Frumosul și Sublimul

în viziunea mea

Nadia Huțencu, Foto video

Frumosul ,ce este frumosul? De-a lungul timpului acest termen a primit foarte multe
definiții și interpretări de la diferiți filozofi dar totuși dacă ai întreba o persoană de rând care
nu a avut de-a face cu arta, filozofia sau estetica, aceasta de foarte multe ori nu ar avea un
răspuns concret la întrebarea ce este frumosul. De multe ori termenul de frumos este asociat
cu un simț sau o experiență plăcută care provoacă o reacție pozitivă la nivelul individului, dar
totuși cum am putea să distingem ce este frumos și ce nu este și care sunt criteriile exacte prin
care am putea să deducem ce face un lucru frumos .

Conform teoriilor idealiste date de Platon frumosul este definit ca și integritate şi totalitate,
ordine şi armonie, simplitate şi unitate, imobilitate şi serenitate, claritate şi adevăr ,totodată el
asimilează frumosul cu perfecțiunea lucru care a dus la concluzia ca ce nu este perfect nu este
frumos și că orice nu este frumos este urât.

Spre deosebire de Platon, Aristotel și concepțiile lui care au dus la teoriile relaționiste spun
că frumosul este definit prin simetrie, ordine și limitare el comparând frumosul și matematica
din acest punct de vedere.

În cea de a treia teorie, cea relativistă ajunge să contrazică celelalte două teorii precedente
susținând faptul că frumusețea în sine nu poate fi un lucru propriu și absolut, ci are nevoie de
un subiect la care să se raporteze. Ulterior aceasta teorie ajunge să susțină ca de fapt frumosul
este relativ și nu poate fi universal definit deoarece acesta există în orice și singurul lucru care
îl stabilește este mintea și rațiunea individului.

Teoriile relativiste sunt în mare parte sursele pe care sunt bazate concepțiile frumuseții
atunci când vine vorba de artă în zilele noastre, și pentru ca arta este aproape la fel de relativă
ca frumusețea în sine acest lucru este ideal mai ales când vine vorba de forme de artă care ies
din ceea ce este considerat normal. Termenul de normal este și el unul foarte vag dar în mare
parte toată lumea ar fi de acord că operele din Rococo sau Renaștere sunt frumoase dar atunci
când vine vorba de ceva mai sinistru cum ar fi lucrările lui Goya sau ale lui Junji Ito sau
poate ceva mai abstract care rămâne strict la percepția privitorului , nu toată lumea ar avea
aceeași părere când ar veni vorba de frumusețea acestora. Frumosul poate fi grotesc și horror,
frumosul poate arăta inocent și pașnic, frumosul poate chiar sa fie o banană lipită de perete
într-un muzeu de artă menită să stârnească orice reacție fie ea bună sau rea, subiectivitatea și
vastitatea frumosului bazat pe preferințele privitorului este de fapt ce face frumosul “frumos”
.

Aceasta relativizare a frumosului totuși a început o dată cu modernitatea estetică care și-a
făcut apariția prin intermediul romantismului care la rândul lui a venit împotriva concepțiilor
clasicismului, acest lucru schimbând cu totul conceptul de frumos universal care devenise
deja normal dar care a ajuns să fie de domeniul trecutului. Concepțiile asupra creări artei s-au
schimbat datorita evoluției și ruperi de tradiționalism cât și tind la o abordare mai temporală
care se bazează pe prezent si nu pe trecutul clasic.

La modernizare se alătură și subiectivizarea frumosului care consta din impunerea unor noi
valori, noutatea și originalitatea, valori care erau complet diferite fața de valorile impuse în
timpul clasicismului unde de obicei ideile erau aceleași iar inovația lipsea complet.
Depărtarea de subiectul divinității a jucat un rol foarte important deoarece a ajutat la
dezvoltarea subiectivității și diversificării concepțiilor artistice, artistul ajungând să fie geniul
creator în sine.

Odată cu modernizarea și dezvoltarea curentelor artistice moderne ajunge sa se pună accent

și pe celelalte categorii estetice cum ar fi sublimul care reprezintă o experiență trăită de un
individ, experiență bazată pe instinct care duce într-un final la plăcere dar care trebuie să
treacă prin sentimente de frica ca să duca la un apogeu de eliberare. Sublimul denotă putere,
măreție și vastitate, este un sentiment unic pe care știi in adâncul tău ca îl simți, de multe ori
asociat cu natura. Chiar dacă atât sublimul cât și frumosul sunt sentimente pe care le simțim
atunci când admirăm artă spre exemplu, ele sunt foarte diferite datorită modului cum te fac sa
te simți inițial. Sublimul se bazează pe instinct și la început te face să te simt speriat,
vulnerabil și pierdut în vastitatea infinității, frumosul nu se bazează pe instinct ci pe
sentimente și pe simțuri senzoriale. Chiar dacă ambele ajung să ducă la plăcere dar prin
moduri total diferite.