MIORITA – NUNTA MORTULUI

1. „O problema de folclor si de istorie”

Pentru cultura romaneasca balada Miorita reprezinta atat „o problema de folclor si
de istorie a spiritualitatii populare” cat si „un capitol central in istoria ideilor”. Ea a fost
dezbatuta aprope 100 de ani datorita controverselor de ordin folcloric, dar si literar si
istoric, pe care le-a ridicat.1
De-a lungul timpului au existat o multitudine de interpretari date acestei balade,
unele de-a dreptul fanteziste cum ar fi cea a lui Th. D. Sperantia care o considera “un mit
sau o legenda rituala de origine egipteana” facand parte “din cultul cabirilor” .
H.Sanielevici a vazut in ea uciderea rituala a lui Zlamoxis, N. Iorga o considera opera
unui singur autor care a fost inspirat de un incident real de transhumanta in Moldova sec.
XVIII, iar Ovid Desusianu, tot in legatura cu transhumanta, “a identificat samburele
istoric al baladei in rivalitatea economica dintre pastori” insa o plasa in regiunea Vrancei.
El credea ca sensul profund al acesteia se afla in dragostea pentru natura, sentiment de
structura pagana, precrestina. Insa D. Caracostea istoric si critic literar care a studiat
vreme indelungata Miorita contrazice parerea lui Desusianu in ceea ce priveste contextul
istoric al aparitiei baladei pentru ca la baza acesteia nu se afla un eveniment istoric ci o
“experienta umana primara” ce a dat nastere unei unice “viziuni poetice asupra lumii”2
Jules Michet a fost primul care a tradus balada Mioriţa in limba franceză în 1854,
considerând-o „un lucru atat de sfânt şi emoţionant că-ţi sfâşie inima”.3 Totusi, el acuza
in balada o prea usoara resemnare in fata mortii pe care o considera o trasatura nationala
a poporului roman. „Omul nu lupta impotriva mortii; n-o respinge: o primeste cu
seninatate pe aceasta regina, mireasa a lumii, si savarseste, fara sa murmure, nunta. Abia
iesit din natura, dulce i se pare deja sa se reintoarca la sanul ei.” (Jules Michelet,
Legendes democratiques du Nord, Paris 1854, p.342). El considera ca balada este
„strabatuta in profunzime” de o „fermecatoare fraternitate a omului cu intreaga creatie.”4

1
Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis –Han, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1980 p.227
2
Idem p.229
3
Ibidem p.224
4
Ibidem p.227

1
Alta personalitate de renume care a studiat Miorita, Lucian Blaga, in lucrarea sa “Spatiul
mioritic” analizeaza o “atitudine anistorica si fatalista” a poporului roman si vede in
Miorita o transfigurare a mortii pe care o identifica in “dragostea de moarte” care,
datorita faptului ca o se gaseste si in alte creatii etnice, este in opinia lui o caracteristica a
spiritualitatii poporului roman. Insa acestuia i s-a reprosat ca vede, in mod eronat, nu doar
in Miorita ci si in intregul folclor popular romanesc doar pesimism si resemnare acolo
unde in realitate exista vitalitate, dragoste de viata si de munca.5
Insa conform lui Eliade, resemnarea de care vorbesc Michelet si Iorga si cu care
au fost de acord numerosi autori romani, este de fapt gresit interpretata.6
O parte dintre intelectualii romani care au fost deranjati de anumite interpretari
filozofice ale baladei se opuneau interpretarii pesimiste si aproape generale a baladei,
deciziei de a folosi tema mioritica drept punct de plecare a filosofiei specifice romanesti
si tendintei de a considera Miorita “ca unica expresie valabila a geniului romanesc.”
De asemenea, în “Filosofarea despre filosofia poporului roman”, H.H. Stahl
respinge ideea dragostei de moarte si spune ca Miorita face referire la un ceremonial
funerar specific tinerilor care mor nelumiti 7 iar el n-a fost singurul care in urma
cercetarilor a ajuns la aceasta concluzie.

2. Identificarea unui nucleu central

In incercarea de a-i reconstitui dezvoltarea, cercetatorii, in frunte cu Caracostea si

Desusianu, s-au straduit sa stabileasca temele mioritei care i-ar fi ajutat la identificarea
unui nucleu central. Însa cel care a reusit cel mai bine acest lucru este Adrian Fochi, care
a studiat 930 de variante pe care le-a comparat si le-a analizat in profunzime in enorma sa
lucrare “Miorita. Tipologie, circulatie, geneza, texte.” Astfel se pot distinge urmatoarele
teme:
1.Locul dramei – cadrul natural specifc pastoritului
2.Transhumanta – indeplinirea indatoririlor caracteristice ocupatiei pastorilor
3.Ciobanii – cele trei patori din regiuni diferite care conduc cele trei turme de oi

5
Ibidem p.232-233
6
Ibidem p.227
7
Ibidem p.233

2
 4.Hotararea ciobanilor – complotul pus la cale de doi dintre ei pentru a-l ucide pe
cel de-al treilea
5.Cauzele omorului – invidia complotistilor fata de numarul mai mare de oi al
celui de-al treilea pastor
6.Oaia nazdravana – mioara care descopera comlotul
7.Intrebarea ciobanului – cel de-al treilea cioban, intrigat de purtarea ciudata a
mioarei, o descoaese pe aceasta
8.Descoperirea omorului – mioara ii marturiseste ciobanului complotul care s-a
pus la cale impotriva lui
9.Reactia ciobanului – la aflarea vestii ciobanul reactuioneaza contrar asteptarilor
10. Locul de ingropare – acesta roaga mioara sa le arate celorlalti doi ciobani
unde sa-l ingroape dupa ce-l vor fi omorat
11. Obiectele ingroparii – ciobanul cere sa-I fie depuse pe mormant trei fluiere
diferite
12. Plansul oilor – obiectele pe care le-a cerut au scopul de a permite oilor sa-l
jeleasca
13.Alegoria mortii – cerinta ciobanului ca oile lui sa nu afle ca el a murit ci sa stie
ca s-a insurat
14.Apoteoza ciobanului – cadrul natural spectaculos in care este prezentata falsa
nunta
15.Maica batrana – posibilitatea ca oita sa intalneasca mama ciobanului
cautandu-l ingrijorata
16.Portretul ciobanului – felul in care batrana mama isi decrie fiul in cautarile ei
17.Nunta mioritica – miorita este rugata sa spuna mamei ca ciobanasul s-a insurat
18.Cadrul nuptial – detaliile nuntii nu trebuie dezvaluite mamei
In urma analizelor statistice pe care Fochi le-a efectuat asupra variantelor
provenind din cele patru provincii romanesti Moldova, Muntenia, Transilvania si Oltenia,
acesta ajunge la concluzia ca exista un singur nucleu tematic comun care apare in toate
variantele in ciuda oricaror alte diferente: testamentul ciobanului. Acesta este compus din
temele 10-locul ingroparii, 11-obiectele ingroparii si 12-plansul oilor.8

8
Ibidem p.238-239

3
 Locul de inmormatare (“Ca sa ma iongroape/ Aici pe aproape/ In strunga de oi/ Sa
fiu tot cu voi”) si obiectele pe care le vrea asezate pe mormantul sau (“Fluieras de fag,/
Mult zice cu drag; /Fluieras de os,/ Mult zice duios;/ Fluiesas de soc,/ Mult zice cu foc”)
sunt specifice modului de viata pastoral si reprezinta o prelungire simbolica a activitatii
sale, ceea ce reflecta speranta pastorului de a se bucura de o existenta postuma. Credinta
ca viata intrerupta prin violenta se continua printr-o alta modalitatea de existenta este
arhaica si se gaseste in multe culturi in stadiul etnografic.
Plecand de la ideea ca obiectele legate de activitatea pastorala ce-i vor fi depuse
pe mormant ciobanului, i-ar asigura acestuia o post-existenta, s-a ajuns la ideea – facand
parte din acelasi univers funerar – ca ar reprezenta o inlocuire simbolica a elementelor
rituale indispensabile inmormantarii pe care Brailoiu o considera, alaturi de moartea-
nunta, ca esentiala pentru intelegerea Mioritei. Rolul unor asemenea obiecte in nucleul
epic al Mioritei indeamna la o reinterpretare mai concret rituala a acestora, impusa de
“obiceiul general de a substitui prin obiecte cosmice realitatile ceremonialului funerar
popular.9

4. Miorita-colind – ca “pre-istorie” a baladei

Varinata care circula in Transilvania se gaseşte mai ales sub forma de Miorita-
colind. Colindul are o forma mult mai simpla si pe poate rezuma astfel: doi sau trei
pastori aflati cu oile lor il trimit pe unul dintre ei sa intoarca oile. In absenta acestuia,
tovarasii sai iau decizia de a-l omora si ii comunica hotararea lor cand acesta se intoarce.
Patorul, fara a se opune, specifica locul unde doreste sa fie ingropat si obiectele pe care le
vrea asezate pe mormant. Majoritatea colindelor se termina cu plasul oilor. Episodul
mamei batrane nu apare decat intr-un oarecare numar de variante. Motivele crimei, care
nu sunt intotdeauna clarificate, se refera la unele cazuri in care ciobanul este judecat
pentru ca n-ar fi respecat unele obligatii ale meseriei sale sau acesta este omorat din
invidie pentru dragostea ce i-o poarta o fata frumoasa.
Acest colind se canta atat de Craciun cat si la sezatori, iar faptul de a fi cantat
mereu in grup a limitat posibilitatile de improvizare si creatie poetica. Aceasta stabilitate

9
Ibidem p.243

4
textuala este cea care ne permite sa observam unul din stadiile cele mai arhaice ale
spiritualitatii romanesti10
Colindele sunt cantece rituale foarte vechi in privinta carora Bela Bartok
precizeza, cu refrire la colindele trabnsilvanene, ca sunt deosebite de cantecele de
Craciun ale Europei occidentale pentru ca “partea cea mai importanta a textelor – poate o
treime – nu au nicio legatura cu Craciunul crestin” (citat de T Alexandru, Bela Bartok,
“despre folclorul romanesc”, Bucuresti 1958, p.39)11
Testametul ciobanului ca nucleu epic initial exista si in Macedonia ceea ce
dovedeste ca motivul fundamental era cunoscut la romani inainte de despartirea dialectala
de aromani. Totusi, Fochi considera ca episodul testamentului pastorului este anterior
creatiei baladei, iar la baza acestuia se afla un fapt real ulterior separatiei dialectale.
Astfel, rezultă ca există posibilitatea ca unele texte sa provina din epoca pre-crestina, iar
“prezenta nucleului epic initial al Mioritei printre cantecele rituale confirma, pe de o parte
arhaismul ei, iar pe de alta parte ne arata ca originile sale se gasesc intr-un univers
religios”12

3.Moartea-nunta – ceremonial funebru

Aceasta idee a unei legaturi a baladei cu credintele si practicile populare a fost

dezvoltata in exegeza lui Constantin Brailoiu. Acesta acuza exaltarea nemasurata a
Mioritei de catre atatia autori, ceea ce a creat o adevarata “mioritologie” şi propune o
examinare mai putin lirica a baladei care astfel dezvaluie doua teme. Prima – arhaica -
mortea asimilata unei nunti, iar a doua, este ceea ce s-ar putea numi o inlocuire cu
elemente sau obiecte cosmice a elementelor din ceremoniile funerare romanesti.
Aducand ca argument un text cules probabil prin 1920,
“-Spune-mi, soldat de vanatori
Unde ti-a fost dat sa mori?
-In valea oituzului

10
Ibidem p.240
11
Ibidem p.242
12
Ibidem p.242

5
 Sub focul obuzului
-Lumanarea cin ti-a pus?
-Soarele cand a fost sus
-De scaldat cin te-a scaldat?
-Ploile cand a plouat
-Si cine te-a tamaiat?
-Ceata cat ce s-o lasat
-Cine slujba ti-a citit?
-Luna cand a rasarit” 13
Brailoiu subliniaza asemanarea flagranata a Mioritei cu “stravechiul bocet despre
sfarsitul singuratic al pastorului”. Dupa parerea lui, in aceste versuri, daca excludem tema
militara, “se simte apropierea de Miorita” (C.Brailoiu “Sur un ballade roumaine: La
Mioritza” Geneve, 1946). Bocetul face parte din ceremonialul funerar popular, iar bocetul
oilor (Ş-oile s-or strânge, Pe mine m-or plânge, Cu lacrimi de sânge!) prezent in
testamentul pastorului poate fi interpretat ca o inlocuire a acestui element din ceremonial
“dar numai pentru ca cercetarea comparativa a pus in lumina “ preistoria” baladei”.14
Insistand asupra unei viziuni pragmatice asupra unui text totusi liric el afirma:
”Confruntarea documentelor atesta ca apoteoza atat de admirata nu este un miracol unic
de arta, ci, dimpotriva, un loc comun liric, evident alipit, printr-o contaminatie intr-un
anumit fel fatala, corpului unei naratiuni a carei substanat tragica si pastorala implica, sa-
I spunem asa, o asemenea peroratie” (op.cit. p.6) 15
Analizand balada din perspectiva riturilor si simbolurilor taranesti, Brailoiu a
observat in cateva formule concise, legatura credintelor si ritualurilor funerare romanesti
cu balada. Numeroasele ceremonii funerare cum sunt nuntile tinerilor morti celibatari,
diferite rituri, daruri si pomeni care au loc cu ocazia unei inmormantari cu scopul de a
pacifica si de a ajuta sufletul mortului sa treaca prin grelele incercari ale calatoriri sale
spre lumea “de dincolo”, trebuie efectuate pentru a impiedica mortul “sa devina nefast” si
sa se intorca printre cei vii ca strigoi.

13
Ibidem p.234
14
Ibidem p.243
15
Ibidem p.235

6
 Simbolismul nuptial din Miorita, concluzioneaza Brailoiu “este contopit cu
ritualul nuntii postume care nu este altceva decat o incercare a celor vii de a se apara de
cel mort, pacificandu-l”, iar versurile bine cunoscute ale baladei “constituiau alta data
elementul verbal al unui descantec”.
“Nuanta de regret si de compatimire, sensibila ici, colo, in aceste incantatii cu
destinatie schimbata, nu s-a strecurat, desigur, decat in ziua in care mila crestina a alungat
teroarea ancestrala. Ele nu exprima nici vointa renuntarii, nici betia neantului, nici
adoratia mortii, pentru ca in ele se perpetuaza memoria gesturilor originare de aparare a
vietii” (op.cit. p.13) 16
Insa, Eliade subliniaza ca frica de strigoi in lumea rurala nu este chiar atat de
pregnanta dupa cum o vede Brailoiu. Mai mult de atat, universul senin si tansfigurat din
versurile de inceput ale Mioritei “Pe-un picior de plai,/ Pe-o gură de rai” in care parca esti
in cu totul alta lume, nu reuseste deloc sa convinga ca ar fi vorba despre lumea tenebrelor
si-a terorii din ceremonialul funerar si frica de strigoi.17
Dintr-un anumit punct de vedere poate ca teoria lui Brailoiu este impinsa putin
cam departe insa daca luam ca exemplu cele doua versuri dintr-un bocet: “Mnirele-i
fecior de crai/ Te-a duce de mana in rai” si Miorita: “Cu o fata de crai/ Pe-o gura de rai”
– se poate vedea foarte clar ca argumentele sale au totusi o baza destul de solida.
Meritul lui Stahl si al lui Brailoiu este acela de a fi atras atentia asupra unui
element constitutiv al baladei, acela al “preistoriei” Mioritei, insa o creatie poetica nu
poate fi redusa doar la preistoria ei adica “la atitudinile, ritualurile si credintele care au
precedat-o in timp si care i-au imprumutat o parte din continutul ei istoric”.

5.Analogie structurala
Pentru a intelege mai bine de ce Brailoiu a vazut in miorita doar doua teme
importante si singurele, de altfel, pe care si-a bazat teoria, trebuie privite cu atentie
ritualurile despre care acesta spune ca sunt elementele structurale ale baladei.
L. Danforth, intr-un studiu despre ritualurile de inmormantare la greci, se
intreaba: “Ce poate fi mai diferit decat aceste doua evenimente dintre care unul, nunta,
este o celebrare vesela avioetii, iar celalata, funeraliile, o comemorare trista a mortii? Ce
16
Ibidem p.235
17
Ibidem p.246

7
poate fi mai contrastant decat imbracamintea alba miresei si cea neagra a vaduvei; prima
dobandind un sot, cealalta pierzand unul?” (1982, p.74, The death rituals of rural greece”)
Desi riturile vietii si ale mortii sunt inrudite atat in continutul cat si in structura
lor, in cele doua rituri exista secvente paralele:

“Nunta Funeraliile
Imbracarea miresei imbracarea cadavrului
Iertrea ceruta de la familie iertarea ceruta de la cei vii
Procesiunea la biserica procesiunea la capela cimitirului
Oferta de daruri: pominoc ofrandele: pomenile
Mese rituale de celebrare mese rituale comemorative
Toastul ritual pentru mire si mireasa toastul ritual pentru sufletul
mortului”18

Relatia dintre cele doua este de analogie structurala si nu de identitate, dupa cum
spune Hezfeld, ele nu sunt echivalate ci doar comparate. 19 Pentru ca amandoua vorbesc
depre acelasi lucru: parasirea unei lumi – a unui stadiu din viata – pentru a trece in alta
lume ca un urmatoar pas firesc in ciclul vietii. Asa cum mireasa, ca un pas firesc in ciclul
vietii, isi paraseste statutul de fata si casa parinteasca pentru a deveni femeie in propria ei
casa – ceea ce poate fi privit ca o trecere simbolica dintr-o lume in alta, de la un staut
social la altul – tot asa cel ce moare trece din lumea aceasta in cea de dincolo, care
reprezinta de asemenea un pas firesc in ciclul vietii. Iar ordinea in care acesti pasi trebuie
urmati este foarte importanta. De aceea daca o persoana tanara moare necasatorita,
normele sociale cer ca acesta sa fie lumit, casatorit si astfel se face o nunta a mortului. 20
Neindeplinirea acestui ritual reprezinta pericole care atenteaza la echilibrul vietii sociale,
or mentinerea acestui echilibru reprezinta fundatia pe care este construita intreaga viata a
taranului traditional. Acest echilibru – nevoie de ordine – poate fi pastrat doar prin
respectarea randuielii – mai mult decat acceptarea unui set de norme – ce devine o
modalitate de comunicare a omului cu cosmosul ca totalitate. Aceeasi conceptie despre
18
Gail Kligman Nunat mortului. Ritual poetica si cultura populara in Transilvania, Ed.Polirom, Iasi 2005
p.165
19
Idem p.165
20
Idem p.164

8
nevoia de ordine o putem descoperi si in antichitate la Heraclit care considera existenta ca
fiind o “necontenita devenire” avand la baza “dialectica fortelor antagoniste din jocul sau
ciocnirea carora rezulta o armonie”. O ciocnire care nu se desfasoara la inatamplare ci “se
direjeaza in conformitate cu unele norme inerente, care tind spre ordine”21
Gail Kligman in Nunat mortului. Ritual poetica si cultura populara in
Transilvania explica credinta populara conform careia persoanele care lasa in urma un
dusman de moarte, o dragoste neimplinita sau alte treburi neincheiate nu-si pot gasi
linistea dupa moarte si exista riscul ca acestea sa revina pe lumea aceasta sub forma de
strigoi. De aceea, acele morti care ridica “amenintari izvorate din vieti neimplinite”
(H.Stahl 1983,160) sunt considerate a fi deodebit de periculoase. 22 Nunta mortului este
una este una dintre numeroasele practici considerate a fi de folos atat celor vii cat si celor
morti, o modalitate complexa de “imblanzire a sufletul mortului”.
O astfel de nunta a mortului este ca un ritual hibrid intre ceremonialul de nunta si
cel de inmormantare.“Mireasa” impreuna cu domnisoarele de onoare sunt imbracate in
alb in timp ce restul participantilor sunt in negru. Steagul purtat de stegar si care este un
simbol al nuntii, in loc sa fie alcatuit din esarfele viu colorate ale fetelor nemaritate, el
este format din baticuri negre de vaduva. Mirele sau mireasa poartacununa in timp ce
restul participantilor “vor urma conventiile uzuale pentru inmormantare”. Ca orice mire
sau mireasa, mortul este insotit la “biserica” de tovarasii sai pentru ceremonia “nuptiala”,
adica la cimitir pentru ingropaciune. Escorta fiind formata din purtatorii catafalcului,
procesiunea reprezinta in acelasi timp, si despartirea de tovarasii de generatie social-
sexuala a mortului. “In timp ce prietenii isi insotesc fostul tovaras spre implinirea
destinlui sau, tristetea nisiunii lor devine evidenta: mireasa sau mirele se afla intr-un
sicriu purtat de o escorta cernita” explica Gail Kligman.
In functie de regiunea geografica unde are loc acest ceremonial “mirele este
castorit” cu o fata care joaca rolul “miresei mortului” sau cu un brad (de unde si Cantecul
Bradului). Insa o fata, devine mireasa Fiului lui Dumnezeu (sau un print amintind de
vechii domnitori – ambii termeni invoca imaginea de putere si de divinitate) astfel

21
Liviu Rusu Logica frumosului ed. Pentru Literatura Universala, Buc. 1968, p.10
22
Gail Kligman Nunat mortului. Ritual poetica si cultura populara in Transilvania, Ed.Polirom, Iasi 2005
p.163

9
domnisoarele de onoare sunt linistite reamintindu-li-se ca mirele este fiu de imparat si isi
va purta mireasa in rai23 dupa cum este prezentat in acest fragment de bocet:
“N-am vazut asa un mnire
Mai Dumni ca si pa tine
Sa zie popa acasa
Sa te cunune pe masa.
Mnirele sta-n coratseu
Mnireasa-i la Dumnezau
Cui haine albe-mbracata
N-om vide-o niciodata.
n-am vazut asa o mnireasa
Sa zie popa acasa
Sa te cunune pe masa.
Mnireasa-i-n coparseu
Mnirele-i la Dumnezau
Drustile ti-or intreba
Zine mnirele ori ba?
Mnirele-I fecior de crai
Te-a duce de mana in rai.” 24

6. Argumente si contraargumente

Petru Caraman a fost unul dintre numerosii care au incercat sa dea o interpretare a
baladei. El a gasit-o in alegoria mortii nunta. Inssa ceea ce el a incercat sa demonstreze
n-a avut o temelie destul de solida si tot ce-a reusit sa faca a fost sa intareasca prin
argumentele sale privitoare la bocet, teoria lui Brailoiu in ceea ce priveste Miriota.
In capitolul intitulat “Trecrea motivului alegoric in literatura populara prin
intermediul bocetelor”, in cadrul argumentelor pe care le aduce pentru a-i sustine teoria in
ceea ce priveste motivul alegoriei aparut in bocete, Caraman ofera diverse exemple
23
Idem p.168
24
Ibidem p.167

10
privind ritualurile arhaice care se savarseau in diferite parti ale lumii barbare. Apoi
numeste nasterea motivului alegoric in ceremoniile funerare de unde trece mai tarziu in
bocete, unde vechie ritualuri sunt prezentate (savarsite) doar simbolic. “Prin urmare ceea
ce noua astazi ni se prezinta sub chipul figurat, ceea ce talmacim drept alegorie sau
simbol – adesea de inalta valoare simbolica – a fost alta data, in vremuri vechi cea mai
cruda si mai infioratoare realitate. Aceasta socotesc ca e geneza alegoriei mortii in poezia
populara”25
Caraman, facand referire la ritualurile de nunta specifice tinerilor necasatoriti si
dand ca exemple textele bocetelor, ajunge la concluzia: “Acest tablou al nuntii insa este
tocmai motivul alegoriei mortii pe care-l urmarim”26 El vede in bocet sursa din care a
aparut “motivul alegoric” a trecut mai tarziu in literatura populara “… este o mare
apropiere intre zugravirea mortii-nunti in bocete si zugravirea ei in unele variante ale
Mioritei” 27
P.Caraman vorbeste despre o “alegorie a mortii” aducand exemple si facand
comparatii cu poezii populare din Polonia, Grecia si cu cele din Macedonia. Insa
versurile acestora nu sunt indeajuns de convingatoare pentru a-i sustine teoria poate
tocmai datorita faptului ca nu beneficiaza de o prezentare “in chip desavarsit” artistic ca
al Mioritei. 28
Aceasta explicatie pe care el o aduce pentru a-i sutine teoria este foarte bine
argumentata, exemplificata si convingatoare pana la un punct. El convinge ca motivul
mortii-nunta isi are obarsia in vechi ritualuri si credinte populare, chiar ca Miorita la
originile ei ar fi fost bocet. In Miorita, insa, nici nu poate fi vorba despre o “alegorie a
mortii” pentru ca aici moartea nu este pur si simplu prezentata ca o nunta din motive pur
estetice ci, conform lui Brailoiu, este reprezentat un ritual funebru specific tinerilor care
mor fara a fi casatoriti.

Amzulescu isi incepe analiza asupra baladei Miorita citandu-l pe A. Fochi in ceea
ce priveste episodul testamentului: “Cercetarea nostra din tinerete a scos in evidenta
urmatoarea constatare: singurul episod stabil in absolut toate variantele Mioritei,
25
Petru Caraman Studii de folclor vol.II, Ed.Minerva, Bucuresti 1988 p.84
26
Idem p.76
27
Ibidem p.79
28
Ibidem p.57

11
indiferent de tipologia textului, este asa-numitul “testament al ciobanului”, respectiv
segmentul poetic in care pastorul arata unde doreste sa fie ingropat si cum doreste sa fie
inmormantat. Fixand un ritual ad-hoc, in conditiile singuratatii si pustietatii muntelui.
Toate celelate episoade lipsesc, sau pot lipsi, fara ca prin aceasta sa se desfiinteze
subiectul sau sa-si alieneze mesajul”, “…aceasta este adevarata constanta a textului, de
acest moment se leaga intelesul sau. Nucleul cantecului sta in testamentul ciobanului”.29
A.Fochi precizeaza in ceea ce priveste contributia lui Constantin Brailoiu la
descifrarea baladei: “Dintre toti cei care s-au ocupat de studiul Mioritei, cercetatorul care
are meritele cele mai mari in exegeza ei este C. Brailoiu pe care cunosterea directa si
temeinica a terenului l-a ferit de erorile romantice ale unora si de pozitivismul uscat al
altora. El a pus bazele studierii corecte a Mioritei, exploatand tocmai virtualitatea acestui
episod. A aratat ca intre Miorita si “cantecul ritual de inmormantare” exista anume relatii
si afinitati, dar nu a comis eroarea de a confunda Miorita cu bocetul, in nici unul din
momentele istoriei indelungate a textului”
Insa Amzulescu gaseste neajunsuri in teoria lui Brailoiu, in ciuda laudelor care i
se aduc. El considera ca Brailoiu era atat de pornit sa striveasca “mioritologi si
etnofilozofi” incat a redus in mod voit intrega problema a Mioritei la “suprapunerea a
doua teme” concentrandu-se doar pe partea finala a baladei pe care o explica “intru totul
doar prin bazele sale etnografice”. 30 Cele doua teme despre care Brailoiu spune ca se
suprapun sunt asimilarea mortii cu nunta si inlocuirea cu obiecte intamplatoare a celor
trebuincioase intr-un ceremonial funebru traditional. Amzulescu considera ca pentru o
explicare dfinitiva a intregii filosofii si frumuseti a Mioritei, descrirea amanuntita si
exacta pe care Brailoiu o face despre practicile necesare pentru impacarea mortului
pentru a evita reintorcerea lui ca strigoi este nesatisfacatoare. “Acestea sunt dovezi de
netagaduit despre o intreaga etnografie a mortii si a inmormantarii traditionale,
sufieciente pentru a evoca si descrie exact mentalitatea ce sta in spatele tuturor acestor
gesturi si practici rituale” spune Amzulescu, insa nu considera ca doar acestea ar putea fi
“cheia tuturor acestor imagini” (C.Brailoiu) si vine cu argumentul potrivit caruia grija
pentru linistea mortului cade de fapt in grija “ urmasilor”, daca privim mai atent
explicatia data de Brailoiu. Si se intreaba apoi usor ironic: “ Dar in Miorita chiar mortul
29
Al.I.Amzulescu Repere si popasuri in cercetarea poeziei populare Ed.Minerva, Bucuresti 1989 p.13-14
30
Al.I.Amzulescu Repere si popasuri in cercetarea poeziei populare Ed.Minerva, Bucuresti 1989 p.15

12
este cel care se ocupa de acestea! Mortul e mai prevenitor decat urmasii. El isi ia singur,
si in prealabil, toate masurile… nuntii?!”31
Insa Amzulescu reduce problema Mioritei la o explicatie mult mai simpla care,
datorita tocmai aceste simplitati face sa para ca toti ceilalti cercataori, filozofi, etnologi,
sociologi care s-au ocupar de descifrarea baladei sa para ca au pierdut vremea degeaba si
au umplut mii de pagini in mod absolut inutil. El afirma ca: “De fapt, orice s-ar spune,
ciobanul evoca nunta sa mirifica numai spre a acoperi ocolind (si amanad) vestea trista a
mortii sale in pustietatea muntelui si pentru a evita, sau macar intarzia, cu excesiva
duiosie si delicatete, suferinta pe care aceasta veste ne-ocolita ar pricinui-o mamei si
chiar dragilor sale oite! Nu este greu de inteles cat de mare (daca nu chiar exclusiv!)
poate fi amestecul inventiv din interventia Poetului-editor (referire la Alecsandri) in toata
aceasta talcuire plina de incredibila gingasie metaforica, simbolica , atat de sofisticata si
de artificioasa, a realitatii.”32

Eliade aduce insa o nota de echilibru intre atatea pareri contrare afirmand ca
mitologia mortii si ritualul funerar sunt elemente care au permis o dezvoltare ulterioara a
baladei deoarece credinta primitiva intr-o existenta postuma este capabila de-a fi
exprimata in forme mereu mai complexe. Importanta pe care tema mortii-nunta o are in
balada este explicata tocmai de credinta intr-o existenta postuma, chiar daca aceasta
existenta este doar simbolica.
Eliade este de acord cu interpretarea facuta de Brailoiu, insa numai pana la un
anumit punct. El subliniaza faptul ca in Miorita este vorba despre un Cosmos
transfigurat, de aceea moartea nu este vazuta ca o simpla nunta ci ca una de “proportii si
de structura cosmica”. Insa privita dintr-o perspectiva rationalista, acceptarea mortii
poate lasa impresia unei pasivitati sau resemnari a pastorului in fata sfasirtului ceea ce ar
fi o greseala deoarece atitudinea acestuia, departe de a exprima resemnare, reflecta o
decizie existentiala mai profunda. El stie ca nu poate sa se opuna destinului sau, insa
poate sa dea o alta semnificatie consecintelor inevitabile ale “unui destin gata sa se
implineasca”.33 După cun ne explica Eliade “societatile pastorale au mostenit de la

31
Idem p.17
32
Idem p.19
33
Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis –Han, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1980 p.247

13
vechile culturi de vanatori, credinta ca gesturile si revelatiile animalelor au functie de
oracol, pnetru ca acestea cunosc viitorul”. In balada “oita nu comunica o informatie
privind complotul ci dezvaluie intr-o maniera oraculara ceea ce a fost hotarat”.34 Aceasta
revelatie tragica a faptului ca nu se poate opune destinului, il face pe tanarul cioban sa isi
doreasca sa schimbe nefericirea lui “intr-un moment al liturgiei cosmice, transfigurandu-
si moartea in “nunta mistica”, chemand pe langa el soarele si luna si proiectandu-se
printre stele, ape si munti”. Astfel el “preface nenorocul care-l condamna la moarte intr-
un mister al tainei nuntii maiestuos si feeric care, in cele din urma, ii permit sa triumfe
asupra propriului destin”. 35
Deci motivul central a baladei nu depinde de miscarile de
transhumanta ci exprima un sentiment mai general si profund al dragostei pe care
pastorul o are pentru meseria sa.36

7. In loc de concluzie

Miorita a fost de-a lungul timpului interpretata in multe feluri insa toate
interpertarile au lasat mereu loc indoielilor, ceea ce a dus la alte si alte noi interpretari.
Poata ca Miorita nici nu poate sa aiba o singura interpopretare clara si prfecta pentru ca
ea, ca orice opera de arta, poate fi simtita si inteleasa in functie de mentalitatea si starea
spirtuala a fiecarui cititor- interpret.
Larga raspandire a Mioritei pe teritoriul Romaniei si nu numai, pentru ca ea apare
de asemenea si in Iugoslavia si Macedonia, precum si multitudinea de variante existente
atesta popularitatea nemaiintalnita la nicio piesa folclorica. Vitalitatea baladei o
constituie “capacitatea ei de adaptare la realitatile geografice si regionale, numele
personajelor, a raurilor, a numtilor reflectand mediile in care au fost notate variantele”.
Toate acestea deminstreaza ca Miorita, datorita situatiei exceptionale de care se
bucura, isi merita “prestigiul unic”; este o creatie populara autentica care nu-si datoreaza
renumele variantei Alecsandri, iar capacitatea ei de a reflecta mediile geografice si
sociale diferite, ii subliniaza continuitatea “procesului creator” mentinand-o vie. Aceasta

34
Idem p.247
35
Ibidem p.248
36
Ibidem p.229

14
creeaza o “adeziune” totala si spontana a poporului roman la frumusetile poetice si la
simbolismele, cu implicatiile lor rituale sau speculative ale baladei”.37

37
Ibidem p.238

15