SÂNGE

HEMATOPOEZA

PROF. DR. IRINA-DRAGA CĂRUNTU

 SÂNGELE

 7,5% din greutatea corporală

 similar TC:
– substanţă fundamentală = plasma
– celule = elemente figurate
– fibre = fibrina

 PLASMA
- sânge  tratare anticoagulant  centrifugare
- lichid gălbui, densitatea 1027
- 91-92% apă, 7-8% substanţe organice, 1-2% substanţe anorganice

 ELEMENTELE FIGURATE
- măduva osoasă hematogenă = hematopoeză
- insule hematoformatoare extraembrionare – mezenchim sac vitelin
- ficat, splină
- adult: DOAR măduva osoasă hematogenă
 SÂNGELE
HEMATIILE

- frotiuri: sferice (etalare), culoare roşie-

portocalie (hemoglobină)
- formă: disc biconcav, margini rotunjite
(groase la periferie (7-7,5 m), mai subţiri în
zona centrală (1,4-2 m)), suprafaţă 140 m2
- număr: 4,5-5 milioane/mm3 la bărbaţi, 4-4,5
milioane/mm3 la femei.
- tendinţă de aderare reversibilă (in vitro),
realizând rulouri

PLASTICITATEA
- modificare formă
- structură citoschelet
- elasticitate membranară
(formă de cupă în capilare.....)

- durata medie de viaţă: 120 de zile  pierd

plasticitatea  splină  fagocitate  fier
reutilizat în eritropoeză
 SÂNGELE
HEMATIILE

 STRUCTURĂ

 membrana celulară
- elastică
- structură tipică membranelor celulare: 40% lipide (fosfolipide, colesterol,
glicolipide), 50% proteine membranare , 10% hidrocarburi
- prezintă RECEPTORI şi GLICOFORINE → ALLOANTIGENICITATE
- glicolipidele şi glicoproteinele membranare conţin lanţuri hidrocarbonate cu
determinanţi antigenici, constituind baza sistemelor de grupe sanguine ABO şi
Rh
 anucleate
 nu au organite
 citoschelet
- proteine (+ hemoglobină) → formă (proces activ, consum ATP)
- filamente intermediare
- SPECTRINA → extern → structuri nodale = ACTINA ERITROCITARĂ
(stabilizată prin TROPOMIOZINĂ)
- ANKIRINA - fosfoproteină de cuplare cu domeniul citoplasmatic al proteinei
transmembranare de bandă 3; realizează ancorarea la membrana plasmatică
- PROTEINE DE BANDĂ 4,1 - 4,9 – stabilizare reţea citoschelet
 SÂNGELE
HEMATIILE

 STRUCTURĂ
 interior
- 66-67% apă
- 33% GLOBINĂ + PORFIRINĂ
(= hemoglobina)
- lipide
- enzime glicoliză anaerobă:
HEMOGLOBIN-REDUCTAZA, ANHIDRAZA CARBONICĂ

HEMOGLOBINA
CROMOPORFIRINA (GM 68000 Da)
- cuplează reversibil fierul  bivalent
- proces asigurat de hemoglobin-reductază care menţine fierul în stare redusă,
conferind reversibilitatea legării oxigenului la hemoglobină
GLOBINA
- 4 lanţuri polipeptidice, de fiecare lanţ se cuplează un grup hem care conţine fier
HEMUL
- pigment - 4 nuclei pirolici legaţi de 4 atomi de fier redus
 SÂNGELE
HEMATIILE

 Funcţia principală
- transport al oxigenului
- afinitate hemoglobină – oxigen
- alveole pulmonare: hemoglobina + oxigen, lax şi reversibil la nivelul
hemului  oxihemoglobină
- capilare: diferenţe presiuni parţiale  hemoglobina cedează oxigen
 ţesuturi
- hemoglobina  mare afinitate CO  carboxihemoglobina (compus
stabil)  hipoxie  anoxie

 Reticulocitele
- hematii incomplet maturate → 2-3 zile
- diametru 8-9 m
- 0,8-1% din hematiile periferice
 SÂNGELE
PLACHETELE

- mici fragmente citoplasmatice derivate dintr-o celulă precursoare

denumită MEGACARIOCIT
- timp de viaţă: 9-10 zile
- numărare dificilă, deoarece au tendinţa de a adera unele la altele
- număr: 150.000-400.000/mm3
- pe frotiu: izolate sau frecvent grupate în “ciorchini” de 4-5
- formă de disc biconvex, uşor alungit, diametru longitudinal 4 m,
diametru transvers 2-2,5 m

 FUNCŢIE
- iniţiază şi participă la realizarea hemostazei şi la retracţia cheagului
 SÂNGELE
PLACHETELE

 STRUCTURĂ
- zonă periferică, moderat bazofilă,
omogenă = HIALOMER
- zonă centrală azurofilă, de aspect
fin granular = GRANULOMER
sau CROMOMER

ME
- membrana plasmatică
- faţa externă: strat de glicocalix → tendinţa de
alipire, adezivitate pe suprafeţe
- RECEPTORI: factorul de agregare plachetară,
substanţe biologic active, hormoni, fibrinogen
- multiple zone de invaginare → SISTEM
TUBULAR DESCHIS → produşi catabolism →
exterior
- citoschelet
- MICROTUBULI - grup marginal
- FILAMENTE CONTRACTILE dispuse în zig-zag
- TROMBOSTENINA (proteină contractilă)
 SÂNGELE
PLACHETELE

 STRUCTURĂ
GRANULOMER
- glicogen, mitocondrii, lizozomi
- SISTEM TUBULAR ÎNCHIS / DENS:
cisterne REN, proteină tip
calsechestrină (ataşare Ca)
- prostaglandine
- GRANULE PROPRIU-ZISE:
, electronotransparente, 0,2-0,3 m diametru
- Factorul plachetar 4 (contracarează heparina), Factorul plachetar 5, Factorul
plachetar 6 (fibrinogenul plachetar), PDGF
- Trombospondina (glicoproteină → agregare plachetară)
- Factorul von Willebrand (glicoproteină → adeziune perete vascular)
, electronoopace
→ promotori agregare plachetară
- Factorul plachetar 5; catecolamine; calciu; ADP; ATP
 - corpii denşi, 250-300 nm diametru
- calciu; pirofosfat; ADP; ATP; serotonină
 - vezicule de 175-250 nm:
- enzime lizozomale
 SÂNGELE
LEUCOCITELE

- număr: 5000-9000/mm3
- pe frotiu: rotunde, nucleate,
dispersate printre hematii
- migrează, prin diapedeză, din sânge în
ţesuturi, unde îşi îndeplinesc
funcţiile
CLASIFICARE
- după granulaţiile citoplasmatice:
GRANULOCITE / AGRANULOCITE
- după forma nucleului:
POLIMORFONUCLEARE /
MONOMORFONUCLEARE
- GRANULOCITE: nuclei multilobaţi,
corespund POLIMORFONUCLEARE
- AGRANULOCITE: nuclei fără lobare
evidentă, corespund
MONOMORFONUCLEARE
- după coloraţia granulelor: Formula leucocitară (proporţia leucocitelor de
granulocitele: NEUTROFILE, un anumit tip la 100 elemente)
EOZINOFILE, BAZOFILE PMN neutrofile 55-70%, PMN eozinofile 3-5%,
PMN bazofile 0,5-1%
MMN - limfocite 20-25%, MMN - monocite 5-8%.
 SÂNGELE
LEUCOCITELE
PMN NEUTROFILE

- diametru: 7 m în sânge, 10-12 m pe frotiu

(etalare)
- tranzit 6-8 ore în sânge  diapedeză  ţesut
conjunctiv  funcţie  mor în 1-4 zile
 STRUCTURĂ
- nucleul
- 2-5 lobi nucleari uniţi prin punţi fine de
cromatină
- apendici: corpusculul Barr = prelungire în
“băţ de tobă”, pe un lob terminal  crs X
condensat
- granulaţiile citoplasmatice – 3 tipuri
- citoplasmă:
complex Golgi rudimentar, mitocondrii, RER
redus, particole de glicogen
 SÂNGELE
LEUCOCITELE
PMN NEUTROFILE

 STRUCTURĂ

GRANULAŢIILE SPECIFICE
- 80% din totalul granulaţiilor
- mici, rotunde, 0,2-0,4 m diametru
- nuanţă liliachie, conferind o tentă lila, fin
pulverulentă citoplasmei
- conţin:
LIZOZIM
LACTOFERINĂ
FOSFATAZĂ ALCALINĂ
COLAGENAZĂ
PROTEINE BAZICE ( = fagocitine, cu
activitate non-enzimatică antibacteriană)
 SÂNGELE
LEUCOCITELE
PMN NEUTROFILE

 STRUCTURĂ
GRANULAŢIILE NESPECIFICE
- 15% din granulaţii
- diametru 0,6 m
- colorate cu azur în roşu-violet
- prezintă o structură caracteristică de
lizozom primar, conţinând:
MIELOPEROXIDAZĂ
FOSFATAZĂ ACIDĂ
-GLUCURONIDAZĂ
-manozidază
ARILSULFATAZĂ
-galactozidază
CATEPSINĂ
5’nucleotidază
ELASTAZĂ GRANULELE NUCLEATE
COLAGENAZĂ - ME
LIZOZIM - număr foarte redus, dimensiuni medii
PROTEINE CATIONICE ANTIBACTERIENE - conţinut cristaloid
 SÂNGELE
LEUCOCITELE
PMN NEUTROFILE

 FUNCŢII
- prezintă motilitate, demonstrată prin aplatizarea, urmată de emiterea de
pseudopode, la contactul cu un substrat  pseudopodele conţin o
matrice fin granulară datorită conţinutului de actină, miozină,
microtubuli şi particole de glicogen
- implicate în reacţiile inflamatorii, fiind primele care apar în cadrul
apărării nespecifice, realizând fagocitoza şi digestia lizozomală a
particolelor nonself  exprimă pe suprafaţă numeroşi receptori
pentru: Fc a Ig G, C3, amine biologice, hormoni şi factori chemotactici
- aderare la endotelii datorită unei proteine membranare (L-CAM1) şi
citokinelor (Il-1 şi TNF) care stimulează celulele endoteliale să
secrete şi să poziţioneze la nivelul membranei plasmatice E-LAM1
 SÂNGELE
LEUCOCITELE
PMN EOZINOFILE

- diametru: 13-14 m
- durata de viaţă: până la 12 ore
 STRUCTURĂ
MO
- nucleu tipic bilobat, în “desagă”, cu lobii
alungiţi uniţi printr-o punte fină de
cromatină
- granulaţii mari, alungite, de mărime
constantă (0,6-0,8 m), refringente,
colorate cu eozină (roşu strălucitor,
roşu portocaliu), dispersate în toată
citoplasma
LEUCOCITELE
SÂNGELE
PMN EOZINOFILE
 STRUCTURĂ
ME
- zonă centrală electronoopacă, uneori de
aspect cristaloid, de forme variate
= INTERNUM
- matrice fin granulară în jur
= EXTERNUM
- granule = lizozomi, conţin enzime:
- peroxidază
- fosfatază acidă
- arilsulfatază
- -glucuronidază
- catepsină
- fosfolipază
- ribonuclează
- histaminază
- trei proteine cationice care nu se găsesc în
lizozomii altor celule:
- proteina bazică majoră (MBP)
- proteina cationică eozinofilică (ECP)
- neurotoxina eozinofilică
- organite slab dezvoltate
 SÂNGELE
LEUCOCITELE
PMN EOZINOFILE

 FUNCŢII
- prezintă receptori pentru Fc a IgG şi pentru C3b
- produşii de catabolism eliberaţi de paraziţi determină apariţia IgG
antiparazitară
- suprafeţele paraziţilor pot activa complementul care, prin intermediul
anafilatoxinelor, determină degranularea mastocitelor şi bazofilelor, cu
eliminarea de mici cantităţi de factori chemotactici pentru eozinofile şi
vasodilataţie
- se produce un aflux de eozinofile care exocitează granulele
- eozinofilele sunt capabile de a emite pseudopode şi de a fagocita
complexele Ag-Ac (fagocitoză selectivă)
 SÂNGELE
LEUCOCITELE
PMN BAZOFILE
- diametru: 8-12 m
 STRUCTURĂ
- nucleu
- pe frotiuri: uzual acoperit de granulaţii
- ME: 2-3 lobi uniţi prin punţi scurte şi groase,
în litera “S”
- granulaţii
- sferice, până la 1 m diametru, forme variate,
intens bazofile, metacromatice cu Albastru de
toluidină şi tionină
- ME: aspect electrono-opac, granular, omogen
sau lamelar
- conţin:
- peroxidază
- heparină, histamină
- factori chemotactici pentru PMNn, PMNe
- după activare produc
- leucotriene
- prostaglandine
- tromboxan
- factor de activare plachetar
- membrana exprimă receptori pentru Fc a IgE,
pentru C3a şi C5a
 SÂNGELE
LEUCOCITELE
PMN BAZOFILE

 FUNCŢII
- contribuie la apărarea antibacteriană şi antiparazitară  conţinut
granule
- în stările alergice, bazofilele reacţionează ca şi mastocitele: în
organismele sensibilizate se produce o degranulare masivă şi
determină, împreună cu mastocitele, un răspuns exagerat

 ORIGINE
- bazofilele şi mastocitele prezintă un precursor comun în timpul vieţii
embrionare dar mastocitele populează precoce ţesutul conjunctiv
unde se vor stabili, pe când bazofilele sunt produse în tot timpul vieţii
de către măduva osoasă, având un tranzit scurt prin sânge
 SÂNGELE
LEUCOCITELE
LIMFOCITE

- tip predominant de agranulocite

- diametru de 8-12 m
- clasificare: 3 grupe, după mărime:
- mici, mature (8 m, citoplasmă redusă)
- medii, în curs de maturare (10 m,
citoplasmă redusă)
- mari, tinere (12 m, citoplasmă abundentă,
albastru deschis)
- durată de viaţă scurtă sau medie (zile, luni)
sau lungă (ani, zeci de ani), acestea din
urmă având rolul de a răspunde rapid la
contacte repetate cu un acelaşi antigen
 STRUCTURĂ
- nucleu unic, intens colorat, rotund sau uşor
indentat
- nucleol vizibil
 SÂNGELE
LEUCOCITELE
LIMFOCITE
 CLASIFICARE
- două mari clase:
- LIMFOCITELE T
- precursori produşi în măduva osoasă hematogenă şi maturaţi la
nivelul timusului
- rol fie în imunitatea celulară, prin citotoxicitate, fie facilitează
răspunsul imun umoral
- LIMFOCITELE B
- produse în măduva osoasă hematogenă
- rol în imunitatea umorală mediată de anticorpi

- microscopie electronică de baleiaj

- suprafaţă netedă LyT, suprafaţă viloasă LyB
- imunohistochimie: markeri de suprafaţă celulară

În sângele periferic
80% limfocite T
18% limfocite B
1-2% nule
 SÂNGELE
LEUCOCITELE
LIMFOCITE
LIMFOCITELE T
- prezintă următorii markeri mai importanţi:
- TCR, receptorul pentru antigen
- CD2 → rozete simple
- CD3 → transductor
- CD4 → Ag MHC clasă II
- CD8 → Ag MHC clasă I
- CD25 → Rec. IL-2

Populaţia de limfocite T este formată din SUBPOPULAŢII SPECIALIZATE:

 fenotipic, două subclase:
- T4 (CD2+, CD3+, CD4+, CD8¯)
- T8 (CD2+, CD3+, CD4¯, CD8+)
 funcţional, mai multe subclase:
- inductoare: limfocite T4
- reglatoare: T4 helper (ajutătoare) = Th, T8 supresoare = Ts
- efectoare: T8, citotoxice
 SÂNGELE
LEUCOCITELE
LIMFOCITE

 FUNCŢIILE LIMFOCITELOR T
- recunosc substanţele non self
- sunt activate şi proliferează după stimularea antigenică
- dezvoltă funcţii CITOTOXICE sau CITOLITICE
- dezvoltă funcţii specifice de reglare a interacţiunilor celulare Th, Ts
- produc efecte importante pentru apărarea organismului: ACTIVITATE
CITOTOXICĂ MEDIATĂ CELULAR, activitate antivirală, efecte
antifungice, respingerea transplanturilor
- recunosc antigenul când acesta este prezent pe suprafaţa unei celule
APC în asociere cu moleculele complexului major de
histocompatibilitate (CMH)

În urma proceselor de transformare blastică şi expansiune clonală rezultă

două tipuri de celule: celule efectorii şi celule cu memorie.
 SÂNGELE
LEUCOCITELE
LIMFOCITE
 LIMFOCITELE B
- prezintă următorii: receptori
- pentru C3b = C1
- pentru C3d = C2
- pentru C3i = C3
- pentru Fc a Ig G, cu ajutorul cărora formează rozetele eritrocitare induse
- pentru Il-2, Il-3, IL-4, IL-5, IL-6
- pentru virusul Epstein-Barr

 FUNCŢIILE LIMFOCITELOR B
- RĂSPUNS IMUN UMORAL: realizat prin intermediul antigenelor solubile
care pot fi:
- timo-independente, cu proprietatea de a activa limfocitele B îDIRECT, FĂRĂ
ajutorul limfocitelor T
- antigenele timo-indepenente: molecule mari, polimerice, cu
structură monotonă, cu determinanţi antigenici identici, în serie, sub
formă de unităţi repetitive
- timo-dependente care AU NEVOIE de limfocitele T pentru a determina sinteza
de anticorpi
- marea majoritate a antigenelor circulante prezintă epitopi diferiţi,
nerepetitivi, care nu pot lega încrucişat un număr mare de receptori
 SÂNGELE
LEUCOCITELE
LIMFOCITE

 CELULELE NK
- limfocite medii sau mari, nonT nonB sau nule
- pot prezenta câteva granulaţii azurofile
- implicate în apărarea antivirală şi antitumorală, realizând citoliza prin
perforine

 ALTE CARACTERISTICI
Limfocitele au capacitate de diapedeză, de recirculaţie şi pot trece prin
peretele venulelor postcapilare cu endoteliu înalt, în organele
limfatice, datorită recunoaşterii unor molecule ale suprafeţei
endoteliale.
 SÂNGELE
LEUCOCITELE
MONOCITE
- diametru: 15-16 m (cele mai mari celule de
pe frotiul sanguin)
 STRUCTURĂ
- citoplasma: culoare albastră-cenuşie, cu
aspect de “sticlă pisată”, datorită unor
granulaţii foarte fine, azurofile, dense,
omogene în ME, cu structură de lizozomi
primari
- nucleu: mare, central sau uşor excentric,
reniform, în potcoavă sau trapezoidal, mult
mai indentat decât cel al limfocitului
- Rec. Fc Ig.G, C3,
- > 50% exprimă molecule CMH de clasă II
 FUNCŢIE
- persistă în circulaţia periferică aproximativ 3 zile,
apoi ajung prin diapedeză în ţesuturi, unde
generează diferite componente ale sistemului
fagocitar mononuclear; în cursul maturării,
unele devin puternic fagocitante, dezvoltându-şi
receptorii pentru complement şi pentru
imunoglobuline iar altele dezvoltă mai intens
antigene HCM de clasă II, devenind în ţesuturi
APC
 HEMATOPOIEZA
 1. ETAPA PRENATALĂ
 prehepatică - S3 (intravasculară) – L2
În stadiile iniţiale ale embriogenezei, celulele sanguine iau naştere din mezodermul
sacului vitelin. Din insulele Wolff-Pander, celulele vor coloniza organele
hematopoietice cu celule stem şi se va diferenţia MEGACARIOBLASTUL şi
HEMATOGONIA.
 hepato-spleno-timică – L2 – L4
- ficatul, splina: ţesuturi hematopoietice tranzitorii
- timusul
 medulo-ganglionară – L4
Încă din luna a II-a, clavicula începe să se osifice şi începe să dezvolte măduvă
osoasă (MO) în interiorul său.
Pe măsură ce osificarea prenatală a restului scheletului se accelerează, măduva
osoasă devine un ţesut hematopoietic din ce în ce mai important.

 2. ETAPA POSTNATALĂ
După naştere şi în copilărie, eritrocitele, granulocitele, monocitele şi
plachetele derivă din celulele stem ale măduvei osoase.
Hematopoieza are loc la nivelul epifizelor proximale a oaselor lungi,
coastelor, corpilor vertebrali, sternului, coxalului, claviculelor şi
craniului.
 HEMATOPOIEZA

 Originea şi maturarea elementelor figurate ale sângelui poartă

denumirile următoare:
ERITROPOIEZĂ
GRANULOCITOPOIEZĂ
MONOCITOPOIEZĂ
TROMBOCITOPOIEZĂ
LIMFOPOIEZĂ

 Înainte de a atinge maturitatea şi a fi eliberate în circulaţie, celulele

sanguine trec prin stadii specifice de diferenţiere şi maturare:
CELULE STEM
CELULE PROGENITOR
CELULE PRECURSOR
 HEMATOPOIEZA
 CELULELE STEM, FACTORII DE CREŞTERE ŞI DE DIFERENŢIERE
 CELULELE STEM PLURIPOTENTE ŞI MULTIPOTENTE

- CELULE STEM = CELULE PLURIPOTENTE (PPSC- pluripotent stem cell)

care se pot divide continuu şi a căror celule fiice formează tipuri
celulare ireversibil diferenţiate
Date provenite dintr-o serie extinsă de experimente arată că, în condiţii adecvate
de micromediu, stimularea de către factorii de creştere influenţează dezvoltarea
unor variate tipuri de celule sanguine.

- toate celulele sanguine provin dintr-un singur tip de celulă stem din
măduva osoasă (teoria monofiletică)
- această celulă produce toate tipurile de celule sanguine = CELULA
STEM PLURIPOTENTĂ
- CELULA STEM PLURIPOTENTĂ proliferează şi formează două linii
celulare de CELULE STEM MULTIPOTENTE:
1. CELULĂ STEM MULTIPOTENTĂ MIELOIDĂ - CFU-GEMM →
granulocite, monocite, eritrocite şi megacariocite
2. CELULA STEM MULTIPOTENTĂ LIMFOIDĂ- CFU-L → limfocite

* unităţi formatoare de coloniii (CFU) - celule care formează colonii sau clone de tipuri
celulare specifice
- convenţie de denumire a tipurilor de colonii celulare cu litera iniţială a celulei produse de
acea colonie: M-CFC = monocite, E- CFC = eozinofile, MG-CFC = monocite şi granulocite
 HEMATOPOIEZA

 CELULELE PROGENITOR ŞI CELULELE PRECURSOR

Celulele stem pluri- şi multipotente se divid la o rată suficientă pentru a-şi

menţine populaţia lor relativ redusă ( = autoreproductibilitate). Aceste
celule sunt prezente şi în circulaţie, fiind denumite celule nule.

CELULELE STEM MULTIPOTENTE formează CELULE PROGENITOR

(celule fiice) cu potenţialitate redusă.

CELULELE PROGENITOR UNI- SAU BIPOTENTE generează CELULE

PRECURSOR sau BLASTE, în care caracteristicile morfologice se
diferenţiază pentru prima dată (spre deosebire de acestea, celulele stem
şi progenitor nu pot fi distinse morfologic şi se asemănă limfocitelor),
sugerând tipul de celulă în care se vor transforma.

CELULELE PROGENITOR  diviziune 

CELULE PROGENITOR
CELULE PRECURSOR

CELULELE PRECURSOR produc doar CELULE SANGUINE MATURE.

Acest fapt atestă scăderea treptată a potenţialităţii.
 HEMATOPOIEZA

 FACTORI DE CREŞTERE

Factorii care afectează proliferarea şi diferenţierea celulară sunt denumiţi factori

de creştere sau factori stimulatori ai coloniilor (CSF).

Cei mai cunoscuţi factori de creştere sunt următorii:

 GM-CSF stimulează in vitro şi in vivo producerea de granulocite şi macrofage;
este produs de limfocitele T, celule endoteliale şi fibroblaste; gena care îl
codifică este situată pe cromosomul 5;
 G-CSF stimulează formarea granulocitelor, creşte metabolismul lor şi
stimulează celulele leucemice; este produs de macrofage, celule endoteliale şi
fibroblaste; gena care îl codifică este situată pe cromosomul 17;
 M-CSF stimulează formarea macrofagelor in vitro şi creşte activitatea
antitumorală a macrofagelor in vivo; este produs de macrofage, endotelii şi
fibroblaste; gena codificantă este situată pe cromosomul 5;
 IL-3 stimulează producerea de celule mieloide; este produs de limfocitele T
CD4+; gena codificantă este situată pe cromosomul 5;
 EPO sau Eritropoietina stimulează formarea hematiilor; este produsă de
celulele interstiţiale renale; gena codificantă este situată pe cromosomul 7;
 Trombopoetina (TPO) stimulează CFU-Mega şi megacariocitele;
 Multi-CSF stimulează celulele progenitor multipotente, seria mieloidă şi
mastocitele tisulare;
 HEMATOPOIEZA
 MĂDUVA OSOASĂ
- localizare: canalele medulare ale oaselor lungi
şi în cavităţile oaselor spongioase

CLASIFICARE DUPĂ ASPECTUL

MACROSCOPIC:
- roşie sau hematogenă
- predominanţa celulelor liniei eritrocitare
- hematoformatoare (50%)
- copii, adolescenţii tineri
- galbenă
- lipocite
- poate redeveni MO roşie în condiţii de
creştere a necesităţilor de celule sanguine
- adulţi
- cenuşie
- predomină elementele fibrilare
- vârstnici
- nu are capacitatea de a redeveni MO roşie
 HEMATOPOIEZA
 MĂDUVA OSOASĂ

 STRUCTURĂ
- stromă; cordoane hematopoietice; capilare sinusoide
- stroma
- reţea tridimensională de celule reticulare ancorate pe o reţea delicată
de fibre reticulare; celulele sunt:
- tip fibroblastic, de aspect stelat; prelungirile lor vin în contact prin
intermediul joncţiunilor distanţate; se situează în jurul celulelor în curs
de dezvoltare din seria granulocitară;
- tip macrofagic, dispersate, situate în interiorul insulelor
eritroblastice;
- tip adventiceal, reprezentate de celule de tip fibroblastic, situate în
apropierea capilarelor sinusoide;
- tip adipos sau lipocite, care au capacitatea de a stoca lipide, furnizând
un substrat metabolic şi au funcţia de a menţine cavităţile osului medular
pe măsura reducerii măduvei roşii.
- matricea
- colagen tip I şi III; fibronectină; laminină; hemonectină; proteoglicani
- sinusoidele
- endoteliu continuu
- membrană bazală discontinuă
- strat discontinuu de celule adventiceale care variază în funcţie de
afluxul elementelor celulare spre sinusoid
 HEMATOPOIEZA

 MĂDUVA OSOASĂ

Celulele unei linii sunt situate în insule sau

cordoane hematopoietice.

Fiecare insulă în care se dezvoltă

ERITROCITELE prezintă central un
macrofag şi prezintă o poziţie învecinată
peretelui sinusoidal.
MEGACARIOCITELE sunt situate tot în
vecinătatea peretelui sinusoidal şi îşi
descarcă plachetele direct în sinus prin
deschideri tranzitorii denumite aperturi
sau pori transcelulari.
GRANULOCITELE se dezvoltă în insule situate
la distanţă de peretele sinusului. Când sunt
mature, granulocitele migrează spre
sinusoid şi intră în fluxul sanguin.
HEMATOPOIEZA
 HEMATOPOIEZA
ERITROPOIEZA
 proces esenţial în maturarea eritrocitelor: sinteza de hemoglobină
 3-5 diviziuni intermediare între proeritroblast şi eritrocitul matur
 dezvoltarea unei hematii de la prima celulă recognoscibilă a seriei
până la eliberarea reticulocitelor în sânge are loc în aproximativ 5-7
zile.
 rol important :
– Eritropoietina (Epo) - glicoproteină produsă de celulele
interstiţiului renal care stimulează ARNm pentru globină, proteina
componentă a moleculei de hemoglobină
– Aminoacizi; Fier; Acid folic Vitamina B12; Factorul intrinsec
Castle; Hormonii androgeni
 HEMATOPOIEZA
ERITROPOIEZA
 GEMM-CFU  sub influenţa Epo, a GM-CSF şi a IL-4
 EM-CFU

 EM-CFU  sub influenţa IL-3

 BFU-E (burst forming units erythroid- unitate formatoare de
explozii eritrocitare)
 E-CFU  sub influenţa Epo
 Proeritroblast = cap de serie linie eritrocitară
 HEMATOPOIEZA
ERITROPOIEZA

 ETAPE CELULARE
PROERITROBLASTUL
- durată de viaţă 20 de ore, 12-20 m, prima celulă recognoscibilă a seriei eritroide:
- nucleu mare, eucromatic, 2-3 nucleoli evidenţi, citoplasma redusă, bazofilă (abundenţă poliribozomi)
ERITROBLASTUL BAZOFIL
- durată de viaţă 20 de ore, 16 m
- nucleu condensat, fără nucleoli evidenţi, citoplasmă puternic bazofilă (RER, poliribozomi→ sinteza
Hb = mici particule)
ERITROBLASTUL POLICROMATOFIL
- rezultă în urma a 3 mitoze, urmate de maturare; durată de viaţă 25 ore, 10-16 m;
- nucleu condensat, fără nucleoli, poliribozomii se reduc şi câteva arii citoplasmatice devin încărcate
cu hemoglobină, căpătând culori variate; reprezintă ultima celulă a seriei capabilă de diviziune
ERITROBLASTUL ORTOCROMATOFIL (NORMOBLASTUL)
- durată de viaţă 25-30 de ore, dimensiuni 8-9 m
- nucleu condensat, citoplasma pierde orice arie de bazofilie, devine uniform acidofilă, granulară
datorită Hb, mitocondriilor şi a ribozomilor; microfilamente  pseudopode  insinuare prin porii
celulelor endoteliale
RETICULOCITUL (ERITROCITUL POLICROMATOFIL)
- durată de viaţă 3 zile;
- nucleu exclus, înconjurat într-o capsulă citoplasmatică redusă, restul citoplasmei ajungând în
sinusoid;
- conţine un număr redus de poliribozomi, RER agregă în reţea;
- prezent în proporţie de 1-2 % din hematiile sanguine şi se maturează, cu dispariţia RER în 2-3 zile
ERITROCITUL
- rezultă în urma pierderii poliribozomilor
 HEMATOPOIEZA
GRANULOCITOPOIEZA

 GEMM-CFU  sub influenţa GM-CSF, G-CSF şi a IL-3

 NM-CFU (neutrofile şi monocite)
 NM-CFU  sub influenţa IL-3 
 N-CFU  neutrofile
 M-CFU  monocitele
HEMATOPOIEZA
GRANULOCITOPOIEZA

 ETAPE CELULARE
MIELOBLASTUL
- cea mai tânără celulă recognoscibilă din seria mieloidă, 14-20 m
- nucleu mare, cromatină fină, dispersată, 1-5 nucleoli evidenţi, citoplasma palid bazofilă,
complex Golgi, mitocondrii, suferă 2-4 mitoze transformându-se în următorul stadiu
PROMIELOCITUL
- dimensiuni de 18-24 m;
- nucleu sferic sau reniform, cromatina densă la periferie, cu ancoşare în dreptul zonei
citoplasmatice mai clare corespunzătoare centrozomului; citoplasma abundentă, bazofilă,
cu ribozomi, aparat Golgi, mitocondrii, RER şi granule azurofile care conţin enzime
lizozomale şi mieloperoxidază; suferă 1-2 mitoze şi se transformă în următorul tip de celulă
MIELOCITUL NEUTROFILIC, BAZOFILIC ŞI EOZINOFILIC
- mai mici, cu granule specifice care cresc treptat în cantitate, nucleul devine mai condensat,
reniform
METAMIELOCITUL
- nucleul curbat situat la periferie, cromatina condensată şi o citoplasmă acidofilă, cu mai mult
de 80% granulaţii specifice care determină subtiparea în: neutrofilic, eozinofilic şi bazofilic
GRANULOCITUL NEUTROFILIC, BAZOFILIC ŞI EOZINOFILIC
- prezintă un stadiu intermediar al cărui nucleu are aspect bastoniform, curbat, fiind denumit
“celulă în bandă”
- lobarea nucleului: multiplă în cazul neutrofilului, bilobare pentru eozinofil şi lobare puţin
evidentă pentru bazofil
 HEMATOPOIEZA
LIMFOCITOPOIEZA

 ETAPE CELULARE
LIMFOBLASTUL
- celulă mare, 15-20 m, nucleul central, 1-2 nucleoli evidenţi, citoplasma bazofilă; încorporeză
TMT, se divide de 2-3 ori şi se transformă în stadiul următor

PROLIMFOCITUL
- mai mic, cromatina nucleară relativ mai condensată, fără antigene de suprafaţă care
marchează LT sau LB
- prolimfocitele T → timus
- prolimfocitele B → MO
- în timus sau în măduva osoasă sintetizează receptori caracteristici ai suprafeţelor celulare
(care nu se recunosc în coloraţiile de rutină, ci prin tehnici de imunocitochimie)

LIMFOCITUL T
LIMFOCITUL B
 HEMATOPOIEZA
MONOCITOPOIEZA

 GM-CFU  sub influenţa M-CSF, GM-CSF şi a IL-3

 M-CFU
 MONOBLAST
 Monocitopoieza durează 8-10 zile, cu un interval de circa 55 de ore
până la stadiul de PROMONOCIT

 ETAPE CELULARE
MONOBLASTUL
- celulă identică morfologică cu mieloblastul, 20 m, cromatina nucleară dispersată, nucleolul
fiind vizibil şi citoplasma abundentă, moderat bazofilă
PROMONOCITUL
- dimensiuni 15-18 m, nucleu mare, uşor indentat, cu cromatina laxă, nucleolii evidenţi şi
citoplasma mai puţin bazofilă, conţinând granule azurofile numeroase, RER, complex Golgi
şi mitocondrii; prezintă receptori de suprafaţă pentru C; se divide de 2 ori şi dă naştere
următorului stadiu
MONOCITUL
- dimensiuni de 15-16 m, nucleu reniform eucrom, citoplasma conţine o cantitate ridicată de
RER care îi conferă bazofilia, complex Golgi extins, în care se formează granule de
condensare care reprezintă lizozomi primari, ca granule fine azurofile; suprafaţa prezintă
receptori pentru C, Fc , Ag HLA
- constituie sectorul de rezervă sau intră în fluxul sanguin, circulă de la 8 ore până la maximum
3 zile şi ajung în ţesutul conjunctiv, unde se maturează în MACROFAG care funcţionează
câteva luni (75-100 zile)
 HEMATOPOIEZA
TROMBOCITOPOIEZA

 EM-CFU  Mega-CFU  sub influenţa trombopoietinei

 MEGACARIOBLAST

 ETAPE CELULARE
MEGACARIOBLASTUL
- situat în apropierea sinusoidelor, dimensiuni 15-50 m diametru
- nucleu mare ovoidal sau reniform, cu numeroşi nucleoli
- devine înalt poliploid (x 30 ADN) înainte ca să aibă loc diferenţierea citoplasmatică
- citoplasma este redusă, omogenă, intens bazofilă datorită conţinutului de ribozomi, polizomi şi
a aparatului Golgi, conţine şi granule azurofile; se divide prin endomitoze şi în 10 zile se
transformă în următorul stadiu
PROMEGACARIOCITUL
- 45 m, citoplasmă abundentă, un nucleu mare
MEGACARIOCITUL
- celulă gigantă, 35-150 m, formă rotundă, cu câteva procese scurte
- nucleu lobulat, neregulat, cromatina condensată, fără nucleoli evidenţi, cu 32-64 n;
- citoplasma conţine numeroase mitocondrii, centrioli multipli, RER bine dezvoltat şi un complex
Golgi extins din care se produc granule  şi vezicole cu enzime lizozomale- granule 
- invaginări ale membranei plasmatice se ramifică în interior, sub forma unor membrane de
demarcaţie care definesc arii care vor fi eliminate sub forma unor benzi, nucleii rămânând în
MO unde vor fi fagocitaţi
 HEMATOPOIEZA
TROMBOCITOPOIEZA

 MEGACARIOCITUL
- 3 stadii:
- TROMBOCITOGEN
conţine ribozomi perinucleari, complex Golgi (zona medie), filamente şi
microtubuli (periferie)
- GRANULAR
concentrează vezicole, lizozomi, mitocondrii, conferindu-i intensitatea
culorii şi caracteristica fin granulară
- VACUOLAT
prezintă microvacuole golgiene şi 5-8 invaginări ale membranei spre care
se orientează vezicolele de demarcaţie, în care se descriu 1000-1500 de
teritorii secundare care vor da naştere proplachetelor şi acestea
plachetelor

Plachetele: 4000-6000 / 1 megacariocit