Metode de îndoctrinare culturală și socială

energiaconstiintei.ro/metode-de-indoctrinare-culturala-si-sociala/

28 august 2018

Câteva idei privind această metodă, trebuie prezentate pentru a înţelege faptul că acest
proces de îndoctrinare culturală, are mai multe componente, care se întâlnesc și în zilele
noastre.

Comportamentul de grup
Acesta este încă o forţă care trebuie să fie luată în considerare, mai ales în momentul în
care societatea este bulversată, neîncrezătoare în forţele proprii, bâjbâie fără un scop,
fără iniţiativă, şi uneori cu perioade de isterie. Uneori acest fapt poate duce la simptome
fizice. Experimentul cu „închisoarea” de la Stanford, al lui Philip Zimbado, din 1971, este
unul clasic privind efectul pe care îl au rolurile şi grupurile, în comportamentul individual.

Acest studiu a separat studenţii voluntari, în gardieni şi deţinuţi. Într-un timp foarte scurt,
gardienii care au primit autoritate şi putere supremă asupra deţinuţilor, s-au comportat în
moduri descrise adesea ca fiind, pur şi simplu, monstruoase.

Control mental

1/4
Controlul mental este o componentă esenţială în operaţiunea de îndoctrinare culturală.
Control mental şi psyops (operaţiuni psihologice planificate pentru a transmite publicului
informaţii care să influenţeze emoţiile şi raţionametul) se face prin intermediul unor filme
sau filmuleţe care, de multe ori, ar putea face concurenţă celor ştiinţifico-fantastice.

Candidatul Manciurian

Binecunoscutul film

„Candidatul manciurian”, descrie folosirea de sugestii psihotrope pentru a activa

comportamentul programat. Comportamentul implică sabotarea intereselor americane.
Când acest film a fost lansat iniţial, a existat o mare preocupare faţă de posibilităţile de
spălare a creierului. Profesioniştii au reacţionat rapid, subliniind faptul că filmul este o
ficţiune şi descrie situaţii imposibile. Toţi afirmau la unison: „Nu poţi obliga o persoană
aflată sub hipnoză, să facă ceva care e împotriva voinţei ei.”

Mulţi profesionişti din ziua de azi, cred că aspectele legate de spălarea creierului sunt
într-adevăr posibile. Acest consens dă „multă apă la moară” teoriilor conspiraţiei.
„Candidatul manciurian” este o carte scrisă în 1959 de Richard Condon. Este un roman
despre fiul unei familii proeminente din politica americană. Acestuia i-a fost spălat creierul
pentru a deveni, involuntar, un asasin.

Inducerea rapidă a transei

După această carte s-a realizat şi un film. Progamul pentru Candidatul Manciurian,
implica nişte cercetări de hipnoză cum ar fi: „inducerea rapidă a transei hipnotice unor
subiecţi neştiutori; capacitatea de a crea amnezie de lungă durată; implantarea de
sugestii hipnotice utile, de lungă durată”.

2/4
Unul dintre specialiştii în hipnoză a fost Harry Arons. Acesta şi-a petrecut o mare parte la
începutul carierii sale, pentru a înţelege modul în care nord-coreeni au avut atâta succes
în spălarea creierului prizonierilor de război americani, în timpul războiului din Coreea. De
atunci au fost efectuate multe experimente pe subiecţi umani. Intenţia a fost de a-i
manipula sau de a-i controla pe ei şi convingerile lor.

Prima pagină din renumitul proiect de control psihologic numit Blue Bird

3/4
Proiectul Bluebird
Trebuie amintit printre multiplele experimente şi Proiectul Bluebird (Pasărea albastră).
Acesta a apărut în 1952, ca proiect secret. Viza, pe lângă controlul mental asupra unor
prizonieri, şi exo-experimente făcute pe mase de oameni. De ex: răspândirea unor
cantităţi de gaze nocive, prin intermediul sistemelor de ventilaţie în oraşele mari, şi
colectarea informaţiilor despre reacţiile survenite după experiment.

Scopul proiectului era fabricarea persoanelor „sleeper” (agent adormit sau potenţial), aşa
zis „zombi”. Aceștia trebuiau să îndeplinească ordine când aud parole de activare,
devenind „trigger” (trăgaci). Morse Allen a cercetat ideea asasinilor „de unică folosinţă”, în
cadrul acestui Proiect Bluebird. Acesta preciza: „Aceşti subiecţi au demonstrat clar că pot
trece dintr-o stare de conştienţă deplină, la o stare controlată H (hipnotică) foarte adâncă.

Această stare era indusă prin telefon, printr-un material scris, sau prin utilizarea unui cod,
semnal sau cuvânt. Controlul acestor hipnozitaţi poate fi transferat de la un individ, la
altul, fără mare dificultate.”

4/4