FIZIOLOGIA APARATULUI EXCRETOR

Procesele catabolice desfâsurate la nivel celular dau nastere. pe langa energie, la produsi reziduali:
CO., uree, acid uric, H,0.
amoniac etc. Acestia se elimina partial prin plamâni (CO, si o cantitate de apá) si prin pile (apà si
substante minerale).
Cea mai mare parte a produsilor reziduali se elímina sub forma de urina, prin rinichi, ceea ce
constitue procesul de excretie renalã. Formatiunile anatomice care contribuie la producerea si
eliminarea urinei formeazã aparatul excretor.
ANATOMIA APARATULUI EXCRETOR (recapitulare clasa a X-a si completári)
Aparatul excretor este format din Finichi, organe pereche ce filtreaza sangele si formeaza urina, cálle
urinare: pelvis renal sau bazinet, uretere, ce conduc de la rinichi urina formata pentru a fi depozitata
temporar in vezica urinara, de unde este evacuatá prin ureträ.
Rinichii sunt organe pereche, situate retroperitoneal, in cavitatea abdominala, de o parte si de alta a
coloanei vertebrale, in dreptul perechilor a XI-a si a XIl-a de coaste. Rinichiul drept este situat putin
mai jos decât cel stang. Deasupra fiecârui rinichi se afla cate o glanda suprarenala. Fiecare rinichi este
invelit intr-o capsula fibroasa si inclus, impreuna cu suprarenala, intr-o capsula
adipoasã.
"Pe o sectiune frontala, se observa cele douá zone ale rinichiului: corticala la exterior, ce contine
corpusculii renali si o buna parte din tubii uriniferi ai nefronilor; medulara la interior, structurata sub
forma a 10-12 piramide Malpighi, ce contin ansele Henle ale nefronilor si tubii colectori. Fiecare
piramida se deschide printr-o papila renalà in calicele mici, care se unesc formând calice mari, ce se
deschid in pelvisul renal (bazinet).
Vascularizatia rinichilor este asiguratà de arterele renale, ramuri directe din aorta abdominalã, si de
venele renale, ce se varsà in vena cava inferioara. Vasele de sânge, limfaticele si nervii pätrund in
rinichi prin hilul renal, situat la mijlocul laturii concave.
Tot prin hil iese din bazinet ureterul. Dupä intrarea prin hil, artera renala se ramifica, formänd artere
interlobare (intre piramidele Malpighi), artere arcuate (la limita dintre medulara si corticala) si artere
interlobulare (in corticala), din care se desprind arteriolele aferente. Venulele din vascularizatia
nefronilor conflueaza in venele interlobulare, acestea in vene arcuate, vene interlobare, formand in
final vena renala, afluent al cavei inferioare. Rinichii primes 20-25% din sângele pompat de inima,
desi ei reprezinta doar 0,4% din
masa corporala (130-170 g fiecare).
Unitatea morfofunctionalã a rinichiului este nefronul. Cei do rinichi cuprind aproximativ 2 600 000 de
nefroni.
Un nefron este constituit din corpusculul Malpighi si tubul urinifer.
a. Corpusculul renal Malpighi cuprinde capsula Bowmann si glomerulul renal.
Capsula Bowman are forma de cupa, cu peretele din doua foite: viscerala, care aderà la glomerul si
parietala, care se continua
cu tubul urinifer.
Glomerulul renal este format dintr-un ghem de 25-50 de vase capilare pe traiect arterial. In
corpusculul renal are loc filtrarea plasmei sanguine, proces favorizat atât de structura perforat a
endoteliului capilar si a foitei viscerale a capsulei, cât si de calitatile filtrate ale membranei bazale a
endoteliului. Endoteliul capilar, membrana bazala si epiteliul capsular formeaza membrana filtrantã.
b. Tubul urinifer cuprinde trei segmente:
v
tubul contort proximal este alcâtuit dintr-un epiteliu cilindric cu bordurà în perie;
ansa Henle, de forma literei „U", este formata din epiteliu turtit; ansele nefronilor jutamedulari
pâtrund in piramide pâna aproape de varful papilei, spre deosebire de coi cu glomeruli in corticala
externa, ale caror anse patrund numai in medulara externa. tubul contort distal, la contactul cu
arteriola aferentã formeazã aparatul juxtaglomerular, cu rol n reglarea presiunii arteriale.
Se deschide in canalul colector care se termina in papila renalã.
Majoritatea nefronilor (80%, nefroni corticali) sunt situati aproape integral in corticala, doar ansa
Henle pätrunzând putin in medulara. Restul nefronilor (aproximativ 20% dintre ei, nefroni
juxtamedulari) au corpusculul renal profund in cortical si ansa
Henle pâtrunde adânc în medularà.
FORMAREA URINEI
Functiile rinichilor
Prin functile lor, rinichii contribuie substantial la mentinerea homeostaziei mediului intern.
1. Regleaza volumul lichidului extracelular si presiunea sanguina
Volumul Tichidului extracelular si presiunea sanguina variazà sinergic. Când ambii parametri scad sub
valorile normale, organismul nu mai poate asigura un flux sanguin suficient pentru creier si alte
organe. In aceasta situatie, este stimulata reabsorbtia tubularà a ape si a unor ioni, rinichii
contribuind astfel, impreuna cu aparatul cardiovascular, la mentinerea presiunii sanguine si la irigarea
adecvatã a tesuturilor.
2. Regleaza osmolaritatea sângelui
Activitatea rinichiului, asociata comportamentului de cautare si ingerare de apá indus de sete,
contribuie la mentinerea osmolaritâtii sângelui.
3. Mentine echilibrul ionic
Rinichii mentin echilibrul dintre ionii intrati in organism ca parte a alimentelor ingerate si ionii
eliminati prin urina. Sodiul este principalul ion implicat in reglarea volumului de lichid extracelular si
a osmolaritâtii sângelui.
4. Reglarea pH-ului mediului intern
pH-ul plasmei este mentinut între limite foarte inguste (7,2-7,4) prin activitatea plâmânilor si
rinichilor. Când pH-ul devine prea acid, rinichi elimina H° si retin HCO3;, iar când pH-ul devine prea
alcalin, are loc in rinichi procesul invers. Totusi, mecanismele pulmonare sunt mai prompte decât cele
renale.
Eliminarea produsilor de dezasimilatie
Prin urina se excretà substante rezultate din metabolism (creatinina, uree, acid uric), urobilinogen (ce
rezulta din degradarea hemoglobinei si confera culoare galbena urinei), precum si metaboliti a
medicamentelor si xenobiotice, ca îndulcitorul artificial zaharina si anionul benzoat din conservantul
benzoat de potasiu.