epice pe care le-a oferit la problemele
grave al contemporaneităţii comuniste îl aşa-
ză în rândul scriitorilor protestatari ai epocii,
unde ocupă un loc de frunte. Mare creator
de atmosferă, de personaje şi de onomastică
rurală, Marin Preda este asemeni demiurgu-
lui-creator, pentru care lumile şi destinele fac
parte dn marea carte a vieţii, precum viaţa
însăşi, nesfârşită, clocotitoare şi fără răgaz.
În istoria romanului ruralist românesc, Ma-
rin Preda reprezintă ultima lui fază perfect
reprezentabilă, înainte de a intra total în
desuetudine şi în devastarea post-colectivi-
zare. După el, interesul pentru sat şi lumea
lui a scăzut total, prin faptul că proza lui a
absorbit până la secătuire orice suprafaţă vi-
abilă a unei umanităţi în suferinţă, atestând
moartea definitivă a satului şi a valorilor sale
spirituale, prin anexarea lui la lumea oraşului
şi a formelor rebarbative de existenţă.

Anul XXXIV, nr. 4 (395), 2023 • 29
 MARKÓ BÉLA
városában (În oraşul cuvintelor). A publicat peste douăzeci de volume de poezie, numeroase cărţi
de publicistică, dialoguri, eseuri. În limba română i-au apărut: Condamnaţi la toleranţă, Ruleta
maghiară, Erotica grădinii, Badminton, Iartă-ne, Ginsberg, O propoziţie despre libertate.
Ploaie de decembrie (Decemberi esø)
Acest decembrie e de nerecunoscut.
Plouă de azi-dimineaţă peste zăpada-ngheţată
şi, dacă nu se opreşte, va şi învinge, poate.
Suntem de-un sânge... am putea cita şi noi
acum din Cartea junglei. Omătul e bătut
de ploaie. Oglinda e presată de imaginea răsfrântă
şi mă tem că va crăpa. Şi totuşi, nu. E de parcă
peste-o amintire străveche ar aşeza un sens nou.
Apoi se desprind. Se topesc, se îngheaţă reciproc,
încrâncenaţi. Fulgul de zăpadă în zbor şi stropul
greu de ploaie, transparent, abia se pot asemăna.
Ca un bărbat îmbătrânind şi o femeie iar şi iar
împlinită? Nici măcar în această măsură.
Mai devreme sau mai târziu, zăpada se topeşte.
Sau îngheaţă apa. Dar în acelaşi timp?
Aş mai avea atât de multe de spus.
În jurul meu totu-i poezie. Ar trebui, în sfârşit,
să-i pun capăt. Însă toate cuvintele mele sunt
refolosibile. Mi-e teamă că le veţi folosi
pentru a spune cu ele exact contrariul.
Ură în loc de iubire. Distanţare în loc de
atingere. Nu-mi pot asuma decât clipa în care
stropul de ploaie se izbeşte de gheaţă.
Iar şi iar. Bărbat şi femeie. Femeie şi bărbat.
Un abur ridicându-se pentru câteva momente
acolo unde se întâlnesc viaţa şi moartea.
Asta cere o mică poveste.
Căci nu au sens în sine nici literele,
nici cuvintele. Doar propoziţiile ce se împletesc
fericite şi-apoi se despart gâfâind.
Faust personal (Saját Faust)
Timp de câteva minute, câteva ore sau câteva
zile. Cât eşti mulţumit. Să lărgeşti fisura
aceea. Ca să te poţi strecura prin ea dincolo.
Ca să poţi trece într-o altă dorinţă. Într-un
alt ţinut. Într-o altă aşteptare. În astfel de
momente, totul încetineşte, e lucrul de care
ar trebui să profiţi. Nu-i sigur că-ţi va reuşi.
Poate nici nu trebuie. Mulţumirea nu durează
mult. Din când în când, lampa avertizoare
pâlpâie, apoi nici nu se mai stinge. Trebuie
să te bucuri cu adevărat pentru revenire. Acolo
de unde am pornit. Ştiu că asta e numai
satisfacţia lui Sisif. Când sus, pentru o clipă,
se opreşte piatra. Sau aşa ceva. Da, aşa e, asta
mi-e viaţa. Viaţa noastră. Viaţa. Să descoperi
iar şi iar ceea ce deja cunoşti. De parcă
n-ai fi cunoscut-o niciodată. Să te pregăteşti
pentru ea ca prima oară. Nu trebuie să dai
ocol pământului. Ajunge să iubeşti pe cineva.
Pe bune. Ieşi, apoi te întorci din nou.
De aceea revine aceeaşi clipă, poate diferă
puţin. Mefistofel, iscoditorul lui Faust, nu
va înţelege asta niciodată. Când spun că
te iubesc, mă gândesc, de fapt, că
te voi iubi. Pentru că ne vom cunoaşte
cu adevărat numai şi numai dacă nu.
30 • APOSTROF
S-A NĂSCUT LA 8 septembrie 1951, la Târgu Secuiesc. A studiat în oraşul
natal, urmând apoi Facultatea de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai,
secţia maghiară-franceză (1970-1974). Între 1974-1976 a fost profesor
de franceză la şcoala generală din Sântana de Mureş, din 1976 devenind
redactor la revista Igaz Szó din Târgu-Mureş, unde îl prind evenimentele
din 1989, când revista îşi schimbă titlul în Látó, devenind redactor-şef al
acesteia, funcţie deţinută până în 2005. Între 1990-2016 a fost senator în
Parlamentul României. Între 1993-2011 a fost preşedintele Uniunii
Democrate Maghiare din România, iar între 2004-2007 şi 2009-2012 a
deţinut funcţia de vicepremier în Guvernul României. A debutat în co-
lecţia Forrás a Editurii Kriterion, în anul 1974, cu volumul A szavak
Măşti (Maszkok)
Cine crede că literatura e literatură
e idiot
Hervay Gizella1, Prefaţă
Da, aşa e, într-adevăr, literatura nu e literatură.
Trebuie să loveşti cu ea, să tai, să baţi un cui
în perete sau să-l împuşti, în sfârşit, pe dictator.
Cuvântul nu-i niciodată cuvânt, trecutul nu-i trecut,
viitorul nu-i viitor. Însă întrebarea e dacă toate
acestea au vreo logică. Ori lumea asta e precum
o ceapă, măşti suprapuse strat peste strat,
iar la capăt, după ultima, nu există o faţă?
Înţeleg, şi nu numai că înţeleg, dar am trăit,
adică e evident că am şi apucat, indubitabil,
epoca aceea. A meritat? Nu ştiu nici acum.
Pentru cine literatura n-a fost literatură?
Pentru tine? Pentru mine? Oare am obţinut
astfel ceva? Dar mult mai important de-atât
e, desigur, că poezia nu-i poezie, nici n-a fost
niciodată, şi nici libertatea nu-i libertate, dar
dictatorul e dictator? Căci dacă e, atunci
undeva e o fisură. Minciuna e într-adevăr
minciună? Dacă da, atunci trebuie să schimbăm
această judecată sumară şi se va fragmenta
tot ceea ce am crezut până acum întreg. Adică,
în logica asta, răul e rău, dar binele nu-i bine.
Scopul e răul, binele-i doar unealta răului.
Ultima oară ne-am întâlnit în 1978, la Budapesta.
În decurs de o săptămână ne-am întâlnit de două
ori pe stradă. Tocmai ieşeai de la metrou,
eu intram. Tu urcai, eu coboram. Ne-am oprit
pentru o clipă. Am schimbat câteva cuvinte. Apoi
am continuat urcarea, coborârea. Nici asta n-a fost
ceea ce părea. Nici urcare, nici coborâre. Ce colosală
singurătate să te intersectezi de două ori cu cineva
în furnicarul unei metropole. A doua oară în faţa
unei librării, cred. Ei bine, atunci nici singurătatea
nu-i singurătate? Dragostea nu e
dragoste? Ura nu-i ură?
Sau totuşi? Viaţa nu-i viaţă, e zadarnică orice
încercare? Totul e altminteri?
Lacrima nu-i lacrimă? Nici umbra pe faţă
umbră? Smocuri însorite de iarbă între şanţuri
întunecate? Ar trebui să găsim o poezie care e
doar poezie. Dar mă tem că aşa ceva nu există.
Alegerea nu-i alegere. Orice, oricum ai alege,
devine altceva. O singură dată a fost totul adevărat.
La sfârşit. Pentru că s-a împlinit ceea ce ai vrut.
Nu o nouă fereastră spre exterior. Nu o uşă nouă
spre interior. Nici urcare. Nici coborâre.
Moartea e numai moarte.

Prezentare şi traducere de KOCSIS FRANCISKO
1 Hervay Gizella (1934-1982) remarcabilă poetă maghiară, a fost soţia lui
Szilágyi Domokos. S-a sinucis la Budapesta.
 Revista APOSTROF
se poate cumpãra
în urmãtoarele
puncte de difuzare:
Reţeaua centrului de difuzare a presei
INMEDIO
din marile centre comerciale din ţară.
Librãria de Artã GAUDEAMUS
Cluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3.
Librãria BOOK STORY
Cluj-Napoca, Piaţa Unirii nr. 8.
Circulara Uniunii
Scriitorilor din România
Conform prevederi-
lor Statutului, Uniunea
Scriitorilor din România
nu este responsabilã
pentru politica editori-
alã a publicaþiei ºi nici
pentru conþinutul mate-
rialelor publicate.
Comitetul Director
al Uniunii Scriitorilor
5 iunie 2003
• CAFÉ APOSTROF
In memoriam
Georgeta Dimisianu
Niculae Gheran
Petiþia d-nei Carmen Lidia Vidu
Mihail Sebastian, insultat
„Case de poveste“
Cărţi primite la redacţie
• EDITORIAL
Mihail Sebastian,
descoperit sau redescoperit?
• ESEU
De la Cluj la Cigmău
Găini şi bărbaţi
• POEME
• CRONICĂ LITERARĂ
Deziluzia ca destin poetic
• IEŞIT DIN TIPAR
Părinþi ºi copii
• ANCHETA APOSTROF. LITERATURA ŞI CITITORII EI
Ioan-Aurel Pop, Simona Popescu, Vasile Igna,
Gellu Dorian, Mircea Popa, Lucian Vasiliu,
Gabriel Coşoveanu, Leo Butnaru, Kocsis Francisko,
Olimpiu Nuşfelean, Radu Găvan,
Talon de abonare începând cu
___________________ REDACÞIA:
abonament trei luni (3 numere) – 15 lei ION VARTIC
abonament şase luni (6 numere) – 30 lei
(redactor-ºef)
ŞTEFAN MELANCU
abonament un an (12 numere) – 60 lei
ALICE VALERIA MICU
Nume _______________________________ OANA GOIA
Prenume _____________________________ RADU CONSTANTINESCU
(colaborator permanent)
str. __________________________________
LÁSZLÓ FOGARASI
nr. ____ bl. ____ sc. ____ et. ____ ap. _____
EDIT FOGARASI
sector ______ localitate __________________ (colaborator permanent)
cod poştal _____________ judeţ __________
Vignetele revistei reprezintã
telefon_______________________________ variaþiuni grafice de Mihai Barbu
dupã desene de Franz Kafka.
EDITOR:
Uniunea Scriitorilor

Cãtre cititorii revistei Apostrof din România
REVISTĂ FINANŢATĂ
Vã puteþi abona la revista Apostrof direct Preþul abonamentului, pentru persoane CU SPRIJINUL:
la redacþie. Pentru aceasta, vã rugãm sã fizice ºi biblioteci din România, este de:
plãtiþi contravaloarea abonamentului, • 15 lei pentru 3 luni,
prin: • 30 lei pentru 6 luni,
• 60 lei pentru un an.
1. mandat poºtal, pe adresa:
Uniunea Scriitorilor din România Preþul abonamentului include taxele poºta-
Calea Victoriei nr.133, sector 1, Bucureşti, le de expediere.
cod poştal: 010071 Preþul abonamentului pentru cititorii din
strãinãtate este de:
2. virament bancar, pe adresa: • 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni,
Uniunea Scriitorilor din România • 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni,
Calea Victoriei nr.133, sector 1, Bucureşti, • 48 euro sau 60 USD pentru un an. MINISTERUL CULTURII
Certificat de înregistrare fiscală (CIF):
2786991 Preþul abonamentului include taxele
Cont bancar: poºtale de expediere par avion.
ADRESA REDACÞIEI:
RO65RNCB0082000508720001
Cluj-Napoca
Deschis la: Banca Comercială Română,
Sucursala Unirea, Bd. Regina Elisabeta Str. I. C. Brătianu, nr. 22,
nr. 5 sector 3, Bucureşti cod 400079
Tel., fax: 0264/432.444
e-mail:
revista.apostrof@gmail.com
Cuprins www.revista-apostrof.ro
Nicolae Turcan, Ştefan Melancu, Pentru corespondenţă:
Dumitru Cerna, Eugen Ciurtin, Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,
Adrian Lesenciuc, Alexandru Jurcan 8 Cluj-Napoca, 400750
A. 2
Rodica Lãzãrescu 2 • SUB LUPA MEMORIEI Manuscrisele primite la redacþie
O.G. 2 Despre libertatea spiritului Vladimir Tismăneanu 16 nu se înapoiazã.
E.F. 2
• DOSAR MIRCEA ELIADE
L.F. 2 ISSN 1220-3122
Adio!... Uvertură Revista este înregistratã la
22
programatică sau epilog? Anca-Daniela Mihuþ 17 OSIM cu nr. 2R023733/14.12.2014.
• CU OCHIUL LIBER
Revista APOSTROF este membrã
„Spumege pocalul...“
Ion Vartic 3 a Asociaþiei Revistelor,
(o istorie autohtonă a ºampaniei) Dan Gulea 23
Imprimeriilor ºi Editurilor
Singurătate, melancolie, Literare (ARIEL), asociaþie cu
Mircea Moþ 4 lehamite Constantin Cubleşan 24 statut juridic, recunoscutã
Adrian Sângeorzan 22 Reºedinþele regale de Ministerul Culturii.
de la Marea Neagră Cristian Vasile 24
Tiparul:
Cui prodest? Alice Valeria Micu 25 Centrul de Presã Reformat
Hanna Bota 5
• REVISTA REVISTELOR
Unica responsabilitate
România literară pe micul ecran R.C. 26
Iulian Boldea 6 a revistei APOSTROF
• PUNCTE DE REPER este de a găzdui opiniile,
oricît de diverse,
Marin Preda – azi Mircea Popa 27
Mirela Nagâţ 7 ale colaboratorilor.
Responsabilitatea pentru
conţinutul fiecărui text
• BIBLIOTECI ÎN AER LIBER
îi aparţine,
Markó Béla în exclusivitate, autorului.
(Prezentare ºi traducere de Kocsis Francisko) 30 APOSTROF
Anul XXXIV, nr. 4 (395), 2023 • 31
 Ancheta: Literatura şi cititorii ei Dosar
Poeme de Mircea Eliade
HANNA BOTA şi MARKÓ BÉLA
Texte critice de Adio!...
IULIAN BOLDEA, ANCA-DANIELA MIHUŢ,
MIRELA NAGÂŢ, MIRCEA MOŢ

Mihail Sebastian,
descoperit sau redescoperit?
de ION VARTIC
Desen de Horaţiu Mălăele

anul XXXIV, nr. 4

Marin Preda – azi
2 lei
(395)
2023 de MIRCEA POPA
„Eu, Mălăele“

9 771220 312105 04