Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Clasa a VII-a
Toate subiectele sunt obligatorii.
Timpul efectiv de lucru este de 3 ore.
Total: 100 p. Nu se acordă puncte din oficiu.
Citeşte, cu atenţie, textele de mai jos și răspunde corect tuturor cerinţelor formulate în
sarcinile de lucru:
A. B.
„Pierd pagini cu lucruri scrise şi răsscrise care- „Despre copilărie îmi amintesc acum mult mai
mi mâncaseră o grămadă de timp. Îmi amintesc mult decât acum cinci ani şi infinit mai mult
doar vag despre ce era vorba. M-apuc să scriu decât acum zece ani. Odată cu timpul uitarea
din nou. Şi mâna mea-i uşoară, ca niciodată.(...) pare să se restrângă şi să se retragă, aşa cum
Ar trebui să-nchei. Şi nu ştiu cum. Şi nici nu odată cu bătrâneţea gingiile se retrag şi scot la
vreau. Stau cu un pix în mână şi zâmbesc (?). iveală rădăcinile dinţilor. Dar copilăria pe care
Să-nchei c-un vis? Cum altfel să pun capăt mi-o aduc aminte nu este formată din bolile prin
fuzeei* – pierdută-n vastul timp imaginar în care care am trecut, din lacrimile pe care le vărsam
nici trecutul, nici prezentul, nici viitorul nu-şi când eram certată sau când îmi juleam
află rost? genunchii, ci din întregul univers care mă
De-ar fi să povestesc un vis, l-aş povesti pe unul înconjura atunci, pe care atunci îl înregistram
vechi de douăzeci de ani: Mă aflu-ntr-o pădure fără să-mi dau seama şi a cărui înregistrare
şi mă ascund sub maldăre de crengi. Stau păstrată, amplificată de înţelegeri târzii şi
liniştită, abia respir. Aud paşi, lemne trosnind. nostalgii crescânde, este acum copilăria mea.
O mână smulge coviltirul frunzos. Dau peste Dar este, oare, aceeaşi copilărie? Între viaţa pe
mine-acolo, înfricoşată. O, Doamne, mă care am trăit-o şi viaţa pe care mi-o amintesc,
descopăr. Mi-e groază. Şi-o mare fericire. există o singură diferenţă – esenţială, definitorie
Văd pe fereastră o mână de păpuşă zburând. Un – şi această diferenţă este lumea. Pentru mine,
picior. Apoi un cap rotund şi chel. Şi-un trunchi lumea nu există decât la timpul trecut, într-un
de corp oprindu-se între crengile plopului din trecut mereu crescător, mereu nuanţat, mereu
faţă.(...) Mă duc la fereastră. Pe jos mai văd: o mai bine înţeles, mereu fremătând.”
roată de lemn, un peşte roşu, o bilă verde. O (Ana Blandiana – Lumea)
rochiţă pluteşte acum prin aer. Cine-o fi fetiţa
nebună care le-aruncă? Ce-o fi în mintea ei?”
(Simona Popescu– Exuvii**)
*fuzee, fuzee, s.f. – Corp de formă aerodinamică, capabil să înainteze în atmosferă datorită forţei de reacţie a
gazelor arse care ies dintr-un efuzor.
**exuvie, exuvii, s.f. – Înveliş rezultat prin năpârlirea şerpilor; ieşirea adulţilor din pupe.