AURA CHRISTI

LAUDĂ TURNULUI DE FILDEȘ

Ziua aceea – un vis cu ochii larg deschiși – începuse exact ca într-un

poem de Hölderlin: în bucurie; și spre sfârșit se surpase tot în bucurie. O
bucurie îmbelșugată, fără fisură; o bucurie contemplativă, ce creștea din
apele-i nevăzute și, totodată, din strălucirea exorbitantă, care se revărsa
asupra noastră din încăperile Musei Vaticani. La capătul periplului acela
unic și extrem de dens în informație și, în egală măsură, culori, ziduri, tablo-
uri, tapiserii, săli, capodopere, oameni – cu sufletul adunat în ochi, oameni
deveniți, brusc, și mai frumoși – și emoție, planete, galaxii de emoție, odată
ajunși în Cappella Sistina – aflată în aripa dreaptă a Bazilicii Sfântului Petru
–, reduși la tăcere, pe măsură ce urmăream cu luare-aminte, de parcă am fi
fost vrăjiți, frescele create de mâna unor maeștri ca, bunăoară, Botticelli,
Ghirlandaio, Rosselli, Signorelli și Michelangelo, simțeam cum se rarefiază
parcă aerul, iar respirația devenea din ce în ce mai profundă și mai rară,
adică adaptată ritmurilor firești, înalte. Indiscutabil, ceea ce trăiam, cu simpli-
tate, cu o bucurie liniștită, simțită până la incandescență și belșug sufletesc,
se circumscria unui vârf al existenței. Ne aflam în unul din altarele culturii
europene și conștiința acestui adevăr ne copleșea frumos și ne făcea să
radiem, bucurându-ne, în liniște, de împlinire. Încetineam deliberat privirile,
cuprinse de setea de a vedea cât mai mult din cei cinci sute de metri, aco-
periți cu peste trei mii de figuri sfințite pe vremuri, la 1512, cu prilejul sărbă-
toririi tuturor sfinților – ceremonie plină de fast, care îi oferă lui Giorgio
Vasari ocazia de a consemna următoarele: „Aflând că vor fi descoperite
frescele, s-a adunat toată suflarea să privească picturile, rămânând cu toții
muți de încântare”. Deși, e adevărat, Judecata de apoi va stârni și murmu-
re, cârteli, atacuri și alte limite omenești, prea omenești, izbite în plex de
revoluționara originalitate aspră a de neîntrecutului artist. Toate laolaltă:
departe de a avea forța de a bruia încântarea de care sunt încercați, de
secole, vizitatorii acestui monument de vârf al Renașterii, văzut, între alte-
le, și ca un miraculos turn de fildeș care a adunat tone, megatone de geni-
alitate pe metru pătrat, menită să înfățișeze, să dea viață și să slăvească
scene din Sfintele Texte.

120