EXCREȚI

Excreția este funcția de nutriție care asigură eliminarea substanțelor nefolositoare din
organism. Se elimină substanțe aflate în exces (ex. apa), produși de metabolism (uree, ACID
URIC, creatinină), substanțe toxice introduse voluntar sau accidental în organism (ex.
medicamente, droguri). Există mai multe căi de excreție, cum ar fi: plămânii, pielea, tubul
digestiv, rinichii. Cea mai importantă cale de excreție sunt rinichii, care reprezintă filtratoare ale
sângelui
Sistemul excreto
Este alcătuit din rinichi și căi urinare
I. Rinichiu
Este organ pereche (2 rinichi) localizat în cavitatea abdominală, sub diafragmă, de o
parte și de alta a coloanei vertebrale lombare. Rinichii au formă de boabe de fasole
și culoare brun-roșcată. Rinichiul prezintă mai multe roluri: în excreție, prin care se
mențin homeostazia și echilibrul acido-bazic a mediului intern; formarea reninei
(enzimă cu rol în creșterea tensiunii arteriale); formarea eritropoietinei (hormon cu
rol în formarea eritrocitelor); activarea vitaminei D3

Structura internă a rinichiului

Printr-o secțiune longitudinală la nivelul rinichiului se observă următoarele structuri

Capsula renală - este o tunică conjunctivă foarte rezistentă care acoperă rinichiul la
exterior

Parenchimul renal - este porțiunea a ată în interiorul rinichiului. Se observă două

zone
▪ zona corticală: este situată la periferie și conține nefronii (1 milion de nefroni/
rinichi
:

fl
.

▪ zona medulară: este situată în interior și e formată din 7-12 piramide renale
(Malpighi) orientate cu baza spre corticală. Piramidele sunt formate din tubi
colectori ai urinei de la nefroni. Vârful piramidelor renale se numesc papile
renale. Papilele se deschid în calicele mici, care se unesc formând calicele mari,
care se deschid în pelvisul renal (bazinet).
Vascularizația rinichilor este asigurată de arterele și venele renale
Rinichi – secțiune


NEFRONUL - reprezintă unitatea structurală și funcțională a rinichiului. El are

rol în formarea urinei
Structura nefronului
1. CORPUSCUL RENAL – format din
▪ capsula renală (Bowman) - cu formă de cupă
▪ glomerul vascular – un ghem de capilare sanguine.
2. TUB URINIFER – format din
▪ tubul contort proximal
▪ ansa Henle
▪ tubul contort distal - se deschide într-un tub colector al piramidei Malpighi
Tubul urinifer este înconjurat de capilare sanguine peritubulare

 Nefron:

Formarea urinii
Urina este un lichid obținut prin ltrarea plasmei sangvine la nivelul rinichilor, cu
ajutorul nefronilor. Formarea urinii comportă trei procese
1. Ultra ltrarea glomerulară - are loc la nivelul corpusculului renal. Are loc prin
mecanisme pasive de transport, de tip difuziune și osmoză. Se formează astfel
urina primară care este, de fapt, o plasmă deproteinizată. În medie, în cei doi
rinichi, se obțin cam 125 ml de urină primară pe minut (RFG=rata ltrării
glomerulare) = 180 l/zi. Urina primară se scurge în tubul contort proximal
2. Reabsorbția tubulară - are loc în tubul urinifer. Reprezintă trecerea unor
substanțe utile din tubul urinifer în capilarele peritubulare.
Reabsorbția se face prin mecanisme de transport pasive pentru apă, uree, Cl- și
prin mecanisme active pentru glucoză (toată glucoza se reabsoarbe), aminoacizii,
ioni de Na+, K+, vitaminele B12, C
3. Secreția tubulară – are loc în tubul urinifer. Este un proces invers reabsorbției,
de trecere a unor substanțe toxice din capilarele peritubulare în tubul urinifer.
Se face prin mecanisme pasive pentru amoniac, uree și prin mecanisme active
pentru H+, K+. Se formează astfel urina nală, în volum de 1,8 l/zi
Urina nală conține 95% apă, 3% substanțe organice (uree, acid uric, creatinină,
fără glucoză), 2% substanțe anorganice ( sulfați, carbonați, fosfați)

Temă

Stabiliți două asemănări și două deosebiri între urina primară și urina nală
fi
.

fi
:

fi
.

fi
:

fi
.

fi

 II. Căile urinar

Sunt organele care transportă și depozitează urina
▪ ureterele: sunt două tuburi care coboară adânc în abdomen; transportă urina de
la rinichi spre vezica urinară
▪ vezica urinară: este un organ cavitar capabil să depoziteze până la 300-400 ml
de urină. Este prevăzută cu două s nctere: unul intern (neted) și unul extern
(striat, controlat voluntar)
▪ uretra: un tub mai lung la bărbați și mai scurt la femei, prin care se scurge urina
din vezica urinară la exterior

MICȚIUNEA

Micțiunea reprezintă un act re ex parțial condiționat prin care urina se elimină din
vezica urinară. Parasimpaticul determină relaxarea s ncterului neted vezical și
contracția mușchilor netezi din peretele vezicii. Scoarța cerebrală controlează
s ncterul striat vezical, de aceea micțiunea poate amânată până când condițiile
permit

Noțiuni de igienă și de patologie a sistemului excretor.

1. CISTITA - in amare a vezicii urinare

Cauze: infecțioase (bacterii care invadează sistemul excretor).
Manifestări: dureri pelvine, urinări dese și dureroase, urină tulbure
2. NEFRITA
Cauze: infecțioase (bacteriene, virale)
Manifestări: dureri lombare, febră, edeme, hipertensiune arterială, anurie
3. GLOMERULONEFRIT
Cauze: infecțioase (bacteriene, virale
Manifestări: dureri lombare, cefalee, hipertensiune arterială
fi
.

fl
e

fl
)

fi
.

fi
fi
.

 Igien
- respectarea regulilor de igienă intim

- evitarea expunerii la frig și umezeal

- evitarea abuzului de medicament

- consumul a 2 litri de apă/z

Temă
Explicați importanța cunoașterii noțiunilor de igienă și de patologie a sistemului
excretor.
a