ANATOMIE FUNCȚIONALĂ

- CURS 11 –

Aparatul urinar – Rinichi şi căi extrarenale

Lector universitar Dr. Remus GLOGOJEANU

remus.glogojeanu@unefs.ro
 APARATUL URINAR

 totalitatea organelor
care au ca principală
funcţie eliminarea din
organism a substanţelor
rezultate din catabolism,
prin formarea şi eliminarea
urinii

Deosebim
- rinichiul
- căile excretoare
Aparatul urinar

RINICHIUL

Rinichiul - organ pereche

- funcţie → producerea urinii

Topografie
- în cavitatea abdominală
retroperitoneal, în fosa
lombodiafragmatică (loja renală),
de o parte şi de alta a coloanei
vertebrale
- superior → plan prin T11
- inferior → L2-L3
Rinichiul drept - ceva mai jos (1-2
cm), datorită ficatului
Aparatul urinar

Faţa post.  peretele post. al trunchiului

în dreptul coastei a XII-a

Faţa ant. → încrucişată de mezocolonul

transvers  rinichii sunt situaţi atât în
etajul supramezocolic cât şi în cel
inframezocolic
Rinichiul stâng  splina, pancreasul şi
stomacul; colonul descendent şi
ansele intestinale, de care este separat
prin peritoneul parietal.
Rinichiul drept  ansele intestinale,
colonul ascendent, ficatul şi duodenul

Extremitatea superioară  suprarenale

Extremitatea inferioară  m. iliopsoas

Aparatul urinar

Rinichii sunt fixaţi într-un

înveliş conjunctiv fibros →
fascia renală

Între fascie şi rinichi →

grăsimea perirenală

La fixare - mai contribuie

pediculul renal (artera şi
vena renală, nervii şi
limfaticele) şi presa
abdominală
RINICHIUL

Configuraţie externă

- formă caracteristică de bob de

fasole;
- la adult 10-12 cm / 5-6 cm / 3-4
cm
≈ 120-150 g.
Culoare - brun-roşcată

Prezintă 2 feţe – ant. şi post.

2 poli – sup. şi inf.
2 margini – lat. - convexă şi med. -
concavă
- pe marginea med. - o incizură –
hilul rinichiului, unde se inseră
pediculul renal
 RINICHIUL

Structură
Pe o secţiune longitudinală
prin marginea laterală a rinichiului
→ la exterior - o capsulă
fibroasă
parenchimul renal
- zonă periferică – corticala renală
- profundă - medulara renală

Parenchimul delimitează o cavitate

– sinusul renal, corespunzând la
exterior hilului renal → conţine
elementele pediculului renal
RINICHIUL
Zona medulară - roşie;

- 8-15 arii triunghiulare -

piramidele renale Malpighi → baza
spre exterior (corticală) şi vârful -
papila, spre sinusul renal
Papilele ≈ 15-20 de orificii care se
deschid în calicele mici, drenând
urina.

Piramidele Malpighi - striaţii

longitudinale paralele → canalele
renale (tubii renali Bellini).

Între piramidele Malpighi - coloane

de substanţă corticală denumite
columnele renale Bertin.
RINICHIUL

Zona corticală - culoare mai

deschisă; aspect granular

Deasupra piramidelor Malpighi

→ piramidele Ferrein

Substanţa corticală, aflată între

piramidele Ferrein alcătuieşte
labirintul cortical

Rinichiul este structurat în lobi

şi lobuli, având ca unitate
morfofuncţională nefronul.
RINICHIUL

Nefronul este alcătuit din corpusculul renal Malpighi şi

tubul urinifer.
Corpusculul renal:
- glomerul
- capsula Bowman
Tubul urinifer - 3 segmente:
- tubul contort proximal,
- ansa Henle
- tubul contort distal → se deschide într-un tub
colector Bellini
Fiecare rinichi conţine cca. 1 milion de nefroni.
RINICHIUL

Arterele  artera renală → înainte de hil se împarte în 4 ramuri

prepielice şi o ramură retropielică
în coloanele Bertin,  artere interlobare, care ajung până la limita
dintre medulară şi corticală  artere arcuate sau în arcadă.
în zona corticală printre piramidele Ferrein,  artere interlobulare
 arteriole aferente, care pătrund în capsula Bowman
la nivelul glomerulului arteriola aferentă se capilarizează  cca.
50 de anse capilare;
la capătul terminal se strâng  din nou o arteriolă → arteriola
eferentă, care părăseşte capsula prin acelaşi loc pe unde a
pătruns şi arteriola aferentă.
arteriola eferentă se îndreaptă spre tubii contorţi şi ansa Henle
unde se capilarizează din nou
RINICHIUL

Venele
din reţeaua capilară  vene
care urmăresc sistemul arterial
→ vene interlobulare
- la limita corticală/medulară 
vene în arcadă, paralele cu
arterele în arcadă.
 vene interlobare - în
coloanele Bertin, paralel cu
arterele interlobare
- la marginea bazinetului 
vena renală → în vena cavă
inferioară
RINICHIUL

Limfaticele

- superficiale şi profunde
- drenează în ganglionii hilari
→ lombari

Inervaţia

- dublă
- simpatică cu
originea în măduva T4-L4,
care ajung la rinichi prin
nervii splanhnici şi
- parasimpatică - din
fibre ale nervului vag, via
plexul celiac
Aparatul urinar
CĂILE EXCRETOARE ALE URINII

Urina eliminată prin

orificiile papilare → în calicele
mici → în calicele mari → pelvisul
renal → în ureter → vezica urinară

Calicele mici

- tuburi musculo-
membranoase situate în sinusul
renal, care se inseră, cu una din
extremităţi, pe papilele renale, iar
cu cealaltă se unesc cu alte
calice similare, formând calicele
mari - (6-12)
Aparatul urinar

Calicele mari (2 - 3)

- pâlnii musculo-membranoase
situate în sinusul renal, rezultând din
unirea calicelor mici

Pelvisul renal (bazinetul)

- formaţiune musculo-
membranoasă dilatată ≈ pâlnie şi turtită
dinainte spre înapoi.
baza  confluenţa calicelor mari
vârful corespunde ureterului
Aparatul urinar

Ureterul
- tub lung de 25-30 cm cu
calibru inegal, care face legătura
între bazinet şi vezica urinară
- în raport cu peretele posterior al
abdomenului, în dreptul
apofizelor transverse ale
vertebrelor lombare
- coboară vertical spre unghiul de
bifurcaţie al arterei iliace comune
şi, apoi, intrând în micul bazin, se
îndreaptă spre vezica urinară în
care se deschide
Aparatul urinar
Ureterul

Deosebim două porţiuni:

- una abdominală, de la
bazinet până la intrarea în micul
bazin şi
- pelviană, care se întinde
de la micul bazin până la vezică

La joncţiunea cu peretele vezicii

ureterul formează un unghi
ascuţit, apoi pătrunde oblic prin
perete, pe o distanţă de cca 1-2
cm şi se deschide printr-un
orificiu pe faţa internă a vezicii
Ureterul

Vase şi nervi

Arterele - din artera renală,

arterele genitale, artera vezicală
inferioară şi artera hipogastrică.

Venele converg spre vena iliacă

internă.

Limfaticele sunt drenate în

ganglionii lombari.

Inervaţia este dublă, simpatică şi

parasimpatică.
Aparatul urinar

VEZICA URINARĂ

Este un organ cavitar cu

rol de rezervor pentru colectarea
urinii înainte de a fi eliminată.

Topografie
Este situată în micul bazin, în loja
vezicală, parţial învelită de
peritoneu.
Vezica urinara

Raporturi :

Faţa anterioară - simfiza pubiană

Faţa post. – sup. - ansele

intestinale şi colonul sigmoid
- inferior cu rectul la bărbat şi
uterul la femeie

Feţele lat. – mm. ridicători anali

Fundul vezicii - la bărbat

- canalele deferente, veziculele
seminale şi baza prostatei de care
aderă,
- la femeie cu ligamentele largi
Vezica urinara

Configuraţie

- formă ovoidă - plină

- turtită, de cupă, - goală

- 3 părţi:

Vârful (polul vezical) îndreptat în

sus şi anterior,

Corpul - porţiunea cea mai

voluminoasă

Fundul – partea inferioară

Vezica urinara

Corpul
- 4 feţe – anterioară,
posterioară şi 2 laterale

Fundul vezicii
- orificiile celor două
uretere şi orificiul intern al
uretrei.

Porţiunea orificiului
uretrei → colul vezicii

Cele 3 orificii → trigonul

vezical
Vezica urinara
Structură

Peretele vezicii - elastic şi contractil,  modificarea volumului de la

200-250 de cm3 până la 700 cm3.

Pereţii vezicii sunt formaţi din 4 tunici:

Tunica mucoasă
Tunica submucoasă
Tunica musculară - formată din fibre musculare netede
dispuse în 3 straturi: extern longitudinal, mijlociu circular şi intern
longitudinal.
În jurul orificiului uretrei stratul mijlociu formează
sfincterul vezical intern.
Tunica seroasă (peritoneul) acoperă faţa posterioară a
vezicii; în rest, aceasta este tapetată de adventice.
Vezica urinara

Vase şi nervi

Arterele - ramuri ale arterei

ombilicale, iliace interne,
hemoroidală, ruşinoasă şi
obturatoare

Venele - în plexurile vezico-

prostatice, vezico-seminale 
vena iliacă internă

Limfaticele - drenate în
limfonodulii latero- şi prevezicali,
ulterior hipogastrici, presacraţi
Vezica urinara

Inervaţia vezicii - dublă, senzitivă şi motorie

Inervaţia motorie
- fibre simpatice - în măduva lombară.
- fibrele parasimpatice - în măduva
sacrată,  nervii pelvieni; au acţiune opusă
simpaticului.

Fibrele somatice - măduva sacrată S1-

S3  nervul ruşinos → inervează sfincterul
extern, cu control voluntar
Inervaţia senzitivă
- formată numai de fibre senzitive
parasimpatice - în nervii pelvieni
Aparatul urinar
URETRA

- canalul prin care se elimină urina

stocată în vezica urinară.
- dismorfism sexual

Uretra la bărbat

- canal cu traiect şi calibru neuniforme

≈ 15-20 cm, începând de la fundul
vezicii urinare şi până la capătul
penisului → se deschide prin orificiul
extern – meatul uretral
- are atât rol în excreţie, prin
eliminarea urinii, cât şi în reproducere,
prin eliminarea lichidului spermatic
Uretra la bărbat
Deosebim 3 porţiuni:

Uretra prostatică -
corespunzătoare prostatei (3-4 cm)
- se deschid ductele ejaculatoare şi
canalele excretoare ale prostatei.
la origine, imediat sub vezică 
sfincterul intern al uretrei.

Uretra membranoasă - cea

mai scurtă (1-2 cm).
- la nivelul perineului; pe traiectul ei
 sfincterul uretral extern, voluntar.

Uretra peniană, cea mai lungă

(10-14 cm), corespunde penisului
Aparatul urinar

Uretra la femeie

- are exclusiv funcţie excretorie

- diferă de cea a bărbatului prin
dimensiuni (4-5 cm) şi raporturi.

Prezintă un sfincter intern

involuntar şi unul extern - voluntar.

Este foarte elastică şi se poate

dilata cu uşurinţă.
Uretra la femeie

- o porţiune pelviană şi alta

perineală, separate între ele prin
diafragmul uro-genital:

Porţiunea pelviană - mai lungă (2-

3 cm)
- înconjurată intim pe toată
lungimea ei de sfincterul extern
striat al uretrei, care se întinde de
la colul vezicii până la diafragmul
uro-genital

Porţiunea perineală (cca. 1 cm) -

străbate diafragmul uro-genital,
aderând intim la planurile
constitutive ale acestuia.
Fazele remodelarii