1.

COMBUSTIBILI ENERGETICI FOSILI SI

REGENERABILI

1.1 Clasificarea combustibililor

Combustibilul reprezintă acea substanţă care reactioneaza cu oxigenul din aer şi

prin ardere dezvolta căldura utilizabila din punct de vedere tehnico-economic.
Criterii de clasificare:
a) dupa starea de agregare: solizi, lichizi si gazosi;
b) dupa modul de obtinere: naturale, fabricati din cei naturali (artificiali /
derivati) si sintetici;
c) dupa calitate (putere calorifica inferioara):
- inferiori cu Qii < 3000 kcal / kg (12560 kJ/kg);
- medii cu 3000 < Qii < 5000 kcal / kg;
- superiori cu Qii > 5000 kcal / kg (20934 kJ/kg ).
Puterea calorifica inferioara, notata Qii sau Hii, este raportata la starea initiala a
combustibilului si reprezintă cantitatea de căldură dezvoltata prin arderea combustibilului
(completa) si racirea gazelor de ardere pana la 25ºC fara condensarea vaporilor de apa
proveniţi din ardere.

Tabel 1.1
Clasificarea generala a principalilor combustibili

Combustibili
Starea de Combustibili Combustibil
naturali
agregare artificiali/derivati i sintetici

-
- Paie - Mangan Combustibili
- Lemn - Semicocs pentru
- Turda - Coscs de carbune rachete
Solizi
- Carbune brun - Cocs de petrol
- Huila - Brichete de carbune
- Antract - Deseuri combustibile
- Sisturi cumbustibile (rumegus, talaj, etc)

- Benzina - Izopropil-
- Titei (petrol)
- Petrol lampant benzen
- Motorina - Neohexan
Lichizi - Pacura - Alchilati
- Gaze lichefiate - Metanol
- Gaze de: furnal,
- Gaze naturale cocserie, semicocserie,
Gazosi rafinarie. - Hidrogen
 11
- Gaze de sonda

1.2 Combustibili solizi

Principalii combustibili solizi sunt cărbunii si lemnul. După modul si conditiile de

carbonificare carbunii se impart in trei mari grupe:
- carbunii humici: formati prin incarbonizarea platelor uriase care populau
padurile;
- carbunii sapropelici: formati din alge si mal sapropolic (sisturi bituminoase si
unele turbe);
- carbunii liptobiolitici: formati prin incarbonizarea substantelor rasinoase si
ceroase.
Compozitia combustibililor solizi depinde de varsta lor ecologica si de
transformarile suferite de mataria organica sub influenta diversilor factori (presiune,
temperatura) adica de varsta lor chimica.
Dupa varsta chimica cel mai tanar carbune este turba, urmat de carbunele brun,
huila si antracitul.
Compozitia combustibilului solid
Combustibilii solizi sunt formaţi din următoarele parţi principale: masa
combustibila, masa minerala si umiditatea.

Sulf Sc
comb M W
C H N O minerela umiditate
Sorg Ssulfului

Stare organica conventionala Sulf Sulf

organic sulfuri Mcomb hidroscopici

Stare organica (indice o)

Stare combustibila (indice mc)

Stare anhidra (stare anh)

Stare uscata la aer (indice u)

sau analitica (a)

Stare initiala (indice i)

Starile combustibililor sunt:

12 PROCESE TERMOCHIMICE
• starea initiala (i) – contine umiditatea totala (de imbibatie si higroscopica), masa
minerala necombustibila si masa organica;
• starea uscata la aer (u), pentru determinarea umiditatii higroscopice, este proba
de combustibil pregătită ce trece prin sita cu ochiuri de 0,75 mm si contine umiditatea
higroscopica, masa minerala necombustibila si masa organica combustibila;
• starea pentru analiza (analitica) (a) – este masa pregatita ce trece prin sita de
0,2 mm si serveste la efectuarea analizelor combustibilului;
• starea anhidra (anh) – este proba care nu mai contine umiditate (uscata la 105
º
C timp de 24 h);
• starea combustibila (mc) – reprezinta combustibili fara umiditate si fara masa
minerala necombustibila dar care mai contine sulful, sub forma de sulfuri (Ss);
• starea organica (o) – reprezinta combustibilul fara umiditate, masa minerala si
fara sulfuri.
Masa minerala necombustibila (cenusa) contine toti compusii minerali care
rezulta dupa calcinarea combustibilului la temperatura de 825ºC.
Considerand in procente gravimetrice elementele constituente ale
combustibilului la diversele stari, compozitia combustibilului se poate defini astfel:
• Stare organica: (o)
C 0 + H 0 + O 0 + N 0 + S 00 = 100 % (1.1)
• Starea combustibila: (mc)
C mc + H mc + O mc + N mc + S 0mc + S smc = 100 % (1.2)
Daca se noteaza: S 0 + S s = S c (sulful combustibil)
→ C mc + H mc + O mc + N mc + S cmc = 100 % (1.3)
• Starea anhidra: (anh)
C anh + H anh + O anh + N anh + S canh + A anh = 100 % (1.4)
A = procentul gravimetric de cenusa (din engleza - ash).
• Starea analitica: (a)
C a + H a + O a + N a + S ca + A a + Wha = 100 % (1.5)
• Starea initiala: (i)
C i + H i + O i + N i + S ci + A i + Whi + Wi i = 100% (1.6)
Daca se noteaza: Whi + Wi i = Wt i
→ C i + H i + O i + N i + S ci + A i + Wt i = 100% (1.7)

Trecerea analizei elementale a combustibilului de la o stare la alta (distincte –

organica, combustibila, anhidra si initiala) se face prin identificare la acelasi numar de
termini, pentru fiecare dintre necunoscutele din membrul I.
Exemplu:
Fie doua stari: organica si combustibila:
C 0 + H 0 + O 0 + N 0 + S 00 = 100 % (1.8)
C mc + H mc + O mc + N mc + S 0mc + S smc = 100 % (1.9)
 13
a) se lasa in partea stanga acelasi numar de termeni corespunzatori in ambele
ecuatii
Deci:
C 0 + H 0 + O 0 + N 0 + S 00 = 100 % (1.10)
C mc
+H mc
+O mc
+N mc
+S mc
0 = 100 − S mc
s (1.11)
b) se imparte fiecare ecuatie la membrul dreapt:
0 o
C H 0 O o N o S0
+ + + + =1 (1.12)
100 100 100 100 100
mc
C mc H mc O mc N mc S0
+ + + = 1 (1.13)
100 − S mc 100 − S mc s 100 − S smc 100 − S smc 100 − S smc
c) se identifica termen cu termen din cele doua ecuatii:
o
C C mc 100
=  C o = C mc = KC mc (1.14)
100 100 − S s
mc
100 − S s
mc

Ho H mc 100
=  H o = H mc = KH mc (1.15)
100 100 − S s
mc
100 − S s
mc

Oo O mc 100
=  O o = O mc = KO mc (1.16)
100 100 − S s
mc
100 − S s
mc

No N mc 100
=  N o = N mc = KN mc (1.17)
100 100 − S s
mc
100 − S s
mc

So S mc 100
=  S o = S mc = KS mc (1.18)
100 100 − S s
mc
100 − S s
mc

Toţi combustibilii conţin, in general, aceleaşi elemente combustibile. Astfel cei

solizi si lichizi conţin carbon (C), hidrogen (H), azot (N), sulf (S) ce se găsesc in diverse
combinaţii chimice. Combustibilii gazoşi conţin aceleaşi elemente sub forma de gaze
distincte: monoxid de carbon (CO), dioxid de carbon (CO2), metan (CH4), etan (C2H4)
sau hidrocarburi de forma CmHn.
Carbonul se găseşte in proporţia cea mai mare (30%…85%) fiind elementul
principal al masei combustibile ce produce prin ardere completa 33829 kJ/kg.
Hidrogenul se gaseste ca element in combustibilii gazosi naturali si artificiali, in
restul combustibililor gasindu-se sub forma de combinatii cu carbonul (hidrocarburi). Prin
ardere completa degaja 143105 kJ/kg.
Oxigenul se gaseste in proportii variabile (2% in antracit si 44% in lemn) si scade
puterea calorifica a combustibilului prin oxidarea unor elemente combustibile. In schimb
prezenta sa in combustibil reduce necesarul de aer pentru ardere si implicit pierderile de
caldura prin caldura sensibila a gazelor de ardere (in special in azot).
Azotul fiind inactiv in procesul de ardere reduce totusi caldura degajata prin
ardere prin incalzirea si evacuarea sa in mediu ambient la o temperatura superioara
punctului de roua acida a gazelor de ardere.
Sulful se gaseste sub forma unor compusi combustibili in cantitati variabile
(0,1%...7%) si prin ardere degaja 9253 kJ/kg. Prezenta lui este nedorita deoarece
14 PROCESE TERMOCHIMICE
produce gaze toxice (SO2 sau SO3), iar prin combinare cu apa formeaza acizi corozivi
pentru partile metalice si cosul de fum (acizi sulfurosi sau chiar acid sulfuric).
Masa minerala necombustibila (M) micsoreaza valoarea combustibilului
ingreunand manipularea si transportul si inrautatind transferul de caldura prin depunerile
de pe sufrafetele de schimb de caldura. Prin incalzire se transforma in cenusa si zgura.
Cenusa variaza in limite largi in functie de natura combustibilului si nu
corespunde nici calitativ si nici cantitativ cu masa minerala deoarece prin ardere apar o
serie de transformari chimice (pierderea apei de cristalizare, formarea sulfurilor de fier,
carbonatilor, volatizarea clorurilor alcaline, etc).
Umiditatea (W) reprezinta un consummator important de caldura in timpul arderii
deoarece prin evaporare consuma din caldura degajata in timpul arderii (proportional cu
caldura sa latenta de vaporizare).
Puterea calorifica (Q) a combustibililor reprezinta cantitatea de caldura degajata
de unitatea de masa sau volum de combustibil prin ardere si racirea gazelor de ardere
pana la 25◦C.
Puterea calorifica superioara (Qs) – se considera ca vaporii de apa formati in
procesul de ardere cedeaza caldura de vaporizare (prin condensarea lor in ultimele
suprafete de schimb de caldura din cazan) caldurii utile a procesului.
Puterea calorifica inferioara (Qi) - se considera ca vaporii de apa formati in
procesul de ardere nu cedeaza caldura de vaporizare.

1.3 Combustibilii lichizi

In general sunt combustibili artificiali si sunt formati din amestecuri complexe de

hidrocarburi lichide si compusi ai acestora cu oxigenul, sulful si azotul si care se obtin
prin distilare fractionata sau prin dizolvare din titei sau sisturi bituminoase.
Combustibilii lichizi sintetici se obtin prin cracarea pacurei sau motorinei, prin
reformarea catalitica a petrolului sau benzinelor grele, polimerizarea termica sau
catalitica a unor hidrocarburi usoare, izomerizarea sau dehidrogenarea partiala a unor
hidrocarburi (butan, hexan), hidrogenarea termica a carbunilor, sinteza catalitica a
gazelor de gazogen, etc.
Combustibilii lichizi se impart in:
a) – benzine, amestecuri de hidrocarburi care fierb la presiune atmosferica la
35◦C…200◦C - se folosesc la motoare cu aprindere prin scanteie;
b) – petroluri, amestecuri de hidrocarburi care fierb intre 180◦C - 300◦C - se
folosesc in general la motoare cu ardere interna de mare putere;
c) – motorine, amestecuri complexe de hidrocarburi mai grele care fierb intre
250◦C si 370◦C - arse in stare pulverizata in amestec cu aerul in motoare Diesel;
d) – pacura sau amestecuri complexe de hidrocarburi mai grele care fierb intre
350◦C si 550◦C avand la temperature mediului ambient o consistenta vascoasa,
semisolida sau solida. Se utilizeaza in cazane energetice in stare pulverizata dupa o
incalzire prealabila la 100◦C - 150◦C;
e) – combustibilul de calorifer care este un amestec de produse petroliere
(motorina, pacura) si se livreaza in trei sorturi in functie de continutul de astfalt.
Caracteristici energetice
 15
Viscozitatea reprezinta rezistenta pe care o opune lichidul in timpul curgerii. In
energetica se foloseste viscozitatea conventionala masurata grade Engler (◦E). Pentru o
buna pulverizare combustibilul lichid trebuie sa aiba 2 pana la 4 grade Engler.
Temperatura de congelare este temperatura la care combustibilul lichid devine
atat de vascos incat intr-o eprubeta umpluta si inclinata la 45◦ timp de un minut, meniscul
nu se deplaseaza.
Temperatura de inflamabilitate este temperatura minima la care, la presiunea
atmosferica normala (1.013 bar), vaporii degajati in amestecul cu aerul se aprind de la o
sursa incandescenta.
Volatilitatea imparte combustibilii in:
- combustibili cu volatilitate mare: benzine;
- combustibili cu volatilitate redusa: petroluri;
- combustibili semifluizi: combustibili de calorifer;
- combustibili grei: pacura.
Continutul de astfalt este de 0,2% – 0,4% la combustibili usori, 1% - 2% la
semifluizi si 6% - 12% la cei grei.
Cantitatea de cocs Condradson are valori de circa 1,5% la combustibili usori,
10% la cei semifluizi si 12% - 15% la cei grei.
Continutul de sulf produce prin ardere anhidrida sulfurica si acidul sulfuric (prin
amestec cu apa) producand corodarea metalelor.
Caldura specifica necesara pentru calculul caldurii de preincalzire:
c = 1,74 + 0,0025 tc (kJ/kgK), unde: tc – temperatura combustibilului.

1.4 Combustibilii gazoşi

Reprezinta amestecuri de gaze combustibile, oxigen, azot si vapori de apa si pot

fi naturali (gaze naturale sau de sonda), arficiali prin prelucrarea termica a carbunilor sau
biomasei / deseurilor (gaze de sinteza, de furnal, de cocserie, de gazeificare subterana
etc.) sau a produselor petroliere (gaze de rafinarie).
Caracteristici energetice
Densitatea combustibilului gazos uscat se calculeaza cu relatia:
𝜌𝑎𝑛ℎ = ∑𝑛𝑖=1 𝜌𝑖 𝑎𝑛ℎ 𝑥𝑖 (1.19)
Unde 𝜌 ianh este densitatea componentului dintr-un amestec (kg/ Nm3) iar xi
participatia volumetrica in procente a componentului respectiv (Nm3/ Nm3combustibil). De
exemplu pentru un esantion de gaz format din componentele enumerate mai jos
densitatea sa este data de:
p anh =  CO 2 +  H 2 S +  O2 +  N 2 +  CO +
+  H 2 +  CH 4 + C 2 H 4 +   C 4 H 6 (kg / Nm 3 gazuscat)
(1.20)
Densitatea combustibilul gazos umed este data de:
d
 anh +
pi = 100 (Kg/Nm3gaz uscat) (1.21)
d
1+
0,804 *1000
16 PROCESE TERMOCHIMICE
unde: d - este continutul de umiditate in gapa/Nm3gaz uscat

Compozitia combustibililor gazosi

Se exprima in procente volumetrice si se raporteaza la starea anhidra sau initiala
(umeda).
Compozitia la starea anhidra pentru un Nm3 de combustibil gazos are forma:
CO anh + CO 2anh + H 2anh + H 2 S anh + CH 4anh + C m H nanh + O2anh + N 2anh = 100 % (1.22)
Daca gazul contine o cantitate de vapori de apa (g/Nm3 gaz uscat), compozitia
gazului umed raportata la un Nm3comb. uscat gazos are forma:
CO  + CO 2 + H 2 + H 2 S  + CH 4 + C m H n + O2 + N 2 + 0,1244  d = 100 %
(1.23)
Compozitia combustibilului gazos umed raportat la 1Nm3gaz uscat (stare initiala):
CO i + CO 2i + H 2i + H 2 S i + CH 4i + C m H ni + O2i + N 2i + Wt i = 100 % (1.24)
Trecerea de la starea anhidra la cea umeda se face prin multiplicarea valorilor
compozitiei uscate cu factorul:
100
K= (1.25)
100 − 0,1244d
Umiditatea totala Wti are valoarea data de relatia:
Wt i = 0,1244  d 
100
% (1.26)
100 + 0,1244  d
Puterea calorifica a combustibililor gazosi se calculeaza prin ponderarea
volumetrica a puterilor calorifice a gazelor componenete, cu relatia:
n
Qianh =  Qianh xi [kJ/Nm3gaz uscat] (1.27)
i =1
Puterea calorifica inferioara a combustibilului gazos umed raportata la 1Nm3gaz
uscat se calculeaza cu relatia:

Qi = Qianh − 2,512  d (kJ/Nm3comb. gazos uscat) (1.28)

Puterea calorifica inferioara a combustibilului gazos umed raportata la 1Nm 3gaz
umed :
100
Qii = Qi  3
100 + 0,1244  d [kJ/Nm gaz umed] (1.29)

Căldura specifica raportata la starea anhidra:


C anh = ci anh X i [kJ/Nm3gaz uscat] (1.30)
Căldura specifica raportată la starea iniţială:
(
C i = C anh + 0,001244  d  ) 100 + 100
0,1244  d
[kJ/Nm3gaz umed] (1.31)
 2. NOTIUNI DE ARDERE A
COMBUSTIBILILOR

2.1 Arderea completa a combustibililor solizi si

lichizi

Combustibilii solizi si lichizi sunt daţi prin compoziţia chimică

gravimetrica in sprocente.
Calculul procesului de ardere se face pornind de la ecuaţiile
stoichiometrice de reacţie ale elementelor combustibile componente:
Astfel:
a) Arderea completa a carbonului: C + O2 = CO 2
1k mol  C + 1k mol  O2 → 1k mol CO 2
sau
12kg C + 32kg O 2 = 44kg CO 2
Dar 1kmol (orice substanta) are un volum normal de 22,4
l
12kg C + 22,4 Nm 3O2 → 22,4 Nm 3CO2

b) Arderea incompletă a carbonului: (C + 0,5O 2 = CO)

1kmol C + 0,5 kmol O 2 → 1kmol C
12kg C + 16kg O 2 → 28 kg CO
sau
12kg C + 11,2 Nm 3 O 2 → 22,4 Nm 3 CO

c) Arderea combustibilului: (H 2 + 0,5O 2 = H 2 O)

1 kmol H 2 + 0,5 kmol O 2 → 1 kmol H 2 O
sau
2 Kg H 2 + 16 kg O2 → 18 kg H 2 O
sau
32 kg N 2 + 11,2 Nm 3 O2 → 22,4 Nm 3 H 2 O
 19

d) Arderea sulfului: (S + O2 = SO2)

1 kmol S + 1 kmol O2 → 1 kmol SO2

32 kg S + 32 kg O2 → 64 kg SO2
sau
32 kg S + 22,4 Nm 3 O2 → 22,4 Nm 3 SO2
Pentru un combustibil cu compoziţia la starea iniţială data de
ecuatia: C i + H i + O i + N i + S ci + A i + Wt i = 100 %
Participaţiile gravimetrice ale componentelor sunt:
Ci Hi Oi
(kg / Kg comb) , ( Kg / Kg comb) , ( Kg / Kg comb) …
100 100 100
etc.
Deci pentru arderea teoretica, cu masa sau volum de combustibil
rezulta ecuaţiile:
32 44
1 kg C + kgO2  kgCO2
12 12
sau
1kg C + 2,667 kgO2  3,667 kg CO 2
sau volumetric:
22,4 22,4
1kg C + Nm 3O2  Nm 3CO2
12 12
sau
1kgC + 1,867 Nm 3 O2  1,867 Nm 3 CO 2
Oxigenul necesar arderii teoretice: (indice◦)
32 C i Ci
O20 =  = 2,667 (kg / kg comb) → CO2
12 100 100
16 C i Ci
O2 = 
0
= 1,333 (kg / kg comb) → CO
12 100 100
16 H i Hi
O20 =  =8 (kg / kg comb) → H 2 O
2 100 100
i i
32 S c S
O20 =  = 1 c (kg / kg comb) → SO2
32 100 100
Sau exprimat volumetric:
22,4 Ci
O20 = = 1,867 ( Nm 3 / kg comb) → CO2
12 100
11,2 Ci
O20 = = 0,933 ( Nm 3 / Kg comb) → CO
12 100
20 PROCESE TERMOCHIMICE

11,2 Hi
O20 = = 5,6 ( Nm 3 / Kg comb) → H 2 O
2 100
i i
22,4 S c Sc
O2 =
0
= 0,7 ( Nm 3 / Kg comb) → SO2
32 100 100
In mod analog cantitatea teoretica de gaze de ardere rezultata din
ardere exprimata gravimetric este urmatoarea:
44 C i Ci
CO2 =  = 3,666 ( Kg / Kg comb)
12 100 100
28 C i Ci
CO =  = 2,333 ( Kg / Kg comb)
12 100 100
18 H i Hi
H 2O =  =9 ( Kg / Kg comb)
2 100 100
i i
64 S S
SO 2 =  c = 2 c ( Kg / Kg comb)
28 100 100
Sau exprimat volumetric ( Nm 3 / Kg comb) sunt:
22,4 C i Ci
CO2 =  = 1,867 ( Nm 3 / Kg comb)
12 100 100
22,4 C i Ci
CO =  = 1,867 ( Nm 3 / Kg comb)
12 100 100
i
22,4 C Hi
H 2O =  = 11,2 ( Nm 3 / Kg comb)
2 100 100
i i
22,4 S c Sc
SO 2 =  = 0,7 ( Nm 3 / Kg comb)
32 100 100
Cantitatea de oxigen (O2◦) necesar arderii rezulta din arderea
teoretica completa (deci fara obtinere de CO) a fiecarui element:
i
Ci H i Sc Oi
O2 = 2,667
0
+8 + − (kg / kg comb)
100 100 100 100
Sau volumetric
Ci Hi Si Oi
O2 0 = 1,867 + 5,6 + 0,7 c − 0,7 (kg / kg comb)
100 100 100 100
Considerând compoziţia volumetrica a aerului ca (21%O2 si 79%N2)
sau gravimetric (23,2%O2 si 76,8%N2) atunci rezulta volumul si respectiv
masa de aer uscat teoretic (Va◦ sau Ga◦) necesar arderii unitatii de volum
sau de masa a combustibilului:
100 Ci Hi S i − Oi
Va 0 = (1,867 + 5,6 + 0,7 c (Nm3/kg comb )
21 100 100 100
 21

Sau gravimetric
100 Ci Hi S ci Oi
Ga =0
(2,667 +8 + − (Nm3/kg comb )
23,2 100 100 100 100
Notand constanta combustibilului
1
Ki = Ci + 0,375 Sci (0,375 = ) care se mai numeste - carbonul
2,667
redus - rezulta relatia generala:
100 1,867 i 0,7 i
Va =  (C + Sc ) +
21 100 1,867
100 5,6 i 100 0,7 i
 H −  O = 0,0889(C i + 0,375S ci ) +
21 100 21 100
+ 0,265H − 0,0333O i = 0,0889K i + 0,265H i −
i

− 0,0333O i (m 3 aer / kg comb )

Gravimetric rezulta:
100 2.667  i 1  100 8 100 1 i
Ga0 =  C + S ci  +  Hi −  O =
23.2 100  2.667  23.2 100 32 100
= 0.115(C i + 0.375S ci ) + 0.345H i − 0.0431  O i (kg / Kgcomb) =
= 0.115K i + 0.345H i − 0.0431  O i

Având in vedere umiditatea absoluta a a aerului de ardere

x(gapa/kgaer uscat) rezulta masa de aer umed teoretic necesara arderii:
x 0 x
0
Gaum = Ga0 + Ga = Ga0 (1 + )( Kg / Kgcomb)
100 100
Pentru x  10 g/kgaer uscat
 Gaum
o
= 1.01Gao ( Kg / Kgcomb )
Volumetric pentru  aer = 1.293 kg / Nm 3 si volumul specific al
vaporilor de apa 1.244 Nm 3 /kg rezulta
0
Volumul de aer umed teoretic Vaum :
x
o
Vaum = Va0 + 1.244   1.293Va0 = (1 + 0.00161x)Va0 ( Nm 3 / Kg.comb)
1000
Pt.x = 10 g / Kg  Vaum
o
= 1.0161Va0
Considerând excesul de aer α ca raport intre volumul de aer real necesar
arderii si acel teoretic :
22 PROCESE TERMOCHIMICE

Va Vaum Ga Gaum
= = 0 = 0 = 0
Va0 Va Ga Gaum
rezulta : Va = Va0 ;Vaum = Vaum
0
= (1 + 0.00161x)
Valorile excesului de aer la arzator depind de natura
combustibilului:
α=1.05…1.15-combustibili gazoşi;
α=1.01÷1.1-combustibili lichizi;
α=1.1…1.3-combustibili solizi fosili si biomasa;
α=1.3…1.8 – deseuri greu divizabile, eterogene sau cu umiditate
ridicata (peste 30%).
Volumul de gaze triatomice teoretic ( V 0 RO2 ):

V 0 RO2 = V 0 CO2 + V 0 SO2 deci:

Ci  Ci 
V 0
RO2 = 1,867 + 0 ,7 S c = 1,867 
i
+ 0 ,375 S ci  =
100  100 
 C i + 0 ,375 S ci  Ki K i  Nm 3 
= 1,867   = 1,867 =  
 100 
 100 53,6  kg comb 
Sau gravimetric:
Ci S i  Nm 3 
G 0 RO2 = 3,666 + 2 c  
100 100  kg comb 
Volumul de oxid de carbon teoretic in cazul arderii incomplete:

Ci
V 0 CO = 1,867
( Nm 3 / Kg comb ) sau:
100
Ci
G CO = 2 ,333
0
( Kg / Kg comb )
100
Volumul de gaze biatomice (azot) V 0 N 2 teoretic:

79 0 22 ,4 N i Ni
V 0
N2 = Va + = 0 ,79Va + 0.8
0
( Nm 3 / Kg comb )
100 28 100 100
sau:
i
76 ,8 0 N Ni
G 0 N2 = Ga + = 0 ,768Ga0 + ( Nm 3 / Kg comb )
100 100 100
Masa si volumul teoretic al vaporilor de apa:
 23

i
H i Wt x
G 0 H 2O = 9 + + G a0 + Winjectie ( Kg / Kg comb ) sau:
100 100 100

 9 H i + Wt i + 100 Winjectie 
V H 2O = 1,2449  G H 2O = 1,244
0 0  + 1,244 x G 0 a = 0 ,111 H i + 0 ,01244W i +
 100  100
t
 
x
+ 1,244 Winjectie + 1,244  1,293Va0 ( Nm 3 / Kg comb )
 100

0 ,00161 xVa0

 V 0 H 2O = 0 ,111 H i + 0 ,244 Wt + 1,244 Winjectie + 0 ,00161 xVa0

i
( Nm 3 / Kg comb )

Volumul teoretic al gazelor de ardere (Vºga):

Vga0 = Vgu0 + VH02 o = VRO
0
2
+ VN02 + VH02 o

Volumul real al gazelor de ardere uscate Vgu:

Vgu = Vgu0 + ( − 1)Va0 = VRO
0
2
+ VNO
0
2
+ ( − 1)Va0 ( Nm 3 / Kg comb)

Volumul real al gazelor de ardere Vga:

Vga = Vga0 + ( − 1)Vaoum ( Nm 3 / kg comb)

Masa de gaze de ardere Gga:

Ai Ai
Gga = 1 − + Winj + (1 + x)Ga0 = 1 − + Winj + 1.306 Va0 (kg / kg comb)
100 100

2.2 Arderea completa a combustibililor gazoşi

Calculul arderii combustibililor gazoşi se face in procente volumice.

Ecuaţiile stoichiometrice de ardere pentru principalele gaze combustibile
sunt:

a) Arderea oxidului de carbon CO

24 PROCESE TERMOCHIMICE

1Kmol CO + 0.5Kmol O2  1Kmol CO2

CO + 0.5O2  CO2
22.4 Nm3CO + 11.2 Nm3O2  22.4 Nm3CO2
b) Arderea hidrogenului H2
H 2 + 0.5O2  H 2O 1 Kmol H 2 + 0.5 Kmol O2  1Kmol H 2O
c) Arderea hidrogenului sulfurat H2S
2 H 2S + 3O2  2SO2 + 2 H 2O sau :
2 Kmol H 2S + 3 Kmol O2  2 Kmol SO2 + 2 Kmol H 2O
d) Arderea metanului CH4

CH 4 + 2O2 = CO2 + 2 H 2O sau :

1 Kmol CH 4 + 2 Kmol O2 = 1 Kmol CO2 + 2 Kmol H 2O
e) Arderea etileniei C 2 H 4
C2 H 4 + 3O2 = 2CO2 + 2 H 2O sau :
1 Kmol C2 H 4 + 3 Kmol O2 = 2 Kmol CO2 + 2 Kmol H 2O
f) Arderea hidrocarburilor superioare

 n
Cm H n +  m + O2 = 2CO2 + 2 H 2O
 4
 n
1 Kmol Cm H n +  m +  Kmol O2 = 2 Kmol CO2 + 2 Kmol H 2O
 4
Tabel 2
Coeficientii componentelor de ardere in Kmol pt 1 Kmol de substanta
combustibila:
Componenta CO H2 H2S CH4 C2H4 C mH n
Combustibil (Kmol) 1 1 1 1 1 1
O2 necesar arderii 0.5 0.5 1.5 2 3 m+n/4
CO2(SO2)rezultat 1 0 1 1 2 m
H2O rezultat 0 1 1 2 2 n/2

Fie starea initiala a combustibilului gazos:

CO i + CO2i + H 2i + H 2 S i + CH 4i +
+  C m H ni + N 2i + O2i + Wt i = 100%  dat in participatii volumetrice
Atunci:
Volumul de oxigen teoretic necesar arderii O20 :
 25

0.5CO i + 0.5 H 2i + 1.5 H 2 S i + 2CH 4i + 3C 2 H 4i +

1  
O20 =  n
100 +   m + C m H n − O2i 
  4 
Nm 3
/ Nm 3 c.g. umed 
Volumul de aer teoretic necesar arderii Va0 :
100 0
Va0 = O2 sau:
21
0.5CO i + 0.5H 2i + 1.5H 2 S i + 2CH 4i + 3C 2 H 4i +
 
Va0 = 0.476  n 
+   m + C m H n − O2i
  4 
Nm 3
/ Nm 3 c.g. umed 
Volumul teoretic de aer umed necesar arderii Va0um :
Va0um = Va0 (1 + 0.00161 x)( Nm 3 / Nm 3 c.g. umed 3 )
−
Volumul teoretic de gaze triatomice VRO 2
:
1
0
V RO = VCO
0
+ VsO0 2 =(CO i + CO2i + H 2 S i + CH 4i + 2C 2 H 4i +
2 2
100

+  C m H n ) Nm / Nm 3 c.g. umed
i 3

Volumul teoretic de gaze biatomice (azot) VN02 :

VN02 =
79 0 N 2i
100
Va + =
100 100
1
(
79Va0 + N 2i ) 
Nm3 / Nm3 c.g. umed 
Volumul teroetric de gaze de ardere uscate Vgu0 :
Vgu0 = VRO
0
2
+ VN02 Nm 3
/ Nm 3 c.g. umed 
Volumul teoretic de vapori de apa VH02O :
1  i n i 
V H02O =  H 2 + H 2 S + 2CH 4 + 2C 2 H 4 +  C m H n + Wt  +
i i i i

100  2 
+ 0.00161 x Va0 Nm 3
/ Nm 3 c.g. umed 
Volumul teoretic total de gaze de ardere Vga0 :
Vga0 = Vgu0 + VH02O Nm 3
/ Nm 3 c.g. umed 
Volumul real de gaze de ardere Vga ţinând cont de coeficientul de
exces de aer α:
Vga = Vga0 + ( − 1)Va0um Nm 3
/ Nm 3 c.g. umed 
26 PROCESE TERMOCHIMICE

2.2.1 Centralizator al relatiilor de ardere complete a combustibililor

Combustibili SOLIZI si LICHIZI:

compozitia
: C i + H i + O i + N i + S c + A i + Wt = 100%
i i

initiala gravimetrica

1. Volumul teoretic de aer uscat

 Nm 3 
Va0 = 0.0889(C i + 0.375S c ) + 0.265H i − 0.0333O i  
i

 kg comb 
2. Volumul teoretic de aer umed
 Nm  3
Va0um = (1 + 0.00161x)Va0  
 kg comb 
3. Volumul real de aer umed
 Nm3 
Va0um = (1 + 0.00161x)   Va0   =  Va0um
 kg comb 
4.Volumul teoretic de gaze triatomice
1.867 i  Nm 3

0
VRO = VCO 0
+ VSO 0
= (C + 0.375Sci )  
100  kg comb 
2 2 2

5. Volumul teoretic de oxid de carbon

C i
 Nm  3
0
VCO = 1.867   
100  kg comb 
6. Volumul teoretic de gaze biatomice
Ni  Nm3 
VN02 = 0.79Va0 + 0.8  
100  kg comb 
7. Volumul teoretic al vaporilor de apa
VH02O = 0.111 H i + 0.01244 Wt + 1.244Winj + 0.00161 x
i

8. Volumul teoretic al gazelor de ardere

 Nm3 
Vga0 = VRO 0
+ V 0
N2 + V 0
H 2O = V 0
gu + V 0
H 2O  
 kg comb 
2

9. Volumul real de g.a. uscate

 Nm3 
Vgu0 = Vgu0 + ( − 1)  
 kg comb 
10. Volumul real de g.a. umede
 27

 Nm3 
Vga = Vgu + VH 2O = Vga0 + ( − 1)Va0um  
 kg comb 

Combustibili GAZOSI:
Compoziţie volumetrică iniţială
: CO i + CO2 + H 2 + H 2 S i + CH 4i + C2 H 4i +  Cn H m N 2 + H 2i + O2i + Wt = 100 %
i i i i

1. Volumul teoretic de aer uscat

Va0 = 0.0476(0.5 CO i + 0.5H 2 + 1.5 H 2 S i + 2 CH 4i + 3 C 2 H 4i +
i

 n  Nm 3 
+   m +  + C m H ni − O2i  
 4  kg comb 

2. Volumul teoretic de aer umed

 Nm 3 
Va0um = (1 + 0.00161x)Va0  3

 Nm c.g. umed 
3. Volumul real de aer umed
 Nm3 
V 0
aum =  V0
aum = (1 + 0.00161 x)    V
a
0
 3

 Nm c. g . umed 
4. Volumul teoretic de gaze triatomice
0
V RO2
= VCO
0
2
+ VSO
0
2
= 0.01(C i + CO2i + H 2 S i + CH 4i + 2C 2 H 4i +
 Nm 3 
+  mC m H ni  3

 Nm c.g. umed 

5. Volumul teoretic de gaze biatomice

N2
i
 Nm3 
VN2 = 0.79Va +
0 0
 
100  Nm c.g. umed 
 3

6.Volumul teoretic al gazelor de ardere uscate

 Nm3 
Vgu0 = VRO0
+ V 0
N2 
 Nm3 c.g. umed 
 
2

7. Volumul teoretic al vaporilor de apa

V H02O = 0.01( H 2i + H 2 S i + 2CH 4i + 2C 2 H 4i +
n  Nm 3 
+  C m H ni + Wt i ) + 0.00161x  Va0  3

2  Nm c.g. umed 
8. Volumul teoretic al gazelor de ardere
28 PROCESE TERMOCHIMICE

 Nm3 
Vga0 = Vgu0 + VH02O  3

 Nm c.g. umed 
9. Volumul real de gaze de ardere
V ga = V ga0 + ( − 1)Va0um == V 0 gu + V Ho2O +
 Nm 3 
+ 0.00161x( − 1 Va0 )  3

 Nm c.g. umed 

2.2.2 Formule aproximative pentru calculul arderii pe baza puterii

calorifice inferioare a combustibilului

Comb. solid

( )
i
Q
Vol . teoretic de aer : V a = 0 ,5 + 0 ,241
0
Nm 3 / Kg
100

( )
i
Vol . teoretic de g .a . : V 0 ga = 1,375 + 0 ,226 Q Nm 3 / Kg
 100

Comb.

 Vol . teoretic de aer : V 0
a = 0 ,265
Qi
100
( Nm 3 / Kg )
lichid 
( )
i
Vol . teoretic de g .a . : V 0 ga = 1,7 + 0 ,210 Q Nm 3 / Kg
 100

Comb.

 Vol . teoretic de aer : V 0
a = 0 ,260
Qi
100
(
− 0 ,280 Nm 3 / Kg )
gazos 
( )
i
Vol . teoretic de g .a . : V 0 ga = 0 ,446 + 0 ,260 Q Nm 3 / Kg
 100

Unde Qi este puterea calorifica inferioara data in kJ/kg sau in

kJ/Nm3 de combustibil.
 29

2.3 Arderea incompletă a combustibililor solizi şi

lichizi

Calculul porneste de la reactiile posibile ale carbonului in prezenta

oxigenului:
Ci 1 Ci
C + O2 → CO2  VCO
0
= 1,867 = ( Nm 3 / kg comb )
2
100 0,536 100

Ci 1 Ci
C + 0,5O2 → CO  VCO
0
= 1,867 = ( Nm 3 / kg comb )
2
100 0,536 100

Ci
Daca se face ipoteza ca fractia de carbon din combustibil ( ) se
100
transforma simultan in aceste componente corespunzator participatiilor
X CO2 , X CO din gazele de ardere, volumele acestor componente vor fi:
Ci 1
VCO2 = 1,867  X CO 2 = X CO2 C i ( Nm3 / kgcomb )
100 53,6
Ci 1
V o CO 2 = 1,867  X CO = X CO C i ( Nm 3 / kg comb )
100 53,6

Unde X CO2 + X CO = 1
Din analiza gazelor de ardere uscate in cazul arderii incomplete
rezulta ca: CO 2 + CO + O2 + N 2 = 100 %
Iar in cazul arderii complete CO 2 + O2 + N 2 = 100 %
In cazul arderii teoretice(=1) CO 2 + N 2 = 100 %
Daca tinem seama de ecuatiile de ardere ale combustibilului si
Ci Ki
sulfului se inlocuieste cu .
100 100
Ki
Astfel prin ardere incompleta componentul produce:
100
C i   1

V 0
RO2 +V 0
CO = 1,867
100
( )
X RO2 + X CO = 1,867
Ci
=
Ki
100 53,6
( Nm 3 / Kg comb )

Din determinarea cu analizorul de gaze de ardere (tip TESTO de

exemplu) rezulta:
30 PROCESE TERMOCHIMICE

CO2 * CO *  RO2 CO * Ki 
VCO2 = V gu ; VCO = V gu   + V gu = 1,867 
100 100  100 100 100 
1,867 + K i Ki
 V gu* = =
RO2 + CO 0 ,563( RO2 + CO )

2.3.1 Calculul arderii incomplete a combustibililor solizi si

lichizi pe baza analizei chimice a gazelor de ardere (calcul de
verificare)

Pentru calculul arderii incomplete nu se mai utilizeaza doar

compozitia elementara a combustibilului deoarece nu toate componentele
ractioneaza cu oxigenul . Se apeleaza si la analiza chimica a gazelor de
ardere efectuata cu aparate de tip TESTO, GC-MS (gaz cromatograf) etc.
Analiza gazelor de ardere se face pentru gazele de ardere uscate.
Fie participatiile volumetrice rezultate din analiza gazelor de ardere notate
cu:

CO 2 + CO + H 2 + CH 4 + SO2 +  C n H m + O2 + N 2 = 100 % .

Deoarece determinarile pentru anumite componente nearse din

gazele de ardere sunt dificile sau aceste componente sunt in participatii
neglijabile, se restrange tot calculul arderii incomplete doar la oxidul de
carbon CO nears in gazul de ardere. Deci in urma anlizei rezulta
CO 2 + CO + O2 + N 2 = 100 %
Notand cu indicele respectiv “*” arderea incompleta si considerand
constanta combustibilului K i = C i + 0 ,375 S ci componentele de ardere sunt:
*
a) Volumul de gaze de ardere uscate V gu :

Ki Ki  Nm 3 
Vgu* = =  
0 ,563( RO2 + CO ) 0 ,563( CO2 + CO )  Kg comb 
b) Volumul de aer consumat in procesul de ardere Va* :
 31

100 − (CO2 + CO + O2 )  u 0,8 N

i

 
 g V −
 Nm 3 
Va* =  
100 100
  , inlocuind
0,79  Kg comb 
*
pe V gu rezulta:
100 − ( CO2 + CO + O2 )  Nm 3 
V = 0 ,236 K
* i
− 0 ,01 N i  
CO2 + CO
a
 Kg comb 
c) Volumul total al vaporilor de apa V H* 2O :
 Ki 
9  H i − 0 ,09 + Vt i + 100 Winj 
0 ,536( CO2 + CO )  Nm 3 
V *
H 2O =   + 0 ,00161x  V o
a
 
80 ,4  Kg comb 
*
d) d)Volumul total de gaze de ardere V ga :
V ga* = V gu* + VH* 2O

2.3.2 Calculul arderii incomplete pentru combustibilii gazosi

Considerand ca in urma arderii incomplete rezulta in gazele de

ardere doar un procent redus de monoxid de carbon (CO) nears, ecuatiile
de ardere sunt:
*
a)Volumul de gaze triatomice V RO2
:

*
VRO =
1
(
CO i + C 2 O i + CH 4 +  mC m H ni + H 2 S i
i
) 
 3
Nm 3 

100  
2 n
Nm c. g . umed

*
b)Volumul de gaze uscate V gu :
CO i + C 2 O i + CH 4 + H 2 S i +  mC m H ni n
i

V *
= 
CO2 + SO2 + CO
gu

RO2

CO + C 2 O + CH 4 + H 2 S i +  mC m H ni n
i i i


CO2 + CO
c)Volumul de aer uscat necesar arderii Va* :
32 PROCESE TERMOCHIMICE

1 100 − (CO2 + CO + O2 )
( ) − 100
i

 mC
N
 CO i + C 2O i + CH 4 i + H 2 S i + i
m H nn
2
100  CO2 + CO 
Va* =
0,79
 Nm 3 
 
 Nm 3c.g . umed 
 

d)Volumul de aer umed Va*um :

 Nm3 
Va* = (1 + 0,00161x )Va*  3

 Nm c.g. umed 
um

e) Volumul vaporilor de apa V H* 2O :

 
VH* O =
1
( )
H 2i + 2CH 4i +  Cm H ni + Wt i + 0,00161xVa*  3
Nm3

100  Nm c.g. umed 
2

*
f) Volumul de gaze de ardere real V ga :
 Nm 3 
V *
ga = V +V
*
gu
*
H 2O
 3

 Nm c .g . umed 

2.3.3 Calculul coeficientului de exces de aer pe baza analizei

chimice a gazelor de ardere

Va Vaum V N 2
Prin definiţie  = = =
Va0 Va0um V N02
Pentru combustibilii solizi si lichizi relatia pentru determinarea
coeficientului de exces de aer rezulta:
21
=
O2 − 0,5 C 0
21 − 79
100 − (C O2 + SO2 + CO)
 
RO2
 33

Pentru combustibili gazosi:

21
=
O2 − 0,5 C 0 CO2 + SO2 + CO
21 − 79 − N 2i
100 − (C O2 + SO2 + CO) CO + CO2 + H 2 S i + CH 4i +  mC m H n
i i
 
RO2

2.3.4 Diagrama de ardere (Ostwald)

Se utilizeaza pentru determinarea a doua componente din cele

patru din gazele de ardere CO, CO2, O2 si α cunoscand prin analiza doua
dintre ele.
Diagrama se construieste pentru fiecare tip de combustibil, pe baza
ecuatiei generale a arderii, sub forma:

CO CO2 O2
max
+ max
+ max =1
CO CO2 O2
In care:
max *
VO2 , CO 2 + VO02 , CO
CO se obtine cand CO2 =0 si O2 = O 2= - ardere
Vguo , CO
incompleta
CO2max se obtine cand CO=0 si O2 =0 – ardere completa

O2max =21% - nu exista ardere

CO max =
21
(%)
0,605 + 

CO2max =
21
(%)
1+ 

O2max = 21 (%)
Unde coeficientul β (caracteristica combustibilului) depinde de
0,79 Va0
natura combustibilului fiind dat de relatia:  = 0,21 − 0,79 si
VRO2
34 PROCESE TERMOCHIMICE

0,79 Va0 + ( − 1)Va0

VRO2 = 0,21 − 0,79
100
−1
RO2

Diagrama arderii Ostwald se construieste astfel:

- Pe axa absciselor se traseaza valorile lui O2 (pana la O2max =21%)
iar pe axa ordonatelor valorile lui CO 2 (pana la CO2max )
- Se unesc cu o dreapta cele doua maxime O2max =21% si CO2max
obtinandu-se dreapta de CO=0
- Se pune in origine valoarea lui CO max si se duce o dreapta din
origine pana la CO=0 astfel incat sa se imparta convenabil cu
CO max desenandu-se pe aceasta dreapta diviziunile respective
- Prin diviziunile obţinute se duc paralele la CO=0 obtinandu-se
familia de drepte CO=0 pana la CO max
CO max

O a doua varianta a triunghiului Ostwald introduce in diagrama si

coeficientul de exces de aer α:
- Pe axa absciselor se traseaza punctele O si O2max =21
- Pe axa ordonatelor se traseaza punctele O si CO2max
 35

- Valoarea lui CO2max se aseaza intr-un punct de pe abscisa care

se determina cu relatia:
VO2 ,CO2 + VO02 ,CO
O2* =  100 [%]
Vguo ,CO
Unde : VO2 ,CO2 -este volumul teoretic de oxigen in ipoteza ca
arderea carbonului se face pana la formarea CO 2 .
0
V O2 ,CO - este volumul teoretic de oxigen in ipoteza ca arderea
carbonului se face pana la formarea de CO .
Vguo ,CO -este volumul teoretic de gaze uscate in ipoteza arderii
carbonului pana la formarea de CO .
Dreapta care uneste punctele CO2max si O2max =21% este pentru
CO=0% (ardere teoretica completa)
Unind O2* printr-o dreapta cu CO=0 se imparte convenabil dreapta
obtinandu-se familia de drepte CO=ct.
Familia de drepte α=ct(α=1…∞) se obtine astfel:
- Punctul O2max =21% corespunde pentru α=∞ (nu exista ardere)
- Punctul CO 2 =max corespunde pt α=1 (ardere teoretica)
- Se imparte dreapta CO2max si O2max in 10 parti egale, fiecare
1
diviziune corespunzand valorilor lui

Valorile extreme corespund pentru:

1
=0 in punctul O2max =21% => α=∞

1
=1 in punctul CO2max => α=1

Dreptele paralele cu dreapta CO2max  O2* ce trece prin diviziunile
respective se vor nota conform corespondentei:

1 0 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9


 ∞ 10 5 3,33 2,5 2 1,66 1,43 1,25 1,1
36 PROCESE TERMOCHIMICE

Diagrama de ardere Ostwald reprezinta o caracteristica a fiecarui

combustibil, fiind necesara observarii si controlului proceselor de ardere.
De asemenea ea sta la baza functionarii unor echipamente de analiza a
gazelor de ardere (de exemplu tip TESTO) care determina o componenta
principala din gazele de ardere (de obicei CO2) cunoscand celalate doua
prin masurare directa (CO si O2). Excesul de aer este, de asemenea,
determinat in acest mod.
 37

2.3.5 Calculul unor componente de ardere pe baze statistice

a) Calculul puterii calorifice

Daca puterea calorifica nu se poate determina experimental se pot
aplica urmatoarele relatii statistice:
-literature germana:
(
Qii = 4,817 81,3C i + 243 H i + 15 N i + 45,6 S ci − 23,5O i − 6Wt i )
(kj/kg)
-relatia lui Vondracek:
( )
Qsi = 4,817 78,6 + 2,84 100 − C mc C i + 270 (H i − 0,1) + 25 S ci 
(kj/kg)
-pentru combustibili gazosi:

 30,2CO anh + 25,7 H 2anh + 85,5CH 4anh + 143,2C 2 H 4anh + 153,7C 2 H 5anh +
Q anh
=   4,187
i  + 223,5C H anh + 295,1C H anh + 136C H anh + 56,5H S anh 
 3 8 4 10 2 2 2 
(kJ/Nm3)

b) Volumul teoretic de aer necesar arderii Vao

Qi
Combustibil solid: Vao = 0,5 + 0,241  (Nm3/kg)
1000
Qi
Combustibil lichid: Vao = 0,265  (Nm3/kg)
1000
Q
Combustibil gazos: Vao = 0,260  i − 0,280 (Nm3/kg)
1000

c) Volumul teoretic de gaze de ardere V go

Qi
Combustibil solid: Vgo = 1,375 + 0,226  (Nm3/kg)
1000
Qi
Combustibil lichid: V go = 1,7 + 0,210  (Nm3/kg)
1000
Q
Combustibil gazos: V go = 0,446 + 0,26  i (Nm3/kg)
1000

d) Coeficientul de exces de aer α

38 PROCESE TERMOCHIMICE

- relatia lui Ramzin:

x
= +y
CO2
1660 21
in care x = ; y=
79 + 100 79 + 100

- pentru arderea incompleta:

CO2max 21 0,21( − 1)Va0
  unde O2 = 0
CO2 + CO 21 − O2 V ga + ( − 1)Va0

2.3.6 Diagrama entalpie-temperatura a gazelor de ardere

Diagrama i-t se determina pentru fiecare combustibil pe baza

analizei gazelor de ardere si compozitiei elementale a combustibilului.
Diagrama serveste pentru determinarea potentialului energetic recuperabil
din gazele de ardere, in special prin schimb de caldura convectiv. Pentru
calculul entalpiei (cantitatii de energie specifica unitatii de volum/masa)
unui gaz sunt necesare cunoasterea volumului de gaz, caldurii specifice
(corespunzatoare temperaturii gazului) si a temperaturii procesului.
Volumul real al gazelor de ardere – la arderea completa:
Vga = VCO
0
2
+ VN02 + VH02O + ( − 1)Va0um (Nm3/kgcomb)
Entalpiile componentelor sunt:

 I CO
0
= VCO
0
 c p CO  t
(kJ/kgcomb)

 2 2 2
(kJ/kgcomb)

I ga0  I N0 = VN0  c p N  t
2 2 (kJ/kgcomb)
 0
2

 I a = Va  c p a  t
0
um um um

Notand:
0
I ga = I CO
0
2
+ I N0 2 + I H0 2O + I ca , I ca -cenusa antrenata,
rezulta : I ga = I ga
0
+ ( − 1)I a0um
(kJ/Nm3)
Dand valori temperaturii intr-un interval propriu fiecarui proces
industrial specific (de exemplu 500C – 1500C) se traseaza
 39

curbele I ga = f (t ,  ) pentru diverse valori ale coeficinteului de exces de

aer α .

2.3.7 Bilantul termic al unei instalatii de ardere

Bilantul termic reprezinta egalitatea dintre caldurile fizice si chimice

ce intra in instalatie si care ies din aceasta inclusiv pierderile in mediul
ambiant.
Conturul de bilant este cel fizic al instalatiei iar temperatura de
referinta este aleasa arbitrar (de obicei 15°C) sau fixate prin norme.
Pentru intocmirea bilantului se ia ca referinta fie unitatea de timp
(ora sau secunda), fie unitatea de masa sau volumul de combustibil
introdus in instalatie.
Ecuatia de bilant termic pentru unitatea de combustibil introdusa
este:
6
Qd =  Qi (kJ/kg(Nm3comb sau kgcomb)
i =1
in care:
Qd = caldura disponibila a unitatii de combustibil ;
Q1 = caldura utila produsa de instalatie ;
Q2 = pierderea de caldura prin entalpia gazelor de ardere
evacuate la cos;
Q3 = pierderea de caldura prin arderea incompleta chimic (prin
procentul de CO);
Q4 = pierderea de caldura prin arderea incompleta mecanic;
Q5 = pierderea de caldura prin peretii cazanului ;
Q6 = pierderea de caldura prin entalpia produselor solide
evacuate sub focar ;

Caldura disponibila a unitatii de combustibil se compune din

toate cantitatile de caldura ce intra in cazan in vederea arderii
combustibilului:
(
Qd = Qii + icct − iC
tref
)+ (i
taum
aum − ia
tref
um
)+ (i tf
f − if
tref
) q
(kJ/kg(Nm3)comb)
40 PROCESE TERMOCHIMICE

in care:
Qii = puterea calorifica inferioara a combustibilului.
ictc , ic = entalpia
tref
combustibilului la temperatura combustibilului
de intrare in cazan, respectiv la temperatura de referint.
iata , ia = entalpiile aerului umed respectiv de referinta.
um
tref
um um

i tff , i f = entalpiile
tref
produselor pentru nevoi functionale la
temperatura de intrare in cazan si de referinta.
 q = calduri de reactie (+ exoterme,- endoterme).
Caldura utila reprezinta suma caldurilor preluate de agentul de
lucru in fiecare suprafata de schimb de caldura: economizor, vaporizator
(sistem fierbator), supraincalzitoare functie de tipul instalatiei si destinatia
caldurii utile.
Calculul caldurii sau puterii utile se realizeaza prin produsul dintre
masa sau debitul de fluid de lucru (D) si diferenta de entalpie a acestuia
intre iesirea (ie) si (ii) intrarea in fiecare schimbator de caldura de tipul:

Qeco = D (ie − ii ) (kW)

100(0 0 )
Q1
Procentual q1 =
Qd
Pierderea de caldura prin ardere incompleta mecanic Q4 se
datoreaza faptului ca in produsele solide ale arderii exista inca produs solid
combustibil care nu a ars in cazan.
Aceste produse combustibile se pot imparti in trei categorii:
- cazatura (Gcaz) – prin caderea prin barele gratarului (la
arderea pe gratare fixe sau de translatie).
- produse regasite in zgura (cocs) Gzg.
- produse solide antrenate in gazele de ardere Gant.
Pierderea de caldura prin arderea incompleta chimic Q3 se
datoreaza faptului ca in gazele de ardere se gasesc componente gazoase
naturale sau rezultate in urma arderii (CO) care nu au ars complet: (CO, H2,
CH4, CmHN)
Pierderea de caldura prin entalpia gazelor de ardere evacuate
la cos Q2 reprezinta aproximativ 4% ÷ 10 %. Se datoreaza in principal
prezentei azotului in gazele de ardere. De aici si tendinta de a se utiliza
arderea cu oxigen – oxicombustia.
 41

Pierderea de caldura in mediul ambiant (prin peretii instalatiei) Q5

are loc prin suprafetele in contanct cu mediul ambiant, suprafete care au
temperaturi mai ridicate decat t0 (canale de gaze de ardere, pereti exteriori
ai instalatiei etc.) si sunt caracterizate printr-un coeficient global de schimb
de caldura K. In aceste conditii fluxul specific de caldura ce trece prin pereti
are forma :
q = K (t ga − t ma ) (kJ/m2·h)
Coeficientul global K este cvasi-imposibil de determinat iar
pierderea de caldura se calculeaza cu relatii statistice de forma:
A S + C
Q5 = (kJ/kgcomb)
Bef

100(o o )
Q5
sau procentual q5 =
Qd
unde: A= fluxul specific de caldura (kJ/m2·h)
A= 0,349……0,465 (kW/m2)
S= suprafata exterioara a instalatiei (m2)
C= pierderea de caldura prin izolatia conductelor aferente
instalatiei

Pierderea de căldură prin entalpia produselor solide ale arderii

evacuate sub focar Q6

 czg  (t zg − t ref )
Ai
Q6 =  zg 
100
(kJ/kgcomb)
- ηzg - gradul de retinere a fractiei minerale in focar .
- tzg - temperatura zgurei (se considera, in general, 600oC).
Qii
Daca : A i
(kj/kg) ; Q6 se neglijeaza
418
q6 = 6 100(o o )
Q
Procentual
Qd
Randamentul instalatiei de ardere se poate calcula in doua
moduri:

- Pe cale directa :
42 PROCESE TERMOCHIMICE

Qn Qn
d = =
Qc B  Qd
- Pe cale indirecta :
6
 = 100 − (q2 + q3 + q4 + q5 + q6 ) = 100 −  qi
i =1

Cunoasterea cu precizie a proceselor de combustie aferente

instalatiilor industriale, unitatilor energetice, sistemelor de transport si
tuturor proceselor realizate in cadrul activitatilor umane reprezinta conditia
necesara pentru conducerea si optimizarea acestora pentru atingerea
eficientei maxime cu efect direct asupra emisiilor poluante si diminuarea
impactului asupra mediului inconjurator.
 3. Procese de gazeificare si piroliza

3.1. Procesul de piroliza

Piroliza reprezintă procedeul de descompunere termică a materiei

organice în absenţa sau prezenţa în concentraţie redusă a oxigenului
(<2%).
Este primul stadiu de transformare termică după uscare a
produsului tratat ce permite obţinerea în proporţii diferite a următoarelor
componente:
• gaze de piroliză (CO2, CO, H2, hidrocarburi uşoare, vapori de
apa);
• uleiuri (hidrocarburi grele);
• solide (cocs, format din carbon fix şi anorganice).
Astfel sub acţiunea căldurii şi în absenţa oxigenului, compuşii
organici de masă moleculară ridicată, se fragmentează în molecule mai
uşoare ce vor da naştere componentelor precizate mai sus, care sunt
entităţi chimice mai simple. Trebuie precizat că:
• gazul de piroliză este combustibil având în general o putere
calorifică inferioară cuprinsă între (7000 – 13000 kJ/Nm3), sărac în oxizi
de azot;
• fracţia uleioasă este combustibilă (20000 – 32000 kJ/kg); ea poate
fi încărcată cu produse ce au în componenţa lor sulf şi clor, fapt ce
necesită o epurare înaintea combustiei;
• cocsul poate fi ars, devenind o sursă de energie (15000 – 32000
kJ/kg) dar în acelaşi timp partea minerală a sa se regăseşte sub formă
de zgură ce va fi eliminată şi stocată într-un depozit controlat. De
asemenea poate contine elemente chimice poluante.
Valoarea energetică a produselor obţinute şi gradul de extracţie
depind atât de condiţiile de presiune şi temperatură create în reactor cât şi
de compoziţia materiei prime utilizate (deşeurile).
De obicei, produsele gazoase ale pirolizei se ard imediat după
ieşirea din reactor, iar căldura obţinută se utilizează în proces (acesta fiind
endoterm), excedentul fiind utilizat pentru la producerea de energie termica
si/sau electrica în cicluri Rankine-Hirn (instalatii de turbine cu abur).
În acest caz, piroliza devine de fapt o piro-combustie a produselor
iar dacă ţinem seama de consumul propriu de energie al reactorului şi de
 PROCESE TERMOCHIMICE

pierderile mari de carbon în semicocsul şi zgura produsă, energia

recuperată din deşeuri printr-un astfel de procedeu, poate fi mai redusă
decât cea posibil de obţinut printr-o ardere directă, prin incinerarea
deşeurilor. In acelaşi timp intervin o serie de factori pozitivi precum:
creşterea cotei de recuperare a materialelor reciclabile, plus omogenizarea
deşeului brut într-un combustibil cu proprietăţi similare cărbunelui: cocsul
de piroliza. Cercetările în acest domeniu continuă.
Următoarele deşeuri fac obiectul procedeelor de piroliză: deşeuri
plastice, cauciucuri, uleiuri uzate, deşeuri organice din industria chimică,
deşeuri menajere (fracţii organice), etc.
Dintre principalele procedeele de piroliză sunt de reţinut:
• piroliza de joasă temperatură (400-600°C) şi de medie
temperatură (600-1000°C);
• piroliza de foarte înaltă temperatură - flash (peste 2000°C);
• piroliza în baie de săruri sau metale topite;
• piroliza sub vid;

În timpul procesului de piroliză au loc reacţii primare de

dehidrogenare şi cracare, precum şi reacţii secundare care conduc la
formarea unor produşi combustibili:
▪ Produs gazos (gaz de piroliză)
Gazul de piroliză este format în mare parte din monoxid de carbon
(CO), dioxid de carbon (CO2), hidrogen (H2), un număr mic de hidrocarburi,
cum ar fi metanul (CH4), etan (C2H6), și etilenă (C2H4), prezentând urme de
propan (C3H8), amoniac (NH3), oxizi de azot (NOx), oxizi de sulf (SOx) și
alcooli cu un număr redus de carbon. Creșterea ratei de încălzire,
favorizează evoluția hidrogenului, deci concentrațiile de hidrocarburi și
monoxid de carbon scad o dată cu creșterea temperaturii procesului. În
cazul biomasei, principale gaze eliberate în timpului procesului de piroliză
sunt CO și CO2. În general, puterea calorifică inferioară a gazului de piroliză
variază între 10-20 MJ/m3N. Gazul de piroliză are potențiale aplicații în
industria energetică cum ar fi: a) utilizarea directă prin arderea acestuia
pentru producerea energiei termice și/sau electrice (prin combustie în
motor cu aprindere prin scânteie sau motor cu aprindere prin comprimare);
b) direct sau împreună cu alt combustibil (spre exemplu cărbune), pentru
producerea individuală a gazelor, inclusiv H2, CH4 precum și alte volatile,
sau a bio-combustibilor lichizi sintetici. În unele aplicații, gazele fierbinți
rezultate în urma procesului de piroliză, pot fi folosite în proces, pentru
preîncălzirea reactorului sau a gazelor inerte.
▪ Produs lichid (ulei de piroliza, gudron)
Cel mai studiat produs, dintre cei trei rezultați este uleiul de piroliză,
datorită posibilității conversiei acestuia în combustibil lichid. Pentru
biomasă sau deșeuri provenite din industria alimentară (food waste), în
literatura de specialitate, denumirea de bio-ulei este regăsită și sub forma
de: ulei de piroliză, lichid de piroliză, gudron de piroliză, combustibil
de piroliză sau bio-ulei brut de piroliză. În cazul biomasei, în majoritatea
sistemelor de piroliză , obiectivul principal este de creștere a randamentului
de producție a bio-uleiul și îmbunațire a calității acestuia prin producerea
unui bio-combustibil. Acest lucru poate fi realizat prin utilizarea
catalizatorilor, care au scopul de a facilita ratele de încălzire și condițiile
optime de formare a bio-uleiului. Printre produsele lichide rezultate,
metanolul este unul dintre produsele cele mai valoroase. Constituenții
majori ai bio-uleiului sunt compușii fenolici precum și derivaţii lor alchilaţi,
polifenolici. Potențialul energetic al bio-uleiului rezultat în urma procesul de
piroliză a biomasei este puternic influențat și de gradul ridicat de compuși
oxigenați prezenți în material. Fracția lichidă a produselor de piroliză este
format din două faze: o fază apoasă care conține o varietate de compuși
organo-oxigen cu greutate moleculară mică și fază neapoasă conținând
substanțe organice insolubile cu greutate moleculară mare (gudron). În
cazul biomasei, raporturile de acid acetic, metanol, acetonă ale fazei
apoase sunt mai mari decât cele ale fazei neapoase. Pe lângă conținutul
ridicat de oxigen, o altă caracteristică nedorită a bio-uleiului este valoarea
scăzută a pH-ului, care variază între 2-3.7 datorită prezenței acizilor
carboxilici, deci are un potențial coroziv mai ridicat în comparație cu alți
combustibili și o instabilitate termică ridicată în timpul depozitării datorită
reacțiilor chimice care conduc la formea unor molecule mai mari ( în
principal de polimerizare, eterificare și esterificare), precum și reținerea a
particulelor solide în proporție de 0,01-1% din greutate bio-uleiului. Puterea
calorifică superioară (PCS) a uleiului de piroliză rezultat din deșeuri
organice (biomasă, deșeuri alimentare) variază între 16.79-19 MJ / kg
apropiată etanolului, iar densitatea variază între 1700–1230 kg/m3
(comparativ cu PCS a uleiurilor din petrol care variază între 42-45 MJ/kg,
respectiv 800–1000 kg/m3). Astfel utilizarea uleiului de piroliză în motoare
diesel are un timp de funcționare limitat, datorită conținutului ridicat de apă,
care în prezența compușilor oxigenați, favorizează aciditatea, corozivitatea
și îngreunează stocarea acestuia, volatilității reduse, vâscozității precum și
cocsificării. Îndepărtarea apei, crește stabilitatea și vîscozitatea produsului,
reducând gradul de aciditate al acestui, dar necesită investiții mari și tehnici
sofisticate de lucru. Bio-uleiurile au fost testate pe scară largă drept
combustibil în instalațiile ardere (cazane, cuptoare și arzătoare) pentru
producția de energie electrică și termică, motoare diesel și turbine cu gaz.

▪ Produs solid (cocs).

Cocsul, rezultat în urma pirolizei deșeurilor organice, poartă
denumirea de bio-cocs, fiind format din substanțe solide organice și
reziduuri carbonice, rezultate în urma descompunerii parțiale sau totale a
 PROCESE TERMOCHIMICE

materiei prime, precum și a fracției minerale. Proprietățile fizicie, chimice și

mecanice ale cocsul sunt date de tipul materiei prime și condițiile de
procesului de piroliză. Spre exemplu, piroliza lentă, favorizează producția
de cocs (deci cantitatea de ulei de piroliză se reduce), în cazul bio-cocsului
ajung la 35% din greutatea inițială a combustibilului. În funcție de tipul de
deșeu organic pirolizat și condițiile de proces (viteze de încălzire și
temperaturi), conținutul de carbon din bio-cocsul rezultat variază între 53%-
96%, PCS (20-36 MJ / kg). Datorită potențialului energetic crescut, cocsul
reprezintă un substient atractiv al cărbunelui.

În funcție de viteza de încălzire și timpul de staționare în reactor,

piroliza poate fi împărțită în trei tipuri principale:

▪ piroliză lentă (convențională), denumită şi carbonizare, este un proces

cu viteză mică de încălzire (0.1-1°C/s) , deci temperaturi relativ scăzute
și timp îndelungat de staționare. Cracarea produsului primar este lentă,
datorită ratei de încălzire și a timpului de rezidență ridicat, ceea ce ar
putea afecta într-un mod negativ cantitatea și calitatea uleiului de
piroliză produsAportul de energie este mai mare, datorită timpului de
rezidență ridicat și al transferului de căldură redus.

▪ piroliza rapidă, implică rate de încălzire mai mari (>10-200°C/s), deci

timpul de staționare este mai redus (în mod frecvent <2 s). În
comparație cu piroliza lentă, piroliză rapidă facilitează formarea uleiului
de piroliză și a altor substanțe chimice.

▪ piroliza flash (instantanee), se caracterizează prin viteze mari de

încălzire (>103-104 ° C / s), deci timp de rezidență mic (<0,5 s),
favorizând formarea uleiului de piroliză (75-80%).

Comparând cele trei tipuri de piroliză, se observă că procesul de piroliză

instantanee oferă cele mai bune perspective privind conversia combustibilul
în ulei de piroliză.
5. REACTOARE DE PIROLIZĂ –

Avantajele şi dezavantajele pirolizei

Principalele avantaje oferite de tehnologiile de piroliză sunt:
• nivelul de temperatură poate fi strict controlat şi deplasat în limite
largi;
• diminuarea volumului de efluenţi gazoşi: aproximativ 1/3
comparativ cu incinerarea;
 • prin nivelul de temperaturi, prin controlul echilibrelor chimice şi prin
regimul gazodinamic se poate reduce substanţial emisia de noxe (praf,
produse sulfurice, produse clorice, metale grele, etc.);
• obţinerea de produse valorificabile energetic şi tehnic: ulei, gaz şi
cocs de piroliza.
• neutralizarea a 99,99% din deşeuri;
• nevolatilizarea metalelor grele şi fixarea acestora în cocs;
• inexistenta emisiilor de NOx.
• timp redus de reacţie pentru piroliza de înaltă temperatură: 15-20
minute;
• omogenizarea deşeurilor multicomponente de tipul celor urbane.
Se obţine astfel un produs cu caracteristici termo-fizico-chimice quasi-
constante.
• neutralizarea produselor cu impact olfactiv major şi facilitarea
depozitarii pe termen lung şi a transportului la distanta. De exemplu
deşeurile din industria zootehnica (resturi din prelucrarea cărnii, cu
descompunere rapida) pot fi pirolizate, obţinându-se un cocs (carbon +
inerte) ce poate fi stocat şi transportat la distanta pentru a fi ars intr-o
centrala clasica pe combustibil convenţional;
• răspuns bun la variaţii de sarcina: 25 – 125%;
• unităţi modulare în gama 10000 – 50000 t/an.

Inconvenientele procesului de piroliza

Principala limitare a acestui procedeu este dată de caracterul de
interfaţă între deşeul brut şi tehnologia de eliminare finală. Piroliza nu este
un procedeu de eliminare a deşeurilor ci doar de prepare în vederea unei
valorificări energetice superioare.
Principalele dezavantaje sunt generate de:
• caracterul de deşeu al produsilor de reactie. Cocsul, deşi este un
combustibil omogen asimilabil cărbunilor de putere calorifică medie, din
punct de vedere legal este un deşeu ce se supune legislaţiei respective.
• conţinutul de metale grele. Datorită temperaturilor joase (<650°C)
ale procesului, metalele grele nu sunt volatilizate şi rămân fixate în
cocs. Pentru o combustie ulterioară a acestui produs este necesară o
„spălare-separe” intermediară pentru reţinerea metalelor grele. Aceasta
reduce eficienţa globală de a procesului conversie energetică a
deşeului.
 PROCESE TERMOCHIMICE

3.2 Procesul de gazeificare

Gazeificarea poate fi definită ca procesul termochimic de conversie a

materiei prime (solidă sau lichidă) la temperaturi ridicate, în prezența
oxigenului substoichiometric, într-un gaz combustibil sau în materie primă
chimică care poate fi arsă pentru a elibera energie sau poate fi utilizată
pentru producerea de substanțe chimice cu valoare adăugată.
Gazul combustibil obținut în urma gazeificării se numește syngas, gaz
sintetic sau gaz de sinteză, și este de regulă format din monoxid de carbon
(CO) și hidrogen (H2). Datorită compoziției combustibililor, care conțin și
alte elemente în compoziția lor, pe lângă carbon și hidrogen, cum ar fi
oxigen, azot, clor, sulf etc., precum și datorită mediului de gazeificare
utilizat, gazul de sinteză poate avea în compoziția sa și dioxid de carbon
(CO2), azot (N2), oxizi de azot (NOx), hidrocarburi ușoare (CnHm).
Parametrii procesului de gazeificare sunt prezentați în tabelul de mai
jos. Temperatura maximă a procesului de gazeificare este condiționată de
tipul instalației și de tipul de material utilizat (punctul de topire al cenușii).

Parametrii procesului de gazeificare

Atmosfera Parțial oxidant
Stoichiometrie <1
Temperatura 600 – 1100ºC
Presiunea 1 – 40bar
Endotermicitate Endoterm

Mediul de gazeificare
Mediul de gazeificare este vital pentru întreținerea unui proces de
gazeificare. Patru oxidanți pot fi folosiți în proces, sau amestecuri ale
acestora: aer, abur, oxigen sau dioxid de carbon. Raportul dintre
combustibil și mediul oxidant este un parametru important, influențând atât
compoziția gazului produs, cât și producția de gudron (hidrocarburi
condensabile). Acest parametru este definit altfel în funcție de tipul
oxidantului utilizat.

Etapele procesului de gazeificare

Gazeificarea este un proces similar combustiei având totuși o diferență
notabilă. In procesul de gazeificare energia este înmagazinată în legăturile
chimice formate în gazul obținut, pe când în urma procesului de ardere
legăturile chimice sunt rupte pentru a elibera energie. Un proces tipic de
gazeificare poate fi format din următoarele etape:
• Preîncălzirea și uscarea materialului
• Descompunerea termică sau piroliza
 • Combustia parțială a unor gaze, vapori și cocs
• Gazeificarea cocsului
Deși aceste etape sunt adesea modelate în serie, acestea se suprapun
nefiind delimitate concret în timpul procesului. Preîncălzirea și uscarea
completă a materialului are loc la intrarea în reactor. Când temperatura
materialului depășeșete 100 ºC apa vaporizeaza. Pe măsură ce
temperatura crește, substanțele volatile cu greutate moleculară mică încep
să volatilizeze, acest proces continuând până la temperatură de
aproximativ 200 ºC. În etapa următoare, piroliza, are loc descompunerea
termică a hidrocarburilor cu mase moleculare mari în molecule mici de gaz,
într-un mediu inert. Principali produși rezultați din etapa de piroliză sunt
cocsul și gudronul. Formarea gudronului trebuie atent monitorizată și
controlată, întrucât îngreunează procesul de curățare al gazului. În etapa
de gazeificare au loc reacții între cocs și oxigenul, aburul, dioxidul de
carbon și hidrogenul din reactor, precum și între gazele degajate în etapele
anterioare. Reacțiile de gazeificare ale cocsului, reacțiile între starea solidă
și cea gazoasă, sunt cele mai lente reacții, deci cele mai importante,
întrucât viteza reacțiilor determină timpul de rezidență și mărimea
reactorului. Uscarea, piroliza și gazeificare sunt procese endoterme. Pentru
a asigura necesarul de căldură, în reactor sunt permise unele reacții
exoterme (combustie), între mediul oxidant și cocs, gaze sau vapori
combustibili.

Reacțiile de gazeificare ale cocsului

Cele mai importante reacții de gazeificare sunt reacțiile dintre carbonul
solid și mediile de gazeificare: reacțiile de oxidare ale carbonului, reacția
apă/abur – gaz, reacția Boudouard și reacția de metanizare.
• Reacția de oxidare a carbonului
C(S) + O2 → CO și CO2 (1)
Majoritatea reacțiilor de gazeificare sunt reacții endoterme, însă cele
dintre carbon și oxigen sau hidrogen sunt exoterme. În urma reacției
carbonului cu oxigenul se formează monoxid de carbon și/sau dioxid de
carbon proporțiile acestora depinzând de temperatura și presiunea
procesului și de raportul dintre mediul oxidant și material. Reacțiile de
oxidare ale carbonului sunt exoterme, însă reacția de formarea a
monoxidului de carbon este lentă și produce o cantitatea mai mică de
căldură .
C + ½ O2 → CO – 111 kJ/mol
C + O2 → CO2 – 394 kJ/mol
• Reacția apă-gaz
C(S) + H2O → CO și H2 / CO2 + CH4 (2)
Când aburul reacționează cu carbonul se formează monoxid de carbon
și hidrogen, însă în anumite condiții produșii de reacție pot fi metanul și
 PROCESE TERMOCHIMICE

dioxidul de carbon. Reacția apă-gaz este cea mai importantă reacție de

gazeificare.
C + H2O → CO + H2 + 131 kJ/mol
• Reacția Boudouard
C + CO2 → CO
(S)
(3)
Reacția dintre carbonul solid și dioxidul de carbon se numește reacția
Boudouard. Această reacție este endotermă iar viteză de reacție este mică.
C + CO2 ↔ 2CO + 172 kJ/mol
• Reacția de metanizare
C(S) + H2 → CH4 (4)
Reacția de metanizare este reacția dintre carbonul solid și hidrogenul.
Aceasta este o reacție exotermă, foarte lentă, fiind importantă atunci când
se dorește producerea gazului natural.
C + 2H2 ↔ CH4 – 74.8 kJ/mol
Viteza de gazeificare a cocsului depinde în primul rând de reactivitatea
acestuia, dar și de potențialul de reacție al agentului de gazeificare. Spre
exemplu, oxigenul este cel mai reactiv mediu de reacție, fiind urmat de abur
și de dioxidul de carbon. Viteza reacției de oxidare a carbonului este cea
mai rapidă dintre cele patru. Aceasta consumă atât de rapid oxigenul încât
foarte puțin oxigen rămâne liber pentru alte reacții. Viteza reacției dintre
cocs și abur este de trei până la cinci ordine de mărime mai lentă,
comparativ cu cea de oxidare, iar reacția Boudouard este cu șase – șapte
ordine de mărime mai lentă, în comparație cu aceiași reacție. Reacția cocs-
hidrogen, în urma căreia se produce metan, este cea mai lentă reacție.

6. BIBLIOGRAFIE
Avantajele gazeificării
În general avantajele pirolizei se regăsesc şi în gazeificare. În ceea
ce priveşte produsele ce pot fi transformate prin acest procedeu, se poate
spune că toate produsele organice sunt tratabile prin gazeificare.
Tipurile de produse procesabile la scară comercială sunt : cărbuni,
biomasă, deşeuri urbane şi asimilate, deşeuri medicale, deşeuri industriale.
Posibilitatea atingerii unor temperaturi ridicate permite o bună
eliminare a fracţiei organice. In plus, spre deosebire de piroliză, fracţia de
solide este minimizată.
Procedeele de piro-gazeificare au loc, în general, în cuptoare
verticale. Împreună cu tipul reactorului, cinetica procesului de gazeificare
prezintă avantajul minimizării reziduurilor solide, cu posibilitatea de fuziune
completă sub formă de zgură. Această zgură nu reprezintă mai mult de 5 %
din cantitatea de deşeuri tratate, dacă nu se ţine cont de fracţia de inerte.
Tratamentul efluenţilor este în general convenţional exceptând
necesitatea de tratare a unor volume superioare de gaze de ardere în
raport cu piroliza.
 De exemplu, volumele uzuale de gaze de ardere sunt de
aproximativ 5000Nm3/tdeşeu, în comparaţie cu 2000 – 3000 Nm3/tprodus din
piroliza. Aceste volume rămân totuşi inferioare volumelor degajate din
incinerarea clasică – 6000Nm3/tprodus.
Cantităţile de efluenţi lichizi (răcire, epurare) variază între 0,4 şi 2
m3 pe tonă.
Ţinând cont de temperaturile atinse în procesele de pirofuziune este
posibil ca cenuşa să se topească şi de a conduce la formarea de granule
vitrifiate puţin lixiviabile, foarte dense (densitate între 2,8 - 3).

Dezavantaje ale gazeificării

Ţinând cont de temperaturile atinse şi de prezenţa aerului (în unele
tehnologii), concentraţiile oxizilor de azot în gazele de ardere, desi mai
reduse decat la combustie, totusi sunt diferite de 0.
Cheltuielile de exploatare cresc datorită necesităţii echipamentelor
rezistente la temperatură înaltă. Investiţiile corespunzatoare sunt în
general egale sau char mai mari decat în cazul incinerării clasice.
In sfârşit, complexitatea procesului de operare implică personal înalt
calificat.
Aportul de combustibil suplimentar s-a dovedit a fi necesar pentru a
menţine temperatura procesului (in cazul vapo-gazeificarii). Acest aport
este în general furnizat prin arderea de gaz natural.
Pulberile (în medie 5g/Nm3) împreună cu temperatura înaltă a
gazului la intrarea în cazanul recuperator, poate provoca colmataje
importante la nivelul supraîncălzitorilor.
 4. Emisii poluante in procese
termochimice

4.1. Fluxuri specifice de emisii poluante.

Cantităţile şi fluxurile “globale” de noxe la “emisie” (sursă) se pot

exprima sub diferite forme:
• cantităţi totale de noxe eliberate accidental 1;
• cantităţi totale de energie eliberate accidental 2;
• cantităţi totale de noxe (energii) eliberate în funcţionarea
“normală” a centralei pe durata de viaţă;
• fluxuri masice [kg/s], “volumice” [ m N3 / s ] sau de energie [kW,
MW] în funcţionarea “normală”.
Exprimarea cantităţilor şi fluxurilor globale permite evidenţierea
impactului unui obiectiv, dar nu permite compararea între ele a diverselor
obiective cu producţii diferite. Pe de altă parte noxele pot fi exprimate nu
numai la “emisie” ci şi la “imisie” (receptor, sistem ţintă). Evidenţierea
efectului la imisie este dificilă atunci când mai multe surse îşi exercită
influenţa de acelaşi tip asupra aceluiaşi receptor.
Pentru normarea noxelor admisibile este necesară exprimarea
noxelor sub formă raportată.
În acest sens se definesc factorii de emisie de noxe caracteristici
instalaţiilor industriale / energetice.
Cantitatenoxe 
Prin definiţie: f emisie = = noxe
Wenergie Putere

1
De exemplu “inventarul” de substanţe radioactive evacuate în mediu la un
accident nuclear, sau cantitatea de apă din lacul de acumulare la o spargere de
baraj CHE.
2
De exemplu “inventarul” de radioactivitate asociat substanţelor evacuate în
mediu la un accident nuclear (ţinând seama şi de tipul de dezintegrări, energia
radiaţiilor şi durata de înjumătăţire), sau cantitatea de energie din lacul de
acumulare la o spargere de baraj CHE.
 PROCESE TERMOCHIMICE

Din punct de vedere dimensional pentru o noxă sub formă de

substanţă cantitatea se poate exprima în unităţi de masă şi:
Masanoxe  g 
f emisie =
Wenergie  kWh 
Noxe de ardere, influenţa calităţii combustibilului. Exemplu pentru
factorul de emisie de CO2.
În factorul de emisie energia de la numitor poate fi cea primară
(dezvoltată prin arderea combustibilului) sau cea utilă (la CTE cea
electrică). În primul caz, pentru producţia şi emisia de CO2:
C organic M molara _ CO2  g CO2 
MasaCO2 = * * 1000 =
100 Aatomica _ C  kg combustibil 
C organic 44
= * * 1000
100 12
H i  kWhtermica _ dezvoltata _ prin _ ardere 
Wenergie _ primara =  
3600  kg combustibil 

3,6 *10 6 Corganic 44  g CO2 

rap _ energ _ prim
f emisie _ CO2 = * *  
Hi 100 12  kWhtermica _ dezvoltata _ prin _ ardere 
Factorul de emisie raportat la energia dezvoltată prin ardere este
caracteristic combustibilului; pentru reducerea sa trebuie să se utilizeze un
combustibil cu un raport Corganic/Hi cât mai mic (ex. gazul natural).
În al doilea caz:
H i * net  kWhelectrica _ livrata 
Wenergie _ utila =  
3600  kg combustibil 
3,6 *10 6 Corganic 44  g CO2 
rap _ energ _ electr .
f emisie = * *  
H i * net
_ CO2
100 12  kWhelectrica _ livrata 
Factorul de emisie raportat la producţia de electricitate depinde nu
numai de caracteristicile combustibilului ci şi de tehnologia de conversie
(prin intermediul randamentului centralei).
Pentru factorul de emisie de SO2, în cazul absenţei instalaţiilor de
reţinere:
S combustibil M molara _ SO2  g SO _ produs 
Masa SO2 _ produsa = * * 1000 2 =
100 Aatomica _ S  kg combustibil 
S combustibil 64
= * * 1000
100 32
 3,6 * 10 6 S combustibil 64
rap _ energ _ prim
f productie _ SO2 = * *
Hi 100 32
 g SO2 _ produs 
 
 kWhtermica _ dezvoltata _ prin _ ardere 
Şi acesta este caracteristic combustibilului.
În prezenţa instalaţiilor de reţinere:
S combustibil 64 g SO2 _ emis
Masa SO2 _ emisa = * * 1000 * (1 − k SO2 )[
retinere
]
100 32 kgcombustibil
3,6 * 10 6 S combustibil 64
rap _ energ _ primara .
f emisie _ SO2 = * * * (1 − k SO
retinere
)
Hi 100 32 2

g SO2 _ emis
[ ]
kWhdezv _ prin _ ardere

Factorul de emisie raportat la căldura dezvoltată prin ardere

caracterizează combustibilul, tehnologiile de ardere şi pe cele de reţinere
suplimentară a SO2. Dacă se doreşte raportarea la energia utilă:
3,6 * 10 6 S combustibil 64
rap _ energ _ electr .
f emisie = * * * (1 − k SO
retinere
)
H i * net
_ CO2
100 32 2

g SO2 _ emis
[ ]
kWhelectr _ livrata
Factorul de emisie raportat la producţia de electricitate caracterizează
combustibilul, tehnologiile de ardere şi de reţinere suplimentară a SO2 şi
tehnologia de conversie.
Factorul de emisie pentru cenuşă zburătoare (ţinând seama de
reţinerea în cazan şi la evacuare).
Aanorganic  g zgura &cenusa 
Masa zgura &cenusa = *1000 
100  kg combustibil 
3,6 * 10 6 Aanorganic
rap _ energ _ prim
f productie _ zgura & cenusa = *
Hi 100
 g zgura &cenusa 
 
 kWhtermica _ dezvoltata _ prin _ ardere 
3,6 *10 6 Aanorganic  g zgura &cenusa 
_ zgura &cenusa =   (5.15)
rap _ energ _ electrica
f productie *
H i * net 100  kWhelectrica _ livrata 
 PROCESE TERMOCHIMICE

3,6 * 10 6 Aanorganic
rap _ energ _ primara .
f emisie _ cen _ zb . = * * (1 − k cen
retinere
_ zb . )
Hi 100
g cen _ zb . _ emis
[ ]
kWhdezv _ prin _ ardere
Este o caracteristică a combustibilului, tehnologiilor de ardere şi de
reţinere suplimentară a zgurii şi cenuşii. Dacă se doreşte raportarea la
energia utilă:
3,6 * 10 6 Aanorganic
rap _ energ _ electrica
f emisie = * * (1 − k cen
retinere
_ zb . )
H i * net
_ cen _ zb .
100
g cen _ zb . _ emis
[ ]
kWhelectrica _ livrata
Este o caracteristică a combustibilului, tehnologiilor de ardere şi de
reţinere suplimentară a zgurii şi cenuşii şi tehnologiei de conversie.
Dacă e raportează fluxul de noxe la cel de purtător se pot determina
concentraţii la emisie.
Exemplu pentru concentraţiile de SO2 şi cenuşă zburătoare în
gazele de ardere.
Fie un combustibil care necesită pentru ardere stoechiometrică o
m N3 aer
0
cantitate L [ a ] şi dezvoltă prin arderea stoechiometrică o
kg combustibil
0 m N3 g.a.
cantitate de gaze de ardere V [
ga ] . În condiţiile reale, cu
kg combustibil
coeficientul de exces de aer evacuare cantitatea reală de gaze de ardere va
fi:
m N3 g.a.
Vgareal = Vga0 + ( evacuare − 1) * L0a [ ]
kg combustibil
Prin raportare avem:
S combustibil 64
M SO2 * *1000 * (1 − k SO retinere
)
c SO2 _ emisa = = 100 32 2

V gareal V ga0 + ( evacuare − 1) * L0a

g SO2 _ emis
[ ]
m N3 g.a.
A
M cen _ zb *1000 * (1 − k cen
retinere
_ zb ) g
ccen _ zb _ emisa = 100
= 0 [ 3
cen _ zb
]
V gareal V ga + ( evacuare − 1) * La m N g .a.
0
 Acestea caracterizează combustibilul, tehnologiile de ardere şi de
reţinere suplimentară a SO2 şi zgurii şi cenuşii.
Observaţii:
• concentraţiile se raportează la cantitatea de gaze de ardere
uscate;
• pentru a permite comparaţia între diferite calităţi de
combustibil şi tehnologii de ardere se recomandă să nu se lucreze cu
coeficientul real de exces de aer la evacuare, ci cu un coeficient echivalent
corespunzător unei anumite concentraţii de O2 în g.a. uscate 3.

3
Spre exemplu se consideră g.a. uscate cu 3 % O2, corespunzător unui exces de
aer de 7/6.