Analiza Performanțelor Financiare A Companiilor Din Industria Farmaceutica

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

SPECIALIZAREA FINANȚE ȘI BĂNCI
LUCRARE DE LICENȚĂ
COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
Grad didactic, Nume şi prenume
ABSOLVENT:
BRUMĂ MARIA-IULIA
SIBIU
2023
UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE
SPECIALIZAREA FINANȚE ȘI BĂNCI
ANALIZA PERFORMANȚEI FINANCIARE A COMPANIILOR

DIN INDUSTRIA FARMACEUTICĂ
COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
Grad didactic, Nume şi prenume
ABSOLVENT:
BRUMĂ MARIA-IULIA
SIBIU
2023
BRUMĂ MARIA-IULIA – Facultatea de Științe Economice, ULBS
CUPRINS
INTRODUCERE
Industria farmaceutică este un sector extrem de important și dinamic, care
joacă un rol crucial în asigurarea sănătății și bunăstării oamenilor. Performanța
financiară a companiilor din industria farmaceutică este un aspect vital, deoarece
acest domeniu se caracterizează prin investiții semnificative în cercetare și
dezvoltare, costuri ridicate de producție și o competiție acerbă pe piață.
Analiza performanțelor financiare a companiilor din industria farmaceutică
este esențială pentru înțelegerea modului în care acestea își gestionează resursele
financiare, eficiența în utilizarea capitalului investit și capacitatea de a genera
profit. Aceasta oferă o perspectivă asupra sănătății financiare a companiilor și
poate ajuta la identificarea factorilor cheie care influențează performanța acestora.
Obiectivul acestei lucrări de licență este de a realiza o analiză a
performanțelor financiare a companiilor din industria farmaceutică, cu accent pe
aspecte precum rentabilitatea, lichiditatea, solvabilitatea și eficiența utilizării
activelor. Prin evaluarea acestor indicatori financiari și prin compararea
performanțelor companiilor din industrie, se vor identifica tendințe, factori de
succes și posibile vulnerabilități.
În cadrul lucrării, se va utiliza o abordare analitică, bazată pe date financiare
și rapoarte ale companiilor din industria farmaceutică, precum și pe metode și
instrumente specifice de analiză financiară. În plus, se vor examina factori externi
care pot influența performanța financiară, cum ar fi reglementările guvernamentale,
inovațiile tehnologice și schimbările de pe piață.
Rezultatele acestei analize vor oferi o înțelegere mai profundă a
performanței financiare a companiilor din industria farmaceutică și vor aduce în
discuție aspecte relevante pentru manageri, investitori și alte părți interesate. Prin
identificarea punctelor forte și a potențialelor provocări, această analiză poate servi
drept bază pentru luarea deciziilor strategice și îmbunătățirea performanței
financiare într-un mediu concurențial din ce în ce mai dinamic.
Astfel, această lucrare de licență propune să exploreze și să evalueze
performanțele financiare ale companiilor din industria farmaceutică, contribuind
astfel la dezvoltarea cunoștințelor și înțelegerii asupra acestui sector
crucial al economiei.
Pe lângă aspectele financiare, analiza performanțelor companiilor
farmaceutice poate lua în considerare și aspecte legate de lichiditatea și
solvabilitatea acestora. Date fiind costurile ridicate de dezvoltare și producție ale
medicamentelor, lichiditatea este esențială pentru a asigura capacitatea de a face
față obligațiilor curente. De asemenea, solvabilitatea este importantă pentru a
evalua capacitatea companiilor de a-și onora datoriile pe termen lung.
O altă componentă esențială a analizei performanțelor financiare în industria
farmaceutică este analiza comparativă. Aceasta implică evaluarea performanțelor
companiilor în raport cu competitorii lor din industrie și identificarea factorilor
cheie care determină avantajul competitiv. Prin examinarea indicatorilor financiari
1
și a tendințelor în industrie, se pot obține informații valoroase pentru a stabili

poziționarea unei companii și a identifica oportunități sau amenințări.
Pe lângă factorii interni, analiza performanțelor financiare a companiilor din

industria farmaceutică poate lua în considerare și factori externi. Reglementările
guvernamentale, inovațiile tehnologice, schimbările demografice și
comportamentul consumatorilor sunt doar câteva exemple de factori care pot
influența performanța financiară a acestor companii.
În concluzie, analiza performanțelor financiare a companiilor din industria
farmaceutică este o componentă crucială pentru a evalua sănătatea financiară și
succesul pe termen lung al acestor organizații. Prin evaluarea aspectelor financiare,
operaționale și strategice, analiza performanțelor poate oferi o înțelegere mai
profundă a modului în care companiile se descurcă într-un mediu complex și
competitiv. Astfel, această lucrare de licență propune să analizeze performanțele
financiare ale companiilor din industria farmaceutică, contribuind astfel la
dezvoltarea cunoștințelor și înțelegerii în acest domeniu vital al economiei.
2
CAPITOLUL I.
Explorarea Teoretică și Metodologică a Analizei Poziției Financiar-
Contabile
1.Industria farmaceutică și analiza financiară a companiilor

farmaceutice
Industria farmaceutică este una dintre cele mai importante și profitabile

industrii din lume, iar analiza financiară a companiilor din această industrie poate
oferi o multitudine de informații valoroase pentru ivestitori și analiști.
În ceea ce privește analiza financiară a companiilor farmaceutice, există
câteva aspecte importante de luat în considerare.
În primul rând, este important să analizezi veniturile și profiturile
companiilor, precum și fluxurile lor de numerar. Acestea pot oferi o perspectivă
asupra performanței financiare a companiilor și pot indica eventual probleme sau
oportunități.
În al doilea rând, este important să analizezi structura capitalului
companiilor, adică modul în care acestea îți finanțează activitățile. Analiza
structurii capitalului poate oferi informații despre gradul de îndatorare al
companiilor și despre riscurile asociate cu aceasta.
În al treilea rând, este important să analizezi eficiența companiilor în
utilizarea capitalului. Acest lucru poate fi realizat prin analizarea ratelor de
rentabilitate și a altor indicatori financiari cheie. De asemenea, este important să
analizezi modul în care companiile îți gestionează riscurile, inclusiv cele asociate
cu dezvoltarea de noi medicamente și cu protejarea propietății intelectuale.
În final, trebuie să ai în vedere tendințele din industrie și să analizezi modul
în care acestea pot influența performanța financiară a companiilor. De exemplu,
schimbările în reglementările guvernamentale sau în comportamentul
consumatorilor pot avea un impact semnificativ asupra performanței
companiilor farmaceutice.
1.1 Obiectivul analizei financiare
Analiza financiară poate fi definită ca studiul sistematic al structurii financiare și al

rentabilității unei entități, analizând poziția economico-financiară a entității pornind
de la informațiile din bilanț, contul de profit și pierdere și orice alte informații
furnizate de entitate. Ca parte integrantă a analizei economico-financiare, analiza
financiară este inclusă în grupul de analiză cu scop special care a apărut și a cunoscut
o dezvoltare rapidă în continuă mișcare.
3
Apariția si evoluția societăților anonime pe acțiuni precum și amplificarea rolului pe

care îl au băncile și instituțiile financiare în dezvoltarea economiei sunt principalii
factori enumerați care au contribuit la impunerea și stimularea perfecționării analizei
financiare.
Inițial s-a efectuat o analiză financiară limitată, vizând doar controlul soldurilor
financiare pentru a asigura recuperarea creditelor acordate de bănci, fără a ține cont de
situația financiară a entităților. Prin urmare, principalul criteriu de acordare a
creditelor este în continuare starea de proprietate a companiei, iar analiza financiară se
limitează la analiza ratelor financiare aferente solvabilității entităților economice. În
același timp, profitul contabil nu este luat în considerare dacă trebuie luată o decizie
cu privire la creșterea profitului sau a câștigului, deoarece conceptele de profit
economic și profit contabil sunt foarte diferite.
În cele din urmă, această metodă de analiză financiară s-a dovedit a fi
insuficientă și trebuia prelucrată într-un mod modern pentru a oferi conducerii
companiei toate datele necesare pentru a lua decizii financiare relevante. Iată de ce
analiza financiară de astăzi are în vedere datele economice și bursiere, iar
rezultatele obținute sunt incluse în modele financiare, care stau la baza emiterii
previziunilor economice.Datorita unor cauze de-a lungul timpului analiza
financiara a cunoscut mai multe transformari cum ar fi:
1. Concentrarea entităților economice face necesară realizarea de investiții mari, cu
rezultate profitabile așteptate în decurs de câțiva ani de la data investiției, astfel că
sunt necesare metode analitice mai sofisticate pentru a determina necesarul de
finanțare a creditelor de la bănci și alte instituții financiare.
2. Întrucât băncile necesită garanții insuficiente pentru a acoperi riscul de
neplată, sunt necesare anumite analize pentru a identifica riscurile economice și
financiare, întrucât analiza lichidității nu mai este instructivă pentru acordarea de
împrumuturi pe termen lung.
3. Extinderea noilor metode de finanțare a condus la necesitatea unor studii mai
ample și mai aprofundate ale echilibrului financiar și costului capitalului.
4. În plus, factori precum înăsprirea politicilor de creditare, creșterea ratelor
dobânzilor, fluctuațiile cursului de schimb și inflația au dus la o deteriorare a
condițiilor financiare ale entităților economice.
5. Evoluția comunității internaționale necesită identificarea și adoptarea unor
metode care pot fi aplicate cu succes pentru a efectua analize economice și
financiare comparabile în diferite țări ale lumii.â
“Dezvoltarea analizei economico--financiara are ca scop să adapteze rezultatele
sale în funcție de necesitățile utilizatorilor și de problemele ridicate de fiecare
domeniu de interes. Printre cei mai interesați utilizatori ai analizelor economico-
financiară sunt: gestionarii,acționarii actuali si potențiali,creditorii,personalul
întreprinderii, organele fiscale, analiști financiari.”
4
1.2 Necesitatea si utilitatea analizei financiare
Actele conștiente care urmăresc, în special, menținerea, dar totodată și

dezvoltarea piețelor de desfacere, respectiv a deciziilor privind dezvoltarea
întreprinderii și afectarea resurselor, iar mai apoi se concentrează în mărfuri,
servicii și bani care penetrează spațiul economic al acesteia fac parte din rezultatele
fenomenelor și proceselor economice desfășurate în întreprindere. Așadar,
pentru constituirea capitalului întrepinderii este nevoie ca deciziile să nască
numeroase fluxuri care pot avea o substanță materială reală sau pot fi fluxuri
monetare și financiare.
Finanțele se împart în trei mari domenii importante interdependente, precum:
1.Conceptele macroeconomice operate împreună cu piețele monetare și de capital
sau finanțele la nivel macroeconomic;
2.Formarea potofoliului prin investițiile care se concentrează asupra deciziilor
individuale sau ale instituțiilor financiare de a alege diferite valori mobiliare;
3.Finanțe manageriale sau corporaționale care mplică managementul firmelor.
Altfel spus, prin gestiune financiară se observă cum sunt adaptate resursele
și cum sunt folosite fondurile, în funcție detipul interprinderii, prin poziția sa și
transformările din conjuctura economică. Gestiunea financiară acționează într-un
domeniu extrem de cast țintind mai ales operțiuni financiare, cum ar fi :
determinarea bugetelor de trezorerie, obținerea creditelor pe termen scurt și a
perceperilor la termen, date privind capacitatea de finanțare și autofinanțare.
Scopurile gestiunii financiare, vizează întâi siguranța unității, nu doar prin
posibilitatea acesteia de a-și achita datoriile la termen dar și prin adaptabilitate,
care să-i furnizeze gestiunii unității toate fondurile de care este nevoie pentru
activitatea curentă cu riscurile care pot să apară. (8)
Dar se cunoaște că o interprindere poate avea o rentabilitate sporită și în
urma micșorării dobânzilor sau ca urmare a optimizării folosirii propriilor
capitaluri. Pentru acestea este necesar ca managementul să analizeze și să
folosească metodele și mijloacele caracteristice analizei financiare cu ajutorul
cărora să poată aprecia corect situația financiară a unității economice. Doar așa pot
fi luate deciziile cele mai bune și fiabile de gestune și stabilite strategiile viitoare
ale unității economice. (9)
Drept concluzie, putem afirma faptul că analiza financiară poate să
reprezinte prima etapă în cadrul gestiunii financiare, studierea echilibrului
financiar demonstrează utilitatea acesteia în procesul de evaluare a interprinderii în
ceea ce privește rentabilitatea și riscurile gestiunii, totodată și în analiza fluxurilor
financiare precum și în studierea viitoarelor proiecte de investiții și emiterea de
prognoze. Vorbind despre deciziile de ivestiții bursiere ale managerilor, putem
observa utilitatea analizei financiare care a fost demonstrată prin capacitatea
acesteia de a evalua corect unitatea economică care are la bază informații despre
viitoarele profituri care se previzionează a se obține, astfel stabilind o valoare a
interprinderii, aceea valoare care este absolut necesară și obligatorie în situația ăn
care o anumită unitate economică este cotată la bursă.
5
1.3 Utilizatorii rapoartelor de analiza economico-financiară
Analiza financiară poate fi efectuată intern-în cadrul entității sau extern- de

specialiști financiar-bancari, sau independenți (analiști financiari), amândouă
analizele având ca rezultate finale o poziţie financiară internă sau externă, cu
scopuri caracteristice, în funcţie de utilizatorii interni sau externi cărora le folosesc
aceste rezultate.
1) Analiza financiară și management: În cadrul fiecărei entități, departamentul
financiar realizează analize financiare interne cu scopul de a găsi acele elemente
care pot duce la rezultate economice mai bune printr-un management mai eficient.
Analiza internă se bazează pe informații care facilitează o analiză specifică care
vizează:
a) Efectuează evaluări periodice ale conducerii entității după monitorizarea
echilibrului financiar, profitabilității, solvabilității și riscurilor financiare.
b) Pe baza rezultatelor analizei financiare, managerii pot emite previziuni
financiare despre finanțele entității prin investiții și cheltuieli viitoare, luând
astfel decizii corecte cu privire la investiții, finanțare și distribuirea dividendelor.
c) Analiza internă permite controlul managementului.
d) Evaluarea financiară internă rezultată în urma analizei financiare este esențială
pentru conducerea entității și stă la baza formulării politicilor financiare și
economice generale care să justifice acțiunile partenerilor și competitorilor
actuali sau viitori ai companiei.
2) Analiză financiară și antreprenoriat: Indiferent de tipul de acționar –
persoană fizică sau corporativă – toți au un interes direct în creșterea valorii unei
entități economice deoarece capitalul pe care îl investesc este în pericol. Acţionarii
sunt compensaţi prin dividende şi valoarea reziduală aşteptată a entităţii. La unii
autori (F Modigliani si M.H. Miller) profitul este factorul care creste sau nu creste
valoarea actiunii, indiferent de dividende, in timp ce altii (M. Gordon, E. Shapiro)
considera ca valoarea dividendelor estimate este egala. la valoarea stocului.
Investitorii nu sunt interesați doar de rentabilitatea viitoare a entităților economice
din perspectiva câștigurilor viitoare, ci acordă atenție și rentabilității actuale a
întreprinderilor din perspectiva distribuției de dividende și a posibilelor riscuri ale
achiziționării de titluri. Investitorii, atât prezenți, cât și viitori, monitorizează și
examinează cu atenție entitatea, prezența locală și capacitățile de autofinanțare ale
afacerii și profitabilitatea investițiilor.
3) Analiza financiară și creditorii: Analiza financiară evoluează constant
pentru a ajuta băncile nu numai să ia deciziile corecte de creditare, ci și să
ramburseze împrumuturile clienților. Analiza financiară este utilizată și de
entitățile care acceptă împrumuturi sau avansuri către alte entități și de către
entitățile care își vând produsele sau mărfurile pe credit. Analiza pe care o
efectuează variază în funcție de tipul de împrumut pe termen scurt sau pe termen
lung:
6
a) Dacă ne referim la împrumuturi pe termen scurt, persoana care acordă

împrumutul dorește să cunoască factorii legați de lichiditatea unității economice, în
special potențialul de îndeplinire a scadențelor pe termen scurt, precum și
echilibrul financiar al entității pe termen lung. rulează, în funcție de cantitatea de
capital de lucru și de capitalul de lucru necesar.
b) Pentru creditele pe termen lung, creditorii trebuie să știe exact cum se află
unitatea economică din punct de vedere al solvabilității și rentabilității, ceea ce le
poate releva capacitatea companiei de a rambursa împrumutul și dobânda asociată
acestuia. În acest scop, creditorii sunt preocupați de datoria și modalitatea de
rambursare, de posibilitatea de autofinanțare a afacerii, de modul de utilizare și de
rentabilitatea creditului primit de întreprindere.
c) Indiferent de perioada în care a fost acordat creditul, creditorii sunt interesați să
cunoască structura financiară a entității, adică raportul datorie/capital propriu, care
îi ajută să afle gradul de risc prin levier financiar.
4) Analiza financiară, furnizori și clienți: Toți cei care au relații de afaceri cu
firma, fie că sunt furnizori sau clienți, pentru a asigura o relație de afaceri stabilă,
doresc să cunoască informații despre solvabilitatea acesteia, precum și date despre
continuitatea activitatea companiei.
5) Analiza financiară și de personal: Întrucât salariile primite de la unitate
reprezintă în majoritatea cazurilor singura sursă de venit pentru angajații unității,
iar din perspectiva participării acestora la profit, angajații doresc să cunoască
profitabilitatea pe termen scurt a unitate, precum și prin continuarea activităților
companiei Echilibrul financiar pe termen lung care asigură securitatea locului de
muncă și evită falimentul.
6) Analiza financiară şi organele fiscale ale statului: Pentru a fi achitate toate
obligațiile fiscale conforme cu legislaţia şi reglementările în vigoare, administrația
fiscală se informează cu privire la politicile contabile ale unității, cum ar fi politica
amortismentelor şi provizioanelor.
2. Conceptul de performanța și de indicatori de masurare a

performantei (KPI) în literatura de specialitate
2.1 Aprecierea solvabilității, echilibrului financiar și a performanțelor

financiare
Solvabilitatea sau echilibrul financiar indică capacitatea unei companii de a-

și îndeplini angajamentele, adică de a-și plăti datoriile la scadență.
Evaluarea solvabilității se confruntă cu o dificultate majoră, întrucât implică un
proces de prognozare a condițiilor în care firma studiată va putea face față
maturității sale viitoare. Prin urmare, analiza financiară trebuie să își propună
prezicerea și clarificarea unor previziuni privind dezvoltarea afacerii, situația
financiară și echilibrul financiar.
7
Procesul de analiză financiară și-a dovedit eficiența datorită existenței a

două linii directoare metodologice principale.
Pe de o parte, studiul bilanţului permite compararea situaţiei curente a
angajamentelor (din pasive) cu lichiditatea previzibilă (din active), justificând
astfel o evaluare relativă a acoperirii viitoarelor plăţi obligatorii, faţă de Încasarea
aşteptată.
Pe de altă parte, studierea evoluției anterioare a rezultatelor şi a situației
financiare permite să se desprindă greutățile susceptibile a se prelungi în viitor.
O preocupare a analizelor financiare constă în măsurarea exactă a
rezultatelor obţinute în trecut şi în prezent şi în anticiparea tendințelor de evolutie a
lor în viitor. După ce au fost stabilite aceste rezultate, ele trebuie să fie comparate
cu măsurile de referinţă exprimate, fie prin nivelul activității întreprinderii
(producţie sau vânzări), fie prin valoarea medie a capitalurilor folosite pentru
obţinerea acestor rezultate.
Se apreciază astfel, aptitudinea întreprinderii de a desfășura activități
suficient de rentabile pentru a compensa costul resurselor pe care le utilizează şi
aptitudinea sa de a valoriza mijloacele reale şi financiare care-i sunt încredinţate.
2.2 Aprecierea altor caracteristici financiari importante
I. Aprecierea autonomiei financiare

În termeni financiari, autonomia se apreciază mai întâi, prin studiul
capitalului, structura sa şi relaţiile de control asupra întreprinderii, pe care le poate
exprima. Pe de altă parte, autonomia financiară poate fi apreciată prin analiza
structurii finanţării. Eventuala dependență a întreprinderii faţă de cei către care are
datorii (şi în special bănci) constituie elementul esențial a fi explorat.
Repartitia surselor de finanțare şi a altor elemente de pasiv, între fonduri
proprii şi datorii de diverse tipuri, constituie una dintre caracteristicile care
exprimă cel mai bine autonomia financiară a întreprinderii.
II. Aprecierea flexibilității financiare
Flexibilitatea întreprinderii exprimă capacitatea sa de adaptare la
transformările neprevăzute în mediul său şi în cadrul activității sale.
Flexibilitatea priveşte analiza financiară în cel puţin trei aspecte:
a) Flexibilitatea financiară se apreciază în raport de capacitatea pe care
întreprinderea o manifestă în legătură cu mobilizarea rapidă de lichidități. Astfel,
deținerea de lichidități disponibile imediat îi permite să reacţioneze fără întârziere
1
la oportunitățile apărute (oportunitatea de investire (cumpărarea unei întreprinderi
în condiții favorabile, lansarea unui program de producţie ca ripostă la ofensiva
concurenţei), oportunitatea comercială (cumpărarea unui lot de mărfuri sau de
materii prime în condiții exceptionale), oportunitatea strategică).
b) Flexibilitatea financiară se apreciază în raport de capacitatea de finanțare a
întreprinderii. Posibilitatea de a recurge la noi resurse proprii sau de a beneficia de
noi credite (capacitatea de îndatorare) permite întreprinderii să obţină în caz de
8
nevoie, noi fonduri care-i vor permite să reacţioneze la modificările imprevizibile

din domeniul său de activitate.
c) Flexibilitatea financiară poate fi legată de posibilitățile pe care întreprinderea le
are de a diviza nevoile de finanţare în realizarea proiectelor sale de investiții în
curs sau prevăzute, dar şi în activitatea sa curentă.
Aprecierea autonomiei şi flexibilității financiare constituie o preocupare
comună a analizei strategice şi a analizei financiare. Dar analiza financiară este
sensibilă la aspectele care pot afecta competitivitatea viitoare a întreprinderii şi, în
consecință, performanțele sale şi echilibrul său financiar la termen; ea este de
asemenea sensibilă şi la aprecierile care privesc:
--portofoliul de activități al întreprinderii;
--caracteristicile sale structurale majore pe plan organizațional, tehnic,
social, comercial,juridic;
--raporturile sale cu partenerii externi şi, în general, cu mediul exterior:
--priceperea sa şi competenţele distinctive pe care le are în materie
productivă, în materie comercială, ca şi managementul său.
3. Prezentarea performanțelor unei companii prin intermediul

indicatorilor de performanță
3.1 Mijloace si instrumente utilizate de diagnosticul financiar
Tabelul următor prezintă relația dintre obiective (scopuri), analize financiare și

instrumentele și metodele utilizate. Dezvoltarea instrumentelor analitice a încetinit
în favoarea progresului tehnologic, limitând semnificația acestor relații.
Tabel 1.1
Studiul echilibrului financiar și al Analiza bilanțului și a tabloului de

riscului de faliment fluxuri financiare
-relația de trezorerie
-ratele
Studiul performanțelor financiare Analiza contului de rezultate
- mărimea soldului de gestiune
-analiza ratelor
-evoluția efectului volumului de
activitate asupra rezultatului.
3.2 Scopul, necesitatea si utilitatea analizei financiare
9
Analiza financiară este o activitate sofisticată care permite evaluarea

situației financiare, a performanțelor și a potențialului financiar al unei firme,
folosind o varietate de instrumente și metode.
Scopul analizei financiare: Pe scurt, este stabilirea diagnosticului financiar al
unei firme prin realizarea următoarelor obiective:
--valorificarea principalelor rezultate financiare obținute;
--valorificarea modului de constituire, structurare, procurare și utilizare a
resurselor; --evidențierea metodelor de realizare a echilibrului financiar;
--evaluarea puterii financiare a firmei;
--evaluarea modului de gestionare a resurselor financiare;
--examinarea riscului capitalului investit;
--analiza valorilor financiare
În general, scopul analizei financiare este de a furniza informații financiare celor
care sunt implicați în activitatea economică, atât în cadrul companiei, cât și în afara
acesteia.
În cazul în care o problemă de diagnosticare este adusă în atenția conducerii
companiei, se realizează o analiză financiară. în acest caz, scopul va fi acela de a le
furniza informațiile de care au nevoie pentru a lua decizii de gestionare a afacerii.
În cazul în care apare o problemă în afara companiei, utilizatorii vor deveni
parteneri economici și financiar-bancari care vor dezvolta acțiuni viitoare de
colaborare cu compania sau cu analiștii financiari, cu potențialii investitori sau
chiar cu guvernul. Cel mai frecvent, utilizatorii externi solicită o analiză financiară
în scopul obținerii unui credit de la o societate (în special de la o bancă) sau pentru
a lua decizia de a participa la capitalul unei societăți (parteneri potențiali sau alte
societăți, de obicei din același sector strategic) sau pentru a evalua puterea
financiară a unui partener de afaceri.
Necesitatea și utilitatea analizei financiare este, în acest caz, scopul pe care aceasta
urmărește să îl atingă, precum și:
-necesitatea de a furniza, în primul rând, informații financiare conducerii firmei,
pentru a îmbunătăți gestionarea afacerii și fundamentarea procesului decizional;
--necesitatea informării investitorilor actuali și potențiali asupra performanțelor
managementului, reflectată în creșterea evaluării firmei și a încrederii implicite în
acestea;
--importanța înțelegerii resurselor financiare ale firmei în ceea ce privește
dezvoltarea sau extinderea, realizarea de investiții și implicarea într-o bătălie
competitivă;
--necesitatea cunoașterii potențialului financiar al firmei în condițiile participării la
capitalul altor companii, restructurării sau privatizării;
--necesitatea deciziilor de participare financiară a firmei în condițiile dezvoltării și
diversificării pieței.
Considerați că atingerea obiectivelor firmei, obținerea și menținerea avantajului
competitiv este direct dependentă de:
--elaborarea unor analize strategice (analiza macromediului, un mediu de lucru
intersectorial, un sector industrial strategic, un micromediu, o analiză de
10
poziționare strategică) dependente de rezultatele firmei și de evoluția mediului

extern.
--elaborarea unei diagnoze financiare în mod regulat și cel puțin o dată pe an este
necesară, aceasta fiind componenta fundamentală primară, alături de celelalte
componente ale diagnozei (potențial financiar, potențial organizațional și
managerial, potențial uman, potențial tehnic și tehnologic, cultură juridică și
organizațională), în elaborarea strategiilor noastre competitive.
Capitolul 2. Intrumentele analizei financiare
Analiza financiară se bazează pe un set de date și informații extrase din

documentele contabile consolidate: bilanțul, contul de profit și pierdere și anexele
la bilanț. Analiza financiară nu se limitează la utilizarea datelor și informațiilor din
documentele contabile în starea lor brută, inițială. Acestea sunt prelucrate și
transformate pentru a furniza informații care să satisfacă scopul și obiectivele
analizei financiare. În acest sens, fișa monetară are o serie de corecții, fiecare
dintre acestea bazându-se pe situațiile financiare și operaționale.
2.1 Bilanțul patrimoniului
Bilanțul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă bunurile
economice, drepturile şi obligațiile întreprinderilor (activul şi pasivul unității
patrimoniale) la încheierea exercițiului.Bilanțul trebuie să redea o imagine fidelă,
clară şi completă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute.
Bilantul are 2 părți: Activ, respectiv Pasiv. In Activ sunt cuprinse toate
drepturile de proprietate şi de creanță ale întreprinderii iar în Pasiv toate obligaţiile
şi angajamentele întreprinderii.
Elementele de activ sunt ordonate în bilanţ după criteriul lichidității în sens
crescător, adică activele ce pot fi transformate cel mai rapid în numerar sunt situate
în partea de jos, la baza activului.
Fiecare element de Activ reprezintă o alocare de fonduri băneşti în vederea
constituirii unei structuri de producție adecvate.
Prima grupă de Activ, datorită rotației lente a capitalurilor investite se mai
numeşte şi alocări permanente (stabile, aciclice), iar cea de-a doua grupă se
numeşte abcări ciclice (temporare), deoarece recuperarea capitalurilor investite se
face după încheierea unui ciclu de exploatare-comercializare.
Elementele de Pasiv sunt ordonate după criteriul exigibilității, pasivele cel
mai putin exigibile (ce au scadența la plată cel mai îndepărtată ca timp) ocupând
partea de sus a pasivului.
In primul rând, în Pasiv sunt înscrise capitalurile proprii. Aceste resurse,
practic, nu sunt exigibile, şi de aceea mai sunt denumite surse permanente (stabile,
aciclice).În categoria surselor permanente mai sunt înscrise şi datoriile financiare
pe termen mediu şi lung pentru că scadenţa lor este îndepărtată.
Cele mai exigibile elemente ale pasivului sunt datoriile pe termen scurt
astfel că ele se mai numesc şi surse ciclice (temporare).
11
În teoria şi practica analizei financiare se remarcă mai multe abordări

conceptuale de bilanţ, si anume:
-- bilanțul contabil;
-- bilanțul financiar;
-- bilantul functional.
2.1.1 Bilantul contabil
Caracterizarea generală a structurii patrimoniale a întreprinderii presupune
investigarea elementelor bilanțiere de activ, respectiv de pasiv, prin prisma
dimensiunii şi ponderii lor în patrimoniul întreprinderii. Bilanțul contabil reflectă
cel mai bine acest lucru.
Scopul bilanțului financiar este inventarierea averii şi angajamentelor

întreprinderii şi ordonarea lor pe termene de lichiditate, respectiv exigibilitate.
Utilitatea bilanţului financiar poate fi privită din mai multe perspective:
→din perspectiva celor cărora li se adresează:
--acţionari → care doresc să cunoască valoarea patrimoniului lor, evolutia
mărimii acestuia, durata de lichidare a acestuia în eventualitatea unei recuperări de
capitaluri;
--creditori doresc să cunoască valoarea patrimoniului întreprinderii ce
reprezintă garanţia realizării drepturilor lor;
→ din perspectiva modului în care satisface cerinţele şi obiectivele analizei
financiare, ordonarea bilantului financiar pe termene răspunde mai bine: analizei
structurii financiare, analizei echilibrului financiar, analizei randamentului
financiar, analizei riscurilor, analizei bonităţii financiare, analizei valorii
patrimoniale a întreprinderii.
Bilanțul financiar separă posturile de activ şi de pasiv în patru structuri
distincte, conform criteriului „durată mai mare sau mai mică de un an. Aceste
structuri sunt
- Pentru activ:
 Active imobilizate nete:
-imobilizări necorpoale;
-imobilizări corporale;
-imobilizări financiare mai mari de un an;
-creante mai mari de un an;
-decontări în curs de clarificare;
 Active circulante:
-imobilizări financiare mai mici de un an;
-creanţe mai mici de un an (inclusiv decontări în curs de clarificare);
-disponibilități băneşti;
- Pentru pasiv:
 Capital permanent:
-capitaluri proprii;
-provizioane mai mari de un an;
-împrumuturi pe termen mediu şi lung;
12
-decontări în curs de clarificare;

 Datorii pe termen scurt:
-împrumuturi pe termen scurt;
-provizioane mai mici de un an; obligaţii fiscale şi sociale;
-decontări în curs de clarificare.
O serie de indicatori caracterizeaza bilantul financiar astfel:
Indicatorul fondul de rulment FR-reflecta modalitatea de realizare a
echilibrului financiar pe termen lung, axandu-se pe regula de finantare, ce
presupune ca nevoile permanente sa fie finantate din surse durabile, iar nevoile
temporare, din surse ciclice.
FR = (CPR + Dat fin) - Aimob.
Indicatorul nevoia de fond de ruiment NFR-explica modul de realizare al
echilibrului financiar pe termen scurt.
NFR = (Stocuri + Creante) - Dat expl = (Acrt - Atrez) – (Dat crt - Ptrez)
Indicatorul trezoreria neta TN- reprezinta sinteza realizarii echilibrului financiar la
nivelul unei intreprinderi (atat pe termen lung, cat si pe termen scurt).
TN=Atrez-Ptree=FR-NFR
Rate le de lichiditate Riscul de lichiditate este acela de incapacitate a firmei
de a plati datoriile care au devenit scadente. Pentru a face fata platilor firma trebuie
sa desfasoare o activitate prin care transforma activele sale in produse si servicii,
din vanzarea carora va incasa bani. Riscul de lichiditate este, in general, analizat de
banci, dar si de alti interesati sa observe capacitatea de plata a firmei. Aceasta
analiza se realizeaza cu ajutorul ratelor de lichiditate.
RATA LICHIDITATII CURENTE = ACRDAT. EXPLOATARE
RATA LICHIDITATII RAPIDE=ACR-STOCURI/DAT.
EXPLOATARE
RATA LICHIDITATII IMEDIATA
=DISPONIBILITATI/DAT.EXPLOATARE
Ratele de solvabilitate. Din punct de vedere al solvabilitatii, firma are
capacitatea de a face fata angajamentelor asumate pe termen lung. Acest fapt este
evidentiat de valorile ratelor de solvabilitate (rata de indatorare, levierul, perioada
de acoperire prin castig a dobanzilor), care corespund nivelelor impuse adesea de
catre banci. Practic, pot fi calculate trei rate de solvabilitate:
-rata de solvabilitate globală
-rata de solvabilitate parţială
-rata de solvabilitate imediată
A. Rata solvabilității globale se definește ca fiind gradul de acoperire a
obligațiilor scadente mai devreme de un an de zile din activele transformate în
lichidități în cel mult un an de zile şi se calculează după relaţia :
(> 1) , unde :
AC= Active circulante;
OTS=Obligații pe termen scurt.
B. Rata solvabilității parțiale
13
Pentru a anula influența stocurilor se recurge la calculul ratei solvabilității

parțiale,eliminându-se din cadrul activelor circulante, stocuri.
Rata solvabilității parțiale poate fi calculata în doua moduri:
, unde :
=Rata solvabilității parțiale

AC=Active circulante
S=Stocuri
C+P+D=Creanțe+Plasamente+Disponibilități
OTS=Obligații pe termen scurt
C. Rata solvabilității imediate
Anularea infuenței creanțelor din punct de vedere al încasării se solicită calculul ratei:
(> 0,3) sau (>0,3) , unde :
=Rata solvabilității imediate

AC-S-C=Act. Circulante-Stocuri-Creanțe.
2.1.3 Bilanțul funcțional
Analiza financiară bazată pe bilanţuri funcţionale este o abordare statică care
nu reuşeşte să evidenţieze legăturile importante dintre resurse şi utilizarea
(alocarea) a acestora.
Scopul bilanţului funcţional este de a determina nevoile în schimbare ale
companiei şi modul de alocare a surselor de finanţare pe diferite cicluri,
satisfacând astfel cerinţele analizei dinamice.
Utilitatea echilibrului funcțional este aceea că:
-- analiză financiară;
- Analiza riscului funcțional bazat pe proces.
Un bilanţ funcțional oferă o imagine a operațiunilor economice ale unei
afaceri, evidențiind stocurile și resursele corespunzătoare pentru fiecare ciclu de
operare. Analiza funcțională presupune gruparea comparabilă a diverselor
operațiuni efectuate de o companie în raport cu natura, destinația sau funcția
acestora și de aici provine termenul de „analiza funcțională”. Funcțiile luate în
considerare sunt grupate în Bilanțul funcțional de mai jos:
14
BILANȚUL FUNCȚIONAL
Funcția de Funcția de
investiții NEVOI=ACTIV SURSE=PASIV finanțare
NEVOI SURSE
ACICLICE(STABILE): ACICLICE(DURABILE):
Activ imobilizat(brut) Capitaluri proprii;
Amortizări și provizioane;
Datorii financiare;
Funcția de NEVOI CICLICE: SURSE CICLICE: Funcția de
exploatare exploatare
Activ circulant de Datorii din exploatare
exploatare
Activ circulant în afara Datorii din afara
exploatării exploatării
Activ de trezorerie Pasiv de trezorerie
Tabel 1.2
Structura bilanțului funcțional are trei niveluri: fondul de rulment funcțional,nevoia

de fond de rulment si trezoreria netă.
A. Fondul de rulment(FRN)
Majoritatea lucrărilor de specialitate în domeniul economic prezintă fondul de
rulment sub accepţiunea de fond de rulment net global (FRNG), calculat pe baza
bilanțului funcțional. Fondul de rulment global poate fi determinat prin două
metode:
a) pornind de la pasivul bilantului functional:
FRNG = Resurse durabile - Nevoi stabile
(RD) (NS)
sau
FRNG = (Resurse durabile - Amortizări) - Imobilizări nete
Fondul de rulment funcțional sau fondul de rulment net global (FRNG) reprezintă
surplusul de resurse durabile asociate activelor fixe. Acest indicator poate fi utilizat
pentru finanțarea operațiunilor din ciclul de dezvoltare.
b) pornind de la activul bilanțului funcțional:
FRNG = (Nevoi ciclice + Nevoi de trezorerie) - (Resurse ciclice + Resurse de
trezorerie)
Fondul de rulment net global reflectă partea rămasă nefinanțată a nevoilor
ciclice şi a celor de trezorerie de către resursele ciclice şi de trezorerie.
B. Nevoia de fond de rulment (NFR)
15
Desfășurarea activității de exploatare antrenează formarea nevoilor de

finanțare, dar în același timp presupune și constituirea în contrapartidă a resurselor
adecvate finanțării acestor nevoi. Din compararea globală a nevoilor de finantare
ale ciclului de exploatare cu resursele de finanţare corespunzătoare, se naște nevoia
de fond de rulment.
Mărimea necesarului de fond de rulment depinde de: natura sectorului de
activitate și durata ciclului de exploatare, nivelul de activitate, structura exploatării
(de ponderea consumurilor provenind de la terți în cifra de afaceri), durata de
rotație a activelor și pasivelor, sezonalitatea activității, modul de organizare și
asigurare a gestiunii întreprinderii.
C. Trezoreria neta (TN)

Trezoreria netă este evidenţată în ultimul nivel al bilanțului funcțional. Ea
rezultă prin deducerea din nevoile de trezorerie a resurselor aferente.
TN = Nevoi de trezorerie - Resurse de trezorerie
SAU
TN=Trezoreria de activ - Trezoreria de pasiv
Nevoile de trezorerie (sau trezoreria de activ) sunt formate din disponibilități
bănești din casă și din bancă. Resursele de trezorerie (sau trezoreia de pasiv) sunt
formate din credite de trezorerie (curente), soldul creditor la bancă și efecte
scontate nejunse la scadență (integrate în creanțele de exploatare). Cu cât pasivele
de trezorerie ale firmei cresc, cu atât mai mult situația financiară a ei devine mai
vulnerabilă.
2.2 Contul de rezultate
2.2.1 Contul de profit si pierdereDaca bilantul societatii reprezinta

starea de proprietate realizata ulterior La sfârșitul unui exercițiu financiar,
contul de profit și pierdere reflectă modul în care a fost atins statutul de
proprietate respectiv, adică fluxul de venituri și cheltuieli care determină
traiectoria companiei. Declarația de profit și pierdere oferă informații
despre activitățile de producție, marketing și financiare ale companiei,
inclusiv: cifra de afaceri, veniturile și cheltuielile, grupate după natura lor și
sortate pe 3 tipuri de activități (dezvoltare, activități financiare și activități
speciale); rezultatele generate de cele 3 activități. ( profit și pierdere); profit
brut, impozit pe venit și profit net .
2.2.2 Tabloul soldurilor intermediare de gestiune(SIG)
Soldul intermediar de gestiune (marja cumulativă) este un indicator al
valorii Prezentarea contului de profit și pierdere sub o formă de bilanţuri
care evidenţiază etapele care formează rezultatele exerciţiului, adică într-o
altă formă mai apropiată de cerinţele şi scopurile analizei financiare.
Soldurile intermediare gestionate reprezintă de fapt etape succesive în
procesul de formare a rezultatului final. Construcția indicatorilor se
realizează în cascade, începând cu cel mai cuprinzător (producție + profit
comercial pe an) și terminând cu cel mai cuprinzător (rezultat net pe an).
16
Fiecare sold intermediar de gestiune reflectă rezultatele managementului

financiar la nivelul de acumulare respectiv.
Scopul întocmirii tabloului soldurilor intermediare de gestiune:
 Activitatea întreprinderii generează aprecierea creșterii bogăției
 Înțelegerea formării rezultatului net;
 Analiza rentabilității;
 Cercetarea mijloacelor de exploatare cu ajutorul ratelor precum randamentul
forței de muncă, randamentul echipamentului industrial;
 Studiul structurii activității cu ajutorul unor rate: rata marjei comerciale,rata
valorii adăugate.
 Caracterizarea repartizării bogăției executată de întreprindere.
Prin structurarea contului de profit și pierdere pe cele trei tipuri de activități,
se pot identifica soldurile intermediare de gestiune (SIG), care reprezintă
acumulările bănești potențiale destinate remunerării factorilor de producție și
finanțării activităților viitoare. Pentru a obține aceste solduri intermediare de
gestiune, este necesară o analiză prealabilă a contului de profit și pierdere pentru a
evalua modul de funcționare și rentabilitatea întreprinderii. Această analiză poate
include evaluarea marjei comerciale, producției exercițiului, valorii adăugate,
excedentului brut de exploatare, rezultatului exploatării, rezultatului curent și
rezultatului net al exercițiului.
Cheltuieli Venituri SIG
Costul de cumpărare a Vânzări de mărfuri  Marjă comercială
mărfurilor vândute
Sau variația în minus Producția:vândută  Producția exercițiului
(reducerea stocurilor) Stocată
Imobilizată
Consumuri provenind de Producția exercițiului  Valoarea adăugată
la terți Marja comercială
Impozite,taxe,vărsăminte Valoarea adăugata  Excedentul brut sau
asimilate Subvenții de exploatare insuficiența brută de
Cheltuieli cu personalul exploatare
Insuficiența brută de Excedentul brut de  Rezultatul exploatării
exploatare exploatare (profit sau pierdere)
Amortizări și provizioane Reluări asupra
calculate provizioanelor
Alte cheltuieli de Alte venituri din
exploatare exploatare
Tabel 1.3
17
Soldurile intermediare de gestiune reprezintă treptele succesive în formarea

rezultatului final. Acestea sunt construite în cascadă, începând de la producția
exercițiului și marja comercială, până la rezultatul net al exercițiului. Fiecare sold
intermediar reflectă rezultatul gestiunii financiare la treapta respectivă de
acumulare.
2.2.3 Ratele de rentabilitate
Ratele de rentabilitate sunt indicatori de eficiență de tipul efect/efort. Efectul
este reprezentat de profitul sub diversele sale forme de calcul: brut, net, din
exploatare, curent, etc. Efortul este reflectat sub forma capitalurilor (proprii si
permanente), surselor consumate, activelor totale sau ale unor părți din acestea,
veniturilor.
Ratele de rentabilitate permit compararea performanțelor industriale și
comerciale ale întreprinderii, evidențiind caracteristicile economice și financiare
ale acesteia. Rata de rentabilitate comercială măsoară eficiența activității
desfășurate de firmă pe perioada unui exercițiu financiar și arată rezultatul brut din
exploatare aferent cifrei de afaceri.
 Rata marjei comerciale evidențiază strategia comerciala a entității analizate.
 Rata marjei brute de exploatare indică aptitudinea proprie a activității de

exploatare de a degaja profit.
R =
2.3 Analiza riscurilor si performanța firmei
Analiza riscurilor și performanței firmei implică evaluarea riscurilor și
oportunităților care ar putea afecta afacerea, precum și evaluarea performanțelor
financiare și operaționale ale firmei. Evaluarea riscurilor poate fi realizată prin
identificarea și evaluarea riscurilor financiare, operaționale și strategice. Riscurile
financiare includ riscuri legate de nivelul datoriei, lichiditate și rentabilitatea
firmei. Riscurile operaționale includ riscuri legate de procesele de afaceri și riscuri
legate de personal. Riscurile strategice includ riscuri legate de mediul de afaceri,
cum ar fi schimbările legislative sau tehnologice.
18
Evaluarea performanței poate fi realizată prin evaluarea performanțelor
financiare și operaționale ale firmei. Performanțele financiare includ analiza
situațiilor financiare, precum bilanțul și contul de profit și pierdere. Performanțele
operaționale includ analiza vânzărilor, a costurilor și a eficienței proceselor de
afaceri. Această analiză poate fi utilizată pentru a ajuta la luarea deciziilor de
afaceri și pentru a dezvolta strategii care să minimizeze riscurile și să
maximizeze performanțele.
2.3.1 Riscul de exploatare
Riscul de exploatare se referă la posibilitatea ca o întreprindere să nu fie
capabilă să se adapteze la schimbările din mediul economic în care activează.
Această incapacitate poate duce la scăderea profitului sau chiar la pierderi.
Activitatea de exploatare a unei întreprinderi se desfășoară într-un mediu
economic dinamic, unde schimbările precum modificarea prețurilor de achiziție
sau de desfacere, creșterea concurenței, presiunile salariale și inovațiile
tehnologice pot restrânge volumul de activitate al întreprinderii și pot diminua
nivelul său de rentabilitate. Cu cât o întreprindere este mai sensibilă la
interacțiunea cu mediul, cu atât riscul ca aceasta să devină nerentabilă este mai
mare.
Riscul operațional se referă la incapacitatea unei întreprinderi de a se adapta
la schimbările de mediu în timp util și la cel mai mic cost, reflectând volatilitatea
rezultatelor economice în condițiile de exploatare.
Riscul de exploatare se referă la situația adversă care apare într-o organizație
în care veniturile primite din vânzarea produselor (serviciilor) nu acoperă
cheltuielile efectuate (CT = CF + CVt). În orice afacere, principala preocupare a
organului decizional este utilizarea potențialului productiv pentru a obține venituri
suficiente pentru a acoperi cheltuielile suportate.
Analiza riscului de exploatare începe cu rentabilitatea (valoarea profitului) a
întreprinderii. Pragul de rentabilitate reprezintă punctul în care cifra de afaceri
acoperă cheltuielile de exploatare și rezultatul este zero. Problema fundamentală
pentru orice afacere este satisfacerea ecuației CA – (CV + CF) = 0.Asfel, este atins
19
un grad minim de utilizare a potențialului productiv care să producă veniturile

minime necesare acoperirii costurilor. În cadrul economiei de piață scopul oricărei
afaceri este realizarea de profit (Pf). Astfel, ecuația de mai sus ar reflecta mult mai
corect procesul economic dacă ar avea următoarea formă: CA = CVt + CF +Pf.
În practică, analiza pragului de rentabilitate poate ajuta la clarificarea
problemelor legate de trei tipuri importante de decizii în afaceri:
 Când se iau decizii asupra unor produse noi, analiza pragului de rentabilitate
poate ajuta la determinarea cifrei de vânzări necesare pentru a obține
profitabilitatea firmei prin producerea noului produs.
 Când se studiază efectele unei extinderi generale a nivelului de operații a unei
firme, se ia în considerare creșterea costurilor fixe și variabile, precum și
creșterea cifrei de afaceri previzionate.
 Când o firmă dorește să se implice în proiecte de modernizare și automatizare,
care necesită o investiție în activele fixe pentru a reduce costurile variabile,
cum ar fi cele cu forța de muncă, analiza pragului de rentabilitate poate ajuta
decidenții să prevadă consecințele acestor proiecte.
Există patru modele cunoscute pentru analiza riscului de exploatare sau
operațional, cum ar fi: Modelul intervalului de siguranță, Modelul indicatorului de
poziție, Modelul coeficientului efectului de levier de exploatare și Modelul ratei
care exprimă direct riscul de exploatare (Rpr).
A) Modelul intervalului de siguranță (indicele de securitate sau indicatorul de
poziție, notat cu Is) este un indicator care evidențiază marja de securitate de
care dispune firma. Valoarea acestui indicator este direct proporțională cu
gradul de securitate și invers proporțională cu gradul de risc. Pentru a calcula
intervalul de siguranță, se utilizează valorile cifrei de afaceri și cifrei de
afaceri a pragului de rentabilitate astfel:
Is= CA  CAmin
CA (1)
Unde:
 Is= interval de siguranță;
 CA=cifra de afaceri reală din planul de afaceri;
 CAmin=cifra de afaceri minimă corespunzătoare pragului de rentabilitate.
B) Modelul indicatorului de poziție este utilizat pentru a evalua riscul de

exploatare în funcție de poziția firmei față de pragul de rentabilitate.Se
măsoară în mărimi absolute prin £ și în mărimi relative £`:
£=CA-CApr (2)
£`= CA  CApr  100
CApr (3)
20
£- Flexibilitatea absolută este capacitatea organizației de a-și adapta producția la

cerințele pieței. Această flexibilitate este invers proporțională cu riscul de
exploatare, deoarece cu cât valoarea lui £ este mai mare, cu atât riscul de
exploatare este mai mic.
£`- este numit “coeficientul de volatilitate’’ și crește invers proporțional cu riscul
de exploatare.
C) Mobilitatea coeficientului efectului de levier de exploatare (coeficientul
de garanție de exploatare) se bazează pe indicatorul Kl numit coeficient de
garanție de exploatare, care se calculează astfel:
Kl= CA  CVt
CF (4)
Când KL < 1, există un risc de exploatare, deoarece firma nu își poate acoperi
cheltuielile din vânzările realizate, deoarece nu își poate recupera factorii de
producție, intrând în zona riscului de faliment.

D) Modelul ratei care exprimă direct riscul de exploatare(Rpr)
Rata care exprimă riscul de exploatare se determină cu ajutorul relației (3) și
are următoarea semnificație: cu cât rata este mai mare, cu atât riscul de
exploatare este mai mare.
Rpr= CApr  100
CA (5)
Se agreează că situația actuală a afacerii față de punctul critic are următoarea
semnificație:
-Is≤5% asociația are o situație instabilă din punct de vedere al riscului de
exploatare;
-5%<Is≤10% asociația prezintă o situație relativ stabilă;
-10%<Is≤20% asociația are o situație stabilă;
-Is>20% asociația are o situație confortabilă.

2.3.2 Riscul de profit
Scopul oricărei afaceri care se bazează în sistemul economic de piață este
realizarea profitului, adică acea diferență pozitivă între încasările obținute din
vânzarea produselor (serviciilor) și costul lor. Acest indicator fiind expresia
21
eficienței economice a firmei și reprezintă, totodată, capacitatea acesteia de a
produce profit. În cazul în care firma realizează o diferență negativă între încasări
și costuri, atunci vorbim despre pierderi care, repetate în mod repetat, duc la
faliment.
Riscul de profit definește:
 Acea situație nefavorabilă în care se află o firmă, care nu reușește să obțină un
profit necesar pentru a acoperi volumul de cereri ale acționarilor.
 Această situație nefavorabilă în care firma nu poate genera nivelul de profit
estimat prin realizarea unei cifre de afaceri suficiente.
Pentru a evita riscul de a nu obține profit sau de a nu realiza un volum de activitate
care să genereze un profit necesar pentru a acoperi costurile așteptate de
proprietarii de capital, se utilizează indicatorul "cifra de afaceri minimă pentru
plata dividendelor" (CAmin).
Pentru a determina CAmin se urmează următorii pași:
1) Stabilirea dividendelor declarate de către acționari:
D=
, unde:
D= volumul dividendelor;
Ks=capital social;
Rd= rata dividendului declarat.
2) Determinarea profitului net:
Pn=D+( )*100 în care :
CPF= cota din profit care rămâne firmei
Este necesar ca profitul net sa fie calculat deoarece dividentul se asigură din
profitul net.
3) Determinarea profitului brut după relația:
PB=Pn+( )*Pn în care:
PB =profitul brut ;
22
CI=rata de impozit pe profit.
Acest indicator este necesar deoarece profitul net are ca sursă de formare profitul
brut.
4) Determinare costurilor astfel:
PB
C= RRC /100 în care:
C= costul aferent cifrei de afarceri;
RRC=rata rentabilității la costuri.
Acest indicator este necesar pentru determinarea cifrei de afaceri minime care să
asigure profitul necesar realizării dividendelor declarate de acționari.
5) Determinarea cifrei de afaceri minime (CAmin) astfel:
CA min=C+PB
6) Determinarea timpului necesar pentru realizarea cifrei de afaceri minime:
CA lunară. programată
=
unde:
CAp=cifra de afaceri programată pe anul respectiv;
Pentru a afla timpul necesar pentru realiarea cifrei de afaceri minime avem nevoie
de următoarea formulă:
T= , unde:
CAL= cifra de afaceri lunară programată

2.3.3 Riscul de faliment
Riscul de faliment - implică incapacitatea întreprinderii de a-și onora la timp
obligațiile. O astfel de incapacitate poate avea dificultăți cauzate de achiziționarea
de creanțe sau accelerarea unor plăți. În consecință, aceste dificultăți sunt efectul
unor neconcordanțe între încasări și plăți și nu sunt de natură să compromită
legalitatea, solvabilitatea și credibilitatea întreprinderii.
23
Permanentizarea unor dificultăți în onorarea obligațiilor încetinește
fragilitatea economico-financiară a structurii. Aceste dificultăți pot lua forma
restricțiilor de activitate, concedierii de personal, restructurării întreprinderii și, în
ultimă instanță, a falimentului.
Determinarea riscului de faliment se face atât pentru stabilirea capacității
potențiale a clientului căruia i se va acorda creditul, cât și pe parcursul întregului
proces de rambursare, deoarece nu este posibil să se garanteze că suma acordată
unui client și, respectiv, dobânda aferentă, vor fi rambursate, chiar și în aplicarea
unor teorii sau formule.
Riscul de faliment poate fi definit ca incapacitatea firmei de a face față unei
tranzacții financiar-bancare, adică incapacitatea de a rambursa împrumutul la timp,
conform contractului de credit, în condiții de stabilitate statistică comună cu terții.
Acest risc poate fi asociat cu apariția pe parcursul derulării contractului de credit a
unor dificultăți care nu au putut fi identificate în analiza, evaluarea și aprobarea
creditului.
Analiza riscului de faliment se poate realiza prin doua caracteristici:
I. Statică,prin analiza echilibrelor financiare din bilanț facută în funcție de doua
concepții de elaborare a bilanțului:patrimonială și funcțională.
II. Dinamică,prin analiza fluxurilor din tabloul de finanțare.
Metoda Scoring
Linia de creditare internă a activității economice-financiare a firmei are un
mecanism bine dezvoltat și eficient de evaluare a riscului de faliment.
24
Metoda scorurilor se bazează pe tehnici statistice de analiză a
caracteristicilor financiare, determinate cu ajutorul unor rapoarte financiare.
Aplicarea acestei metode implică observarea unui ansamblu de interconexiuni
grupate în:
R entități cu funcționare normală;
Rentități cu dificultăți financiare.
Pentru fiecare dintre cele două grupuri, sunt selectate progresiv cu ajutorul
unei proceduri informatice ratele cele mai relevante, până când procentul de
clasificare corectă (diferențierea corectă a întreprinderii) este suficient de mare.
Aceasta presupune o selecție treptată a ratelor. În primul stadiu al calculului,
observatorul reține rata care permite cea mai bună separare a celor două grupuri. În
stadiul următor, este luată în calcul a doua rată pentru a crește puterea
discriminantă obținută pornind de la un cuplu de rate. Se procedează în continuare
în același mod, introducând pe rând, a treia și apoi a patra rată. Calculele se opresc
atunci când procentul relevant de clasificare al funcției discriminante începe să
scadă. Pasul precedent, respectiv combinația precedentă de rate, va fi considerată
optimă.
1. Indicatorul scorului
Această combinație liniară a ratelor, care diferențiază cel mai bine
întreprinderile sănătoase de cele falimentare, conduce la determinarea unui
indicator de clasament numit scor (notat cu Z). Acest indicator oferă o bună
aproximare a riscului de faliment pentru o întreprindere dată, respectiv, care este
probabilitatea ca o funcție liniară de mai multe variabile (rate, limitate ca număr),
25
caracterizate de coeficienți de pondere determinați prin metoda celor mai mici
pătrate în urma unor observații asupra întreprinderilor reprezentative și grupate de
la început în "sănătoase și deficitare":
Z=Ʃ Ki*Ri + C , în care
Ki= coeficientul de pondere al fiecărei rate;
Ri= rate selecționate la puterea discriminanta cea mai ridicată;
C=constantă(poate să apară sau nu)
n = numărul de rate reținute pentru calculul mărimii Z.
Ratele selectate Ri sunt independente între ele în raport cu funcția scor Z.
Acest lucru este important deoarece, dacă ar exista un anumit grad de corelație
între ele, ar conduce la înregistrarea în funcția scor a unei influențe repetate ale
aceluiași fenomen economic și financiar.
Indiferent de modelul funcției discriminante (care poate cuprinde între cinci
și opt rate selectate), se va regăsi aproape întotdeauna o rată referitoare la fondul de
rulment net global, la îndatorare, la solvabilitate pe termen scurt, la cheltuielile
financiare și la cheltuielile de personal.
Modelul Altman
În domeniul teoriei economice s-au dezvoltat numeroase modele
fundamentate pe metoda scorurilor, dintre care cele mai renumite sunt: modelul
Altman, modelul Conan și Holder, modelul Băncii Franței etc.
Astfel, profesorul E.I. Altman a elaborat una dintre primele funcții de scor în
anul 1968. Acesta a utilizat informațiile obținute dintr-un eșantion extins de
companii, atât cele care au intrat în faliment, cât și cele care au supraviețuit. Prin
26
analiza bazată pe mai multe variabile, folosind cinci indicatori, Altman a reușit să
prevadă cu 2 ani înainte aproximativ 75% dintre falimente.
Pe urmele deschise de Altman, au apărut și alți cercetători care au contribuit
la dezvoltarea acestui domeniu. De exemplu, în Europa de Vest, Taffler a adus
contribuții semnificative, iar Koh și Killoungh au creat modele "Z" de analiză cu o
capacitate sporită de previziune.
Modelul Z al lui Altman se calculează astfel:
Z=1,2*X1+1,4X2+3,3X3+0,6X4+X5
X1=active curente/total active
X2=profit reinvestit/total active
X3=rezultatul brut al exercițiului/total active
X4=capital propriu/imprumuturi pe termen mediu si lung
X5= CA/total active

 Dacă firma analizată are pierdere atunci:
X2=0
X3= “-”
 Dacă împrumuturile > 1 an =0
X4=1
 Dacă Z< 1,8 firma se confruntă cu risc de faliment ridicat
 Dacă 1,8<Z<3 firma are o soluție financiară incertă.
 Dacă Z>3 firma are o situație financiară confortabilă.
Modelul Conan si Holder
Modelul dezvoltat de J. Conan și M. Holder este destinat aplicării în
întreprinderile industriale cu un număr de angajați cuprins între 10 și 500. Acest
model se concentrează pe analiza lichidității și exigibilității. El a fost dezvoltat în
anul 1978 pe baza observării a 31 de indicatori pe un eșantion de 190 de
întreprinderi mici și mijlocii. Din acestea, aproximativ jumătate au intrat în
faliment în perioada 1970-1975.
Modelul se calculează cu ajutorul a 5 variabile mai exact:
Z=16X1+22X2-87X3-10X4+24X5
X1=(Creanțe +Disponibilități)/ Datorii curente
X2=Capital permanent/Total Pasive
27
X3=Cheltuieli financiare/CA
X4=Cheltuieli cu salariile/Valoarea adăugate
X5=EBE/VA
 Z<40 firma se confruntă cu risc de faliment ridicat
 40<Z<90 situație financiară incertă
 Z>90 situație financiară confortabilă
Modelul Băileșteanu
Z=a1X1+a2X2+...+anXn+ i 1
n
bi
X1=rata lichidității=AC/D. curente

X2=solvabilitatea generală=active totale/datorii totale
X3=Rata rentabilității la costuri=PB/costuri*100
Determinarea parametrilor a și b.
A) Pentru indicatorii care se optimizează prin maxim
a= , b=
B) Pentru indicatorii care se optimizează prin minim
a= , b=
Indicatori Xmin Xmax a b

X1(lichiditatea) 0,75 3 a 1=0,444 b 1=-0,333
X2(solvabilitate) 0,9 2 a 2=0,909 b 2=-0,818
X3(Vit. De 5 24 a 3=0,0526 b 3=-0,263
rotație)
X4(rata rentab. 0 30 a 4=0,0333 b 4=0
La costuri)
Z=0,444X1+0,909X2+0,052X3+0,033X4+(-0,333-0,818-0,263)
Zmin=0,444*0,75+0,909*0,9+0,052*5+0,033*0-1,414 ≈0
Zmax=0,444*3+0,909*2+0,052*24+0,033*30-1,414 ≈4
Zє [0,4]
Z<1,5 risc de faliment ridicat
1,5<Z<2,5 situație financiara incertă
Z>2,5 situație financiară confortabilă
2.3.4 Analiza performanțelor firmei

Analiza performanțelor unei firme este un proces prin care se evaluează și se
interpretează rezultatele și indicatorii financiari, operaționali și strategici ale unei
companii. Scopul analizei performanțelor este de a evalua eficiența și eficacitatea
unei firme în atingerea obiectivelor sale și de a identifica eventualele probleme sau
oportunități de îmbunătățire.
28
Analiza performanțelor poate include o varietate de aspecte, cum ar fi

analiza financiară, analiza operațională și analiza strategică. Iată câteva elemente-
cheie ale analizei performanțelor firmei:
 Analiza financiară: Aceasta implică evaluarea indicatorilor financiari ai unei
companii, cum ar fi bilanțul contabil, contul de profit și pierdere, fluxul de
numerar și rapoartele financiare. Aceste analize pot include evaluarea
lichidității, solvabilității, rentabilității și eficienței financiare a firmei.
 Analiza operațională: Aceasta se concentrează asupra performanței
operaționale a firmei și poate include evaluarea indicatorilor de producție,
vânzări, costuri și eficiență a resurselor. Se urmărește identificarea punctelor
forte și a punctelor slabe ale operațiunilor firmei.
 Analiza comparativă: Acest tip de analiză implică compararea performanțelor
firmei cu cele ale competitorilor săi din industrie sau cu mediile de referință
relevante. Acest lucru permite evaluarea relativă a performanței și identificarea
poziționării competitive a firmei.
 Analiza SWOT: Este o analiză strategică care identifică punctele forte,
punctele slabe, oportunitățile și amenințările firmei. Aceasta oferă o
perspectivă asupra contextului extern și intern al firmei și poate contribui la
dezvoltarea de strategii adecvate pentru îmbunătățirea performanței.
 Indicatori cheie de performanță (KPI): Acești indicatori sunt folosiți pentru a
măsura și monitoriza performanța în raport cu obiectivele stabilite. Aceștia pot
varia în funcție de industrie și de obiectivele specifice ale firmei, dar pot
include, de exemplu, cifra de afaceri, marja de profit, satisfacția clienților sau
productivitatea angajaților.
Analiza performanțelor firmei poate oferi informații valoroase pentru
deciziile de afaceri și pentru îmbunătățirea performanței pe termen lung. Este
important ca această analiză să fie realizată în mod periodic și să fie adaptată la
specificul firmei și la contextul său de piață.
Pentru a asigura corecta evaluare a performanței unei societăți, este necesară
respectarea principiului conectării între venituri și cheltuieli, care afirmă că în
momentul contabilizării unui venit în contul de rezultate este necesar să se
contabilizeze și toate cheltuielile care au contribuit la obținerea acestui venit.
29
Capitolul 3
Studiu de caz - Antibiotice S.A
3.1 Prezentarea firmei
Antibiotice Iași, fondată în decembrie 1955, este producătorul român cu cea

mai complexă structură de fabricație ce include și un Centru de Cercetare și
Dezvoltare creat special să reducă timpul necesar testării și lansării generice pentru
medicamentele inovatoare a căror patente expiră. În aprilie 1997, a fost listată la
Bursa de Valori Bucuresti și de atunci s-a remarcat ca una dintre cele mai
importante companii cu capital integral românesc. Pentru a oferi o imagine mai
detaliată despre această companie, considerată lider de piață în industria
farmaceutică, vom face o analiză financiară în paginile ce urmează, utilizând o
mare parte dintre indicatorii studiați, după o prezentare succintă a companiei. În
plus, vom analiza riscurile acestei companii prin intermediul indicatorilor de risc.
Compania se concentrează în special pe producția de antiinfecțioase forme
solide orale, fiind singura companie farmaceutică din România care divizează
pulberi sterile pentru tratamente injectabile antiinfecțioase. Antibiotice SA din Iași
este lider pe piața producției destinate spitalelor din România și are cea mai mare
cotă de piață pentru produsele topice (unguente, creme, geluri) în România.
Compania dezvoltă, de asemenea, un important segment de produse pentru
sistemul cardiovascular, sistemul nervos central și oncologie. La nivel
internațional, Antibiotice este prezentă în 76 de țări ale lumii cu medicamente
condiționate și substanța activă Nistatină, menținând poziția de lider mondial
pentru această substanță activă timp de trei ani consecutiv.
Compania are un portofoliu de peste 140 de medicamente în șase forme
farmaceutice:
 Pulberi sterile injectabile
 Capsule
 Comprimate
 Produse topice
 Supozitoare
 Ovule
30
Antibiotice Iași este singurul producător din România și al doilea

producător mondial de produsul antifungic Nistatină, cu o cotă de piață de
25%.
3.2 Furnizori
Producția și comercializarea medicamentelor în România, precum și

măsurile pentru asigurarea calității sunt reglementate de guvern prin OUG nr.
152/1999. Pentru a produce medicamente, Antibiotice colaborează cu furnizori
de materii prime din țări precum Franța, Spania, Germania, India, etc.
Compania a dezvoltat relații comerciale cu peste 900 de agenți naționali, de la
care obține aprovizionare cu diverse bunuri și servicii necesare pentru
derularea activității.
3.3 Piața și clienții
Consumul de medicamente vizează orice persoană care are nevoie de

tratament medical. Statistic, categoriile de populație pentru care se cumpără cel
mai adesea medicamente sunt bătrânii și copiii, în special datorită faptului că
aceștia au organismul mai slăbit decât un adult.
Piața farmaceutică este piața pe care activează Antibiotice și este
structurată pe două segmente: piața de retail reprezentată de farmacii și piața de
spitale. Piața farmaceutică din România înregistrează o creștere valorică de
10.6% în anul 2019, ajungând la 12.95 miliarde lei, față de anul 2018 când
aceasta a avut valoarea de 11.7 milioane lei. Creșterea pieței farmaceutice
poate fi explicată atât prin raportarea acesteia la valoarea din 2018, an care a
fost afectat de reducerea consecutivă a prețurilor pentru medicamentele pe bază
de prescripție, cât și prin introducerea unor noi molecule în lista
medicamentelor compensate și gratuite, printre care și cele pentru tratamentul
fără interferon al hepatitei C. Dacă nu s-ar fi introdus acest tratament pentru
hepatită, creșterea pieței ar fi fost doar de 1%.
Compania Antibiotice își menține locul 4 în rândul producătorilor de
medicamente generice cu prescripție medicală și fără prescripție medicală, cu o
valoare a vânzărilor de 300 milioane lei, cea mai importantă creștere din top
10.
Segmentul de vânzări cu amănuntul este în creștere cu 3.7% comparativ
cu 2018. În același timp, segmentul de vânzări pentru spitale înregistrează o
creștere de 6.5% în 2019, adăugând 4.6 miliarde de lei față de 2018.
Societatea Antibiotice este extinsă și căutată extern, având, de asemenea,
o creștere însemnată a vânzărilor cu produsele biofarmaceutice exportate, ca
urmare a înregistrării colectoarelor pentru obținerea autorizațiilor de punere pe
piață.Asia este și rămâne principala regiune geografică pentru exporturile
31
Societății Antibiotice, bazându-se pe importanța substanței active Nistatina și

pe creșterea exporturilor cu produse biofarmaceutice. Europa a devenit a doua
zonă geografică a exporturilor, fiind urmată de zona Rusia, America de Sud și
Africa.
3.4 Concurența
Concurența pentru produselele condiționate fabricate de Antibiotice este

reprezentată atât de produsele inovatoare, cât și de produsele generice. Însă, din
cauza concepției că produsele inovatoare se află în cercetare și nu vor conduce
la apariția unei noi "generații" de produse de top, acestea au o perioadă de
creștere mai lentă.
Principalii concurenți pe piața medicamentelor sunt GlaxoSmithKline,
Hoffmann-La Roche și Novartis. Piața mondială a medicamentelor este
dominată de trei mari producători, printre care se numără și Antibiotice Iași.
Această piață poate fi caracterizată ca fiind de tip oligopol. Pe piața mondială a
Nistatinei, firmele concurente sunt DSM din Olanda, care este și compania care
a lansat produsul pe piață, și VUAB Pharma din Republica Cehă.
În contextul competiției internaționale, compania Antibiotice are un
avantaj competitiv datorat statutului său de țară membră a Uniunii Europene,
precum și a certificărilor GMP și a calității produselor și serviciilor atractive.
3.5 Conducerea și organizarea firmei
În vederea consolidării unei relații puternice cu acționarii și potențialii

investitori, compania a abordat principiile și recomandările Codului de
Guvernanță Corporativă al BVB, principii care stau la baza îmbunătățirii
standardelor de buna guvernanță a societății.
Structurile cheie care se bazează pe guvernanța binară a companiei
Antibiotice sunt Consiliul de Administrație, Comitetele Consultative,
Conducerea Executivă, Codul de Etică și Consiliul de Guvernanță Corporativă.
Antibiotice SA este condusă de un Consiliu de Administrație, care are
responsabilitatea de a îndeplini toate sarcinile necesare pentru realizarea
obiectului de activitate al societății, cu excepția celor prevăzute de lege pentru
Adunarea Generală a Acționarilor.
Comitetul Consultativ, a doua structură a sistemului de guvernanță a
companiei, se ocupă cu investigarea, analizarea și formularea de recomandări
pentru Consiliul de Administratie în probleme specifice.
Conducerea Executivă a societății este reprezentată de Ioan Nani,
Director General și Vicepreședinte al Consiliului de Administratie, Cornelia
Moraru, Director de Specialitate Direcția Tehnică și Produse, Paula Coman,
Director de Specialitate Direcția Economică, Vasile Chebac, Director de
32
Specialitate Direcția Comercială și Logistică, Eugen Osadet, Director Inginerie

și Investiții, Cristina Dimitriu, Director Calitate, Gica Rusu, Director Resurse
Umane, Ovidiu Bataga, Director Marketing și Vânzări pe piața internă,
Mihaela Mosnegutu, Director Medical și Mihai Stoian, Director Afaceri
Internaționale.
Scopul Consiliului de Administratie este de a fi transparent și
independent de Conducerea Executivă, pentru a oferi o imagine clară atât
pentru angajați, cât și pentru investitori.
Pentru a asigura o sustenabilitate solidă și pentru a menține continuitatea
activităților, se acordă o atenție deosebită reglementărilor profesionale ale
angajaților. În anul 2019, Antibiotice a atras și integrat în echipa sa angajați cu
experiență superioară pentru a reduce costurile vacanței și pentru a îmbunătăți
activitățile strâns legate de strategia de sustenabilitate a societății, cum ar fi
cercetarea și dezvoltarea farmaceutică, producția și vânzarea pe piața internă și
internațională, asigurarea controlului calității, producție si inginerie.
Numărul total de angajați ai companiei este de 1449, dintre care 580 au
studii superioare și 869 au studii medii, cu o distribuție de 45% femei și 55%
bărbați. Deoarece Antibiotice Iași investește în educația tinerilor, a organizat o
serie de programe sociale și de susținere a educației și culturii, printre care se
numără Școala de Vară A+ sau Perform A+.
3.6 Organizarea activității
Activitatea societății Antibiotice constă în cercetare și dezvoltare,

producție și vânzare de medicamente.
Activitatea de cercetare-dezvoltare a companiei implică etapele de
identificare a producătorilor de materii prime, formularea și dezvoltarea
medicamentelor, scalarea și validarea, studiile de stabilitate și întocmirea
documentației pentru autorizare. O preocupare importantă a acestei activități a
fost instruirea cu privire la aspectele importante în dezvoltarea unui produs
farmaceutic în conformitate cu cerințele europene și americane. Dezvoltarea de
noi produse, în special într-o industrie atât de sensibilă și specializată cum este
cea farmaceutică, are ca obiectiv principal introducerea produselor în
terapeutica medicală, în concordanță cu menținerea sau creșterea vânzărilor
viitoare.
Activitatea de producție a societății Antidotice vizează atât direcția
strategică de dezvoltare și producție a portofoliului de produse și a fluxurilor de
fabricație. Calitatea produselor este asigurată prin procese care respectă cele
mai noi cerințe în baza unei practici de fabricație, toate cele 8 fluxuri de
fabricație ale societății fiind certificate EU-GMP. Implementarea tuturor
cerințelor regulatorii și evaluarea sistemului de management al calității de către
autoritățile de reglementare și clienți în toate zonele sale, au avut ca rezultat
menținerea nivelului de calitate, eficiență și siguranță a produselor de
Antidotice.
33
Activitatea de vânzare curentă constă, în majoritatea cazurilor, în toate

etapele de la încheierea contractelor până la livrarea celor mai calitative
produse farmaceutice, atât în România, cât și la nivel internațional.
34
ACTIV 2015 2016 2017 2018 2019
I. IMOBILIZĂRI 206. 176. 292 196. 714. 072 196. 493. 836 215. 675. 376 216. 841. 805
Necorporale 4. 887. 455 6. 123. 847 7. 916. 842 9. 730. 186, 00 10. 139. 458
Corporale 201. 288. 837 190. 590. 225 188. 576. 994 205. 945. 190, 00 206. 702. 347
II. ACTIVE CIRCULANTE 310. 972. 367 314. 509. 687 313. 985. 828 328. 987. 215 316. 553. 852
Stocuri 47. 956. 890 50. 437. 994 57. 284. 464 60. 290. 277 60. 195. 101
Creanțe 257. 008. 783 253. 583. 951 238. 894. 990 231. 314. 744 242. 456. 065
Active financiare deținute 140 140 140 220 -

pentru vânzare
Disponibilități 6. 006. 554 10. 487. 602 17. 806. 234 37. 381. 974 13. 902. 686
TOTAL ACTIV 517. 148. 659 511. 223. 759 510. 479. 664 544. 662. 591 533. 395. 657
PASIV
I. CAPITAL PROPRIU 348. 987. 874 348. 651. 356 364. 487. 104 392. 649. 884 409. 066. 359
Capital social 254. 502. 062 263. 549. 570 264. 835. 156 264. 835. 156 264. 835. 156
Rezerve din reevaluare 134. 666. 314 7. 007. 394 5. 146. 279 19. 909. 157 16. 925. 870
35
Rezerve ilegale 11. 341. 443 11. 360. 142 13. 189. 007 13. 426. 761 13. 426. 761
Alte rezerve 101. 607. 532 105. 017. 965 118. 149. 425 133. 303. 701 146. 528. 189
Rezultatul raportat - 153. 129. 477 - 38. 283. 715 - 36. 832. 763 -66. 003. 714 -63. 020. 428
Rezultatul curent 27. 178. 823 30. 370. 811
II. DATORII PE TERMEN 10. 331. 373 8. 929. 342 20. 158. 444 22. 673. 130 21. 672. 764
LUNG
III. DATORII CURENTE 157. 829. 412 137. 800. 383 125. 834. 116 129. 339. 577 102. 656. 534
Datorii comerciale 58. 946. 527 50. 803. 901 52. 890. 157 74. 141. 352 49. 045. 370
TOTAL PASIV 517. 148. 660 495. 381. 081 510. 479. 664 544. 662. 591 533. 395. 657
36
Situația rezultatul global 31. 12. 2015 31. 12. 2016 31. 12. 2017 31. 12. 2018 31. 12. 2019
Venituri din vânzări 304. 086. 833 317. 432. 940 318. 945. 093 330. 087. 508 332. 435. 059
Alte venituri din exploatare 27. 279. 538 20. 481. 498 15. 433. 295 14. 631. 018 20. 262. 937
Venituri aferente costurilor din 520. 299 9. 512. 329 9. 297. 266 6. 546. 669 -900. 215
produse
Venituri din activitatea realizată de 2. 346. 621 2. 253. 937 2. 837. 630 2. 505. 214 2. 177. 574
entitate și capitalizată
Cheltuieli cu materii prime și 102. 129. 986 107. 270. 524 108. 174. 189 118. 818. 573 126. 867. 849
materiale consumabile
Cheltuieli cu personalul, din care: 68. 929. 460 70. 814. 378 71. 439. 222 73. 466. 734 76. 846. 812
- cheltuieli cu personalul curente 71. 266. 735 71. 800. 968
- provizioane privind personalul 2. 199. 999 5. 045. 844
Cheltuieli cu amortizarea si 18. 124. 209 20. 399. 308 17. 057. 809 15. 099. 999 18. 948. 912
deprecierea
Alte cheltuieli de exploatare 103. 271. 107 99. 731. 370 99. 533. 290 109. 448. 274 91. 782. 114
Cheltuieli cu dobânzile bancare 2. 364. 579 2. 798. 810 2. 129. 185 1. 485. 438 1. 035. 710
37
Profit din exploatare 41. 778. 527 51. 465. 126 50. 308. 774 36. 936. 839 39. 529. 669
Venituri financiare nete -9. 319. 490 -16. 694. 938 - 12. 914. 398 -4. 889. 304 -4. 648. 023
Profit înainte de impozitare 32. 459. 037 34. 770. 188 37. 394. 376 32. 047. 535 34. 881. 646
Cheltuieli cu impozitul pe profit 5. 348. 201 5. 962. 883 6. 099. 534 4. 868. 712 4. 510. 835
Profit 27. 110. 836 28. 807. 305 31. 294. 842 27. 178. 823 30. 370. 811
Am observat o tendință de creștere a profitului în anul 2019 în comparație cu anul 2018, înregistrând o creștere semnificativă a
profitului de aproximativ 3%.
În anul 2018, profitul a înregistrat o scădere în evoluție, diminuându-se cu aproximativ 4% în comparație cu anul precedent.
38
3.7 Analiza poziției financiare

 Situația netă
2015 2016 2017 2018 2019
Situația netă 348.987.874 364. 494. 034 364.487.104 392.649.884 409. 066. 359
SN= Activ total-Datorii totale=CPR

Situația netă oferă o perspectivă completă asupra atingerii obiectivului major
al gestionării financiare: maximizarea valorii firmei. Observăm că situația netă a
înregistrat o creștere constantă în ultimii 5 ani de analiză, ceea ce reflectă rezultatul
unei gestiuni financiare sănătoase.
 Fondul de rulment
2015 2016 2017 2018 2019
Fondul de rulment 310.972. 367 298. 667. 009 313.985. 828 328.987.215 316. 553. 852
FRP 142.811. 582 151. 937. 284 167.993. 268 176.974.508 192. 224. 554
FRÎ 168.160. 785 146. 729. 725 145.992. 560 152.012.707 124. 329. 298
FR=CPR+DTL-IMO
Fondul de rulment evidențiază echilibrul financiar între activele și datoriile
permanente ale unei întreprinderi (ceea ce rămâne pe termen lung). Se observă un
fond de rulment pozitiv pentru toți anii de analiză, ceea ce indică existența unei
echilibrări financiare adecvate deoarece datoriile permanente finanțează integral
activele permanente.
Analiza FR poate fi realizată din două perspective diferite ale structurii
calitative a informațiilor. Acestea includ următoarele două componente:
 FR propriu (FRP)=CPR-IMO
Fondul de rulment propriu evidențiază relația între echilibrul de capital de lucru și
autonomia financiară. Astfel, un fond de rulment propriu pozitiv arată că
întreprinderea nu are nevoie de surse externe pentru finanțarea activelor curente
(independent de creditori).
 FR străin/împrumutat
FRS=FR-FRP=DTL
FRS arată în ce măsură întreprinderea a apelat la datorii financiare pe termen
lung(DTL)
 Nevoia de fond de rulment
NFR=(ACR-Active de trez)-(DCR-Pasive de trez)=Stocuri+Creanțe-Datorii de
exploatare
*Activele și pasivele de trezorerie cuprind elementele referitoare la cash.
39
Active de trezorerie=Investiții pe term scurt+Disponibilități în caserie și în

conturile bancare
Pasivele de trezorerie=Credite bancare pe termen scurt(credite de trezorerie)
2015 2016 2017 2018 2019
Nevoia de fond de 147.136. 261 166. 221. 562 170.345. 338 162.265.444 199. 994. 632
rulment
Necesarul de fond de rulment evidențiază echilibrul financiar între activele

și pasivele temporare ale unei întreprinderi. Necesarul de fond de rulment exprimă
nevoia de finanțare a ciclului operațional și interpretarea sa necesită o înțelegere
detaliată a situației financiare în ansamblu.
În ceea ce privește rezultatele obținute în cei 5 ani analizați, observăm un
necesar de fond de rulment pe termen scurt pozitiv, care poate fi rezultatul unei
extinderi favorabile a activității operaționale (aspect favorabil), sau poate fi
rezultatul unei gestionări ineficiente a activității operaționale care a condus la
încetinirea rotației stocurilor și a creanțelor (aspect nefavorabil).
 Trezoreria netă
TN=FR-NFR=Active de trezorerie-Pasive de trezorerie
2015 2016 2017 2018 2019
Trezoreria netă 163.836. 106 132. 445. 447 143.640. 490 166.721.771 116. 559. 220
Δ TN - 31. 390. 659 11. 195. 043 23. 081. 281 -50. 162. 551
Datorită caracterului continuu al activității de exploatare, necesarul de fond

de rulment reprezintă o nevoie de finanțare aproape permanentă. De aceea, este
necesară finanțarea sa cu ajutorul fondului de rulment, care reprezintă o sursă
permanentă. Prin combinarea celor doi indicatori de echilibru (fondul de rulment
pe termen lung - FR și necesarul de fond de rulment pe termen scurt - NFR), se
evidențiază echilibrul financiar general al întreprinderii.
Astfel, analizând indicatorul de trezorerie netă (TN) pentru cei 2 ani
analizați, se reflectă o realizare concretă a echilibrului financiar materializată în
obținerea unui surplus monetar. Acest surplus poate fi ulterior investit în
rentabilitate, siguranță și stabilitate.
Variația TN ne arată evoluția trezoreriei nete, care a avut un trend neregulat
în ultimii 5 ani, înregistrând o scădere semnificativă în 2019 de aproximativ 30%
față de anul precedent.
 Marjele de acumulare
40
1. Marja asupra cheltuielilor variabile

MCV=CA(VE)-V(Cheltuieli variabile)
2015 2016 2017 2018 2019
MCV 125.965. 278 130.912.544 126.670.909 116.451.679 134. 048. 033
În anul 2019, s-a înregistrat o creștere de aproximativ 15% a Marjei Asupra CV în

comparație cu anul 2018. Cu toate acestea, este important de menționat că această
marjă a suferit o scădere semnificativă în anul 2017 și respectiv în 2018,
față de anul 2016.
2. EBITDA
EBITDA=MCV-F(cheltuieli fixe fără amortizări și provizioane nete)
2015 2016 2017 2018 2019
EBITDA 54.671.239 57.299.356 53.102.502 43.699.506 61. 211. 355
EBITDA (Earnings Before Interest, Taxes, Depreciation, and Amortization)

reprezintă măsura potențialului de autofinanțare a investițiilor, de achitare a
obligațiilor față de bugetul statului și de recompensare a investitorilor cu capital.
Această măsură prezintă avantajul de a nu fi influențată de politicile de amortizare,
îndatorare și impozitare.
3. EBIT
EBIT=EBITDA-Amortizări și provizioane nete(ajustări)
2015 2016 2017 2018 2019
EBIT 36.547.030 36.900.048 36.044.693 26.399.508 37. 216. 599
EBIT(Profitul înainte de dobânzi și impozit ) este adesea asimilat profitului din

exploatare.
4. EBT
EBT=EBITDA-Amortizări și provizioane nete(ajustări)
2015 2016 2017 2018 2019
EBT 34.182.451 34.101.238 33.915.508 24.914.070 36. 180. 889
EBT(Profitul înainte de impozitare) reprezintă rezultatul activității curente a

întreprinderii.
5. Rezultatul net
RN=EBT-Impozit pe profit
41
2015 2016 2017 2018 2019
RN 27.110. 836 28.807.305 31.294.842 27.178. 823 30. 370. 811
Rezultatul net (RN) reprezintă profitul obținut de acționari pentru

capitalurile investite. În situația în care se obține profit, acționarii pot decide fie
distribuirea sa sub formă de dividende sau reinvestirea sa în întreprinderile ca sursă
de autofinanțare a creșterii economice.
S-a observat o creștere a profitului în anul 2019 față de 2018, în jur de 12%,
și o scădere a acestuia în anul 2018, aproximativ 13%, față de 2017.
3.8 Analiza CASH-FLOW-ului întreprinderii (2019)

 Marje de acumulare
În practica anglo-saxonă, se acordă o mare importanță fluxului de numerar
în evaluarea performanței operaționale, a investițiilor și a activităților de finanțare.
CF=CFgest+CFinv+CFfin
1. CFgest=CAF-ΔNFR=PN+Amortizări și provizioane nete-venituri financiare-
(ΔNFR )
CF gest 17. 536. 594
Fluxul de numerar al gestionării este considerat cel mai important flux de

numerar, fiind rezultatul activităților de exploatare.
Astfel, integrarea înregistrează în mod specific un excedent al încasărilor din
exploatare. Fluxul de numerar al investițiilor este afectat în principal de această
diferență între încasările din vânzarea sau reducerea activelor fixe și plățile pentru
achiziționarea acestora.
2. CFinv=Venituri financiare(aferente imobilizărilor financiare)-ΔImobilizări brute
CF lnv 2. 177. 574
În ceea ce privește activitățile de investiții, integrarea înregistrează în analiza sa un

excedent al încasărilor față de plăți.
3. CFfin=ΔCPR-RN+ΔDTL
CF fln -41. 637. 745
Fluxul de numerar al finanțării poate fi împărțit în fluxuri de numerar

înregistrate ca intrări de numerar generate de majorarea capitalului social sau prin
contractarea de noi împrumuturi, în timp ce fluxurile de numerar înregistrate ca
ieșiri de numerar rezultă din rambursarea împrumuturilor pe termen lung și a
datoriilor. Diferența dintre acestea reprezintă rezultatul net al fluxului de
numerar al finanțării.
42
Fluxul de numerar al finanțării poate înregistra valori negative în situația în

care profitul net depășește plățile pentru dividende și rambursările de împrumuturi
pe termen lung. Prin urmare, investițiile efectuate de companie sunt finanțate în
mod intern, iar integrarea dispune de un excedent de resurse financiare.
În concluzie, fluxul de numerar al întreprinderii este suma celor trei fluxuri
de numerar: gestiune, investiții și finanțare și este echivalent cu modificarea
netă a trezoreriei.
CF total -23. 479. 508
Fluxul total de numerar al întreprinderii reprezintă un beneficiu al

încasărilor, în special al beneficiului generat din activitatea financiară curentă.
 Cash-flow-ul disponibil
Cash-flowul disponibil (CFD) reprezintă rezultatul diferenței dintre încasări
și plăți generate de întreaga activitate a întreprinderii în ceea ce privește
gestionarea (exploatarea, finanțarea, excepțiile) și operațiunile cu capitalul
(investiții, dezinvestiții, finanțare).
Pentru a înțelege originea CFD, trebuie să se ia în considerare faptul că în
acest flux de numerar al exploatației sunt incluse atât finanțările, cât și creșterea
economică a activelor circulante nete.
CFexpl=EBIT-Impozit+Amortizare=PN+AMO+DOB
CFD exql 51. 654. 676
CFD=CFexpl-ΔIMObrute-ΔACRnete
CFD 62. 921. 610
CFD reflectă rezultatele obținute de întreprindere în ceea ce privește

recompensarea investitorilor. O parte din aceste surse vor fi utilizate pentru
finanțarea creșterii economice a întreprinderii (creșterea AE).
3.9 Analiza riscului întreprinderii
Solvabilitatea unei companii relevă în interpretarea unor indicatori
financiari: gradul de îndatorare și efectul de levier, și reprezintă capacitatea
acesteia de a-și asuma datoriile pe termen lung.
Gradul de îndatorare= Levier=
2015 2016 2017 2018 2019
Gradul de îndatorare 32. 51% 29. 61% 28. 59% 27. 90% 23. 30%
Levier 42. 08% 42. 08% 40. 05% 38. 71% 30. 39%
43
În perioada 2015-2019, atât gradul de îndatorare, cât și efectul de levier au

înregistrat o scădere semnificativă, datorată reducerii valorilor datoriilor și creșterii
capitalului.
Lichiditatea se determină prin calcularea ratelor de lichiditate și reprezintă
capacitatea companiei de a-și achita datoriile pe termen scurt.
Există trei forme de lichiditate: lichiditatea curentă, rapidă și imediată.
Lichiditatea curentă= *100
Lichiditatea rapidă= *100
Lichiditatea imediată= *100
2015 2016 2017 2018 2019
Lichiditatea curentă 197. 03% 228. 23% 249. 52% 254. 35% 308. 36%
Lichiditatea rapidă 166. 64% 191. 63% 203. 99% 207. 74% 249. 72%
Lichiditatea imediată 3. 80% 7. 61% 14. 15% 28. 90% 13. 54%
Rata de lichiditate imediate este mai puțin relevantă decât rata curentă sau
chiar rata rapidă, ceea ce înseamnă că întreprinderea nu se confruntă cu datorii
imediate semnificative și are o pondere considerabilă în activele circulante
reprezentată de creanțe, urmate de stocuri.
4.0 Structura de finanțare
Societatea își finanțează activitatea în cea mai mare parte prin resurse
proprii. Capitalul social al companiei reprezintă aproximativ 50% din totalul
capitalului și rezervele reprezintă 23%. În timp ce capitalul împrumutat este format
din datorii pe termen scurt și pe termen lung, reprezentând aproximativ 30% din
nevoia de finanțare.
Costul capitalului îl putem calcula conform formulei:
CK=Rf+(Rm-Rf)*beta
CK=costul capitalului propriu
Rf=rata rentabilității fără risc
Rm-Rf=prima de piata(de risc a pieței)
Beta=coeficientul de evaluare a riscului
CK=3,295%+8,82%*0,7=9,47%
Capitalul social subscris al companiei reprezintă 35% din capitalul social și
17% din necesarul de finanțare.
44
La data de 31 decembrie 2019, acesta se ridică la 67.133.804, iar compania

are 671.338.040 acțiuni emise, având o valoare nominală de 0,1 lei/acțiune.
Dividendul brut pe acțiune aferent exercițiului 2019 a fost stabilit la 0,0384 lei,
ceea ce reprezintă o rată de distribuire de 84,8% din profitul net al
exercițiului financiar 2019.
(numărul total de acțiuni * dividend brut pe acțiune)/profit net total=Rata de
distribuție a dividend.
(671.338.040*0,0384)/30.370.811=0,848
Costul capitalului propriu=Dividend/Prețul acțiunii
0,0384/0,52=0,0738(7,38%)
La data de 31 decembrie 2019, Societatea înregistrează datorii curente în
valoare de 102,6 milioane lei, în scădere cu 21% comparativ cu anul 2018.
Antibiotice SA nu are contractate credite pe termen lung, expirând într-un
an. Astfel, la data de 31 decembrie 2019, suma datoriilor către instituțiile de credit
este de aproximativ 41 milioane lei, pentru care se plătesc dobânzi în valoare de 1
milion lei (costul pentru sumele împrumutate de la instituțiile de
credit este de 2,5%).
-22.919.001 LEI, pentru Unicredit Bank S.A, cu scadența la 16.08.2020
-3.916.884, 93 EURO(17.786.966, 16 LEI), pentru ING BANK N.V
AMSTERDAM-Sucursala Romania, cu scadența la 22.05.2020
4.1 Analiza SWOT
Puncte forte Puncte Slabe

 Compania beneficiază de o cotă de  Portofoliul conține active valoroase,
piață semnificativă. terapeutice, cu tendința de scădere a
 Are prețuri competitive. profitului.
 Deține un capital valoros, inclusiv  Portofoliul este orientat cu
active materiale și imateriale. consecvență către produsele cu
 Este o societate cu tradiție și creștere sustenabilă a cererii.
notorietate, listată la Bursa de Valori  Compania se distinge prin viteza de
București din anul 1997, cu o cotă adaptare a produselor la schimbările
de piață de 46,98%. pieței, depășind concurența.
 Conducerea societății acordă o  Societatea se află încă într-o
importanță foarte mare protecției perioadă de creștere a statutului său.
mediului înconjurător, investind în  Lichiditate scăzută și termene de
proiecte de înclinație a deșeurilor. încasare a creanțelor extinse.
 Compania obține o structură
complexă a portofoliului, cu 8 linii
de produse pentru diverse forme
farmaceutice.
 Este recunoscută la nivel european și
45
internațional, datorită obținerii

numeroaselor certificări și distincții.
 Este lider pe piața internațională în
următoarele domenii: - medicamente
antiinfecțioase injectabile; -
unguente, creme, geluri; -
supozitoare.
 Portofoliul companiei include și
produse cu o acoperire globală,
adaptate la nevoile pieței
internaționale.
 Compania deține un monopol în
producția de Nistatină.
Oportunități Riscuri
 Dezvoltarea relațiilor comerciale cu  Intensificarea competiției existente.
exteriorul, în special cu Rusia, cea  Creșterea prețurilor la materii prime.
mai importantă piață de desfacere  Schimbări în reglementarea privind
regională. autorizarea produselor farmaceutice
 Oportunitatea relocalizării, prin provenite din import.
valorificarea potențialului  Reapariția politicii protecționiste din
hidroenergetic al terenului deținut. partea unor țări străine.
 Construirea unui centru de  Volatilitatea pieței farmaceutice
perfecționare. internaționale și fluctuațiile valutare.
 Posibilitatea valorificării integrate  Modificări legislative cu impact
sau parțiale a creanțelor. asupra pieței locale.
 Creșterea productivității bazată pe  Riscul întreruperii fluxului de
anticiparea unei creșteri a cererii, în aprovizionare cu materii prime din
special procesului de învechire a import.
populației românești.  Factori de risc financiar.
 Creșterea consumului de  Calități naturale și sociale.
medicamente cardiovasculare,
sistem nervos central, tract digestiv
și metabolism, în concordanță cu
creșterea securității vieții.
Sumarizând informațiile și trăgând o concluzie cu privire la rezultatele

financiare ale companiei Antibiotice Iași, putem observa o tendință ascendentă a
rezultatului net, inclusiv în anul 2020. În paralel cu această tendință, rentabilitatea
economică și financiară cresc în fiecare an datorită unei utilizări eficiente a
activelor companiei.
În ceea ce privește riscul, Antibiotice Iași are un nivel scăzut de îndatorare,
ceea ce confirmă faptul că investițiile și chiar și cheltuielile curente sunt susținute
46
în mare parte din resurse proprii, evitând astfel o îndatorare excesivă. Un alt aspect
remarcabil este rata de rotație a creanțelor și a datoriilor pe termen scurt, ceea ce
indică faptul că compania își încasează bine veniturile în termen și plătește
datoriile prompt.
Analizând atât punctele forte, cât și rezultatele importante ale companiei,
considerăm că este profitabil pentru un investitor să aibă resurse investite în
compania Antibiotice Iași.
Concluzii
Progresul continuu al societății, globalizarea și restructurarea economiei,
contribuie la creșterea și diversificarea cererii de informații financiar-contabile.
Fundamentarea unor decizii investiționale cu riscuri limitate și beneficii maxime
necesită analiza unui ansamblu de elemente de natură financiară, nefinanciară și
specifice pieței de capital.
Transparența informațiilor implică întocmirea și prezentarea unor situații
complete și complexe, coerente și verificate, care să satisfacă un număr cât mai
mare de utilizatori. Un nivel ridicat al transparenței informațiilor poate fi obținut
prin analiza indicatorilor economico-financiari, a informațiilor nefinanciare,
precum și a informațiilor specifice pieței de capital.
Raportarea în conformitate cu Standardele Internaționale de Raportare
Financiară a fost un pas important în prezentarea unor informații transparente și
armonizate cu standardele de raportare din alte țări sau regiuni.
Utilitatea informațiilor prezentate de entitățile cotate, precum și de celelalte
entități, poate fi cuantificată analizând modul în care satisface interesul public. În
acest sens, am realizat o analiză a modului în care componentele situațiilor
financiare satisfac interesele diferitelor categorii de utilizatori. Principali utilizatori
identificați sunt investitorii, dar considerăm că nu trebuie neglijat nici rolul
statului, prin instituțiile sale, care utilizează informațiile furnizate de contabilitate
pentru stabilirea veniturilor și bugetul de stat.
Pentru ca o informație să-și demonstreze utilitatea, trebuie să fie relevantă și
reprezentată în mod precis, coerent, verificat, oportun și inteligibil. Aceste
caracteristici calitative ale informațiilor financiare nu ar fi suficiente fără
transparență, care contribuie la eliminarea oricăror incertitudini din
partea utilizatorilor.
Companiile ale căror titluri sunt tranzacționate pe o piață reglementată
trebuie să respecte principiile de guvernanță corporativă. Conceptul își are originea
în Statele Unite ale Americii, în jurul anilor 1970, ca urmare a conștientizării
necesității unui cod de proceduri cu privire la strategia companiei,
responsabilitatea și atribuțiile managementului sau componența structurilor de
conducere și supraveghere. Guvernanța corporativă are ca scop creșterea eficienței
economice prin furnizarea și utilizarea unui ansamblu de mecanisme necesare
47
îmbunătățirii performanțelor. O companie, cu cât este mai bine condusă, cu atât are
mai multe oportunități de a obține rezultate mai bune.
Principiile de guvernanță corporativă ale OECD iau în considerare
următoarele elemente: transparența, conformitatea cu statul de drept, participarea
tuturor părților implicate în procesul de guvernare, răspunsul prompt în servirea
tuturor categoriilor de utilizatori, echitatea în care se iau în considerare opinia
tuturor părților implicate, eficiența și eficacitatea în reducerea costurilor și sporirea
beneficiilor, sustenabilitatea afacerii și, nu în ultimul rând, responsabilitatea
entității pentru deciziile și acțiunile sale. Observăm că transparența ocupă un loc de
frunte printre cele opt principii ale OECD și presupune transmiterea eficientă a
informațiilor, accesibilitatea egală pentru toate categoriile de utilizatori și
promptitudinea în furnizarea acestora, astfel încât informația să nu își piardă sau să
își diminueze utilitatea.
În 2015, revizuirea Codului BVB (Bursa de Valori București) a avut ca
obiectiv crearea unei piețe de capital în România care să fie atractivă la nivel
internațional, bazată pe cele mai bune practici, transparență și încredere. O noutate
adusă de prevederile codului se referă la publicarea informațiilor privind politica
de dividende, având rolul de a îmbunătăți predictibilitatea pentru acționari și de a
crește transparența informațiilor.
Tendințele actuale din mediul de afaceri se îndreaptă către o creștere a
transparenței informațiilor și protecția investitorilor, iar guvernanța corporativă are
un rol esențial în acest sens. Aceasta este indispensabilă pentru o gestionare
modernă, bazată pe competență și vizibilitate.
Situația financiară a entităților economice prezintă elemente relevante cu
privire la poziția financiară și performanța acestora, necesare atât utilizatorilor
interni, cât și celor externi. O importanță deosebită în fundamentarea deciziilor
investiționale o are analiza echilibrului financiar și rentabilitatea companiei și
interdependența dintre acestea.
Astfel, am realizat în cadrul cercetării o analiză pe baza elementelor
componente ale situațiilor financiare ale entităților cotate la Bursa de Valori
București, pentru perioada 2011-2015, în scopul de a urmări tendința de adecvare a
raportărilor în conformitate cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară
și obținerea transparenței informațiilor prezentate ca rezultat al acestui proces.
Analiza s-a realizat pentru fiecare element component al situațiilor financiare, pe
baza informațiilor publicate în baza datelor financiare oficiale prezentate de
companiile cotate.
48
BIBLIOGRAFIE
1.Bailesteanu, Ghe.,-Diagnostic,risc si eficienta in afaceri,Ed.Mirton, Timisoara,
2016,
2.Botescu.I.,-Globalizarea:Aspecte contadictorii.Ed.Universitaria, Craiova, 2018
3.Bourguignon, A., Peut-on definir la performance?, Revue Francaise de
Comptabilite, iulie- august 2016
4.Bucur, I., Diagnostic economico-financiar, Editura Universitară, București 2016
5. Buglea, Al.,-Analiza situatiei financiare a intreprinderii,Ed. Mirton, Timisoara,
2015
5.Bundă.N.R.,-Creșterea și dezvoltarea economică-repere
teoretice.Ed.Universtaria, Craiova, 2018
6.Buşe L.- Analiză economico-financiară, Ed. Economică, București, 2015
7.Buse.L.,Siminica.M.Circiumaru,D.,-Analiza economico-financiara, Ed. Sitech,
Craiova 2017
8.Cohen, E., Analyse financiere, Ed. D'Organisation, Paris, 2015
9.Dragotă, V.,Ciobanu,A,Obreja,L.Dragotă, M.,Management Financiar, Vol. I, Ed.
Economică, București, 2018
10.Gheorghiu, Al..Analiza economico-financiară la nivel microeconomic. Ed.
Economică. Bucureşti, 2016
11.Giurcă Vasilescu, L.,-Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Universitaria,
Craiova, 2017
12.Halpern, P., Weston,J.F.,Brigham.E.F.,-Finanțe manageriale, Ed. Economică,
București, 2016
13.Helfert, A. E.-Tehnici de analiză financiară, BMP Publishing House, Bucuresti,
2016
14.Isfanescu, A.,-Analiza economico-financiar.Ed. Economica, Bucuresti, 2017
15.Lorino, P.,- Comptes et recits de la performance, Ed. D'Organisation, Paris,
2016
16.Mihăilescu, N.,Analiza activității economico-financiare, Ed.Victor.București,
2016
17.Mitrache, M.,-Management comparat. Ed. Sitech, Craiova, 2015
18.Negrut, C.coord.-Inițiere în marketing, Editura Augusta, Timișoara, 2017
19.Niculescu, M.,-Diagnostic financiar,Ed.Economica, Bucuresti, 2018
49
20.OMFP 94/29.01.2001 pentru aprobarea Reglementarilor contabile armonizate

cu Directiva a IV-a a Comunităților Europene si cu Srtandardele I(nternationale de
Contabilitate, publicat in MO nr.85/20.02.2001
21.Pană,I.,-Analiza si diagnoza economico-financiara, Ed.Dova, Craiova, 2017
22.Petcu, M.,-Analiza economico-financiară a întreprinderii, Ed. Economică,
București, 2018
23.Petrescu, S.,-Analiza și diagnostic financiar-contabil.Ed. CECCAR,București,
2018
24.Porter, M., L'avantaje concurrentiel, Ed. InterEditions, Paris, 2016
25.Radu, F., Circiumaru.D.,-Analiza si diagnostic economico-financiar, Ed.Scrisul
Romanesc, Craiova, 2018
27. Siminica, M.,-Diagnosticul financiar al firmei, Ed.
Universiataria, Craiova, 2018,
28. Staicu, C.,Contabilitate financiară – conformă cu directivele europene. Ed.
Universitaria, Craiova, 2016
29. Valceanu, Ghe.,Robu, V., Georgescu.N.,-Analiza
Bucuresti, 2015
economico-financiar.Ed.
Economica,
30. Vasilescu-Giurcă,L.,- Gestiunea financiară a întreprinderii.Ed.
Universitaria, Craiova, 2017
50
51

Analiza Performanțelor Financiare A Companiilor Din Industria Farmaceutica

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza Performanțelor Financiare A Companiilor Din Industria Farmaceutica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

ANALIZA PERFORMANȚEI FINANCIARE A COMPANIILOR

și a tendințelor în industrie, se pot obține informații valoroase pentru a stabili

Pe lângă factorii interni, analiza performanțelor financiare a companiilor din

1.Industria farmaceutică și analiza financiară a companiilor

Industria farmaceutică este una dintre cele mai importante și profitabile

1.1 Obiectivul analizei financiare

Analiza financiară poate fi definită ca studiul sistematic al structurii financiare și al

Apariția si evoluția societăților anonime pe acțiuni precum și amplificarea rolului pe

1.2 Necesitatea si utilitatea analizei financiare

Actele conștiente care urmăresc, în special, menținerea, dar totodată și

1.3 Utilizatorii rapoartelor de analiza economico-financiară

Analiza financiară poate fi efectuată intern-în cadrul entității sau extern- de

a) Dacă ne referim la împrumuturi pe termen scurt, persoana care acordă

2. Conceptul de performanța și de indicatori de masurare a

2.1 Aprecierea solvabilității, echilibrului financiar și a performanțelor

Solvabilitatea sau echilibrul financiar indică capacitatea unei companii de a-

Procesul de analiză financiară și-a dovedit eficiența datorită existenței a

2.2 Aprecierea altor caracteristici financiari importante

I. Aprecierea autonomiei financiare

nevoie, noi fonduri care-i vor permite să reacţioneze la modificările imprevizibile

3. Prezentarea performanțelor unei companii prin intermediul

3.1 Mijloace si instrumente utilizate de diagnosticul financiar

Tabelul următor prezintă relația dintre obiective (scopuri), analize financiare și

Studiul echilibrului financiar și al Analiza bilanțului și a tabloului de

3.2 Scopul, necesitatea si utilitatea analizei financiare

Analiza financiară este o activitate sofisticată care permite evaluarea

poziționare strategică) dependente de rezultatele firmei și de evoluția mediului

Capitolul 2. Intrumentele analizei financiare

Analiza financiară se bazează pe un set de date și informații extrase din

În teoria şi practica analizei financiare se remarcă mai multe abordări

Scopul bilanțului financiar este inventarierea averii şi angajamentelor

-decontări în curs de clarificare;

Pentru a anula influența stocurilor se recurge la calculul ratei solvabilității

=Rata solvabilității parțiale

=Rata solvabilității imediate

Structura bilanțului funcțional are trei niveluri: fondul de rulment funcțional,nevoia

B. Nevoia de fond de rulment (NFR)

Desfășurarea activității de exploatare antrenează formarea nevoilor de

C. Trezoreria neta (TN)

2.2 Contul de rezultate

2.2.1 Contul de profit si pierdereDaca bilantul societatii reprezinta

Fiecare sold intermediar de gestiune reflectă rezultatele managementului

Soldurile intermediare de gestiune reprezintă treptele succesive în formarea

 Rata marjei brute de exploatare indică aptitudinea proprie a activității de

2.3 Analiza riscurilor si performanța firmei

Analiza riscurilor și performanței firmei implică evaluarea riscurilor și

oportunităților care ar putea afecta afacerea, precum și evaluarea performanțelor

financiare și operaționale ale firmei. Evaluarea riscurilor poate fi realizată prin

identificarea și evaluarea riscurilor financiare, operaționale și strategice. Riscurile

financiare includ riscuri legate de nivelul datoriei, lichiditate și rentabilitatea

firmei. Riscurile operaționale includ riscuri legate de procesele de afaceri și riscuri

legate de personal. Riscurile strategice includ riscuri legate de mediul de afaceri,

cum ar fi schimbările legislative sau tehnologice.

Evaluarea performanței poate fi realizată prin evaluarea performanțelor

financiare și operaționale ale firmei. Performanțele financiare includ analiza

situațiilor financiare, precum bilanțul și contul de profit și pierdere. Performanțele

operaționale includ analiza vânzărilor, a costurilor și a eficienței proceselor de

afaceri. Această analiză poate fi utilizată pentru a ajuta la luarea deciziilor de

afaceri și pentru a dezvolta strategii care să minimizeze riscurile și să

Riscul de exploatare se referă la posibilitatea ca o întreprindere să nu fie

capabilă să se adapteze la schimbările din mediul economic în care activează.