CONFERINȚA EUROPEANĂ PRIVIND

OPERAȚIONALIZAREA PARCHETULUI EUROPEAN

(EPPO)

Augustin Lazăr
Procuror general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Sunt plăcut impresionat de faptul că în noiembrie anul trecut regulamentul

Consiliului Uniunii Europene referitor la instituirea unui Parchet European (EPPO) a
fost finalizat și publicat în Jurnalul Oficial al UE. Iată că a trecut deja un an de când
baza legislativă a EPPO a fost definitivată.
Pentru ca EPPO să funcționeze efectiv trebuie însă ca statele membre, inclusiv
România, să parcurgă încă o etapă dificilă, marcată de eforturile de operaționalizare a
acestui parchet supranațional.
Istoric, nu pot să nu reamintesc faptul că, pentru prima oară, ideea instituirii unui
„Minister Public European” a fost formulată în cadrul proiectului Corpus Juris, inițiat
sub conducerea profesorului Francesco de Angelis, proiect care a generat publicarea
unui prim studiu, conținând dispoziții penale privind protecția intereselor financiare ale
UE, studiu coordonat de Mireille Delmas Marty, profesor la Universitatea Paris I
Panthéon – Sorbonne, iar apoi a unei lucrări de dimensiuni ample „La mise en oeuvre
du Corpus Juris dans les États Membres”, coordonată de M. Delmas Marty și John
A.E. Vervaele, profesor la Universitatea din Utrecht. Corpus Juris a avut la bază ideea
unificării dreptului penal substanțial și a dreptului procesual penal referitor la
infracțiunile contra intereselor financiare ale UE, așa-numitele „infracțiuni PIF”.
În acea perioadă, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție precum
și Asociația Română de Cercetare a Dreptului Comunitar au contribuit la cercetarea
științifică dezvoltată în jurul reflecțiunii cu privire la crearea unui „spațiu judiciar
european”, în spiritul Corpus Juris și, mergând până la rădăcina conceptului, în
spiritul ideii lansate de Președintele Republicii Franceze, Valéry Giscard d'Estaing, în
celebrul discurs de la Bruxelles din 5 decembrie 1977.
Cu toate că perspectiva unificării juridice în materia PIF a fost abandonată,
actualul Regulament preia multe din ideile Corpus Juris, cum ar fi, de exemplu, cea a
desfășurării urmăririi penale în cauză de către procurori „à double chapeau”,
aparținând ordinii juridice naționale dar subordonați totodată unui parchet
supranațional, ori ideea judecării cauzei de instanța și potrivit legii naționale a
procurorului care investighează cazul.
 Propunerea inițială a Comisiei din 2013, cu privire la instituirea EPPO, a fost
revizuită în 2014, ajungându-se la modelul colegial de organizare.
Ministerul Public s-a implicat în actualul demers de operaționalizare a EPPO atât
prin intermediul DNA, direcție specializată care are în acest moment competența de a
urmări penal infracțiunile PIF, precum și prin sprijinul în materie de resurse umane
puse la dispoziția DNA de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție pentru coordonarea și redactarea studiului care analizează această
problematică.
Urez mult succes lucrărilor conferinței europene și îmi exprim speranța că
eforturile Ministerului Public Român dar și a celorlalte instituții cu atribuții în materie,
precum CSM, Ministerul Justiției și DLAF vor aduce o contribuție consistentă unei
funcționări cât mai coerente a EPPO în România.
Nu în ultimul rând, trebuie să vă spun că sunt un susținător al EPPO încă de la
apariția ideii în Corpus Juris, astfel încât sunt convins că la prima evaluare a acestui
nou organ al UE, în 2022, rezultatele obținute vor fi importante și se va trece apoi la
extinderea competenței Parchetului European și la celelalte tipuri de infracțiuni la care
face referire art. 86 alin. (4) din TUE: infracțiunile grave de natură transfrontalieră și
cele care afectează mai multe state membre.