UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚELE

VIEȚII “REGELE MIHAI I” DIN

TIMIȘOARA

FACULTATEA DE AGRICULTURA

Specializarea: Masurători Terestre și Cadastru

Disciplina: Organizarea teritoriului și ecologie

Titlul lucrării
Organizarea unei ferme mixte complexe, vegetale și
animale, în suprafață de 1200 ha, cu un efectiv de 4488 de
animale

Cadru didactic:
Șef Lucrări Dr. Ing. BÂRLIBA Livia

Student: Mihailovici Selen- Gențiana-Otilia

Timisoara
2023
 INTRODUCERE

În general, organizarea teritoriului se tratează la nivel național, regional, zonal și de

localitate urbană sau rurală. Pe măsură ce se realizează o îmbunatațire permanentă a
repartiției teritoriale a forțelor de producție, are loc un progres rapid, multilateral al
structurilor teritoriale, o transformare calitativă a întregului teritoriu național. Aceasta a
condus la necesitatea și tendința, din ce în ce mai accentuată, în tot mai multe țări, a
realizării organizării care să cuprindă un orizont larg de probleme, considerate în mod unitar,
într-o strânsa interdependență, la nivelul întregului teritoriu.
Acțiunea privind organizarea teritoriului are o largă aplicare în diferite domenii de
activitate, metodele folosite fiind adaptate potrivit trăsăturilor caracteristice și specificității
acestora. Unul dintre domeniile de aplicabilitate este domeniul agricol.
Organizarea teritoriului agricol  se realizează pe baza unor studii de specialitate
aprofundate, axate în principal pe delimitarea structurii teritoriului pe categorii de folosință,
profilarea zonelor agricole, întocmirea planurilor de cultură, stabilirea zonelor în care sunt
necesare lucrări hidrotehnice și hidroameliorative, în vederea redării în circuitul agricol a
unor zone favorabile producției agricole, fixarea rețelei drumurilor de exploatare,
amplasamentelor pentru depozitarea produselor, etc.

Organizarea teritoriului are urmatoarele forme distincte:

1. Sistemetizarea teritoriului (organizarea teritoriului pe zone naturale sau unități
administrative - județe) ce se bazează pe elaborarea de studii și scheme pentru toate
sectoarele fondului funciar, în scopul folosirii economice și coordonate a acestuia;
2. Organizarea teritoriului comunal, cu delimitarea fiecărei proprietăți;
3. Organizarea teritoriului și a producției în interiorul unităților și fermelor agricole;
4. Organizarea și amenajarea intravilanului localitătilor rurale, inclusiv echiparea
completă a teritoriului.

Ferma agricolă reprezintă unitatea de producţie de bază în agricultură. Este compusă

din teren şi alte elemente utilizate pentru producţie precum clădiri, utilaje şi unelte. Posedă
forţă de muncă proprie. Fermă are două sfere. Prima este una tehnică şi productivă şi include
procesarea unui tip de produse pe cale naturală pentru obţinerea altora. A două sferă este una
economică şi se ocupă cu procesul producţiei stabilind o relaţie între produse şi preţuri
precum şi o participare financiară şi valorică în cadrul producţiei. Terenul şi resursele
productive sunt proprietatea unei ferme.
Proprietatea este un instrument folosit pentru a atinge scopuri productive. Tot ceea ce
reprezintă proprietatea poate fi împărţit în mijloace fixe şi mobile.

Fermele vegetale cuprind mai multe ramuri sau
culturi vegetale ce pot fii specializate. 
Pentru realizarea de profit din exploatațiile agricole, dimensionarea acestora trebuie să
permită aplicarea tehnicii și tehnologiilor avansate, respectiv a mecanizării, chimizării și
irigării. De asemenea dimensiunea unității agricole trebuie să facă posibilă rotația culturilor,
asolamentul și îmbinarea ramurilor cu eficiență cantitativă și calitativă.

2
   Ferma vegetală are următoarele caracteristici:
 este organizată spaţial, prin delimitarea unei părţi din suprafaţa deţinută de societate,
căreia îi aparţine (procesul  este asigurat cu ocazia organizării de ansamblu a
teritoriului unităţii, urmărindu-se fixarea unei dimensiuni a fermei, care să permită
desfăşurarea raţională a activităţii de producţie);
 asigură obţinerea producţiei, potrivit structurii culturilor, decurgând din obiectivele 
generale ale societăţii;
 are centru de producţie individual sau unul comun pentru mai multe ferme;
 dispune de tractoare şi maşini agricole, asigurate de către societatea de care aparţine,
care să-i permită efectuarea lucrărilor agricole; pentru  întreţinerea şi repararea
acestora întră în relaţii de cooperare cu sectorul mecanic, existent în structura
organizatorică a societăţii ;
 pentru activitatea pe care o desfăşoară recurge la forţa de muncă cu caracter
permanent sau sezonier, în număr mai mare sau mai mic, în funcţie de specificul
activității, ultima situaţie are în vedere perioadele de “vârf” de executare a unor
lucrări manuale, de mare volum (de exemplu: recoltarea unor produse – fructe,
struguri, legume etc.).

În ceea ce priveşte ferma zootehnică, sunt de subliniat câteva trăsături : 

 are în exploatare sau în creştere un anumit efectiv de animale, a cărui mărime şi a
cărui structură variază în funcţie de specia sau de categoria de animale crescută şi de
tehnologia practicată; astfel, în cazul unor tehnologii intensive, de tip industrial,
efectivul de animale al unei ferme este mai mare, decât cel dintr-un sistem clasic
modernizat sau semiintensiv  de creştere;
 fermele dispun (mai puţin cele din societăţile comerciale agricole “fără pământ”) de
suprafeţe de teren pentru culturi furajere, care pot asigura în totalitate, ori parţial,
necesarul furajelor de volum; pot există ferme care se ocupă cu producerea furajelor;
furajele se mai asigură şi de la fermele de culturi de câmp; societăţile “fără pământ”
fie cumpără furaje din exterior, fie, având fabrici de nutreţuri combinate, recurg la
achiziţionarea componentelor necesare, dezvoltând relaţii şi cu exploataţiile familiale
pentru procurarea de cereale, în vederea producerii nutreţurilor combinate solicitate
de specia sau categoria de animale crescută;
 ferma are centrul de producţie care cuprinde adăposturile pentru animale şi alte
clădiri cu destinaţie productivă sau administrativă, dispune de diverse mijloace
tehnice, de forţă de muncă, numărul acesteia fiind determinat de tehnologia de
creştere a animalelor şi, implicit, de gradul de mecanizare a unor lucrări.

În ferme se organizează producţia  (structura culturilor, a efectivelor de animale,

asolamentul şi rotaţia culturilor în cazul fermelor vegetale etc.), dar şi procese de muncă .
Modul în care se desfăşoară acestea depinde de specializarea fermei, în cazul culturilor de
câmp, muncă având un pronunţat caracter sezonier, în timp ce în viticultură, pomicultură,
procesele de muncă au un grad mai ridicat de continuitate. Fenomenele amintite influenţează
atât aspectele organizatorice, cât şi gradul în care este folosită forţa de muncă, posibilităţile
de motivaţie . “Vârfurile” de muncă pot crea dificultăţi în asigurarea forţei de muncă şi în

3
desfăşurarea normală a diferitelor lucrări agricole, cu  implicaţii directe economico-
financiare și asupra nivelului rezultatelor de producţie.

Ferma are sediul în satul Urseni, comuna Moșnița Nouă, județul Timiș, la o distanta
de 12 km de Municipiul Timișoara; ferma este situată la o distanta de 5 km de localitate, în
partea de Est.
Fiind aşezată în Câmpia Banatului relieful comunei este format în totalitate din
câmpie. Relieful este de câmpie joasă făcând parte din câmpia Timişului, caracterizată de
valuri largi fiind acoperită cu o cuvertură de loess. Această caracteristică de câmpie joasă îi
este atribuită datorită faptului că fiind o prelungire a Câmpiei Tisei, în spaţiul Piemonturilor
Vestice (de-a lungul cursului râului Timiş) este formată din formaţiuni aluvionare cu
denivelări de mai mică amploare determinate de prezenţa croburilor şi dispune de altitudini
ce se încadrează între 80m şi 100m.Teritoriul comunei este ocupat în cea mai mare parte de
teren arabil, păşune şi fâneaţă, prezintă pante line, nesemnalundu-se fenomene fizico-
geologice de instabilitate.

Reţeaua hidrografică este reprezentată prin râul Timiş şi pârâurile Hodoş, Bistra,
Subuleasa, Bârnar. Râul Timiş are albia în vecinatătea teritoriului comunei conturând de fapt
hotarul de est, sud-est şi sud, la sud de localitatea Urseni. Scurgerea şi debitele maxime se
formează mai cu seamă din ploile de la începutul verii. Scurgerea minimă se produce în
perioada secetoasă din timpul verii şi toamnei. Din punct de vedere hidrogeologic se disting
3 categorii de apă subterană:
– apă freatică cantonată şi cu circulaţia în aluviunile recente din lunca pârâielor din
zona, la adâncimi relativ reduse, de 1-2 m şi care este în strânsă legătură cu volumul
precipitaţiilor;
– apă subterană freatică cantonată şi cu circulaţia în stratul argilos de pe terase la
adâncimi de 10-15 m;
– apă subterană de adâncime medie şi mare.

Cantitatea medie a precipitaţiilor ce cad în zona comunei are valori între 600 şi
650mm. Numărul zilelor cu precipitaţii îhntr-un an este de 120. Cantităţi mai mari cad în
lunile mai-iunie şi mai mici în februarie.
Clima este temperată, moderat continentală cu influenţe mediteraneene şi oceanice.
Temperatura medie anuală este între 10 şi 11 grade Celsius. Media temperaturii lunii
ianuarie este între 0 şi 1 grad Celsius, iar a lunii iulie intre 20 şi 21 grade Celsius. Vânturile
ce bat în zonă sunt vânturile de Vest şi Austrul, cel din urma bate în toate anotimpurile, este
cald şi uscat vara şi umed iarna. Vantul de Vest este cald şi umed.

Amplasarea și organizarea terenului. Culturile fermei.

Aceasta dispune de o suprafață totală de 1200 ha, unde se regăsesc: sediul fermei cu
o mică plantație de pomi fructiferi și viță-de-vie, sectorul zootehnic cu zona grajdurilor unde
sunt ținute animalele pe timp de iarnă, silozurile, zona de mecanizare unde se țin utilajele
agricole, terenurile agricole destinate culturii mari, zona de pășunat.

4
 Organizarea terenului arabil nu este o simplă lucrare de parcelare, ci soluționarea
unei probleme economico-organizatorice complexe de amplasare, stabilirea numărului și
suprafeței asolamentelor unităților de exploatare (sol, parcele, fâșii), drumuri de exploatare,
astfel încât să se creeze condițiile optime pentru folosirea completă a pământului, a dotării și
echipării tehnice.
Organizarea teritoriului arabil, respectiv a asolamentelor, se realizează după ce s-au
definitivat indicatorii de profil, dimensionarea ramurilor producției vegetale și animale,
amplasarea categoriilor de folosință, comasarile de teren și rectificările de hotare, stabilirea
perimetrelor fermelor optim dimensionate, rațional amplasate și delimitate.
În organizarea terenului arabil asolamentul reprezintă o măsură de baza a producției
vegetale și valoarea lui nu poate fi înlocuită prin nici o altă măsură, chiar dacă condițiile de
sol și cultivare sunt optime.
Pentru a putea produce furaje pentru hrănirea animalelor pe timp de iarnă în această
fermă predomină asolamentele de câmp dar și asolamentele furajere.  Suprafața de producție
a fermei este împărțită în 9 sole. Pe suprafață destinată culturilor mari, această fermă
utilizează culturi precum: grâu, orz, floarea-soarelui, porumb, mazăre, rapiță, lucerne, dar și
pășune.  

Acestea sunt repartizate astfel (Figura 1):

Figura 1. Pozitionarea solelor

Sola A 301
Având o suprafață de 120 ha, este cultivată cu lucernă.
Lucerna este o planta cultivate din cele mai vechi timpuri, mai întâi pe teritoriul
Asiei, în zona de azi a Iranului, apoi în Grecia, unde a fost folosită ca planta furajeră, la fel

5
ca în zilele noastre. Planta este intens cultivate în țara noastră, în timp ce la nivel Mondial se
cultivă pe o suprafață de circa 30 milioane ha.
Producția medie la hectar pentru lucernă este de 9 tone, toată această solă însumând o
producție totală de 900 tone.

Sola A 302
Cu o suprafață de 130 ha, aceasta este cultivată cu porumb.
Porumbul este o cereală originară din America Centrală cultivate azi în multe regiuni
ale lumii ca planta alimentară, industrial și furajeră, reprezentând, alături de grâu, 80% din
producția de cereale.
Pentru producția de porumb se obține o medie de 10t/ha, rezultând o producție totală
de 1500 t.

Sola A 303
Dispune de o suprafață de 180 ha cultivate cu floarea-soarelui.
Floarea-soarelui este o plantă anuală, nativă din America. Este una din compozitele
cele mai cultivate pentru semnințele bogate în ulei, din acestea fiind extras uleiul de floarea-
soarelui.
Pe un hectar de floarea-soarelui se obține o producție de 3t, iar pe întreaga solă se
obține o producție de 540 t.

Sola A 304
În suprafață de 90 ha este cultivată de pășune este un teren agricol acoperit cu iarbă
care servește că hrană (nutreț) pentru animalele erbivore.
Producția pe hectar este de 7800 kg masă verde și pot susține o încarcatura de maxim
1 UVM/ha. Cantitatea totală obținută pe suprafața de 70 ha este de 546 t.

Sola A 305
În suprafață de 270 ha aceasta găzduiește culturile de grâu.
Grâul este o plantă din familia gramineelor, cultivate aproape în întraga lume, fiind
cea mai cultivată plantă din lume și a patra cultură mondială ca producție, după trestia de
zahăr, porumb și orez.
În condiții optime, pe un hectar de grâu se obține o medie de 5 t/ha, iar pe o suprafață
de 250 ha rezultă o producție totală de 1250 tone.

Sola A 306
Sola prezintă o suprafață de 150 ha, pe aceasta aflandu-se cultura de orz.
Orzul este o cultură cerealieră cu utilizări multiple: ca furaj, la fabricarea berii, în
alimentație s.a. Timp îndelungat a fost una din culturile principale împreună cu grâul și
meiul. Sunt variante diferite de spic de orz cu numărul de grăunțe pe spic variind, de la
varianta orzului de vară la cea de iarnă. Orzul de iarnă este folosit de obicei
în furajarea animalelor, datorită calității inferioare a grăunțelor. 
Producția medie la hectar pentru cultură de orz este de 5,5 t, iar pe o suprafață de
150 ha se obține o producție totală de 825 tone.

Sola A 307
În această sola se regăsește cultură de mazăre care se extinde pe o suprafață de 70 ha.

6
 Originară din Asia Mica și Asia Centrală, mazărea a fost cultivată în antichitate de
greci și romani în sudul Europei, de unde apoi s-a răspândit în tot continentul; în România
este adusă în secolul al XVII-lea.
Mazărea oferă o producție medie de 4,5 t/ha, iar producția totală care a rezultat de pe
suprafață solei este de 360 t.

Sola A 308
Cultură de răpită se extinde pe o suprafață de 120 ha.
Rapița se cultivă pentru semințe din care se obține ulei folosit în alimentație și în
industrie pentru fabricarea de biocombustibil (biodiesel). Planta verde este un nutreț valoros,
în perioada de înflorire având și importanță meliferă (plante importante din punct de vedere
al producției de nectar). Este răspândită în zone cu clima uscată temperat continentală
excesivă. Este a treia sursă de ulei vegetal din lume ca mărime.
Rapița este o cultură anuală care se seamănă în toamna și oferă o producție medie de
6t/ha, pe întreagă suprafață de 120 ha s-a obținut o producție de 720 tone.

Sola A 309
Pentru aceasta solă, în suprafata de 2 ha, s-a decis amplasarea podgoriei fermei.

Amplasarea și dimensionarea drumurilor agricole

Drumurile agricole se clasifică după mai multe criterii: funcție, importantă, sistem
rutier, durata de exploatare.
Drumurile de exploatare sunt drumurile care fac legătură dintre centrul de producție
agricolă sau a masivelor de terenuri agricole, cu drumurile publice, comunale, județene,
naționale, respectiv cu localitățile rurale și urbane din vecinătatea lor. Drumurile de
exploatare agricolă se clasifică având la baza criteriile legale și se deosebesc mai  multe
categorii.
Drumurile de exploatare necesare pentru a facilita transportul utilajelor agricole și
depozitarea cerealelor au fost fost împărțite în două categorii: principale cu o lățime de 6m
care leagă sectorul vegetal de fermă, dar fac legătură și către drumurile naționale, și drumuri
secundare cu o lățime de 4 m care împart solele și fac legătură cu drumurile principale.
Suprafața ocupată de drumurile principale și secundare este de 2500 m2.

Organizarea sediului fermei

Centrele de producţie agricolă sunt unităţi concepute unitar, pe baza unui flux
tehnologic bine definit, cu un program de producţie în general specializat, bazat pe cele mai
noi cuceriri ale ştiinţei agrozootehnice, producţia având un caracter industrial.
Pentru a se realiza amplasarea, dimensionarea şi organizarea centrelor de producţie
trebuie să se cunoască: profilul unităţii (ce determină scopul şi destinaţia), capacitatea de
producţie şi fluxurile principale şi secundare (ce condiţionează mărimea unităţii), precum şi
condiţiile naturale, economice şi sociale, care rezolvă problemele actuale şi de perspectivă
privind modul de încadrare în teritoriul studiat.

Sediul fermei este alcătuit din următoarele construcții:

- sediul, mai exact constructia, ce are doua etaje. La parter se vor regasi: sala de mese,
vestiarele și grupurile sanitare. La etaj se vor regasi birourile necesare conducerii fermei;

7
sediul mai are și o terasă exterioară destinată personaluilui ca zonă de recreere. Ferma
dispune de 50 de angajati.
- parcare;
- magazie;
- 6 silozuri;
- depozit de masa verde;
- 2 fanare;
- hală depozitare și sortare;
- adăpost vaci;
- adăpost oi;
-adăpost pentru porci;
- depozit pentru utilaje și atelier;
- moară;
- lăptărie;
- abator;
- carmangerie;
- camera frigorifică.

            Se poate observa în figura 2. modul de organizare al fermei.

Figura 2. Mod organizare centru ferma

Clădirea administrativă însumează un număr de 50 angajați, care își desfășoară

activitatea zilnic, în funcție de necesități.

8
 La intrarea în fermă se regăsește spațiul de lucru al paznicului și spațiul de
dezinfectare pentru vehiculele auto, acesta find necesar pentru a păstra normele de igienă în
fermă. Urmează apoi pe partea dreapta clădirea administrativă a fermei care este alcătuită
din: 2 spații de birouri unde șeful de fermă și contabilul șef își desfășoară activitatea,
vestiare pentru angajați, arhivă, o sală de mese pentru angajații fermei unde aceștia pot servi
masa în pauza de masă.
În față clădirii administrative a fermei se va află o construcție destinată depozitării de
utilaje agricole, unde se regăsesc preponderent tractoarele fermei, în număr de 9 și
majoritatea agregatelor necesare executării  lucrărilor de exploatare a terenurilor agricole,
cum ar fi 4 remorci, 8 pluguri, 6 semănători: 3 de păioase și 3 de prășitoare, 4 instalații de
erbicidat, și 4 miguri de împrăștiat , 4 combine pentru recoltat și 4 balotiere. Alături se află
atelierul mecanic în care se execută lucrările de întreținere a utilajelor agricole (Figura 3).

Figura 3. Amplasarea depozitului de utilaje si atelierul mecanic

Puțin mai departe de secția de mecanizare se regăsesc halele de sortare și depozitare

a producției și silozurile în număr de 15, precum și 6 hale de tip cort pentru depozitarea
baloților de fân, pentru a facilita procesul de obținere al furajelor, iar lângă silozuri se
regăsește o moară (Figura 4).

9
 Figura 4. Amplasarea silozurilor și fânarelor

Tot în incinta sediului se află și grajdiurile destinate animalelor care sunt în număr de
8,  iar în aproprierea acestora se află tabăra de vara pentru pașunatul animalelor, care se
desfășoară în intervalul mai-octombrie.
În aproprierea fermei fermei se află și o podgorie care se extinde pe o suprafață de 2
ha, un bazin pomicul care se extinde tot pe 2 ha și cuprinde pomi precum: cireși, pruni, caiși
și piersici.
Suprafață totală pe care se extinde sediul fermei, cu podgoria, bazinul pomicol și
adăposturile, însumează o suprafață de 6 ha.

Organizarea sectorului zootehnic

Din punct de vedere al secorului zootehnic ferma adăpostește un efectiv de 5470 de capete
de animale, din care: 5000 de porci, 400 de ovine si 70 de bovine.

Amplasarea adăposturilor pentru animale se poate observa mai jos (Figura 5).

Figura 5. Amplasarea adăposturilor pentru animale

Sistemul de adăpost pentru vaci este conceput peste a adăposti 70 de vaci de lapte.

10
  Adapostul este conceput ca un sistem cu un rând de cuşete poziţionate longitudinal
lângă perete şi grupuri de cuşete duble. Suprafaţa adăpostului pentru vacile lactante este de
1.186,7 m. Pe lângă acestea, adăpostul mai este prevăzut și cu o zona de maternitate unde
sunt ținute vacile gestante în momentul în care se aproprie de naștere, durata de adăpostire în
zona de maternitate ajunge la final abia în momentul în care vițelul înțarcă. Capacitatea
zonei de maternitate pentru un adăpost este de 50 de vaci, fiecare cu câte un vițel.

Țarcurile care adăpostesc oile au structurile de compartimentare corespunzătoare

pentru gestionarea animalelor fără a fi separate de turmă. Ţarcurile includ zona de odihnă şi
un culoar de trecere pe care sunt amplasate cuşete pentru executarea diferitelor activiăţi cum
ar fi: selecţia, îmbăierea copitelor, etc. Țarcurile sunt prevăzute cu ieșire directă la zona de
pășunat pentru a nu fi nevoie de despărțirea turmei, și pentru a facilita îndrumarea acestora
către pășune.

Adăposturile pentru creșterea porcilor sunt împărțite după cum urmează:

- 3 adăposturi pentru 1000 de grăsuni;
- 2 adăposturi de creștere și exploatare pentru scroafe înțărcate și gestante, cu un
efectiv de 180 de scoafe.

Sistemele de adăposturi pentru 1000 de grăsuni funcţionează în flux continuu, purceii

înţărcaţi fiind introduşi în adăpost în mod regulat, pe măsură ce grăsunii sunt livraţi la
sacrificare. Boxele sunt despărţite prin pereţi în zona de odihnă, care se continuă cu
compartimentări tip grilaj în zona de defecare. Suparafata totală pentru un adăpost este de
840 m2.

Sistemul destinat creșterii și exploatării scroafelor înțărcate și gestante are o

suprafață de 518 m2 putând să adăpostească 180 de scroafe. Sistemul este conceput pentru
şase fătări pe săptămână din totalul efectivului.

Tabăra de vara sau zona de pășunat de află în aproprierea adăposturilor pentru vaci și
oi, această se extinde pe o suprafață de 193 ha, această se împarte în două sectoare, separate
între ele cu gard de lemn, astfel: 80 ha sunt alocate pentru pășunatul vacilor, suprafață
alocată este suficientă pentru a asigura hrană optimă pentru un efectiv de 70 de vaci, acest
lucru reiese din: 1.00 UVM/ha= 6 capete ovine/ha pășune, restul de 113 ha sunt alocate
pentru ovine, find suficient pentru a întreține cele 400 de capete (Figura 6).

Figura 6. Zona taberei de vară pentru animale

11
 Bibliografie
1. Costel B., Smuleac A., Organizarea teritoriului si ecologie- Note de curs si
lucrari practice
2. Daniel H., Szekely G., Adaposturi semi-deschise pentru vaci, 2005
3. Constantinescu Laura, Organizarea teritoriului, 2007
4. Ion Bold, Avram Craciun, Organizarea teritoriului agricol- Concepte, traditii,
istorie
5. https://romaniadategeografice.net/unitati-admin-teritoriale/judete/judete-m/
mehedinti/
6. https://ro.scribd.com/doc/93491497/agroecosisteme
7. https://lege5.ro/gratuit/gmytsmbsgq4a/notiunile-de-mediu-inconjurator-si-
resurse-naturale-elemente-de-drept-comparat
8. https://ro.scribd.com/document/95751433/Curs-Ecologie-Id-Zootehnie
9. https://portal.afir.info/Uploads/GHIDUL%20Solicitantului/PNDR2020/
Standarde_de_ferma/Porci%20vol%202_Exemple%20de%20constructii
%20porci_by%20EC_WEB.pdf
10. https://portal.afir.info/Uploads/GHIDUL%20Solicitantului/PNDR2020/
Standarde_de_ferma/Ovine_by%20EC_WEB.pdf
11. https://portal.afir.info/Uploads/GHIDUL%20Solicitantului/PNDR2020/
Standarde_de_ferma/Ovine_by%20EC_WEB.pdf

12