Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași

AGENȚIILE UNIUNII EUROPENE

Sofian Ștefana-Nicola

Master DE1

Iași, 2021
 CUPRINS

1. Introducere
2. Agenții ale pilonului ,, Politică externă și de securitate comună”
3. Agenții ale pilonului ,, Cooperare polițienească și judiciară în materie penală”
4. Agenții comunitare cu alte domenii de activitate
5. Agenții executive
6. Concluzii
7. Bibliografie
 1. INTRODUCERE

Crearea agențiilor Uniunii Europene este, de departe, unul din cele mai proeminente
inovații instituționale la nivel european. Proliferarea rapidă a agențiilor Uniunii Europene a
dus la ideea de a ne putea referi la acest proces ca fiind unul de ,,agentificare”, comparabil cu
crearea de agenții la nivel național.1

Agențiile Uniunii Europene au devenit trăsături universale ale sistemului administrativ

european în curs de dezvoltare. Ele au un rol important în implementarea legislației Uniunii
Europene și în reglarea politicilor europene. Pentru a îndeplini această funcție, ele cheltuie în
total peste un miliard de euro pe an și au aproape 4000 de angajați. Agențiile Uniunii
Europene sunt dispersate pe teritoriul Europei: de la Dublin la Varșovia, și de la Lisabona la
Helsinki. Fostul președinte al Comisiei Europene Jose Manuel Brosso s-a referit la acestea ca
fiind ,,sateliți ai Uniunii- colectează semnale de pe pământ, le procesează și le radiază înainte
și înapoi”2. Astfel, ele trebuie să aducă Europa mai aproape de cetățenii săi.

Nu se cunosc multe aspecte referitoare la cum funcționează, practic vorbind, agențiile

Uniunii Europene. Când Uniunea și statele sale membre au propus crearea de agenții
autonome, nu era clar stabilit față de cine se dorea ca acestea să fie autonome: doar față de
actori politici, cum sunt Comisia Europeană sau statele membre, ori și față de alte părți
interesate, precum industria? Mai mult decât atât, atunci când agențiile au fost înființate, ele
au fost înzestrate cu grade diferite de autonomie: unele doar cu autonomie legală, în timp ce
altora le-a fost oferită și autonomie politică. Cu toate acestea, în ce măsură autonomia lor
formală este în acord cu realitatea rămâne un aspect neclar.

Așa cum am precizat anterior, agențiile Uniunii Europene nu se bucură întotdeauna de

gradul de autonomie ce le-a fost garantat în mod formal. Ca exemplu, putem lua în
considerare: EMEA (European Agency for the Evaluation of Medicinal Products), EUMC
(European Monitoring Centre on Racism and Xenophobia) și Europol (European Police
Office). Aceste trei agenții ne oferă considerabile variații ale întinderii și domeniului de
aplicare ale autonomiei pe care o dețin față de instituțiile Uniunii Europene și față de statele
membre, comparativ cu gradele diferite de autonomie formală cu care au fost înzestrate. În
1
D. Geradin, N. Petit, The Development of Agencies at EU and National Levels: Conceputal Analysis and Proposals
for Reform, Facultatea de Drept, Liege, Belgia, 2004, p. 32.
2
D. Geradin, N. Petit, op. cit., p. 34.
 timp ce unele agenții, precum EMEA, au obținut un statut relativ autonom, altele, ca EUMC
și Europol, au obținut o autonomie semnificativ redusă3.

Dacă ar fi să oferim o definiție, putem spune că agențiile sunt cunoscute și sub numele de
,, o varietate de organizații care îndeplinesc sarcini de natură guvernamentală și care, de cele
mai multe ori, există în afara cadrului guvernamental normal al departamentelor”4.

Ridicarea agențiilor s-a desfășurat în trei etape5:

 Primele două agenții erau întemeiate deja în 1975: Centrul European Pentru
Dezvoltarea Instruirii Profesionale și Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea
Condițiilor de Viață și de Muncă.
 A doua generație de agenții a fost întemeiată după o perioadă de cincisprezece ani,
începând cu anii 1990: Agenția Europeană a Mediului și până în anii 1999:
Agenția Europeană pentru Reconstrucție , ale având între ele încă alte opt agenții.
 A treia generație de agenții a fost observată în primii ani ai secolului 21. Există, în
cazul acestora, două elemente ce le diferențiază de celelalte 12 agenții înființate
anterior: scopul acestora și metoda prin care au fost create. Astfel, aceste agenții
au ca scop principal aspecte legate de siguranță: alimentație, siguranță aviatică și
maritimă, prevenirea bolilor și securitatea informației și a sistemului. De
asemenea, aceste agenții au fost create prin metoda deciziei comune și prin
majoritate calificată, lăsând, așadar, loc unei mai mari influențe parlamentare, în
timp ce celelalte douăsprezece agenții ale Uniunii Europene au fost create prin
procedeul conferinței și prin unanimitate în Consiliul Ministerelor.

Așadar, o agenție nu este o instituție a Uniunii Europene, ci este un organism înființat

după o lege comunitară specifică, având scopul de a desfășura o activitate specifică. Nu toate
agențiile Uniunii Europene se numesc astfel; ele se pot numi ,,centru”, ,,fundație”, ,,institut”
sau ,,oficiu”.

3
M. Groenleer, The Autonomy of European Union Agencies: A Comparative Study of Institutional Development , ed.
Eburon, 2009, Haga, p. 16.
4
M. Everson, G. Majone, L. Metcalfe, A. Schout, The Role of Specialised Agencies in Decentralising EU
Governance: Report presented to the Commission, 2000, p. 30.
5
I. C. Clapon, Agențiile Uniunii Europene, Universitatea Bucuresti, Facultatea de Drept, p. 3.
 2. AGENȚII ALE PILONULUI ,, POLITICĂ EXTERNĂ ȘI SECURITATE
COMUNĂ”

Politica externă comună a fost şi rămâne un punct nevralgic al construcţiei europene.

Acest pilon încearcă să răspundă acestei cerinţe, înlocuind cooperarea politică lansată în 1970 şi
cuprinsă în Actul Unic European cu o politică ce se doreşte comună, reglementată de articolele
11-28 TUE şi pusă în aplicare de uniune şi statele membre. Obiectivele acestei politici comune
sunt:
 apărarea valorilor comune, a intereselor fundamentale şi a independenţei Uniunii,
conform principiilor Cartei Naţiunilor Unite;
 consolidarea securităţii Uniunii sub toate formele;
 menţinerea păcii şi securităţii internaţionale;
 promovarea cooperării internaţionale;
 dezvoltarea şi consolidarea democraţiei şi a statului de drept, precum şi
respectarea drepturilor omului şi liberăţilor fundamentale.

a) Agenția Europeană de Apărare (EDA)

A fost înființată în cadrul ședinței din 12 iulie 2004 a Consiliului de Miniștri, având scopul de
a potența cooperarea Uniunii Europene în domeniul armamentului, de a milita pentru capacitățile
de apărare ale Uniunii în ceea ce privește situațiile de criză, de a întări apărarea bazei tehnologice
și industriale și de a forma o bază competițională pentru economia pieței europene a
echipamentelor de apărare și de a promova cercetarea în ceea ce privește consolidarea aspectelor
industriale și tehnologice ale Europei în domeniul apărării6.

b) Institutul UE pentru Studii de Securitate (EUISS)7

Această agenție are sediul la Paris, fiind parte din structurile fundamentale ale pilonului
PESC. Ea ajută la dezbaterea strategică a Europei ce acționează precum o interfață între factorii

6
I. C. Clapon, op. cit., p. 4.
7
https://www.iss.europa.eu/, accesat la 03.06.2021.
decizionali la toate nivelurile și experții europeni, contribuie la dezvoltarea PESC, mai ales
oferind analize și recomandări pentru politică.

c) Centrul European pentru Observații din Satelit (EUSC)8

Această agenție a fost înființată în anul 2001 și a început să funcționeze în 2002. Este
construită de către Consiliul Uniunii Europene, având ca scop principal producerea și exploatarea
informațiile ce se sustrag din imaginile spațiale de observare a Terrei. Astfel, este susținută
personalitatea juridică proprie a EUSC sub supravegherea Comitetului Politic și de Securitate al
Consiliului și sub îndrumarea operațională a Secretarului general.

3. AGENȚII ALE PILONULUI ,,COOPERARE POLIȚIENEASCĂ ȘI JUDICIARĂ

ÎN MATERIE PENALĂ”

Cooperarea judiciară în materie penală se bazează pe principiul recunoașterii reciproce a

hotărârilor judecătorești și a deciziilor judiciare și include măsuri de apropiere a legislațiilor
statelor membre în mai multe domenii. Tratatul de la Lisabona a creat o bază mai solidă pentru
dezvoltarea unui spațiu de justiție penală, prevăzând totodată noi competențe pentru Parlamentul
European9.

a) Colegiul European de Poliție (CEPOL)10

Această agenție reunește ofițeri superiori de poliție din toată Europa, având ca țel promovarea
cooperării transfrontaliere în lupta contra criminalității și contribuirea la securitatea publică, a
legii și a ordinii. Secretariatul CEPOL reunește în jur de 25 de membri ce efectueză munca în
două unități: unitatea de program și cea de administrare. Președintele Colegiului European de

8
P. Nicolas, Space and Security: The Emerging Role of Europe: Astropolitics, 2000, p. 43.
9
https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/155/judicial-cooperation-in-criminal-matters, accesat la
03.06.2021.
10
F. Coman-Kund, European Union Agencies as Global Actors: A Legal Study of the European Aviation Safety
Agency, Frontex and Europol, ed. Routledge, 2018, p. 97.
Poliție este o persoană ce reprezintă statul membru ce deține președinția Consiliului Uniunii
Europene.

b) Oficiul European de Poliție (EUROPOL)11

Misiunea Europol-ului era aceea de a centraliza informaţiile, a facilita anchetele şi a permite

schimburile între poliţişti şi magistraţi specializaţi12. A fost înființat în 1992, având sediul la Haga
și reunind reprezentanți ai agențiilor naționale de aplicare a legii. Printre obiectivele Europol-ului
se regăsesc și combaterea traficului de droguri, de autovehicule, de ființe umane, inclusiv
pornografia infantilă, de substanțe radioactive și nucleare, falsificării bancnotelor, rețelelor de
imigranți, terorismului.

c) Agenția Europeană pentru Consolidarea Cooperării Judiciare (EUROJUST)13

Această agenție are și ea sediul la Haga, ajută la combaterea criminalității transfrontaliere și

îndeplinește un rol primordial în schimbul de informații și extrădări.

4. AGENȚII COMUNITARE CU ALTE DOMENII DE ACTIVITATE

Putem enumera aici14 :

 Agenția Comunitară pentru Controlul Pescuitului (ACCP)

 Oficiul Comunitar pentru Varietăți Vegetale (CPVO)
 Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă (OSHA)
 Agenția Europeană pentru Managementul Cooperării Operaționale la Frontierele Externe
ale Uniunii Europene (FRONTEX)
 Agenția Europeană pentru Siguranța Aeriană (AESA)
11
F. Coman-Kund, op.cit., p. 98.
12
E. C. Mogîrzan, Introducere în dreptul comunitar, Editura Fides, Iaşi, 2003, p. 63.
13
https://www.eurojust.europa.eu/, accesat la 03.06.2021.
14
M. Busuioc, M. Groenleer, J. Trondal, The Agency Phenomenon in the European Union: Emergence,
Institutionalisation and Everyday Decision-Making, ed. Manchester University Press, 2014, p. 195.
  Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC)
 Agenția Europeană pentru Produse Chimice (AEPC)
 Agenția Europeană de Mediu (EEA)
 Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA)
 Fundația Europeană pentru Ameliorarea Condițiilor de Viață și de Muncă
(EUROFOUND)
 Global Navigation Satelit System
 Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Bărbați și Femei
 Agenția Europeană pentru Siguranța Maritimă (EMSA)
 Agenția Europeană pentru Medicamente (EMEA)
 Observatorul European al Drogurilor și Toxicomaniei (OEDT)
 Agenția Europeană pentru Securitatea Rețelelor Informatice și a Datelor (ENISA)
 etc.

5. AGENȚII EXECUTIVE

Sunt agenții executive15: Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură,

Agenția Europeană pentru Reconstrucție, Agenția Executivă pentru Programul de Sănătate
Publică, Agenția Executivă de cercetare a Consiliului European, Agenția Executivă de
Competitivitate și Inovație, Agenția Executivă de transport trans-european, Agențiile
EURATOM.

6. CONCLUZII

Agențiile europene reprezintă un concept ce trebuie să se situeze în mod permanent sub

semnul evoluției. Ele sunt un simbol al dorinței Uniunii Europene de a întâmpina necesitățile
cetățenilor săi și au fost create odată cu apariția de noi provocări la nivel european. Practic,

15
https://ec.europa.eu/info/departments_ro, accesat la 03.06.2021.
ele au rolul de a veni în sprijinul celor implicați în procesul decizional referitor la sarcinile
juridice, tehnice ori chiar științifice.
Agențiile Uniunii Europene sunt de patru feluri, cele mai semnificative fiind cele
executive și comunitare, fiind cunoscute și sub denumirea de agenții de ,,reglementare” ori
,,tradiționale”. Ele au un rol considerabil în majoritatea domeniilor de activitate ale Uniunii
Europene.

7. BIBLIOGRAFIE

1. D. Geradin, N. Petit, The Development of Agencies at EU and National Levels: Conceputal

Analysis and Proposals for Reform.
2. E. C. Mogîrzan, Introducere în dreptul comunitar.
3. F. Coman-Kund, European Union Agencies as Global Actors: A Legal Study of the European
Aviation Safety Agency, Frontex and Europol.
4. I. C. Clapon, Agențiile Uniunii Europene, Universitatea Bucuresti, Facultatea de Drept.
5. M. Busuioc, M. Groenleer, J. Trondal, The Agency Phenomenon in the European Union:
Emergence, Institutionalisation and Everyday Decision-Making.
6. M. Everson, G. Majone, L. Metcalfe, A. Schout, The Role of Specialised Agencies in
Decentralising EU Governance: Report presented to the Commission.
7. M. Groenleer, The Autonomy of European Union Agencies: A Comparative Study of
Institutional Development.
8. P. Nicolas, Space and Security: The Emerging Role of Europe: Astropolitics.
9. https://www.iss.europa.eu/
10. https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/155/judicial-cooperation-in-criminal-
matters
11. https://www.eurojust.europa.eu/
12. https://ec.europa.eu/info/departments_ro,