Arhiva secretă a Vaticanului

energiaconstiintei.ro/arhiva-secreta-a-vaticanului/

18 iunie 2018

Unul dintre locurile cele mai misterioase de la Vatican este cunoscut sub numele de
Arhivele Secrete ale Vaticanului şi a fost înfiinţat în mod oficial, în anul 1612…

Apariţia creştinităţii, subiect tabu la Vatican

Înainte şi după această dată însă, o serie de oameni, fie scriitori, fie investigatori, fie
istorici sau oameni cu meserii obişnuite, au căutat să pătrundă în tainele milenarului
scaun al Sfântului Petru, de unde se credea că, în mod firesc, se poate porni mult mai
lesne pe firul tuturor adevărurilor legate de începuturile creştinismului, ajungându-se
chiar, la perioada precreştină, a gnosticilor dar şi a credinţelor păgâne, care, în felul lor,
au contribuit în mod decisiv la dogmele, principiile şi regulile unei noi religii, despre care
încă ştim atât de puţin, religia creştină…

O învățătură netransparentă, crează suspiciuni

Mai degrabă subiect tabu, decât o istorie transparentă şi acccesibilă. Trecutul şi prezentul
uneia dintre cele mai mari religii ale lumii, creştinismul, rămâne învăluit într-un mister. Nu
de puţine ori, a creat de suspiciuni, şi de ce nu, de reţinere şi contestaţii în faţa a ceva ce

1/4
ar fi trebuit să fie accesibil tuturor. Această transparență ar fi trebuit să fie numai pentru a
credibiliza ceva ce se doreşte a fi o învăţătură călăuzitoare. O învățătură a tuturor
făpturilor omeneşti, prezente, trecute şi viitoare.

Codul lui da Vinci, de la ficţiune la realitate

Nu doresc să contest minunata şi atât de binefăcătoarea cunoaştere adusă în lume de

Mântuitorul lumii noastre, de lisus Hristos, apoi de către marii urmaşi, sfinţi părinţi, ci
doresc (în lipsa multor informaţii, pentru că adevărata istorie a creştinismului este în bună
măsură necunoscută, un subiect tabu), doar să încerc a arunca o lumină asupra
existenţei Arhivei Secrete de la Vatican. Împreună cu dvs., cititorii articolului de faţă, voi
merge mai departe, spunându-vă că aici, în Marea Arhivă a Vaticanului, în afară de
arhivari, despre care se ştie că ar fi în număr de trei, Sergio Pagano fiind şeful arhivelor
secrete, de Papă şi de câte un investigator particular foarte rar accceptat, nimeni nu intră.

Unul dintre aceşti ultimi investigatori a fost chiar celebrul scriitor al romanului Codul lui Da
Vinci, Dan Brown. Acesta şi-ar fi format ideile principale ale cărţii tocmai studiind anumite
documente foarte vechi din marea sală a Arhivelor Secrete ale Vaticanului. Ulterior,
acelaşi Dan Brown avea să fie contestat de la cele mai înalte nivele ale ierarhiei catolice.
Asta în ciuda faptului că informaţiile incluse în carte proveneau din sursele atât de vechi
şi atât de bine păzite.

85 de kilometri de cunoaştere scrisă, ne ascunde adevărata

istorie!

Începutul arhivelor secrete

Conform scrierilor rămase de-a lungul istoriei, se pare că începuturile reale ale arhivelor
secrete sau private, pentru că etimologia sintagmei pleacă din latinescul Archivum
Secrretum, adică arhivă particulară, pleacă din Alexandria, Egipt. Din Marea Bibliotecă
din Alexandria, care ar fi fost fondată de către Ptolemeu al II-lea (282-246 î.H.). Acesta, la

2/4
rândul lui, punând bazele marii biblioteci datorită fondului de cărţi personale a lui Aristotel.
Ulterior, să ajungă la 700.000 de exemplare de pergamente, cărţi, înscrisuri și
documente. Despre aceste documente se spune că au format cea mai mare bibliotecă a
erei precreştine.

Orice secret, ascunde o realitate

Ceea ce ştim despre vastitatea Marii Arhive, sau a Arhivei Secrete a Vaticanului, este
faptul că, dacă s-ar pune cap la cap toate rafturile existente aici, pline de documente
dintre cele mai variate, s-ar ajunge la o lungime de aproximativ 85 de km de rafturi pline
cu aceste scrieri. În marea lor majoritate, acestea sunt în totalitate necunoscute publicului
larg. 35.000 de volume, fiecare înscrise în cataloage, 60 de metri de pergament
conţinând 231 de mărturii împotriva Cavalerilor Templieri, ordinul fiind dizolvat în anul
1308 de Papa Clement al V-lea.

“Concordatul” dintre Republica Franceză şi Sfântul Scaun

O mărturie scrisă, extrem de interesantă, este documentul numit „Concordatul”. Acest

concordat s-a făcut între Republica Franceză şi Sfântul Scaun. Este o pecete masivă,
prin care se confirma începutul libertăţii religioase în Franţa. Este consfinţită atât de
Papă, cât şi de cel care semna, la finele documentului, Bonaparte.

Cum s-a născut Biserica Anglicană

O altă mărturie scrisă, existentă în Arhivele Vaticanului, este documentul care atestă
cererea divorţului dintre Henric al VIII- lea şi Caterina de Aragon. Este vorba în fond,
despre o scrisoare a membrilor Parlamentului englez către Papa Clement al Vll-lea, din

3/4
1530. Prin aceasta, se solicita acceptarea de către Papă a acestui divorţ. Deşi acest
document a cuprins sigiliile a peste 80 de lorzi şi episcopi englezi care îl susţineau pe
rege, el a fost respins. Cererea nu a fost accceptată de către Papă. Drept urmare, s-a
produs schisma cu Biserica Catolică şi s-a născut Biserica Anglicană.

Orice adevăr ascuns, crează suspiciunea încercării de manipulare

Dar pentru că nu acest gen de informaţii, în mod special, fac obiectul căutărilor diverşilor
temerari, să ne reamintim faptul că mult discutata Arhivă Secretă a Vaticanului face
obiectul nenumăratelor discuţii. Motivul ar fi, că ar ascunde informaţii cu mult mai
importante, esenţiale. Adevăruri despre adevărata istorie a creştinismului, despre Biblie.
Adevăruri despre momentele istorice în care s-a decis ca să fie înlăturate din scrierile
sfinte.

4/4