Efecte adverse ale medicamentelor

la nivelul cavităţii orale

I. MODIFICĂRI LA NIVELUL GLANDELOR SALIVARE
1. Xerostomia( scaderea secretiei salivare)
• Obiceiurile vicioase, precum fumatul, consumul de alcool
(inclusiv ape de gură) de băuturi pe bază de cofeină (cafea,
soft-drinks) pot cauza uscăciunea mucoasei orale. Atunci când
ţesuturile orale sunt constant uscate, devin inflamate,
dureroase şi mult mai suceptibile la infecţii. Pot apărea şi
leziuni carioase fără efectul tampon şi de curăţare al salivei.
Alfuzosin Diazepam Dihidrocod Dosulepina Lansoprazola
Ciclobenzaprina Indoramina Ipratropium Isotretinoin Orphenadrina
Guanfacina Mianserina Moxonidina Nortriptilina Risperidona
Maprotilina Pratropium Propantelina Quetiapina Trimipramina
Pipenzolat Tiaprida Tolterodina Trazodona Clemastina
Tamsulosin Benzexol Bupropion Cetirizina Elliptinium
Amilorida Diciclomina Disopiramida Doxepin L-dopa
Desipramina Interferon alfa Iprindola Ketorolac Oxitropium
Hioscina Mirtazapina Nabilona Olanzapina Rizatriptan
Mepenzolat Prociclidina Propiverina Reboxetina Trospium
Pirenzipina Tiotropium Tramadol Clorpromazin Clomipramina
Terazosin Benztropina Buspirona Duloxetina Efedrina
Amitriptilina Dideoxiinozin Donopezil Ketotifen Litiu
Dexamfetamina Interleukina-2 Isocarboxazid Omeprazola
Imipramina Morfina Nefopam Rilmenidina
Methildopa Propafenona Pseudoefedrina Triamterena
Tiabendazola Tizamidina Tranilcipromina Citalopram
Amoxapina Biperiden Cannabis Ecstasy
• Medicamentele cel mai frecvent implicate includ:
antagonişti de alfa-receptori (tratamentul
retenţiei urinare); amfetamine; anticolinergice;
antidepresive (serotonin-antagonişti, blocanţi de
noradrenalină şi/sau serotonină); antihistaminice;
antimigrenoase; antipsihotice, precum
fenotiazinele; anorexigene (amfetamine);
atropină; benzodiazepine; hipnotice; opioide;
droguri; bronhodilatatoare; citokine; citotoxice;
decongestive; diuretice; antagonişti H2 de
histamină şi inhibitorii de pompe de protoni;
antagoniştii receptorilor muscarinici pentru
tratamentul vezicii hiperactive; opiacee; relaxante
musculare
 2. Tumefierea glandelor salivare
• Creşterea în volum a glandelor salivare (asemănătoare sialozei), de obicei bilateral şi fără durere, poate
fi un efect secundar al fenilbutazonei, oxifenbutazona sau clorhexidinei, naproxen, substanţe radiologice
de contrast. Clozapina, un agent antipsihotic, poate cauza tumefierea temporară a glandelor precum şi
sialoree.
•Bethanidine
•Clozapine
•Fenylbutazone
•Isoprenaline
•Nifedipine
•Bretylium
•Deoxycycline
•Guanethidine
•Methyldopa
•Nitrofurantoin
•Cimetidine
•Famotidine
•Insulin
•Naproxen
•Oxyphenbutazone
 
 
3. Durerea glandelor salivare
Antihipertensivele, agenţii antitiroidieni, clorhexidina, citotoxicele, agenţii de blocare
ganglionară, fenotiazinele şi sulfamidele pot cauza durere a glandelor salivare. Durerea
glandelor salivare este rar asociată cu guanetidina şi poate fi efect secundar al altor
medicamente.

• Alprazolam • Risperidona
• Diazoxid • Venlafaxin
• Imipenem/cilastatin
• Buspirona
• L-dopa
• Pentoxifilina • Guanetidina
• Tobramicin • Ketamina
• Amiodarona
• Etionamida • Nicardipina
• Gentamicin • Rivastigmina
• Kanamicin
• Clonazepam
• Haloperidol
  • Lamotrigina
 4. Hipersalivaţia indusă medicamentos

Parasimpatomimeticele sunt principala cauză a

hipersalivaţiei;betanecol, pilocarpina,
fizostigmina, neostigmina, piridostigmina
 5. Discoloraţia salivară

• Coloraţia salivei (roşie sau portocalie) poate fi

văzută la pacienţii trataţi cu levodopa,
rifampicin şi rifabutin.
 II. MODIFICĂRI ALE GUSTULUI
Medicamentele pot cauza pierderea acuităţii de percepţie
a gustului (hipogeusia), modificarea gustului (disgeusia)
sau pierderea capacităţii de percepere a gustului
(ageusia), care se întâlneşte rar.
Inhibitorii ACE, agenţii antitiroidieni, antibioticele beta-
lactamice, biguanidele, clorhexidina, opiaceele şi
proteazele inhibitorii(indinavir, lopinavir , nelfinavir).
sunt implicate în mod special. Mai mult de 4% dintre
pacienţii trataţi cu inhibitori ACE pot avea disgeusia,
deşi acest fenomen secundar este autolimitant şi
reversibil în câteva săptămâni, chiar dacă se continuă
terapia.
III. Afecţiuni mucozale induse medicamentos

1. Ulceraţiile mucozale
A. ARSURILE
Descuamarea orală sau ulceraţiile pot fi consecinţă a arsurilor consecutive ingestiei
accidentale de substanţe caustice, dar şi aplicaţiilor locale de agenţi precum acid
tricloracetic sau peroxid de hidrogen sau alte produse utilizate în igienizarea cavităţii
orale. Sulfatul de lauril de sodiu, prezent în unele produse de igienizare dentară, mai
ales în pastele de dinţi abrazive, pot cauza iritaţii mucozale sau ulceraţii.
Aspirina
Ibuprofen
Indometacin
Captopril
propranolol
Fluconazol
ciclosporina
B. ULCERAŢIILE DE TIP AFTOS (STOMATITA AFTOASA)
Sulfatul de lauril de sodiu poate predispune la ulceraţii similare aftelor. Există
rapoarte de caz de ulceraţii de tip aftos rezultate în urma utilizării de beta-blocante
ca labetalol, alendronat, captopril, câteva antiinflamatoare nesteroidiene (NSAISs),
micofenolat sau tacrolimus, inhibitori de proteaze, tacrolimus şi sulfonamide, dar
mecanismele patogenice exacte sunt neclare în toate aceste cazuri.
C. ERUPŢIILE FIXE
Erupţiile de acest tip (stomatita de contact) cuprind ulceraţiile repetitive cu aceeaşi
localizare ca răspuns la o anumită substanţă care poate fi: anestezic, antibiotic,
antiseptic, barbiturice, gumă de mestecat, cosmeticale, materiale dentare, paste
de dinţi, ape de gură, fenacetină, sulfonamide sau tetracicline.
• O gamă largă de medicamente poate induce apariţia acestor tipuri de leziuni, în
special paracetamolul, derivaţii de pirazolonă, sulfonamidele şi tetraciclinele .
2. Candidoza orala
Cea mai frecventa micoza intalnita in practica stomatologica
• Antibiotice cu spectru larg
• Anticonceptionale orale
• Corticosteroizii
• Antineoplazice
• Medicatia imunosupresiva
 D. MUCOZITELE

• Medicaţia citotoxică este adesea asociată cu mucozitele

şi ulceraţiile care apar frecvent în urma curelor
chimioterapice, în special cele cu metotrexat, 5-
fluororacil, doxorubicine, melfelan, mercaptopurin sau
bleomicin. Aceste reacţii pot fi atât de severe încât să
impună, ocazional, limite tratamentului. Ulceraţiile
extinse apar la câteva zile de la începerea tratamentului,
durerea asociată necesită adesea terapie cu opioide
şi/sau modificarea sau încetarea chemoterapiei.
Ulceraţiile pot fi poartă de intrare pentru infecţii sau
potenţează riscul de septicemie.
E. LEZIUNI DE TIP PEMPHIGOID ŞI ALTE
LEZIUNI DE TIP BULOS
• Cel puţin 30 de medicamente pot duce la apariţia leziunilor de acest tip.
Aceste medicamente aparţin unei varietăţi farmacologice de tip tiol şi
non tiol şi unor grupe terapeutice ţintă, care include inhibitori ACE,
furosemid, NSAIDs, penicilamine, sulfonamide, agenţi cardioactivi şi
antibiotice pe bază de penicilină.
• Mucoasa orală este frecvent afectată în pemfigoidul indus
medicamentos, în special în afecţiuni induse prin penicilamine, şi poate fi
singura suprafaţă mucoasă afectată, cu toate că pacienţii prezintă
deseori şi leziuni cutanate.
 F. ERITEMUL MULTIFORM INDUS MEDICAMENTOS
• O gamă largă de medicamente - în special barbituricele, cefalosporinele,
NSAIDs, estrogenii, fenotiazinele, progesteronii, inhibitorii de proteaze,
sulfonamidele, derivaţii de sulfoniluree şi tetraciclinele - pot induce
apariţia eritemului multiform şi este imposibil de a diferenţia o leziune
indusă medicamentos de una datorată altor cauze.
• Leziunile tipice din eritemul multiform afectează mucoasa orală, buzele,
conjunctiva oculară. Bulele iniţiale se rup evidenţiind pseudomembrane
hemoragice şi ulceraţii orale superficiale extinse. Alte suprafeţe muco-
cutanate care pot fi afectate, dar în proporţie mai mică, sunt cele naso-
faringeale, respiratorii şi genitale.
 IV. PIGMENTAREA MUCOZALĂ MEDICAMENTOASĂ
1. MODIFICĂRI DE CULOARE TRANZITORII ŞI SUPERFICIALE
• Modificările de culoare cea mai frecventa este spre galben sau maro şi
pate fi cauzat consumul unor alimente şi băuturi (precum cafeaua şi
ceaiul), obiceiuri vicioase (fumat, consum cocaină etc.) şi a unor
medicamente (săruri de fier, bismut, clorhexidină, antibiotice), mai ales
a celor care induc xerostomie (ca agenţii psihotropi). Când coloraţie e
accentuată şi interesează faţa dorsală a limbii şi papilele filioforme sunt
alungite şi colorate în maro inchis sau negre, se foloseşte denumirea de
„limbă păroasă” dar e mai puţin frecventă decât cororaţia superficială.
 V.TUMEFIERI INDUSE MEDICAMENTOS
1. TUMEFIERI GINGIVALE
• Medicaţia implicată în mod obişnuit în hipercreşterile gingivale sunt:
fenitoina, ciclosporina, nifedipinul, alţi blocanţi ai canalelor de calciu:
diltiazem, verapamil, amlodipina.
• Pacienţii care primesc terapie cu ciclosporine şi blocanţi de canale de
calciu (medicaţi post-transplant cardiac sau renal) sunt expuşi în mod
particular, deşi nu întotdeuna, la hipercreşteri gingivale.
• În general, hipertrofia gingivală apare la câteva luni după începerea
tratamentului, este, de obicei generalizată şi numai parţial asociată cu
igiena orală nesatisfăcătoare şi placa bacteriană şi răspunde variabil la
îndepărtarea plăcii bacteriene şi încetarea sau scăderea medicaţiei.
 Asparaginaza Mianserin
Aspirina Miconazole
2.TUMEFIERI ALE LIMBII Captopril Naproxen
Carbamazepina Nitrofurantoin
ŞI MUCOASEI Cefalosporine Epoetin alfa
•Tumefierea mucozală Chinine Ibuprofen
Clindamicin Indometacin
afectează buzele şi limba, rar Clonidină Inhibitori ACE
Co-trimoxazol Ketoconazol
şi uvula (sindrom Quinke) şi se Derivati de penicilina Penicilamina
datorează de obicei reacţiilor Derivati de pirazolona Streptomicin
Disulfit de sodiu Sulfonamides
de hipersensibilitate de tip I. Droperidol Tiouracil
•O serie de medicamente, Enalapril

peniciline, anestezice locale,

derivate cefalosporine,
inhibitori de enzime de
conversie a angiotensinei,
aspirină, barbiturice pot
produce angio-edem.
 VI. MODIFICĂRI DE CULOARE ALE DINŢILOR INDUSE
MEDICAMENTOS
•Clorhexidina, fluoridele, fierul şi obiceiurile vicioase precum fumatul pot cauza
colorarea superficială a dinţilor. De asemenea, antibioticele şi uleiurile esenţiale
pot fi cauză în apariţia acestei patologii. Coloraţia intrinsecă e predominant
indusă de tetraciclina administrată copiilor sub 12 ani, dar şi de alte
medicamente, precum inhibitorii ACE. Tetraciclina, administrată în perioada
primei copilării determină apariţia unor pete galbe-brun sau negru-gri, însoţite
de un grad de fluorescenţă.
•Enalapril
•Ramipril
•Etidronat
•Perindopril
•Terbinafin
•Fosinopril
•Propafenona
•Trandolopril
•Lisinopril
•Chinapril
•Zopiclona
Formele medicamentoase care se
administrează la nivelul mucoasei
orale
 Clasificare
• a. LICHIDE (Apa de gură, colutoriu)
b. SEMISOLIDE (Gelul dentar, Pasta de dinţi)
c. SOLIDE (Comprimatele sublinguale,
Comprimate pentru gargară, trochistul,
Con dentar,fibre dentare, peleta periodontală,
guma de mestecat )
 LICHIDE
Apele de gură sunt soluţii apoase ce conţin de regulă
antiseptice şi cu care se face clătirea gurii de 2-3 ori pe
zi. Ele protejează împotriva formării plăcii bacteriene,
reducând cu până la 50% incidenţa acesteia.
De asemenea pot avea un efect benefic în gingivite şi
înlătură şi mirosul neplăcut persistent din gură.Unul
dintre antisepticele destul de frecvent prezente în apele
de gură este clorhexidina.
Apele de gură se utilizează şi pre şi post intervenţii
chirurgicale orale. Pot fi utilizate şi pentru prevenirea
depunerii de tartu şi curăţirea dinţilor.
• Soluţia pentru gargară este o formă medicamentoasă lichidă cu administrare la
nivelul mucoasei orale şi faringiene. Sub această formă se administrează numai
substanţe cu acţiune
locală, în general reprezentate de antiseptice.Soluţiile pentru gargară sunt de
două feluri:
•
Substanţe care se utilizează ca atare de către bolnav

Soluţii care se diluează de către pacient în apă (într-un raport indicat de medic pe
reţetă)înainte de utilizare.
Între substanţele des utilizate ca antiseptice în soluţii pentru gargară sunt de
menţionat permanganatul de potasiu, bicromatul de potasiu etc. Medicul va indica
pe reţetă calea externă de administrare şi va atenţiona pacientul că soluţia nu se va
înghiţi.
 SEMISOLIDE
• Gelul dentar este o formă medicamentoasă semisolidă, modernă, care este tot mai
utilizată.El este format din substanţe active.
Exemple:
• săruri de fluor – pentru prevenirea dar şi tratarea cariei dentare
• substanţe ce stimulează regenerarea smalţului sau a dintelui
• înălbitoare ale emailului dentar.

Gelul dentar se aplică cu ajutorul unui dispozitiv din plastic asemănător unei seringi cu
piston dar fără ac şi/sau cu ajutorul unei periuţe moi. Aplicarea acestuia se recomandă
a fi făcută de către profesionişti în medicina dentară.
• Pasta de dinţi este o formă medicamentoasă semisolidă formată din
substanţe active diverse (antiseptice, antiinflamatoare, anticarigene, săruri
minerale etc) dezodorizante, substanţe ce corectează pH-ul salivar
(exemplu: bicarbonat de sodiu), coloranţi, hidrocoloizi, esteri ai celulozei.
Practic toate pastele de dinţi actuale conţin flor sub formă de florură de
sodiu.Unele paste de dinţi conţin substanţe care contribuie la înălbirea
dinţilor.În structura pastelor de dinţi se includ şi substanţe cu rol abraziv.
Acestea au rol în îndepărtarea resturilor alimentare de pe suprafeţele
dinţilor.Unele parte de dinţi conţin particule de argint coloidal şi alte
substanţe ce pot obtura canaliculele de la nivelul stratului dentinar.
Unele paste de dinţi conţin substanţe cu acţiune antifungică.

Cea mai utilizată substanţă abrazivă din pasta de dinţi este carbonatul de
calciu.
• SOLIDE
Peleta periodontală (chips )are dimensiuni mici, un aspect brun-roşcat şi se inserează în sacul
periodontal. Este fromată dintr-o structură biodegradabilă (exemplu – gelatină) în care se
introduce o substanţă activă (exemplu: clorhexidină).Cel mai cunoscut este preparatul
comercial Periochips® care conţine gluconat de clorhexidină într-o matriţă biodegradabilă de
gelatina.
• Guma de mestecat este o formă medicamentoasă solidă care conţine diverse
substanţe active precum xilitolul sau sărurile de fluor. Atunci când nu este posibil
periajul se indică a fi administrate imediat după masă (la maxim 15 minute). Are un
efect de curăţire mecanică a dinţilor, de creştere a secreţiei salivare care favorizează
îndepărtarea resturilor alimentare şi de ameliorare a Phului scăzut de la nivelul cavităţii
orale.
• Conul dentar este o formă medicamentoasă solidă care se introduce în alveola dentară
sau în camera pulpară. Au o formă conică cu o lungime de 0,8cm şi un diametru al
bazei de 2-4mm.În conurile dentare se introduc în general substanţe antiseptice şi
antiinflamatoare, şi uneori anestezice şi substanţe care stimulează refacerea tisulară.În
cazul introducerii în alveolele dentare, conurile dentare sunt introduse în condiţii de
asepsie după efectuarea extracţiilor dentare.Conurile dentare au o acţiune locală
rapidă. În funcţie de compoziţia lor, unele conuri dentarese solubilizează la nivelul
leziunii alveolare.
• Fibrele dentare sunt formă de suporturi polimerice care conţin substanţe
active farmacodinamic mai ales chimioterapice antibacteriene şi
antifungice.Avantajul lor este acela de a putea fi introduse în diferite zone
infectate în care antibioticul administrat pe cale generală sau aplicat în
cavitatea orală atinge concentraţii mici şi penetrează greu.
Atingerea unor concentraţii de chimioterapic antibacterian la locul unde se
află bacteria patogenă (de exemplu în pungile pioreice sau în şanţul
gingival) este deosebit de importantă . Tetraciclina hidroclorică sub formă
de fibre este cel mai utilizat dintre medicamentele ce se administrează
actualmente sub acestă formă medicamentoasă, în paradontologie.
Sunt forme medicamentoase formate din structure filamentoase (fibre) cu
un diametru de 0,1 -0,5 mmm si cu o lungime variabila