SOCIOLOGIA, EXPLICAREA BIOLOGICA A COMPORTAMENTULUI SOCIAL

Sociologia este știința socială ce studiază regulile sociale și procesele care leagă și separă
oamenii, nu numai ca indivizi dar și ca membri ai asociațiilor, grupurilor și instituțiilor.
Termenul a fost propus de către Auguste Comte. Sociologia constă în studiul vieții sociale
umane, a grupurilor și societăților.
Foarte multe dintre comportamentele noastre, ale oamenilor din anumite situatii pot fi explicate
biologic. Avem nenumarate motive si instincte biologice care ne controleaza viata.
Omul este compus din doua parti: una biologica – animalica si una umana-rationala-omeneasca,
specifica omului. Comportamentul omului este influentat de partea sa biologica.
Desi nu ne dam seama, in momentul in care facem anumite lucruri, le facem dintr-o anumita
pornire biologica, ce actioneaza subtil, fara sa constientizam ca din acel motiv biologic am facut
acest lucru, am reactionat in acel mod si am avut acel comportament.
Iată motivele biologice care ne afectează comportamentul:
1. Motivul supravieţuirii speciei (submotivul biologic al procreerii – cam tot ce ţine de sex si
eliminarea din populaţie a indivizilor neadaptaţi/”periculoşi” pentru grup); 2. Motivul
supravieţuirii individului (siguranţă fizică, odihnă, mâncare, egoismul si ignoranţa care
reprezinta metoda biologică de autoapărare a organismului). 3. Motivul competiţiei între
indivizi; 4. Motivul competiţiei faţă de alte specii; 5. Motivul eficienţei energetice;

Motivul supravieţuirii speciei

Avem instincte biologice care ne spun “procreează!”, “înmulţeşte-te!”, “fă sex!” (mai ales
bărbaţii) şi “fă copii!” (mai ales femeile). Este vorba despre perpetuarea speciei. Problema este
ca treaba asta cu sex-ul îi afectează mai ales pe bărbaţi şi ne afectează chiar bunăstarea la nivel
de popor. Spre exemplu, unii (mulţi) bărbaţi îşi aleg angajate femei în funcţie de cât de bine
arată, iar în cazul politicienilor – bestiile le promovează oricât de tâmpe ar fi pe funcţii înalte în
stat (mita sexuală este, se pare, greu de refuzat – aici avem exemple din politica noastră).
Tot motivul procreere ne “obligă” să facem multe alte lucruri în viaţa de zi cu zi: haine
atrăgătoare, aranjat, maşini scumpe, ceasuri şmechere, haine de firmă şi alte chestii scumpe care
să impresioneze sexul opus.
În şcoala generală şi liceu se manifestă mai mult partea biologică şi mai puţin cea raţională –
care preia controlul odată cu educaţia şi vârsta/experienţa de viaţă/înţelepciunea. Acest lucru ne
permite să vedem tot felul de comportamente controlate de partea biologică (bătăi între masculi,
competiţie la sport, agăţarea fetelor etc). Observam în generală şi liceu, că elevii (mai ales
băieţii) fac glume pe seama persoanelor grase. Probabil peste tot pe planetă se întâmplă chestia
asta, sau cel puţin în Europa si SUA – se observă fenomenul în toate filmele cu adolescenţi care
vin din SUA. Ce legătură are asta cu supravieţuirea speciei? Fac apel aici la cartea “In umbra
omului” de Jane Goodal, o doamna care a studiat zeci de ani societatea cimpanzeilor, in natura,
le ei acasa. In aceasta carte povesteste multe lucruri interesante printre care si o reactie a grupului
de cimpanzei pe care ii studia fata de un membru al grupului lor (deci nu fata de un cimpanzeu
“strain” sau rival, ci chiar din grupul/societatea lor). La un moment dat peste cimpanzei a venit o
epidemie. Multi dintre ei au murit, o parte au supravietuit iar unii au ramas ologi. Se povesteste
in carte ca un individ a supravietuit bolii dar nu-si mai putea misca absolut deloc membrele
superioare. Putea merge, putea face orice, dar nu-si putea folosi mainile deloc, acestea atarnand
pe langa corp. Cand membrii grupului care au supravietuit fara urmari au observant faptul ca
acest individ are o astfel de problema, l-au izgonit din cadrul grupului si acesta a fost nevoit sa
plece. De ce au facut asta? Pentru a proteja grupul (supravietuirea populatiei/speciei). L-au
izgonit pentru ca, in comparative cu un individ normal, sanatos, el era diferit, era bolnav, iar
pentru a nu se imbolnavi si restul grupului, acesta a fost izgonit. Eu cred ca actiunile de a face
glume pe seama oamenilor obezi, de a-i lovi, de a-i marginaliza, sunt foarte asemanatoare cu ce
au facut acei cimpanzei. O greutate exagerata a unui om este o dovada clara de nesanatate si nu o
problema de natura sociala pentru care sa fie izgonit.

Motivul supravieţuirii individului

Fără indivizi nu mai are cine forma o populaţie şi nu mai are cine susţine specia umană prin
procreere. In ceea ce priveste siguranţa fizică avem urmatorul exemplu, datorită instinctelor
biologice care ne protejează viaţa nu mâncăm alimente care au miros sau gust de stricat; ne
aplecăm perfect instinctiv şi involuntar capul între umeri (pentru a-l proteja cât de cât) atunci
când în jurul nostru se aude un zgomot foarte mare.
Când organismul este obosit, transmite semnale individului: îi pică capul / îi pică ochii în gură /
îl doare capul / îl dor ochii/incapacitate de concentrare/căscat etc – toate astea sunt semnale ale
părţii biologice care ne spune “culca-te!”. De cele mai multe ori, le ascultăm, fiind cumva
controlaţi de ele, pentru că nevoile fiziologice sunt mai importante decât orice, şi pur şi simplu
ne ducem şi ne culcăm. Din păcate însă, de multe ori, partea noastră “raţională” (în realitate –
iraţională) ignoră acest îndemn al corpului şi continuă să-şi distrugă sănătatea (noaptea pe FB sau
în cluburi etc).
Instinctul hrănirii este biologic, asta este clar. Pot fi spuse multe despre mâncarea otravă,
moduri de mâncare greşite etc, însă vreau să mă opresc asupra unei chestii interesante: lipsa de
hrană sau hrana insuficientă sau mâncarea de proastă calitate ne face irascibili.
Egoismul are la bază tot un motiv biologic şi anume “lupta pentru supravieţuire”, “lupta pentru
bunăstare” a fiecărui individ. În natură, în sălbăticie, deşi există cooperare între indivizii aceleiaşi
specii, există şi situaţii în care aceştia se bat (pentru hrană mai bună/mai multă, pentru adăpost
mai bun, pentru teritorii etc). În cazul oamenilor, lupta pentru asigurarea bunăstării este foarte
asemănătoare cu lupta pentru supravieţuire din cazul animalelor sălbatice din aceeaşi specie: de
regulă cooperăm, dar sunt şi situaţii în care apare egoismul.
Ignoranţa – metodă biologică de autoapărare a organismului. Incapacitatea de a vedea,
conştientiza şi accepta adevărul, realitatea înconjurătoare reală, aşa cum este ea, reprezinta cea
mai mare problemă a omenirii.
Oamenii preferă să fie minţiţi, sau să trăiască în minciună (iluzie) legat de propria lor viaţă, de
viaţa pe pământ, pentru că nu sunt capabili să accepte psihic adevărul. Preferă să rămână în
ignoranţă legat de lumea înconjurătoare şi chiar faţă de propria lor viaţă. Preferă să-şi limiteze
gândirea la subiecte banale, frivole, de strictă necesitate, de pe azi pe mâine. Oamenii nu vor să
ştie care este adevărul, pentru că dacă l-ar vedea cu adevărat, şi-ar da seama că se află într-un
mare pericol. Dacă oamenii ar realiza brusc adevărata situaţie în care se află, ar experimenta un
stres psihic căruia mulţi nu i-ar face faţă. Ar avea un stres psihic pentru că ar vedea câte
probleme sunt în jurul lor, legate nu doar de viaţa lor ci şi de viaţa semenilor lor, adică a celor
din jur, şi pentru că s-ar simţi datori să facă ceva în legătură cu asta.

Motivul competiţiei între indivizi

În lumea animală există competiţie pentru teritoriu, poziţie socială, hrană şi perpetuarea genelor
biologice. În lumea omului găsim competiţie mai ales pentru hrană, poziţia socială şi perpetuarea
genelor biologice.
Motivul competiţiei faţă de alte specii
Aici intră vânătoarea şi plăcerea pe care o au mulţi oameni când vânează. Această placer pe care
nu o înţeleg pleacă dintr-un instinct primitiv de competiţie prin care îţi demontrezi măcar
propriului ego (+ camarazilor de vânătoare) că eşti mai bun. Acum, că eşti mai bun cu o puşcă în
mână decât un animal najutorat din pădure ar trebui să însemne doar că eşti un penibil, dar se
pare că pentru vânătorii care vânează de plăcere această disproporţionalitate vădită, clară şi
evidentă nu încurcă cu nimic ideea de “sunt mai bun”.

Motivul eficienţei
Există un echilibru între consumul de resurse şi obţinerea de beneficii. Există o lege
fundamentală care ghidează orice organism viu: consumarea de cât mai puţină energie/resurse
pentru obţinerea unui maxim de beneficii. Pentru a prinde o antilopă, un ghepard consumă foarte
multă energie (prin alergare). Energia este recuperată prin hrănirea cu antilopa, dar antilopa îi dă
energie şi pentru încă nu ştiu câte zile, după care va trebui din nou să vâneze.
Această “lege fundamentală” explică în societatea umană câteva comportamente nocive: aciuarea
femeilor tâmpe pe lângă bărbaţi cu bani (efort minim -> beneficii enorme); corupţia – politicienii
corupţi fac o grămadă de bani prin furtul banilor publici, rapid fără niciun stres, fără nicio muncă
şi obţin peste noapte ditamai bunăstarea (efort minim -> beneficii enorme); oamenii care ies de la
metrou aleg scara rulantă în loc de scările normale (ajung la suprafaţă cu un consum minim de
energie).

În concluzie, lucrurile în jurul cărora se învârt instincte biologice care ne controlează anumite
comportamente sunt: supravieţuire, sex, siguranţă fizică, frică, odihnă, hrană, irascibilitate,
cooperare, egoism, ignoranţă, competiţie, poziţie socială, gâdilarea ego-ului, bunăstare/confort,
eficienţă, corupţie.
De ţinut minte că uneori instinctele biologice ne fac să ne comportăm într-un mod negativ pentru
cei din jur şi că, prin partea noastră raţională, suntem datori societăţii să ne ţinem partea
biologică în frâu.