TEMATICA DE SPECIALITATEȘI BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE

PENTRU EXAMENUL DE GRADUL II

SPECIALITATEA: ECONOMIA COMERŢULUI, TURISMULUI ŞI SERVICIILOR

PROFESORI

I. TEMATICA DE SPECIALITATE

1. Conţinutul serviciilor. Tipologia serviciilor. Locul şi rolul serviciilor în economie

1.1. Conceptul de serviciu;
1.2. Caracteristicile serviciilor;
1.3. Categorii de servicii;
1.4. Locul şi rolul serviciilor;
2. Servicii pentru întreprinderi
2.1. Semnificaţii, rol, evoluţie;
2.2. Externalizare– internalizare;
2.3. Argumente pentru trecerea la societatea informaţională;
2.4. Tipologia serviciilor pentru întreprinderi
3. Servicii comerciale
3.1. Locul serviciilor în cadrul comerţului contemporan;
3.2. Conţinutul serviciilor comerciale oferite consumatorilor;
3.3. Tipologia serviciilor comerciale;;
4. Servicii internaţionale
4.1. Conceptul de comerţinternaţional cu servicii;
4.2. Avantajul comparativ şicomerţulinternaţional cu servicii;
4.3. Dinamica şi locul comerţului cu servicii în schimburile internaţionale;
4.4. Tendinţe în schimburile internaţionale de servicii;
4.5. Perspective de liberalizare a schimburilor internaţionale de servicii;
5. Serviciile turistice
5.1. Conţinut, caracterizare, tipologie;
5.2. Dimensiunea fenomenului turistic, circulaţia turistică
5.3. Transporturi turistice;
5.4. Servicii de cazare;
5.5. Servicii de alimentaţie;
5.6. Agrementul turistic;
6. Eficienţa economică şi socială a serviciilor
6.1. Conţinutul şiparticularităţileeficienţei în sfera serviciilor;
6.2. Criterii de evaluare, indicatori de exprimare şi căi de creştere a eficienţei;
6.3. Relaţiile dintre calitate şieficienţă în activităţile de servicii.

IV. BIBLIOGRAFIE DE SPECIALITATE

1 Cosmescu, I., Turismul – fenomen complex contemporan, Editura

2 Cosmescu, I., Ilie., L.,
3 Cristescu, I.,
4 Ioncică, Maria
Economică, Bucureşti, 1998
Economia serviciilor, Editura Universităţii „Lucian
Blaga”, Sibiu,1999
Economia serviciilor, Editura Universităţii Murgu,
Reşiţa, 1996
Economia serviciilor, Editura Uranus, Bucureşti, 2000
 5 Jivan, Al., Economia serviciilor, Editura Mirton, Timişoara, 2006
6 Minciu, Rodica Economia turismului, Editura Uranus, Bucureşti, 2004
7 Nistoreanu, P., Management în turism – servicii, Editura ASE,
Bucureşti, 2005
8 Postelnicu, Gh., Introducerea în teoria şi practica turismului, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1997
9 Patriche, D. şi colab. Economie comercială, Editura Economică, Bucureşti,
1998
10 Patriche, D. şi colab. Elemente de economia comerţului, Editura Sylvy,
Bucureşti, 2001
11 Snak, O., Baron, P., Neacşu, Economia turismului, Editura ALL Educaţional,
N., Bucureşti, 1998
12 Stănciulescu, Gabriela, Tehnica operaţiunilor de turism, Editura ALL
Educaţional, Bucureşti, 1998
13 xxx Manualele specifice aprobate de MECT şi utilizate în
învăţământul preuniversitar

II. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ACTUALIZATĂ

1. CONŢINUTUL SERVICIILOR. TIPOLOGIA SERVICIILOR. LOCUL ŞI ROLUL

SERVICIILOR ÎN ECONOMIE
1.1. Conceptul de serviciu (Ref. nr. 4, p 9-14; Ref. nr. 1 p 10-14)
1.2. Caracteristicile serviciilor (Ref. nr. 4, p 14-17; Ref. nr. 1 p 14-18)
1.3. Categorii de servicii (Ref. nr. 4, p 18-31; Ref. nr. 1 p 83-93)
1.4. Locul şi rolul serviciilor (Ref. nr. 4, p 9-14; Ref nr. 1 p 40-71)

Resurse bibliografice:
1. Ioncică, Maria Economia serviciilor, Editura Uranus, Bucureşti, 2000
2. Ioncică, Maria (coord.), Strategii de dezvoltare a sectorului terțiar, Editura Uranus,
București, 2004;
3. Ioncică, Maria; Stănciulescu, Gabriela, Economia turismului și serviciilor, Editura
Uranus, București, 2006;
4. http://bt.ase.ro/wp-content/uploads/2019/04/4.-Ioncica-M.-Economia-serviciilor.pdf

2. SERVICII PENTRU ÎNTREPRINDERI

2.1. Semnificaţii, rol, evoluţie;
2.2. Externalizare– internalizare;
2.3. Argumente pentru trecerea la societatea informaţională;
2.4. Tipologia serviciilor pentru întreprinderi

***Recomandare material bibliografic Cap.2 (pt. 2.1, 2.1 din prezenta Tematică): S.I.Iosof,
Economia serviciilor. Suport de curs Târgu Mureș 2015., disponibil la
https://cantemir.ro/cursuriudc/1sem1/Facultati/Stiinte%20economice/ECTS/Anul%202/
Economia%20serviciilor/Iosof_-_Economia_serviciilor.pdf, Pag.70-76
***Recomandare material bibliografic Cap.2 (pt. 2.3 din prezenta Tematică): Ș. Iancu,
Societatea informaţională – societatea cunoaşterii sau societate parţial informatizată?
(Articol), Disponibil pe Google Academic.
***Raport INS 2017, Activitatea de servicii pentru întreprinderi disponibil la
https://insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/activitatea_de_servicii_pentru_intreprin
deri_in_anul_2017.pdf

3. SERVICII COMERCIALE
3.1. Locul serviciilor în cadrul comerţului contemporan (Ref nr. 3, p. 102-104)
3.2. Conţinutul serviciilor comerciale oferite consumatorilor (Ref nr. 3, p. 104-109)
3.3. Tipologia serviciilor comerciale (Ref nr. 3, p. 111-115)
Resurse bibliografice:
1. Patriche, D. şi colab., Economie comercială, Editura Economică, Bucureşti, 1998
2. Patriche, D. şi colab., Elemente de economia comerţului, Editura Sylvy, Bucureşti,
2001
Plus resurse bibliografice mai recente:
3. Moisă C., Maican S., Bazele comerțului, Seria Didactica, UAB, 2015.

4. SERVICII INTERNAŢIONALE
4.1. Conceptul de comerţinternaţional cu servicii;
4.2. Avantajul comparativ şicomerţulinternaţional cu servicii;
4.3. Dinamica şi locul comerţului cu servicii în schimburile internaţionale;
4.4. Tendinţe în schimburile internaţionale de servicii;
4.5. Perspective de liberalizare a schimburilor internaţionale de servicii;

***Recomandare material bibliografic Cap.4: C.V. Hapenciuc, Economia serviciilor. Suport

de curs Univ. Șt. Cel Mare, Suceava, 2006., disponibil la
https://www.academia.edu/16730138/Economia_Serviciilor

5. SERVICIILE TURISTICE
5.1. Conţinut, caracterizare, tipologie (Ref. nr. 1, p 217-233; Ref. nr. 3 p 92-112)
5.2. Dimensiunea fenomenului turistic, circulaţia turistică (Ref. nr. 1, p 39-98; Ref. nr. 3 p 35-
50)
5.3. Transporturi turistice (Ref. nr. 1, p 217-233; Ref. nr. 4 p 129-171)
5.4. Servicii de cazare (Ref. nr. 1, p 264-266; Ref. nr. 3 p 95-98)
5.5. Servicii de alimentaţie (Ref. nr. 1, p 272-280; Ref. nr. 3 p 95-98)
5.6. Agrementul turistic (Ref. nr. 1, p 280-286; Ref. nr. 3 p 101-104)

1. Minciu, Rodica, Economia turismului, Editura Uranus, Bucureşti, 2004

2. Stănciulescu, Gabriela, Tehnica operaţiunilor de turism, Editura ALL Educaţional,
Bucureşti, 1998
3. Moisă C., Economia turismului, Seria Didactica, UAB, 2015.
Moisă C., Tehnica operațiunilor de turism, Seria
6. EFICIENŢA ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ A SERVICIILOR (PAG. 221)
6.1. Conţinutul şiparticularităţileeficienţei în sfera serviciilor; (pag.221)
6.2. Criterii de evaluare, indicatori de exprimare şi căi de creştere a eficienţei;(pag.224)
6.3. Relaţiile dintre calitate şieficienţă în activităţile de servicii.(pag.230)

***Recomandare material bibliografic Cap.6: M.Ioncică, Economia serviciilor. Abordări

teoretice și implicații practice, Ed. Uranus, București, 2000, disponibil la: http://bt.ase.ro/wp-
content/uploads/2019/04/4.-Ioncica-M.-Economia-serviciilor.pdf
 Semnificaţii, rol, evoluţii
Creşterea economică în societatea modernă este condiţionată din ce în ce maimult de
dezvoltarea serviciilor pentru întreprinderi.
 Acestea cuprindansamblul activităţilor de servicii utilizate ca factori intermediari
de producţie, atât pentru întreprinderile din sectorul producţiei materiale cât şi pentru cele di
n sectorul terţiar.
 Esenţa economiei moderne constă în aceea că producţia materială şi cea aserviciilor nu sunt
separate, fiind de fapt activităţi complementare în acelaşi proces de producţie.Funcţiile
serviciilor, care în ţările dezvoltate reprezintă în mod normal 70-80% dincosturile de
producţie în cele mai multe întreprinderi, pot fi clasificate în cinci categorii:
Înainte de producţie: cercetare-dezvoltare, studii de piaţă, aprovizionare,formarea,
recrutarea şi selectarea personalului etc.
În timpul producţiei: finanţarea, gestiunea resurselor umane, materiale şifinanciare,
controlul calităţii, asigurarea siguranţei procesului de producţie,întreţinerea şi repararea
utilajelor etc.
Vânzarea producţiei: logistică, publicitate, reţele de distribuţie etc.
În timpul utilizării produselor: leasing, mentenanţă, consultanţă, studiulcomportamentului
în consum al produselor etc.
După utilizarea produselor: managementul deşeurilor, reciclare etc.Dacă ne raportăm la
costurile fazei de producţie, în ultimele decenii, în ţăriledezvoltate, costurile legate de
celelalte patru faze au crescut constant faţă de faza de producţie pură, ajungându-se să
devină dominante.Sporirea importanţei funcţiilor de servicii în întreprinderi este demonstrată
şi detendinţa de creştere a ponderii meseriilor de servicii în structura angajărilor , dar şi
de ponderea tot mai mare pe care o au în totalul investiţiilor întreprinderii investiţiilenemater
iale, respectiv cele pentru cercetare-dezvoltare, formarea şi perfecţionarea personalului,
studii de piaţă etc.

Sectorul serviciilor pentru întreprinderi este deosebit de dinamic şi complex, putând fi

identificate trei caracteristici majore:
 O concentrare spaţială cu mult mai mare
 O internaţionalizare mult mai puternică
 Un rol foarte important în dezvoltarea regională şi cea a comunităţilorlocale.
Concentrarea spaţială puternică
 se explică prin luarea în calcul a trei aspecteesenţiale: manopera, accesul către alte servicii
ale întreprinderii şi accesul către informaţiigenerale sau specifice, ceea ce conferă
importanţă elementelor precum piaţa forţei demuncă, a transporturilor, a comunicaţiilor, a
mediului economic şi social şi accentueazărolul major aleconomiilor de localizare şi al celor
ale urbanizării.
 Economiile de localizare sunt rezultate dintr-o grupare pe un spaţiu restrâns aactivităţilor
din acelaşi sector, ceea ce permite specializare şi complementaritate, forţă demuncă bine
profesionalizată, iareconomiile urbanizării rezultă din posibilitatea folosiriicolective a
echipamentelor existente într-o zonă aglomerată economic şi social. Cât priveşte procesul de
internaţionalizare, el este legat de fenomenul deglobalizare a economiei şi a fost în mod
deosebit facilitat de noile tehnici de comunicarecare au favorizat şi amplificat reţelele
şi schimburile sub toate aspectele.Un rol important în procesul de internaţionalizare a
serviciilor pentru întreprinderiîl are tendinţa de liberalizare a comerţului şi investiţiilor, de
liberă deplasare peste graniţea bunurilor, persoanelor, capitalului, informaţiilor etc.Referitor
la rolul serviciilor pentru întreprinderi în dezvoltarea regională şi cea acomunităţilor locale
, acestea reprezintă un factor complementar activităţilor producţieide bază, agricultura,
respectiv industria şi care se confruntă cu probleme grave legate dedistribuţia şi desfacerea
producţiei agricole, şomaj de proporţii, blocaje financiare, poluarea etc.Ca urmare,
dezvoltarea viitoare a comunităţilor locale trebuie să urmărească nunumai realizarea
economiilor de scală ci şi a celor bazate pe diversificarea economiei.Serviciile pot oferi
multiple posibilităţi în acest sens, asigurând o dezvoltare economicămodernă a comunităţilor
locale.Serviciile destinate întreprinderilor s-au dezvoltat, în primul rând, ca
activităţiintegrate procesului de producţie şi odată cu acesta. Paralel cu sporirea
complexităţii producţiei şi ca urmare a adâncirii diviziunii sociale a muncii, unele servicii des

tinate consumului intermediar s-au conturat ca activităţi independente cu existenţă de

sinestătătoare, asigurând astfel deservirea mai multor ramuri ale producţiei materiale
şisporindu-şi totodată eficienţa.Potrivit acestei evoluţii, dezvoltarea serviciilor moderne
pentru agenţii economici poate fi caracterizată prin succesiunea a trei „valuri”,
corespunzătoare rolului jucat deacestea în satisfacerea nevoilor producţiei.
 Primul val,
 localizat în perioada interbelică în SUA şi în anii 1950-
1960 pentru Europa Occidentală, a constatat în apariţia şi cristalizarea serviciilor curol
periferic pentru întreprinderi, şi anume: cele de consultanţă juridică, fiscală,contabilă,
comercială.
Al doilea val
 este situat în perioada 1965-1975 şi se caracterizează printendinţa de „externalizare” a
serviciilor, prin transferarea unei game largi deservicii situate în interiorul întreprinderilor
spre societăţi de serviciiindependente juridic (servicii de cercetare, proiectare, pază,
curăţenie, reparaţii,transport etc.). Această tendinţă, însă, nu exclude şi evoluţia inversă,
spre„internalizare”, cele două procese fiind, pe termen lung, reversibile.
Al treilea val,
 considerat de dată recentă şi manifestându-se şi în prezent, sereferă la dezvoltarea explozivă
a serviciilor „avansate” ale producţiei şi proliferarea a două mari categorii de prestaţii:
Cele privind informatizarea procesului de producţie şi
Cele de studiere a pieţelor şi de comercializare a produselor.

UI 8.4 Externalizare-internalizare; modalităţi de organizare

Una dintre explicaţiile deseori folosite ale dezvoltării rapide a serviciilor pentruîntreprinderi
este aceea că întreprinderile au „externalizat” anumite activităţi pe care leefectuau înainte
ele însele, în interiorul lor.Înclinaţia crescândă a întreprinderilor spre serviciile specializate,
oferite dinexteriorul producţiei întâlnită tot mai frecvent se explică prin avantajele
economice, dincare multe pot fi cuantificate,ale „externalizării”.
 Dintre acestea pot fi enumerate:
Realizarea unui spor de productivitate a muncii ca urmare a eliminării
unei părţi a salariaţilor cu prestarea serviciilor în interiorul întreprinderii şi, deaici,
posibilitatea reducerii costurilor;
Posibilitatea de a acoperi o cerere presantă fără a dispune în permanenţă de personalul
adecvat şi echipamentul tehnic necesar;
Eliminarea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare, prin achiziţionarealicenţelor sau
tehnologiilor puse la punct de alte firme, în vedereaameliorării nivelului tehnic al fabricaţiei;
Calitatea superioară a serviciilor astfel obţinute, ca urmare a faptului căsunt executate de
un personal cu pregătire înaltă şi totodată specializat;
Degrevarea managerilor de o sumă de activităţi mărunte, de rutină şi,implicit, posibilitatea
concentrării acestora asupra ridicării nivelului tehnical producţiei, prospectării pieţelor şi
îmbunătăţirii imaginii întreprinderilor.Dacă externalizarea serviciilor pentru întreprinderi
este realitate, trebuie săsubliniem că aceasta are loc paralel cu dezvoltarea terţiarului intern
al întreprinderilor.
Unul din criteriile importante de alegere între cele două soluţii îl reprezintăcosturile de
producţie care pot influenţa pozitiv soluţia externalizării datorităefectelor specializării, de
talie (economii de scală), de avantaje specifice saunegativ, datorită complexităţii
sau dificultăţilor de organizare.
 Mai importante sunt însă costurile de tranzacţie , deoarece apelarea la piaţă costă.
Astfel, pentru a obţine ceea ce ai nevoie de la un alt actor de pe piaţă, trebuie să
poţiidentifica un astfel de actor competent, trebuie să te pui de acord cu el asupra
produsului,condiţiilor şi modalităţilor de furnizare a acestuia şi trebuie să încerci să obţii
anumitegaranţii referitoare la fiabilitate, termene etc.Având în vedere aceste aspecte, la
costuri de producţie egale, alegerea între soluţiainternă şi soluţia externă conduce la
evidenţierea a două tipuri de elemente:
 Cu cât frecvenţa de utilizare este mai ridicată, cu atât se va căuta evitarearepetării
costurilor de tranzacţie externe şi se va tinde spre internalizareaactivităţii; cu alte cuvinte, se
va tinde spre internalizarea activităţii dacăaceasta este necesară frecvent sau în permanenţă
şi spre externalizarea eidacă este necesară ocazional;
 Cu cât nevoia este mai specifică, cu atât costurile de tranzacţie externe suntmai mari şi se
va tinde spre internalizarea activităţii; pare logic de a raţionacă dacă nu ai nevoie decât de
un serviciu destul de obişnuit saustandardizat, te poţi adresa uşor în exterior; din contră,
dacă este nevoie săadaptezi produsul la nevoi foarte particulare, este mai potrivit de
ainternaliza activitatea în cauză.
Un alt factor care influenţează în cazul serviciilor alegerea între internalizareşi
externalizare îl reprezintă problemele de protecţie a informaţiilor.
În acest sens, exigenţele protecţiei informaţiilor unei întreprinderi par să favorizezesoluţia
internalizării pentru activităţile a căror prestare reclamă accesul la informaţii
de bază ale firmei cum ar fi: cunoştinţe, modalităţi de producţie, elemente de strategie etc.Av
ând acces la astfel de informaţii, prestatorii externi le pot utiliza în profitulconcurenţilor, fie
explicit, ceea ce ar constitui o greşeală profesională, fie inconştient,transferând elemente de
cunoştinţe sau soluţii în alte situaţii, la alţi clienţi.Pe lângă factorii menţionaţi mai sus,
asupra modalităţilor de organizare aserviciilor pentru întreprinderi acţionează o multitudine
de alte criterii, astfel încât, înrealitate, nu avem de-a face cu o simplă dihotomie între
internalizare şi externalizare, ci cuo paletă largă de soluţii:
Soluţia integrării: întreprinderea îşi produce singură serviciile, adică îşiinternalizează
activitatea de servicii prin intermediul unor compartimentespecializate (marketing, resurse
umane, contabilitate etc.);
Soluţia cvasi-integrării: întreprinderea îşi produce singură serviciile darîntr-o entitate
autonomă (exemplu, filială) sau într-o entitate asociată(exemplu, reţele);
Întreprinderea poate face apel laprestatorii de servicii din exterior. Aceştia sunt persoane
fizice sau juridice specializate în realizarea unorservicii, cum ar fi: cercetare-dezvoltare,
marketing, asistenţă juridică,contabilă etc. Aceste societăţi prestează servicii pentru un
număr importantde agenţi economici apropiaţi din punct de vedere al profilului de
activitatesau dintr-un domeniu al economiei;
Întreprindereapoate de asemeneautiliza simultan soluţia internă şi ceaexternă: este cazul
mai ales al serviciilor de informatică pentruîntreprinderi, când întreprinderea utilizatoare
trebuie, pentru a putea beneficia deplin de prestarea serviciului din exterior, să-
şi dezvolte îninterior activităţi şi competenţe de acelaşi tip. De altfel , această soluţie
estedestul de frecvent utilizată în ţările Comunităţii Europene.
Cumpărare, sub-contractare, co-producţie
În materie de servicii, trasarea unei linii de demarcaţie între cumpărarea serviciuluişi sub-
contractare nu este atât de clară ca în cazul bunurilor materiale.
Dacă în cazul cumpărării unui bun este clar că are loc schimbul unui produsmaterial contra
preţului său, în cazul unui serviciu avem de-a face cu cumpărarea
unui produs sau serviciu, dar făcând în realitate apel la un prestator de servicii şi plătind pre
starea acestora.Există două situaţii particulare:
Prestatorul de servicii sub-contractează la rândul său prestarea serviciuluialtor prestatori.
El poate juca doar rolul de coordonare sau de integrare asemi-produselor sale sau
componentelor sub-contractate într-un produsglobal;
Se poate face apel la un prestator de servicii care pune la dispoziţie personal/ competenţe,
pe durată determinată.
În legătură cu noţiunea de co-producţie, aceasta se referă la participareaactivă a clientului
la producţia serviciului.
Astfel, prestatorul nu poate satisface nevoile specifice ale clientului decât dacăacesta din
urmă îi furnizează informaţiile necesare pentru a analiza situaţia şi a propunesoluţii.

https://www.academia.edu/32796263/SOCIETATEA_INFORMA%C5%A2IONAL
%C4%82_SOCIETATEA_CUNOA%C5%9ETERII_SAU_SOCIETATE_PAR
%C5%A2IAL_INFORMATIZAT%C4%82
Tipologia serviciilor pentru
întreprinderi
Diversitatea serviciilor pentru întreprinderi şi funcţiile complexe pe care le îndeplinesc
în sistemul productiv modern impun gruparea acestora în mai multe categorii care să
permită o analiză unitară a conducerii şi evoluţiei lor.

Având în vedere concordanţa naturii serviciilor cu specificul cererii ce trebuie

satisfăcută, specialiştii propun următoarea tipologie a prestărilor de servicii pentru
agenţii economic şi a funcţionalităţii acestora:

1. Servicii administrative, financiar-contabile şi de personal, grupă care

subînsumează activităţi realizate de mai multe categorii de firme:

- birouri de consultanţă juridică şi fiscală (avocaţi, notari, inspectori de specialitate);

- birouri de contabilitate (expertiză contabilă, gestiune şi control);

- birouri de consultanţă financiară şi economică;

- birouri de audit extern;

- societăţi de formare a personalului;

- societăţi de recrutare a personalului;

- societăţi de servicii financiare (servicii de factoring: plăţi de salarii, facturi);

- societăţi prestatoare de servicii birocratice (dactilografiere, traducere, poştă, etc.)

Oferta serviciilor prestate de categoriile de firme menţionate răspunde funcţionalităţii

administrative a agenţilor producători de bunuri economice, cu cele trei faţete ale
acesteia: a) gestiunea juridică, financiară şi economică; b) gestiunea administrativă; c)
gestiunea personalului.

1. Servicii de gestiune a producţiei bunurilor materiale diverse, grupă care

subînsumează activităţi realizate de următoarele categorii de firme:

- societăţi de inginerie industrială, a sistemelor de producţie, a fabricaţiei propriu-zise;

- societăţi şi organisme de cercetare-dezvoltare;

- societăţi de măsurare şi control al calităţii;

- societăţi de recuperare şi reciclare a unor bunuri.

Serviciile oferite de astfel de firme răspund funcţiei de gestiune a producţiei, cu cele

două componente ale ei: a) ingineria industrială a cercetării-dezvoltării; b) gestiunea
producţiei propriu-zise.

1. Serviciile comerciale, grupă care include activităţi realizate de firme specializate:

- societăţi specializate în studii de marketing, de comportament al consumatorului, de

strategii şi politici de marketing;

- societăţi de creaţie, de intermediere, de servicii publicitare;

- societăţi comerciale angrosiste (pentru vânzarea produselor în partizi mari);

- societăţi e intermediere comercială;

- societăţi de promovare a exporturilor şi a distribuţiei în străinătate;

- societăţi de servicii post-vânzare;

- societăţi de mărci şi brevete.

Pachetele de servicii organizate de firmele aparţinând acestei grupe pentru agenţii

economici producători încearcă să răspundă funcţionalităţii comerciale a acestora, cu
componentele ce-i sunt proprii: a) promovarea comercială; b) vânzarea; c) garanţia
pentru bunurile ce fac obiectul producţiei pentru piaţă; d) asigurarea protecţiei prin
mărci şi brevete.

1. Servicii logistice, de comunicare şi transport, asigurate prin unităţi de profil,

respectiv:

- birouri de investigare şi organizare;

- societăţi de servicii şi consiliere în informatică;

- societăţi de transport: rutier, feroviar, fluvial-maritim, aerian;

- intermediari ai transporturilor (curieri de expediţie, delegaţi, agenţi vamali);

- depozite, antrepozite, societăţi de gestiune a stocurilor;

- agenţii de voiaj (călătorii de afaceri, organizate de întruniri: seminarii, conferinţe

etc.);

- agenţi imobiliari (tranzacţii şi administrare);

- agenţii de locaţie mobiliară (materială şi diverse echipamente);

- societăţi de leasing;

- societăţi de arhitectură (arhitecţi, experţi în urbanism şi sistematizare);

Diversitatea serviciilor din această grupă răspunde funcţiei logistică-comunicare,

faţetelor corespunzătoare acesteia: a) organizare-informare; b) cumpărări de mărfuri;
c) transporturi-antrepozite; d) gestiunea imobiliară şi mobiliară; e) ingineria
infrastructurii.

1. Servicii publice, prestate de firme cum ar fi:

- societăţi de salubrizare, de întreţinere a clădirilor;

- societăti de protecţie, de  securitate;

- societăţi de restaurare industrială.

Faţă de cele prezentate, se impune menţiunea că unele categorii de servicii, cum ar fi:
comerţul, transporturile, serviciile de poştă şi telecomunicaţii ş.a. servesc atât
scopurilor producţiei, cât şi celor de satisfacere a unor nevoi ale populaţiei (de
aprovizionare, deplasare, comunicare), putând astfel fi încadrate atât în categoria
serviciilor pentru întreprinderi cât şi în cea a serviciilor pentru populaţie, motiv pentru
care sunt evidenţiate distinct în clasificările statistice.

Tipologia serviciilor pentru întreprinderi cuprinde o gamă extrem de diversă de

activităţi, unele „clasice”, cu o vechime de sute de ani şi altele „moderne”, cu o istorie
mult mai recentă şi ritmuri spectaculoase de evoluţie.