PLAN DE LECŢII

DISCIPLINA: Controlul şi întreţierea autovehiculelor (categoria B )

TEMA 1 - Noţiuni generale despre autovehicul:
• 1.1 Evoluţia autovehiculelor.
• 1.2 Compunerea generală a autovehiculelor.
• 1.3 Parametrii principali ai automobilului.
TEMA 2 – Principiile de construcţie şi funcţionare ale următoarelor elemente:
• 2.1 Motorul cu ardere internă
• 2.2 Sistemul de transmisie
• 2.3 Mecanismul de direcţie
• 2.4 Sistemul de frânare.
• 2.5 Sistemul de suspensie
• 2.6 Sistemul de rulare
• 2.7 Echipamentul de iluminare şi semnalizare.

DURATA - 2 ore LOC DE DESFĂŞURARE - sala de cunoaştere auto.

SCOPUL LECŢIEI - însuşirea de către elev a noţiunilor generale despre autovehicul şi a

principiilor de funcţionare a mecanismelor şi sistemelor ce compun autovehiculul .

OBIECTIVE:
Cognitive - elevul:
• să cunoască compunerea generală a autovehiculelor;
• să cunoască principiile de funcţionare ale motoarelor cu ardere internă;
• să cunoască compunerea şi funcţionarea mecanismelor şi sistemelor ce compun
autovehiculul;
Intelectuale - elevul să înţeleagă necesitatea însuşirii noţiunilor generale despre
autovehicul pentru a putea fi în măsură să ia decizii competente privind întreţinerea şi
repararea acestora.;.
Afective - de a crea o atmosferă afectivă pozitivă pe parcursul întregii activităţi de
transmitere a cunoştinţelor.

METODE: observaţia, conversaţia, expunerea, descoperirea dirijată, documentaţia

didactică;

MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMÂNT: tablă neagră, cretă colorată, retroproiectorul, folii, planşe,

video (videoproiector), casete, machete, piese secţionate;

DESFĂŞURAREA LECŢIEI:

Moment organizatoric:
• verific prezenţa, ţinuta şi asigurarea materială;
• anunţ tema, şedinţa şi modul de desfăşurare.
Verificarea cunoştinţelor anterioare ( nu este cazul fiind prima lecţie)

1
Comunicarea noilor cunoştinţe:
Noţiuni generale despre autovehicul.
Compunerea generală a autovehiculelor.
 Părţile principale ale autovehiculelor sunt:
 1 - motorul;
 2 - şasiul;
 3 - caroseria.

 1. Motorul - constituie instalaţia energetică proprie, care transformă energia

chimică a combustibilului folosit, în energie mecanică ce se transmite la roţile
motoare ale autovehiculului, asigurându-se astfel deplasarea acestuia.
 Părţile componente ale motorului:
 a - mecanismul motor;
 b - mecanismul de distribuţie;
 c - instalaţii auxiliare.
 a - Mecanismul motor se compune din:
• organe fixe:
• blocul motor cu cilindri;
• chiulasa;
• carterul (superior şi inferior);
• organe mobile:
• pistonul (cu segmenţi);
• bolţul;
• biela;
• arbore cotit (cu volantul).
 b - Mecanismul de distribuţie asigură umplerea periodică a cilindrilor cu amestec
carburant (la motoare cu aprindere prin scânteie) sau aer (la motoare cu aprindere
prin compresie)
 Mecanismul de distribuţie se compune din:
- arborele cu came şi comanda arborelui;
- tacheţi;
- tije împingătoare;
- culbutori; supape.
 Funcţionare: aerul(amestecul gazos) de afară intră în motor prin galeria de
admisie şi supapele de admisie.Gazele arse ies din cilindru prin supapele de
evacuare. De obicei supapele de admisie sunt mai mari (în diametru) decât cele de
evacuare (fiind mai greu să intre aerul de afară decât să iasă gazele arse). Arborele
cu came se învârte de 2 ori mai încet decât arborele cotit (deoarece este acţionat
de un pinion cu diametrul dublu faţă de cel de pe arborele cotit). Între supapele
închise şi culbutori există o distanţă, numită joc termic. Jocul este necesar
deoarece supapele se dilată. De obicei jocul la supapele de admisie este mai mic
decât la cele de evacuare (deoarece supapele de evacuare se dilată mai mult; de
exemplu la Dacia: la admisie 0,15 mm şi la evacuare 0,2 mm). Dacă jocul este mai
mic sau inexistent supapele nu se închid complet şi apar rateuri în galeria de
admisie sau la eşapament (pot ieşi flăcări la eşapament dacă supapele de
evacuare nu se închid).Motoarele moderne au 4 sau chiar 5 supape pe fiecare
cilindru (şi 2 arbori cu came); astfel cilindrul se umple mai bine cu aer + combustibil,
evacuarea este mai rapidă, puterea creşte (de ex. Logan 1,6 16 V 105 CP cu 16
supape (4 supape/cilindru), faţă de 1,6 90 CP cu 2 supape/cilindru), putând să
scadă consumul.
 c - Instalaţii auxiliare
• instalaţia de alimentare;
• instalaţia de aprindere;
• instalaţia de ungere;
• instalaţia de răcire;

2
 • instalaţia de pornire.
 2. Şasiul - este compus din:
• grupul organelor de transmitere a momentului de la
motor la roţile motoare (transmisia);
• sistemele de conducere;
• organele de susţinere şi propulsie;
• instalaţiile auxialiare.

 3. Caroseria serveşte ca organ pentru pasagerii sau mărfurile care se transportă.

Parametrii principali ai automobilului.
 Dimensiuni de gabarit: lungimea, lăţimea, înălţimea.
 Ampatamentul;
 Ecartamentul – distanţa dintre roţile aceleaşi punţi;
 Garda la sol – distanţa de la partea carosabilă la partea cea mai
de jos a autovehiculului;
 Greutatea totală,
 Greutatea utilă;
 Viteza maximă:
 Viteza economică;
 Maneabilitatea - calitatea automobilului de a executa cu uşurinţă schimbări de
direcţie şi de a-şi menţine direcţia de deplasare în situaţia în care conducătorul
acestuia nu acţionează asupra volanului.
 Stabilitatea – calitatea autovehiculului de a nu aluneca sau răsturna în timpul
mişcării sau în repaus.
Principiile de construcţie şi funcţionare:
Motorul cu ardere internă
Timpul l - Admisia
 Începe de la Punctul mort interior (PMI) al pistonului şi se termină la punctul mort
exterior (PME). În acest timp, supapa de admisie este deschisă, iar cea de
evacuare este închisă. S.A.se deschide cu avans pentru a fi deschisă aproape
complet când pistonul ajunge la P.M.I. Pistonul coboară şi aspiră: - un amestec
gazos aer-benzină la (M.A.S. motor cu aprindere prin scânteie);- numai aer, în
cazul (M.A.C. motor cu aprindere prin compresie – Diesel). S.A. se închide cu
întârziere după ce pistonul trece de P.M.E. (spre P.M.I.) pentru a intra mai mult aer
sau amestec gazos în cilindru.
Timpul ll - Compresia
 Are loc pe durata cursei pistonului de la PME la PMI. În tot acest timp, supapele de
admisie şi de evacuare sunt închise. Pistonul urcă şi comprimă amestecul gazos
sau aerul (Diesel). La sfârşitul compresiei, se declanşează explozia:
- prin scânteia produsă de bujie, care aprinde amestecul aer - benzină;
- prin injecţia de motorină, care se aprinde în contact cu aerul supraincalzit.
Timpul lll- Arderea şi destinderea (detenta)
 Pistonul se deplasează de la PMI la PME. Deoarece prin destinderea gazelor se
produce un lucru mecanic, cursa pistonului corespunzatoare timpului III se numeşte
cursa motoare. Poziţia supapelor – ambele închise. S.E. – se deschide cu avans
puţin înainte ca pistonul să ajungă la PME, astfel o parte din gazele arse ies singure
din cilindru datorită presiuni mari.
Timpul lV – Evacuarea
 Are loc în timpul cursei pistonului de Ia PME la PMI şi asigură eliminarea gazelor
din camera de ardere. În acest timp supapa de admisie este închisă, iar cea de
evacuare este deschisă.
Instalaţia de alimentare;
 Alimentarea cu carburant se face prin deblocarea buşonului de umplere la rezervor.
În funcţie de caracteristicile motorului se alimentează cu benzină sau motorină

3
  ATENŢIE! în timpul alimentării se opreşte motorul.
 Indicatorul „nivelului de carburant" indică nivelul de carburant rămas în rezervor.
Dacă semnalul luminos de alertă pentru nivelul scăzut de carburant rămâne aprins
umpleţi rezervorul de combustibil imediat ce este posibil.
 La motorul cu benzină carburantul este dozat şi pulverizat de către carburator sau
injector.
 La motoarele Diesel, carburantul este dozat şi pulverizat de către injector, la o
presiune înaltă. Motorul Diesel al unui autovehicul poate să emită fum ca urmare a
unor defecţiuni la instalaţia de injecţie.
 OBSERVAŢIE: Dereglarea carburaţiei, dereglarea aprinderii sau dereglarea
injectoarelor pot determina un consum de combustibil peste limitele normale.
 Utilizarea unui carburant cu impurităţi şi insuficient filtrat determină înfundarea
injectoarelor la motoarele Diesel, iar la cele pe benzină blochează funcţionarea
sistemului de alimentare.
 Funcţionarea motoarelor Diesel cu fum alb în exces se datorează dereglări
avansului injecţiei peste limita admisă sau deteriorării garniturii de chiulasă între
două camere de ardere.
 Scăderea puterii motorului este determinată de înfundarea parţială a tobei de
evacuare cu zgură rezultată din combinarea fumului şi a gazelor arse cu vaporii de
apă, obturând ieşirea acestora şi mărirea presiunii din interiorul instalaţiei de
evacuare.
 Filtrul de aer - opreşte praful din atmosferă să intre în camera de ardere.
 ATENŢIE! îmbâcsirea cu praf a filtrului de aer determină mărirea consumului de
carburant, ceea ce impune curăţarea sau înlocuirea sa periodică pentru a nu
diminua randamentul motorului.
 Bujia - serveşte la producerea scânteilor electrice, necesare aprinderii amestecul
de carburant. Scânteia se produce între electrozii bujiei, aceasta fiind înşurubată în
chiulasa motorului, într-un orificiu filetat ce pătrunde în camera de ardere a
motorului. IMPORTANT: Distanţa între electrozii bujiei este de 0,5...0,7 mm.
Prezenţa calaminei pe suprafaţa bujiilor şi fumul albăstrui al eşapamentului indică
faptul că mecanismul motor (grup piston - cilindru) este uzat. Principalele cauze
care duc la ancrasarea bujiilor sunt determinate de utilizarea unui amestec
carburant prea bogat sau de pătrunderea uleiului motor în camera de ardere a
pistoanelor. ATENŢIE! Fumul de culoare neagră emis de eşapamentul unui
autovehicul indică un consum exagerat de combustibil.
Instalaţia de ungere
 Rolul instalaţiei de ungere este de a alimenta toate articulaţiile motorului în care
există frecări, de a filtra şi de a răci uleiul.
 Capacul orificiului de umplere cu ulei de motor găseşte pe capacul chiuloasei.
 Verificarea nivelului uleiului din motor se face periodic şi înaintea călătoriilor mai
lungi. Dacă lampa de avertizare pentru presiunea uleiului de motor de pe panoul de
bord se aprinde, trebuie să verificaţi imediat nivelul uleiului de motor. Nivelul uleiului
se va verifica cu ajutorul jojei ce este inscripţionată cu două repere „MIN" şi „MAX".
 Verificarea uleiului de motor:
• asiguraţi-vă că autovehiculul stă pe o suprafaţă plană;
• după oprirea motorului, aşteptaţi câteva minute pentru a permite uleiului să
se scurgă înapoi în baia de ulei (dacă motorul este rece sau când motorul nu
a ajuns la temperatura de funcţionare acest lucru poate dura mai mult);
• scoateţi joja, ştergeţi-o cu o cârpă curată fără scame, introduceţi-o înapoi şi
scoateţi-o încă o dată. Nivelul uleiului trebuie să se afle între „MIN" şi „MAX".
Dacă nivelul uleiului se situează sub marcajul „MIN" adăugaţi suficient ulei de
acelaşi tip cu cel existent în motor pentru a ridica nivelul până la marcajul „MAX".
Nu completaţi peste marcajul "MAX". ATENŢIE! înlocuiţi filtrul de ulei la fiecare
schimb de ulei după expirarea termenului de utilizare conform periodicităţii stabilite
de constructor. Scăderea nivelului uleiului sub reperul „MIN" al jojei determină
ungerea insuficientă a componentelor motorului şi, ca urmare a frecărilor
intervenite, se produce supraîncălzirea motorului.

4
  Cauzele care pot determina scăderea nivelului uleiului în baia de ulei:
• uzura accentuată a motorului.
• pierderile de ulei datorate neetanşeităţii garniturilor;
• montarea defectuoasă a filtrului de ulei.
 Uleiul pentru motor are rolul de a reduce uzura motorului, prin crearea unui film
rezistent de ubrifiant între suprafeţele pieselor în mişcare. Vâscozitatea şi punctul
de congelare reprezintă calităţile unui ulei de motor. Diluarea uleiului cu apă poate fi
cauzată de arderea sau deterioararea garniturilor de etanşare a măşilor cilindrilor
ori de fisurarea cămăşilor cilindrilor sau a blocului motor. OBSERVAŢIE: Diluarea
uleiului se identifică prin scoaterea jojei de nivel şi, dacă se constată ezenţa pe
aceasta a spumei de culoare gălbuie persistentă, se confirmă pătrunderea lichidului
de răcire în baia de ulei.
 Fumul de culoare albastră emis de eşapament indică consum exagerat de ulei.
Instalaţia de răcire
 Rolul instalaţiei de răcire este de a menţine temperatura de funcţionare între limitele
unor temperaturi admisibile.
 Instalaţia de răcire a motorului cu lichid cuprinde:
• Radiatorul
• Ventilatorul
• Pompa de apă
• Termostatul
• Tuburi flexibile
• Vasul de expansiune
• Termocontactul
 Lichidul de răcire circulă în jurul cilindrilor, preia căldura şi este răcit în radiator.
Lichidul din instalaţia de răcire a motorului se compune din apă distilată sau apă
demineralizată în amestec cu antigel, a cărui concentraţie se stabileşte în funcţie de
cele mai scăzute temperaturi din timpul iernii. ATENŢIE! La manipularea soluţiei
antigel trebuie să fiţi extrem de precaut să nu aspiraţi cu gura, întrucât ingerarea a
100 g este mortală.
 Cauze care determină scăderea la intervale scurte de timp a lichidului de
răcire din vasul de expansiune:
• spargerea sau fisurarea radiatorului;
• pierderi pe la colierele de etanşare ale racordurilor de cauciuc;
• pierderi datorate neetanşeităţii sau fisurării pompei de apă.
 Indicatorul luminos pentru alerta temperaturii lichidului de răcire se stinge de îndată
ce motorul porneşte. Dacă se aprinde, opriţi autovehiculul şi lăsaţi motorul pornit la
ralanti unu sau două minute, temperatura trebuie să coboare, în caz contrar, opriţi
motorul şi verificaţi nivelul lichidului de răcire.
 Indicatorul „temperatură lichid de răcire"; în mers normal acul nu trebuie să ajungă
în zona superioară marcată cu roşu.
 Nivelul lichidului se vede în vasul de expansiune care trebuie să fie cuprins între
cele două repere marcate pe exteriorul vasului (MIN şi MAX). Nivelul lichidului de
răcire creşte odată cu încălzirea motorului şi scade înapoi cu răcirea acestuia.
Adăugaţi lichid de răcire doar când motorul este rece. Dacă trebuie adăugat când
motorul este fierbinte, aşteptaţi mai întâi minim 10 minute să se răcească motorul.
 Lichidul de răcire, atunci când este folosit în concentraţie corectă, nu numai că
protejajă motorul de deteriorare în timpul iernii dar asigură şi o protecţie pe tot
timpul anului la coroziune ( motoarele moderne funcţionează la temperaturi foarte
mari, iar lichidele de răcire de calitate inferioară nu pot menţine protecţia adecvată
la coroziune a sistemului de răcire).
 Termostatul – are rolul de a închide şi de a deschide circuitul lichidului de răcire la
anumite temperaturi. Temperatura lichidului de răcire, care asigură performanţa
maximă şi uzura minimăeste cuprinsă în intervalul 90-95°C.

5
  Atunci când circulaţi cu termostatul defect şi, implicit, cu o temperatură a lichidului
de racire sub 60°C, se produce o creştere a consumului de combustibil cu 30 până
la 90%. Defectarea termostatului sau ruperea curelei de antrenare a pompei de apă
pot determina creşterea excesivă a regimului termic de funcţionare a motorului.
 Atunci când termostatul rămâne blocat în poziţie închis defecţiunea sa conduce la
supraîncâlzirea motorului ce poate determina fie pierderea lichidului din instalaţia
de răcire, fie arderea garniturii de chiuloasă a motorului, urmată de pătrunderea
lichidului în baia de ulei.
 Uzura prematură a motorului este provocată de blocarea termostatului în poziţia
deschis, permiţând accesul lichidului de răcire spre radiator şi pompa de apă
(creşte şi consumul de combustibil).
Sistemul de frânare
 Sistemul de frânare are rolul de a reduce viteza, asigură oprirea autovehiculului iar
când se află într-o treaptă de viteză sau în marşarier îl poate menţine pe loc.
Criteriul de apreciere a eficacităţii frânelor este spaţiul de frânare.
 Orice autovehicul trebuie să fie echipat cu două sisteme de frânare, frâna de
serviciu şi frâna de ajutor (frâna de mână), care să răspundă la acţionare rapid şi
eficace, independent unul de celălalt.
 Autovehiculele sunt echipate cu sistem de frânare cu dublu circuit. în eventualitatea
în care un circuit de frânare se defectează, autovehiculul încă poate fi oprit cu
circuitul rămas, totuşi distanţa de frânare va creşte şi va fi necesară o presiune mai
mare asupra pedalei.
 a)Frâna de serviciu - trebuie să aibă capacitatea de a asigura încetinirea şi oprirea
rapidă, sigură şi eficace a autovehiculului, indiferent de înclinarea drumului şi de
gradul de încărcare al autovehiculului. Funcţionare: se apasă pedala de frână,
aceasta deplasează un pistonaş în cilindrul pompei de frână, iar presiunea se
transferă prin intermediul lichidului de frânare la dispozitivele situate la fiecare
roată.
 Verificaţi periodic nivelul lichidului de frână care trebuie să fie cuprins între cele
două repere marcate pe exteriorul vasului (MAX şi MIN). Când este necesar se va
completa numai cu lichid de frână de acelaşi tip.
 Pentru orice defecţiune constatată la sistemul de frânare adresaţi-vă unei unităţi
service.
 Frâna cu saboţi se compune din tambur şi sabot. Placa apărătoare cu saboţi este
fixată de carterul punţii din spate sau pe fuzete, având astfel o poziţie fixă faţă de
roată, ea serveşte drept suport dispozitivelor de acţionare şi saboţilor. Saboţii de
frână sunt căptuşiţi pe partea exterioară cu garnituri de frecare. În stare de repaus
între saboţi şi tambur există un joc.
 Arcul de readucere serveşte la readucerea saboţilor în poziţie iniţială, în care
încetează acţiunea de frânare.
 Frâna cu disc se compune din disc fixat pe butucul roţii şi plăcuţele de frână. Forţa
de frecare se produce între discul ce se roteşte odată cu roata şi plăcuţele de frână
care îşi păstrează o poziţie fixă faţă de autovehicul. Avantajele frânei cu disc sunt
următoarele:
• presiunea repartizată uniform pe suprafaţa de frecare;
• condiţii de răcire foarte bune;
• reglarea automată a jocului dintre garniturile de frecare şi discuri.
Frânarea intermitentă (acţiunea de smucire) reprezintă acea frânare care
alternează cu întreruperi bruşte, continuate cu deplasarea vehiculului din loc în loc
până la imobilizarea sa completă. Aceasta se datorează în primul rând ungerii
garniturilor de ferodou ale tamburilor de frânare.
 Cauzele care determină frecarea frânei în mişcare când pedala se află în
repaus sunt:
• reglajul incorect al saboţilor care determină frecarea parţială sau totală a
garniturilor pe ferodou.
• slăbirea sau ruperea arcurilor de readucere a saboţilor;

6
 • blocarea articulaţiilor saboţilor;
• blocarea pistonaşelor de la cilindrii de frână;
• înfundarea cilindrului pompei centrale de frânare;
• montarea sau reglarea incorectă a pedalei de frână.
 Faptul că frâna "nu ţine" sau este slabă şi efectul de frânare se obţine abia când
pedala ajunge la capătul cursei se datorează dereglării şi măririi distanţei dintre
saboţi şi tambur.
 Echipamentul de frânare nu este obligatoriu la remorcile cu masa totală maximă
autorizată mai mică de 750 kg.
 Atunci când, pe roţile unei osii, eficienţa frânării este mult diferită vehiculul poate
derapa lateral.
 Atunci când conducătorul auto depune un efort mai mare la acţionarea pedalei de
frână aceasta indică griparea cilindrilor receptori şi a pistonaşelor.
 Când cursa liberă a pedalei de frână este mai mică decât cea obişnuită, indică un
joc insuficie între saboţi şi tamburi (discuri).
 Dacă apăsaţi o singură dată pedala de frânare iar cursa acesteia este prea lungă,
apăsaţi de repetate ori, iar cursa pedalei se scurtează, în acest caz este necesară o
reparaţie într-un atelier specializat.
 Atunci când lampa stop rămâne iluminată după acţionarea pedalei de frână se
datorează:
• slăbirii arcurilor de readucere a saboţilor de frână;
• reglarea necorespunzătoare a frânei de mână;
• nerevenirea pedalei de frână la poziţia sa normală.
 b) Frâna de ajutor (frâna de mână) acţionează asupra roţilor din spate. Maneta
frânei de mână este situată între scaunele din faţă.
 Dacă vă deplasaţi cu frâna slăbită necorespunzător, semnalul luminos roşu
de pe tabloul de bord va rămâne aprins.
 Nu conduceţi cu frâna de mână trasă.
 Recomandări:
• Neeliberarea completă a frânei de ajutor determină încălzirea excesivă a
butucilor roţilor din spate şi la un consum suplimentar de carburant.
• Când simţiţi un miros specific de frână încinsă trebuie să opriţi imediat
autovehiculul în afara părţii carosabile şi să controlaţi roţile întrucât este
posibil ca acestea să fie blocate (eliberaţi imediat frâna de ajutor, dacă
aceasta este în funcţiune).
 Sistemul de frânare ABS (sistem antiblocare roţi) - reprezintă un sistem pentru
vehiculele motorizate ce previne blocarea roţilor în timpul frânării, indiferent de
starea părţii carosabile.
 Sistemul antiblocare la frânare ajută la prevenirea derapării şi pierderii controlului
asupra autovehiculului. Sistemul vă permite să ocoliţi obstacolele în timpul frânării
intense şi oferă abilitatea maximă de oprire pe un drum alunecos.
 Atunci când contactul este acţionat, indicatorul de avertizare „ABS" se va aprinde
pentrucirca 3 secunde. Dacă se aprinde în timpul mersului semnalizează o
defecţiune a sistemului antiblocare roţi, sistemul de frânare fiind asigurat ca şi
pentru un autovehicul care nu este echipat cu sistemul "ABS
 în caz de urgenţă este recomandat să aplicaţi asupra pedalei o presiune puternică
şi continuă. Nu sunt necesare apăsări succesive ale pedalei (pompare).
Mecanismul de direcţie
 Este un ansamblu de pârghii şi piese care prin intermediul volanului permite
direcţionarea autovehiculului, având rolul să asigure conducerea uşoară şi rapidă a
acestuia în linie dreaptă sau în viraje, precum şi să menţină controlul asupra
direcţiei de mers şi stabilitatea sa în toate condiţiile de exploatare.
 Autovehiculele pot fi echipate cu servomecanism hidraulic, acesta având rolul de a
mări confortul la conducere prin:
• micşorarea efortului la manevrarea volanului;
• reducerea frecărilor din mecanismul de direcţie;
• amortizarea şocurilor primite de roţi care nu se mai transmit direct la vola

7
  Părţi componente: volan, ax volan, caseta de direcţie, transmisia direcţiei
 Blocajul volanului este o posibilitate tehnică de a-l încuia şi imobiliza în interiorul
acestuia, prin rotirea sa într-un sens sau altul, după oprirea motorului şi scoaterea
cheii din contact. Deblocarea se realizează prin introducerea cheii de contact şi
rotirea stânga-dreapta a volanului.
 Când circulaţi cu autovehiculul iar pneurile roţilor directoare fluieră strident la
frânările moderate şi în viraje cauza este dereglarea unghiului de cădere sau de
convergenţă.
 Dacă atunci când circulaţi cu autovehiculul simţiţi că acesta trage constant într-o
parte, cauza poate fi geometria greşită a roţilor.
 Principalii factori care provoacă uzura mecanismului de direcţie:
• circulaţia cu viteză excesivă pe drumurile cu denivelări ce poate provoca
chiar ruperea unora dintre componente;
• manevrarea volanului pe loc cu motorul oprit;
• lipsa lubrifiantului la articulaţiile ori la piesele acestuia.
Revenirea greoaie a roţilor directoare din viraj este determinată de lipsa
lubrifiantului la articulaţiile mecanismului de direcţie sau strângerea excesivă a
articulaţiilor punţii oscilante
 Uzura mecanismului de direcţie se manifestă astfel:
• cursa în gol a volanului este prea mare;
• se simt sau se aud zgomotele mecanismului de direcţie, mai cu seamă la
trecerea peste denivelările drumului;
• roţile directoare au joc mare pe orizontală şi pe verticală.
 La apariţia defecţiunilor tehnice ale mecanismului de direcţie apelaţi numai la
atelierele specializate, care au personal calificat.
 Jocul liber al volanului constituie un parametru de apreciere globală a gradului de
uzură şi de strângere a componentelor mecanismului de direcţie. Jocul volanului
trebuie să fie de cel mult 15°.
 Cauzele unui joc mărit pot fi:
• uzura articulaţiilor;
• slăbirea fixării casetei de direcţie;
• uzura pivotului fuzetei şi a bucşelor.
 Nivelul uleiului pentru direcţia asistată trebuie să fie cuprins între cele două repere
marcate pe exteriorul vasului (MAX şi MIN). Când este necesar se va completa
numai cu ulei de acelaşi tip.
Suspensia autovehiculului.
 Are rolul de a proteja călătorii, încărcătura şi vehiculul împotriva şocurilor,
trepidaţiilor sau oscilaţiilor, cauzate de neregularităţile drumului.
 Părţile componente ale suspensiei – arcuri, amortizoare, bara stabilizatoare.
 Defecţiuni care intervin cel mai frecvent la suspensia autovehiculului:
• slăbirea sau ruperea arcurilor. Arcurile sunt cele mai solicitate elemente ale
suspensiei. Cauze: Supraîncărcarea vehiculului şi circulaţia cu viteză
neadaptată pe drumurile denivelate.
• uzura amortizoarelor sau pierderea lichidului din acestea.Săriturile pe
verticală ale roţilor în mers sunt provocate de amortizoarele ineficace.
• slăbirea barei stabilizatoare, uzura hoiturilor de prindere a limitatoarelor de
cauciuc şi a bucşelor elastice. Bara stabilizatoare are rolul de a preveni şi
împiedica mişcările de legănare ale caroseriei vehiculului.Amortizarea
ineficace a suspensiei cauzată de slăbirea sau desprinderea din bucşe a
barei stabilizatoare provoacă înclinarea exagerată a vehiculului în viraj şi
sporeşte riscul de accident.
• deformarea braţelor suspensiei, inclusiv ruperea elementelor de fixare.
Atunci când se slăbesc sau se rup arcurile, inclusiv când se gripează
bucşele elastice ale braţer oscilante, suspensia vehiculului provoacă uzura
neuniformă a anvelopelor.
 Bătăile în suspensie se datorează:
8
 • slăbirii sau ruperii arcurilor;
• ineficacităţii amortizoarelor din cauza jocului ori a scurgerii lichidului;
• uzurii bucşelor barei stabilizatoare ori ale braţelor oscilante;
• lipsa gresării articulaţiilor suspensiei
 Suspensia defectă modifică ţinuta de drum a vehiculului şi măreşte consumul de
carburant.
Sistemul de rulare – pneurile.
 Pneurile reduc şi amortizează şocurile produse în timpul deplasării autovehiculului
şi asigură controlul cu suprafaţa de rulare.
 Exploatarea raţională a penurilor este condiţionată prioritar de menţinerea presiunii
corespunzătoare în interiorul acestora, de evitare a supraîncărcării vehiculului, a
excesului de viteză şi a frânărilor puternice.
 Zilele caniculare, cu soare puternic, au o influenţă negativă asupra pneurilor prin
determinarea creşterii presiunii interioare în urma dilatării aerului încălzit, iar prin
supraîncălzirea acestora favorizează pericolul de explozie.
 Structura pneurilor se referă la modul în care este fabricată carcasa pneurilor.
• Pneuri cu structură radială. La pneurile cu structură radială firele de cord
sunt dispuse radial, formând cu linia circumferinţei un unghi de 80-90°.
• Pneuri cu structură diagonală. La pneurile cu structură diagonală firele de
cord sunt dispuse diagonal şi încrucişate.
 Starea pneurilor.
Este recomandat să menţineţi pneurile în bună stare, acestea constituind singurul
contact între autovehicul şi drum. Aveţi în vedere ca pneurile să fie în permanenţă
de acelaşi tip şi dimensiuni prescrise de producător.
Pneurile trebuie să aibă adâncimea profilului de cel puţin 1,5 mm pe toată
circumferinţa pentru a asigura o bună aderenţă în orice condiţii. De asemenea, nu
trebuie să prezinte tăieturi, umflături, ruperi ale cordului, atât pe banda de rulare cât
şi pe flancuri, pentru a nu provoca explozii.
 Uzura prematură a pneurilor din faţă se datorează, în primul rând, dereglării
geometriei direcţiei.
 Uzura pneurilor creşte foarte mult la demarări şi frânări intense, consecinţe ale unui
stil agresiv de conducere.
 Uzura anormală a unuia dintre pneuri poate să apară ca urmare a unei defecţiuni la
sistemul de direcţie şi mecanismul de frânare.
 Presiunea pneurilor trebuie să respecte valorile indicate de constructor,
nerespectarea lor o serie de consecinţe negative.
 Presiunea este factorul care influenţează cel mai mult durata de serviciu a
pneurilor. Măsuraţi presiunea din pneuri înaintea plecării în cursă, când pneurile
sunt reci. Vara, când temperatura este foarte ridicată, se recomandă să măriţi
presiunea din pneuri fără a depăşi valoarea maximă admisă de constructor
(presiunea din pneuri are efect asupra consumului de carburant).
 Cauzele încălzirii excesive a pneurilor se pot datora presiunii insuficiente,
supraîncărcării autovehiculului sau deplasării cu viteză excesivă timp îndelungat.
 Uzura marginilor benzii de rulare a pneului se produce când presiunea este mai
mică decât cea prescrisă în cartea tehnică a vehiculului, datorită suprasolicitării în
zona respectivă de contact cu suprafaţa carosabilă.
 Uzura mijlocului benzii de rulare a pneului se produce din cauza rulării cu presiune
mai mare decât cea prescrisă de constructor, astfel încât greutatea vehiculului şi a
încărcăturii este repartizată numai pe zona respectivă, nu pe întreaga lăţime a
benzii de rulare.
 Dacă conducătorul auto depune un efort mai mare decât în mod obişnuit pentru
acţio volanului trebuie să verifice, în primul rând, presiunea în pneurile punţii din
faţă.
 Transmiterea unor vibraţii la volan se poate datora pneurilor, insuficient umflate
neechilibrate. În situaţia în care pneurile care echipează roţile aceleiaşi punţi au
presiuni diferite, autovehiculul va „trage" spre partea în care este montat pneul cu
presiune mai scăzută, fenomen care se accentuează şi iese şi mai mult în evidenţă,
9
 atunci când se acţionează sistemul de frânare, provocând devierea autovehiculului
de la traiectoria sa.
 Pentru a nu se modifica caracteristica de aderenţă şi a nu se înrăutăţi ţinuta de
drum a autovehiculului, nu se admite montarea pe jantele aceleiaşi punţi a unor
pneuri de dimensiuni sau profiluri diferite. Un pneu de dimensiune mai mică decât
cea indicată de fabrica constructoare se va uza mai repede, existând pericolul
exploziei sale, el fiind supus unor suprasarcini atât la încărrcarea autovehiculului
cât şi la solicitările suplimentare în cazul frânărilor bruşte.
 Pentru asigurarea stabilităţii şi securităţii vehiculului în timpul deplasării şi frânării,
pneurile noi de acelaşi tip sau profil trebuie montate pe aceeaşi punte, iar în cazul
pneurilor reşapate montarea lor se face numai pe roţile punţilor din spate, deoarece
există riscul de a nu prezenta siguranţă la roţile directoare.
 Jantele roţilor trebuie să fie perfect centrate, iar găurile pentru fixarea lor pe butuc
să nu fie ovalizate, pentru a se putea realiza o strângere corespunzătoare
 Jantele deformate şi dezechilibrate, precum şi jocurile la articulaţiile direcţiei, pot
determina autooscilaţia roţilor directoare, manifestată prin vibraţia volanului.
 Roţile, în ansamblu, trebuie să fie echilibrate din punct de vedere dinamic (pe
aparate speciale), pentru ca în timpul mersului să nu producă vibraţii care se
transmit la direcţie, uzând articulaţiile acesteia şi, totodată, înrăutăţind ţinuta de
drum a autovehiculului. în cazul remedierii unei pene se va urmări ca anvelopa să
fie remontată în aceeaşi poziţie şi supusă reechilibrării în cel mai scurt timp posibil.
 Atunci când vă urcaţi cu roata autovehiculului peste o bordură se poate produce
fisurarea sau crăparea pneului şi dereglarea geometriei
 Cuvântul TUBELESS, imprimat pe anvelopă, semnifică faptul că anvelopa poate
funcţiona fără cameră de aer.
 Modul de schimbare a unui pneu cu pană:
• Scoateţi cricul, sculele pentru schimbarea roţii şi roata de rezervă din spaţiul
de depozitare din portbagaj.
• Folosiţi manivela sau şurubelniţa pentru a îndepărta capacul roţii (dacă roata
este astfel echipată).
• Folosiţi manivela pentru a desface şuruburile şi piuliţele cu o singură tură de
cheie pentru fiecare.
• Amplasaţi cricul în dreptul suprafeţei canelate corespunzătoare, în faţa sau
în spatele roţii pe care intenţionaţi să o schimbaţi. Ridicaţi autovehicululu
rotind de mânerul cricului spre dreapta (nu ridicaţi autovehiculul mai mult
decât este necesar pentru schimbarea roţii). înlăturaţi complet şuruburile şi
piuliţele de fixare a roţii prin rotirea spre stânga.
• Scoateţi roata.
• Montaţi roata de rezervă pe butuc şi strângeţi uşor şuruburile şi piuliţele de
fixare.
• Coborâţi autovehiculul la sol.
• Strângeţi şuruburile şi piuliţele de fixare a roţii în diagonală (1-2-3-4).
• Controlaţi dacă şuruburile şi piuliţele au fost strânse la valoarea
corespunzătoare a cuplului. Dacă sunt strânse incorect, şuruburile sau
piuliţele de fixare a roţii se pot slăbi.
• Instalaţi capacul roţii, dacă este necesar.
• Fixaţi cricul, sculele şi pneul cu pană în spaţiul de depozitare din portbagaj.
 Nu conduceţi cu roata de rezervă mai mult decât este necesar
Circuitul electric.
 Bateria de acumulatoare – are rolul de a alimenta consumatorii cu energie
electrică.
 Indicatorul luminos încărcare baterie trebuie să se stingă de îndată ce motorul
porneşte. Dacă se aprinde în timpul mersului, acesta indică o supraîncărcare sau o
descărcare în circuitul electric. Opriţi şi verificaţi circuitul electric. În cazul unor
intervenţii la autovehicul, trebuie luate o serie de măsuri pentru protejarea
echipamentelor electrice împotriva deteriorării sau producerii unui scurtcircuit, care
ar putea duce la incendierea autovehiculului.

10
  Pentru orice intervenţie la instalaţia electrică se va debranşa bateria. Bateria se
debranşează întotdeauna prin deconectarea mai întâi a bornei (-), apoi a bornei
(+); branşarea se face în ordine inversă (nu se debranşează bateria când motorul
funcţionează).
 În caz de accident:
• se debranşează borna (-);
• asiguraţi-vă că toţi consumatorii sunt întrerupţi înainte de a branşa sau
debranşa bateria;
• nu aşezaţi obiecte metalice pe baterie pentru a nu crea scurtcircuit între
borne.
 Întreţinerea bateriei - pentru prelungirea duratei de viaţă a bateriei este necesar:
• acoperiţi bornele cu vaselină rectificată sau vaselină de contact pentru a
preveni corodarea ulterioară a acestora;
• conexiunile să fie bine fixate;
• lichidul de completare apă distilată sau demineralizată până la 1,5 cm
deasupra plăcilor (se interzice folosirea acidului pentru completare).
 Dacă autovehiculul urmează să nu fie utilizat pentru o perioadă îndelungată,
deconectaţi cablul de la borna negativă (-). La rebranşare va fi necesar să
reprogramaţi ceasul, radioul etc.
 În cazul conectării bateriei la un redresor pentru încărcare, se vor debranşa bornele
bateriei de la instalaţia electrică a autovehiculului. Reţineţi: borna pozitivă (+) se
conectează prima, iar borna negativă (-) se deconectează prima.
 Manevraţi bateria cu atenţie deoarece ea conţine acid sulfuric ce nu trebuie să intre
în contact cu ochii sau pielea. Dacă intervine un scurtcircuit nu folosiţi niciodată
apa.
 Bateria este descărcată dacă la aprinderea farurilor intensitatea luminoasă a
acestora scade crogresiv, iar când este acţionat claxonul, acesta emite un sunet
slab întrerupt.
 Dacă după întreruperea contactului electric motorul continuă să funcţioneze,
fenomenul se numeşte autoaprindere electrică.
 În situaţia în care intensitatea luminii farurilor variază în funcţie de turaţia motorului,
cauza o reprezintă fie slăbirea contactelor electrice, fie descărcarea sau sulfatarea
bateriei de acumulatoare.
 Pornirea motorului de la o altă baterie.
Fixaţi cablul pozitiv (+) roşu la borna (+) a bateriei descărcate, apoi pe borna (+) a
bateriei care furnizează curentul. Fixaţi cablul negativ (-) negru la borna (-) a
bateriei care furnizează curentul, apoi la borna (-) a bateriei descărcate. Verificaţi
să nu existe un contact între cele două cabluri roşu şi negru. Porniţi motorul în mod
normal. Imediat ce porneşte, debranşaţi.
Aprinderea luminii „motor" de la bord, care semnalizează funcţionarea generatorului
de curent, poate indica ruperea curelei de antrenare a pompei de apă, a
ventilatorului şi a alternatorului
 Siguranţe, becuri. Prezenţa siguranţelor depinde de nivelul de echipare al
autovehiculului. Este recomandat: să studiaţi instrucţiunile de utilizare al
autovehiculului pentru a identifica siguranţele şi modul de înlocuire a unui bec.
În cazul în care un aparat electric nu funcţionează, înainte de orice cercetare
verificaţi starea siguranţelor. Verificaţi siguranţa respectivă şi dacă este necesar o
înlocuiţi cu o siguranţă de acelaşi amperaj ca cea originală.
Este necesar să aveţi în autovehicul o cutie de rezervă care să conţină un set de
becuri (înainte de înlocuirea unui bec ars verificaţi puterea tipărită pe becul de
schimb).
Reflectarea în sus a luminii farului, atât a celei de întâlnire, cât şi a luminii de drum,
se datorează fie supraîncărcării vehiculului, fie montării greşite a becului bilux cu
ecranul în sus.
Transmisia
Ambreiajul

11
  Ambreiajul are rolul de a realiza cuplarea progresivă şi decuplarea motorului de
restul transmisiei, la pornire, precum şi în timpul mersului, la schimbarea treptelor
cutiei de viteze.
 Ambreiajul este organul de transmisie montat între motor şi cutia de viteze, cu
scopul de a cupla progresiv arborele cotit al motorului şi cutia de viteze şi de a
permite punerea vehiculului în mişcare, de a-i micşora ori mări viteza de mers sau
chiar oprirea acestuia fără încetarea funcţionării motorului
 Cauze care determină defectarea frecventă a ambreiajului:
• sprijinirea piciorului pe pedala de ambreiaj în timpul deplasării autovehiculului
• aşteptarea la semafor având pedala de ambreiaj apăsată.
 Cuplarea ambreiajului cu şocuri (smucituri) este determinată de uzura canelurilor
butucului discului de fricţiune sau din cauza deformării plăcii de presiune ori a
pârghiilor de debreiere.
 Cauzele care pot conduce la patinarea ambreiajului sunt:
• pătrunderea unui lubrifiant la garnitura de fricţiune;
• uzura garniturilor de fricţiune ale discului de ambreiaj.
 Fenomenul de patinaj al ambreiajului se depistează prin simţirea mirosului specific
degajat de ferodoul încins al garniturilor de fricţiune şi prin constatarea faptului că
vehiculul nu mai dezvoltă viteza sa normală. Procesul de demaraj decurge încet, iar
la sfîrşitul său nu se mai ating vitezele necesare schimbării uşoare a etajelor cutiei
de viteze.
Cutia de viteze
 Cutia de viteze asigură puterea transmisă roţilor, permite mersul înapoi, fără a
inversa sensul de rotaţie a motorului, precum şi staţionarea autovehiculului cu
motorul în funcţiune.
 Simptomele şi cauzele defecţiunilor cutiei de viteze:
1 - zgomot la schimbarea treptelor
• lipsa sau insuficienţa lubrifiantului în cutia de viteze.
• ulei prea vâscos.
• uzura sau deteriorarea sincronizatoarelor.
2 - zgomot în timpul rulării autovehiculului şi încălzirea carterului
• uzura rulmenţilor
• uzura danturii pinioanelor şi a canelurilor
Schimbătorul de viteze.
 Maneta pentru schimbarea vitezelor - prin cuplarea căreia mişcarea
de rotaţie a motorului se transmite roţilor motoare prin una din treptele de viteză, în
funcţie de direcţia şi viteza de deplasare, turaţia motorului şi rezistenţa pe care
trebuie să o învingă autovehicululu.
 Maneta se acţionează cu mâna dreaptă, cuplarea oricărei viteze,
atât pentru mers înainte cât şi pentru mers înapoi, făcându-se după o prealabilă
apăsare a pedalei de ambreiaj, eliberarerea acesteia urmând să se facă numai
după ce cuplarea treptei de viteză dorită s-a realizat.
 Treapta de viteză corespunzătoare mersului înapoi este notată cu
litera "R" pe maneta schimbătorului de viteză, în funcţie de tipul autovehiculului
poate fi poziţionată în faţă sau în spate

12