Utilizarea culorii în cultura Cucuteni

Cultura Cucuteni a creat una dintre cele mai complexe și valoroase

ceramici neolitice, acoperind o arie foarte mare (România, Moldova, sudul
Poloniei și Ucraina până la Kiev) și utilizând o paletă variată de culori. Paleta largă
de obiecte cermice sunt inițial decorate prin incizie, împungere și excizie dar cu
timpul se dezvoltă pictura cu pensula. Culorile utilizate sunt roșu, brun, ocru și alb
dar niciodată nu sunt folosite laolaltă ci inițial în grupe de câte trei iar in perioada
târzie câte două. Se remarcă stilistica bine definită, unică, dar și o varietate unică în
perioada neolitică. “Motivele de bază sunt nonfigurative, dominate de linii curbe
închise sau deschise, oblice, spirale, linii frânte repetitive, cercuri mici, buline,
romburi sau meandre. Toate desenele sugerează mișcarea. Cu excepţia câtorva linii
care separă imaginile între ele, nu întâlnim orizontale sau verticale.”1
În urma cercetărilor arheologice s-au descoperit materiile prime folosite de
olari pentru obținerea vopselelor albe, roşii şi negre, de exemplu bucăţi de hematit
de culoare rosie, noduli sferici de carbonat de calciu, noduli întregi de oxid
manganiferos. Pe toată durata culturii cel mai mult s-a pictat ceramica, dar s-au
acoperit cu aceleaşi motive ornamentale şi alte obiecte: altăraşe, polonice, uneori şi
statuetele, pereţii locuinţelor aceștia fiind decorați cu spirale, vopsite în alb pe
fundal roșu, cu aceeași grijă ca și vasele.

Buna conservare a picturii ceramicii a fost favorizată de calitatea

coloranților aplicaţi în straturi groase, de impregnarea lor în pereţii vaselor, dar şi
de depunerea pe aceasta a unui strat protector de calcar.

1
Radu Adrian, Fenomenul Cucuteni, RCR Editorial, București 2019
 Între pigmentii utilizaţi pentru pictat ceramica deosebim tonurile calde,
brun - roşcat, roşu sau brun, în contrast cu acestea, tonurile reci, alb şi negru. Nu s-
au folosit culorile derivate, obţinute din amestecul lor. Dar, la cromatica redusă,
alb, roşu, negru, s-au adăugat nuanțele de alb, alb - gălbui, alb - roz, brun - lăptos,
roşu - brun și mai ales negru - ciocolatiu. Cucutenienii au făcut din alb - roşu şi
negru (configurate formal în spirală, cerc, tangentă la cerc, triunghi sau romb) un
principiu imagistic, în baza căruia pot fi identificate stilistic creaţiile lor iar
ceramica i se supunea în totalitate.
Referitor la simbolistica utilizării culorilor, punând în context utilizarea
culorii roșu în toată perioada preistorică, putem presupune ca aceasta simboliza
viața, fertilitatea și vitalitatea, cu atât mai mult cu cât figurinele roșii reprezentau
adesea forme feminine cu trăsături accentuate. Procentul covârșitor de statuete
antropomorfe feminine sugerează o legătură cu cultul fertilității și venerarea Zeiței
Mamă, cu referire la abundență și prosperitate.
Albul este o altă culoare frecvent utilizată, simbolizând puritatea și
spiritualitatea, de aceea probabil că statuetele și ceramica albă au fost asociate cu
ritualuri și ceremonii, posibil servind ca ofrande sau obiecte utilizate în practicile
religioase.
Negrul, în contrast cu asocierile sale obișnuite cu întunericul și
negativitatea, a fost folosit pozitiv în arta Cucuteni. Se crede că a reprezentat solul
fertil, întunericul pământului din care izvorăște viața dar nu putem neglija rolul său
în delimitarea zonelor de culoare sau accentuarea prin contrast a acestora.
Tonurile de pământ, inclusiv nuanțele de maro, au fost utilizate pe scară
largă în ceramica de Cucuteni. Aceste culori nu numai că au reflectat legătura lor
cu pământul, dar au servit și ca pânză pentru modele și motive complicate,
subliniind creativitatea și flerul lor artistic.