APARATUL UROGENITAL

Conf. Dr. Maier Adrian

Aparatul urogenital este un complex de organe
cu structură diferită, cu rol de a produce și
elimina urina și gameții, către mediul exterior
Rinichii:
-sunt organe pereche, cu localizare
toracoabdominală, retroperitoneală situați de o
parte și de alta a coloanei vertebrale

a)Formă și dimensiuni: sunt organe

parenchimatoase sub formă de boabă de fasole
-dimensiuni: L=12cm, l=6cm, G=3cm, greutate=150-
170g
-rinichiul conține cca 50ml de sânge
b)Colorație și consistență: culoarea este roșie
brună, iar consistența este fermă cartilaginoasă
c)Orientarea: sunt alungiți în sens vertical, oblic
infero-lateral, distanța superioară este de 4cm,
cea inferioară de 6cm
d)Mijloace de fixare: prezintă un grad normal de
mobilitate- coboară în inspir și urcă în expir
-sunt fixați prin anumite elemente:
-capsula fibroasă renală, parte componentă a
fasciei viscerale, alcătuită dintr-o foiță posterioară
(numită și fascia lui Zuckerkandl) și una anterioară
-formațiuni conjunctive subperitoneale
reprezentate de o serie de condensări ale
țesutului conjunctiv, alcătuind: ligamentele
hepatorenal, colorenal și duodenorenal
 -vasele renale reprezintă unul dintre
mijloacele de fixare importante ale rinichiului
-presa abdominală este de asemenea un
factor de susținere a rinichiului

Rinichii prezintă o față anteroexternă,

posterointernă, câte o margine laterală și
medială, și o extremitate superioară și inferioară
Raporturi:
a)Rinichiul drept: colonul ascendent, flexura
hepatică dreaptă, fața viscerală a ficatului,
porțiunea descendentă a duodenului
b)Rinichiul stâng: partea stângă a colonului
transvers cu mezoul său, cu ansele intestinale
subțiri, arcul vascular al lui Treitz, fața posterioară
a stomacului, corpul pancreasului și splina
Anatomie morfofuncțională
a)Capsula proprie renală este fibroasă și
învelește rinichiul la periferie, pătrunde în
sinusul renal și se continuă cu tunica conjuctivă
la nivelul calicelor și pelvisului renal
b)Parenchimul renal se află sub capsula proprie
renală și prezintă o corticală și o medulară
Corticala renală: se află la periferie, constituită
dintr-o substanță gălbuie, cu mici puncte de
culoare roșietică (corpusculii renali ai lui
Malpighi); în profunzime se găsesc piramidele
Ferrein
Medulara renală se găsește în profunzime de
culoare roșietică, cu formațiuni de aspect conic,
piramidele Malpighi
-rinichii sunt alcătuiți din lobi renali (care conțin o
piramidă Malpighi, toate piramidele Ferrein
aferente, și substanța corticală)
-lobii sunt alcătuiți din lobuli corticali ce conțin o
radiație medulară și porțiunea convolută corticală
-unitatea morfo-funcțională a rinichiului este
nefronul
-nefronul este alcătuit din corpusculul renal al lui
Malpighi și un tub urinifer; nefronii sunt în număr
de 2-2,5 milioane în ambii rinichi
-corpusculul renal al lui Malpighi este format din
ghem capilar –glomerulul renal-, localizat între 2
arteriole, învelit de o capsulă epitelială cu pereți
dubli
-tubul urinifer este alcătuit din două porțiuni, una
contortă în corticală și alta dreaptă în medulară

Vascularizația rinichiului este asigurată de arterele și

venele renale
-sunt de regulă în număr de două și iau naștere la
nivelul vertebrei lombare L1, din aorta abdominală,
sub originea arterei mezenterice superioare
-sunt situate retroperitoneal, cu direcție oblică
spre inferior, lateral și posterior, artera stângă
este mai scurtă decât cea dreaptă
-arterele se ramifică în 5 ramuri terminale, din
care 4 anterior (prepielic) pelvisului renal și una
posterior (retropielic)
-arterele terminale vascularizează următoarele
teritorii astfel:
 I)segmentul superior – artera segmentară
superioară
II)segmentul inferior – artera segmentară inferioară
III)segmentul antero-superior – artera segmentară
antero-superioară
IV)segmentul antero-inferior – artera segmentară
antero-inferioară
V)segmentul posterior – artera segmentară
posterioară
-segmentul pedicular al rinichiului este constituit
din: vena renală așezată înaintea arterei, artera
renală, pelvisul renal (posterior), limfaticele
dispuse în trei planuri (pre-, inter-, și
retrovascular) și nervii dispuși în două planuri în
jurul arterei
-la nivelul sinusului renal arterele segmentare se
ramifică în artere interlobare, ce pătrund până la
piramidele Malpighi, unde dau naștere la
arterele arcuate, din care rezultă arterle
interlobulare, de tip terminal
-venele renale își au originea în parenchim sub
forma venelor arcuate, satelite arterelor
-descendente sunt venele interlobulare iar
ascendente sunt venele drepte, toate însoțite de
arterele omonime
-la nivelul suprapiramidal sunt venele interlobare,
ce coboară în sinusul renal și formează ramurile
venoase ale sinusului renal, alcătuind ulterior
vena renală
-venele renale se deschid în vena cavă inferioară,
sunt retroperitoneale, vena dreaptă este mai
scurtă decât cea stângă
-limfaticele sunt în număr de trei
-profunde ce însoțesc arterele pe traiectul lor
-sub capsula fibroasă
-din capsula adipoasă perirenală anastomozat
cu cel din capsula fibroasă
-fluxurile limfatice drenează în dreapta în
limfonodulii latero-aortici drepți și în nodulii
retrocavi, iar în stânga în limfonodulii latero-
aortici stângi lombari
-inervația este vegetativă asigurată de fibre
simpatice din ganglionii celiac, mezenteric
superior și cortico-renal, dar au fibre și din micul
splanhnic și nervul vag
Căile excretoare ale rinichiului: urina formată
este eliminată la exterior prin clicele mici,
calicele mari, pelvisul renal, ureterul, vezica
urinară și uretra.
-calicele mici sunt formațiuni musculo-
membranoase, care proximal continuă papila
renală, iar distal se unesc formând calicele mari
(nu întotdeauna) și sunt în număr de 6-12
-calicele mari în număr de 2-3, fiind rezultatul
unirii celor mici; din unirea calicelor mari ia
naștere pelvisul renal
-pelvisul renal este o formațiune musculo-
membranoasă în formă de pâlnie turtită antero-
posterior, baza se deschide în caliciile mari iar
vârful se continuă cu ureterul
-pelvisul are două porțiuni una intra-, iar alta
extrasinusală
Ureterul este un conduct musculo-membranos,
ce unește pelvisul renal cu vezica urinară
-străbate cavitățile abdominală și pelvină, este
extraperitoneal de 30-35 cm lungime
-are o porțiune abdominală, până la nivelul
strâmtorii superioare a bazinului și o porțiune
pelvină până la nivelul vezicii urinare
-porțiunea abdominală are două segmente unul
lombar până la osul sacru și unul iliac
corespunzător osului iliac pe care îl străbate
-porțiunea pelvină are un segment parietal fix și
unul visceral
-porțiunea intravezicală scurtă, orientată oblic,
orificiul de deschidere e prevăzut cu o plică a
mucoasei pentru a prevenii refluxul vezico-
ureteral
-orificiile ureterale împreună cu orificiul uretrei
delimitează trigonul lui Lieutaud
-structural este alcătuit din:
-adventice țesut conjunctiv fibros și elastic
-musculară la nivelul pelvisului are un strat
circular, la nivelul treimii superioare și inferioare
ureterale prezintă trei straturi, iar porțiunea
mijlocie are doar două straturi
-vascularizație și inervație
-arterele calicelor și ale pelvisului renal provin din
artera renală
-ureterul este irigat de ramuri din multiple surse
-artera renală
-arterele lombare
-artera testiculară sau ovariană
-artera iliacă comună
-artera hipogastrică și vezicală inferioară
-venele sunt satelite arterelor
-limfaticele ureterului abdominal drenează în
limfonodulii lombari iar din ureterul pelvin în
limfonodulii iliaci interni
-inervația este vegetativă și are fibre din
plexurile nervoase renal, aortic, hipogastric
Vezica urinară este un rezervor musculo-
membranos, în care se deschid ureterele ce
aduc urina de la rinichi
-are o formă de tetraedru orientată cu vârful
anterosuperior când este goală, și o formă de
ovoid când este plină
-vezica urinară prezintă un vârf, un fund de unde
pornește uretra; zona dintre vârf și fund se
numește corpul vezicii, de unde pleacă lateral
ligamentele ombilicale mediale
-ligamentele ombilicale sunt rezultatul obturării
arterelor ombilicale
-loja vezicală este formată din pereții:
-anterior fascia ombilico-vezicală
-posterior fascia prostato-peritoneală, septul
recto-vezical la bărbat și septul vezico-vaginal la
femeie
-lateral mușchii obturatori interni și ridicători
anali
-inferior prostata la bărbat și vagina la femeie
 -superior peritoneul
-în jurul vezicii se află țesut conjunctiv
pelvisubperitoneal
-mijloace de fixare:
-inferior prin perineu
-superior este menținută de peritoneu
-anterior ligamentele pubo-vezicale și
ligamentele pubo-prostatice
 -posterior fibre musculare ce merg spre
rect sau la femeie spre uter
-vezica goală prezintă 3 fețe (anterioară,
posterioară, inferioară), două margini laterale și
un vârf
-anterior se regăsește spațiul prevezical al lui
Retzius, ligamentele pubo-vezicale, plexul venos
al lui Santorini
-fața inferioară este acoperită de peritoneu și
vine în raport cu rectul și uterul la femeie și
formațiuni din tractul digestiv
-la interior vezica prezintă:
-fundul vezicii prezintă o zonă netedă,
lipsită de plice, triunghiulară, în ale cărei
unghiuri posterioare sunt orificiile ureterale, iar
anterior orificiul uretrei
 -zona descrisă mai sus este numită trigonul
vezical al lui Lieutaud
-orificiile ureterale sunt mărginite de o
plică mucoasă, iar între orificii se află o
proeminență transversală numită plica
interureterală, iar posterior de aceasta se află
fosa interureterică
Structura vezicii:
-vezica este formată din
-tunica seroasă alcătuită din peritoneu, care pe
peretele abdominal anterior formează un fund de
sac prevezical, iar posterior formează fundul de
sac Douglas
-tunica fibroasă formată din țesut conjunctiv,
dependență a foiței viscerale a fasciei intrapelvine
 -musculara este formată din trei pături de fibre
musculare netede
-pătura externă are fascicule longitudinale ce pornesc
de la uracă și se răsfiră pe peretele ventral și dorsal
-pătura internă are fibre plexiforme cu direcție
longitudinală superior și transversale inferior
-pătura mijlocie este formată din fascicule circulare
orientate neregulat
 -cele trei straturi formează un complex
muscular numit mușchiul detrusor al vezicii
-submucoasa formată din țesut conjunctiv
lax, dar care lipsește la nivelul trigonului
-mucoasa alcătuită din corion conjunctivo-
elastic și epiteliu pavimentos stratificat
Vascularizația și inervația
-arterele alcătuiesc patru pediculi vasculari după
cum urmează:
-artere vezicale inferioare
-ramuri din arterele iliace interne
-anterior ram din artera rușinoasă internă și
epigastrică inferioară
-posterior ram din artera rectală mijlocie (bărbat)
și uterină și vaginală (femeie)
-arterele se anastomozează între ele și formează
trei rețele: subseroasă, submucoasă,
subepitelială
-venele vezicii sunt numeroase și iau naștere din
trei plexuri vezicale:
-submucos
-subseros
-submuscular
-venele însoțesc arterele și drenează către
venele rușinoase interne și iliace interne; plexul
submucos formează o pernă venoasă în jurul
orificiilor ureterale, care drenează în plexul
vezicopudendal
-limfaticele se găsesc în stratul muscular, de
unde merg vase perforante ce drenează în
rețeaua limfatică perivezicală
 -limfaticele eferente merg pe trei căi:
-anterior limfonodulii lanțului iliac extern
-posterior limfonodulii lanțului iliac
comun și iliaci interni
-inferior limfonodulii de la nivelul
bifurcației aortice
 -nervii vezicii provin din simpatic și
parasimpaticul sacrat
Prostata
-este un organ glandular de mărimea unei castane,
situat pelvisubperitoneal, între vezica urinară și
diafragma uro-genitală
-dimensiune: 30mm lungime, 40mm lățime, 30mm
grosime, iar greutatea variază între 20-25g
-forma este de con turtit dinainte înapoi cu baza
spre vezică și vârful spre inferior
-fața anterioară este în raport cu simfiza
pubiană, iar cea posterioară se învecinează cu
rectul (se poate palpa prin tact rectal)
-este constituită din doi lobi laterali, legați prin
istm în posterior și în anterior prin porțiunea
preuretrală
-la unii bărbați istmul se hipertrofiază și dă
naștere la al treilea lob: lobul median
-prostata este străbătută de uretra prostatică pe
o lungime de 3 cm, și prezintă pe peretele dorsal
coliculul seminal, unde se deschid canalele
ejaculatoare, precum și orificiile gladenlor
prostatice de tip tubulo-alveolar
-prostata produce o secreție vâscoasă cu miros
caracteristic cu rol în mobilitatea
spermatozoizilor
-este situată într-o lojă delimitată de 6 pereți:
-posterior format de aponevroza prostato-
peritoneală a lui Denonvilliers
-anterior pubisul
-laterali (drept și stâng) lamele de țesut
conjunctiv, ce fac parte din aponevroza sacro-recto-
genito-pubiană și mușchii ridicători anali; aici se
găsesc plexurile venoase laterale ale prostatei
 -superior format din ligamentele pubo-
prostatice și fundul vezicii urinare, ducturile
deferente și veziculele seminale
-inferior diafragma uro-genitală
-glanda este învelită de un țesut conjunctiv lax
ce formează fascia periprostatică
-este fixată prin ligamentele puboprostatice și
prin aderențele cu uretra și vezica urinară
-structural glanda este alcătuită din substanță
glandulară și stromă musculo-conjunctivă
-glandele sunt de două tipuri:
-de tip mucos situate periuretral
-glande prostatice propriu zise de tip
tubulo-alveolar, ce formează ductele prostatice
-stroma interglandulară este alcătuită din fibre
musculare, netede, colagene și elastice
Vascularizația și inervația prostatei
-arterele sunt reprezentate de arterele vezicale
inferioare și rectale mijlocii
-venele se deschid în plexul prostatic ce
înconjoară glanda și drenează apoi în vena
rușinoasă internă
-limfaticele drenează în limfonodulii iliaci interni,
externi și sacrați
-inervația este reprezentată de plexul prostatic,
ramificație a plexului hipogastric inferior ce
conține fibre simpatice și parasimpatice
Uretra începe la nivelul orificiului uretral al vezicii și se
termină la meatul uretral extern și prezintă două sfinctere
unul intern la ieșirea din vezică și unul extern la nivelul
apexului prostatic
-prezintă patru porțiuni
-intramurală la baza vezicii este foarte scurtă
-prostatică care străbate prostata de 3 cm lungime
-membranoasă ce străbate diafragma uro-genitală
-spongioasă este înglobată în corpul spongios al
penisului
-forma uretrei este variabilă, în stare goală este un
canal virtual a carui pereți sunt în contact unul cu
celălalt
-uretra plină prezintă patru zone înguste sau
strâmtori:
-la nivelul orificiului uretral extern
-la unghiul prepubian
-în zona membranoasă –sfincterul extern
-la nivelul orificiului intern
-uretra membranoasă conține orificiile glandelor
uretrale, uretra spongioasă conține orificiile
glandelor bulbo-uretrale (Cowper) și lacunele
Morgagni care conțin orificiile glandelor uretrale
Littre
-structural uretra este alcătuită din tunica
mucoasă și tunica musculară
-mucoasa are epiteliu de tip urinar până la
coliculul seminal, epiteliu cilindric stratificat
până la fosa naviculară și pavimentos
necheratinizat la nivelul meatului
-mucoasa conține multiple glande
intraepiteliale, intramucoase și tubulo-acinoase
ce secretă intermitent mucus cu rol în protecția
acesteia
-musculara conține fibre netede în continuitatea
plexului muscular al vezicii și circulare externe, care
formează sfincterul uretral intern și striate care
formează sfincterul uretral extern, inervat de nervul
rușinos
Vascularizația și inervația
-uretra prostatică este irigată de artera rectală medie și
vezicală inferioară, cea membranoasă de artera
bulbului penian, iar cea spongioasă de artera uretrală și
dorsală a penisului
-venele drenează în plexul prostatic pentru uretra
prostatică, în vena rușinoasă internă pentru uretra
membranoasă și în vena dorsală profundă pentru cea
spongioasă, ulterior ajungând în vena iliacă internă
-limfaticele
-limfonodulii iliaci externi și interni pentru
porțiunile prostatică și membranoasă
-limfonodulii inghinali și iliaci externi pentru uretra
spongioasă
-nervii provin din plexul pelvin inferior și rușinos
intern
Uretra feminină se întinde de la baza vezicii până
la vulvă, lungimea este de cca 3-5 cm, zona cea
mai strâmtă și cea mai puțin extensibilă fiind
meatul uretral extern
-are 2 porțiuni, una superioară intrapelvină,
deasupra aponevrozei perineale mijlocii și alta
inferioară intraperineală
-orificiul inferior al uretrei este situat la 2-2,5 cm
posterior de clitoris și anterior de tuberculul
vaginal
-marginile orificiului prezintă cute cu aspect
dantelat, și dimensiuni variabile numită papilă
uretrală
-structural prezintă următoarele:
-porțiunea inițială este căptușită cu uroteliu, cea
mijlocie cu epiteliu cilindric stratificat sau
pseudostratificat, iar segmentul terminal este
căptușit cu epiteliu cilindric stratificat
-dispoziția fibrelor musculare este asemănătoare
cu cea de la bărbat, formând un sfincter neted în
porțiunea inițială a uretrei, și unul striat distal de
orificiul extern
-în profunzime conține glandele parauretrale
(Skene), în număr de două, și se deschid la nivelul
meatului uretral extern
Vascularizația și inervația
-porțiunea pelvină este irigată de arterele
vezicale inferioare și vaginale și artera vezicală
anterioară, iar porțiunea perineală este tributară
arterelor bulbare și bulbo-uretrale
-venele drenează sângele superior în plexul
Santorini și în plexul vaginal și inferior în venele
bulbare
-limfaticele drenează în limfonodulii iliaci externi
și iliaci interni
-nervii provin din plexul pelvin inferior și din
nervul rușinos intern