Gheorghe Gheorghiu-Dej (numele la naștere Gheorghe Gheorghiu,[2] n.

8 noiembrie
1901, Bârlad, Tutova, România – d. 19 martie 1965, București, România; pronunțat în
română [ˈɡe̯orɡe ɡe̯orˈɡi.u deʒ] ( audio)) a fost liderul comunist al României din
1947 până la moartea sa și președinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare
Române în perioada 21 martie 1961 - 19 martie 1965.

Atitudinea politică a lui Gheorghiu-Dej a fost ambivalentă până la moartea lui

Stalin, iar imediat după aceea a început procesul de destalinizare a României[8],
prin susținerea creării industriei grele, eliminarea influenței culturale a URSS-
ului, încurajarea sentimentelor antisovietice și stabilirea de relații diplomatice
cu statele occidentale capitaliste, inclusiv cu Statele Unite ale Americii.[9]

Tinerețea
Gheorghe Gheorghiu s-a născut într-o familie de muncitori bârlădeni, tatăl era
Tănase Gheorghiu și mama sa, Ana. La vârsta de doi ani a fost înfiat de unchiul său
Nicolae Gheorghe Ionescu din Moinești, Bacău și a urmat învățământul gimnazial în
actuala școală nr. 1 „Ștefan Luchian”.[10] După terminarea școlii a lucrat la o
fabrică de cherestea, la o țesătorie, iar apoi s-a angajat la meșteri dogari din
Piatra Neamț și Moinești.[11]. S-a calificat în meseria de electrician la
societatea petrolieră „Steaua Română” Moinești, iar apoi a lucrat la atelierele CFR
Galați.[10] A participat la greva generală a muncitorilor din Valea Trotușului, în
anul 1920. Între anii 1919 și 1921 a lucrat ca electrician la Câmpina, după care s-
a întors la Galați, unde s-a angajat ca electrician la o stație de triaj.
Transferul de la stația din Galați la stația de triaj din orașul Dej (ca urmare a
acuzației de „agitație comunistă”) i-a adus și supranumele „Dej”. De-a lungul
timpului, i se va spune „Machiavelli al Balcanilor” pentru că avea o „formidabilă
capacitate de intrigă și manipulare”.[12]

În 1926 s-a căsătorit la Galați, cu Maria Stere Alexe, fiica unui sifonar. Au avut
două fiice: Vasilica (viitoarea actriță de cinema Lica Gheorghiu, n. 15 martie
1928) și Constanța („Tanți”), născută în 1931.[13]