Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti

FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ

Evaluarea toxicității aluminiului

utilizat in implanturile dentare din alumină

Student: Denisa-Diana CĂLIN-ADAM

Conducător Ştiinţific: Ș.L. Dr. Farm. Ec. GEANALIU-NICOLAE
RUXANDRA-ELENA

București
Martie 2022

1
 Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ

CUPRINS

CAPITOLUL 1. SCURTA DESCRIERE A BIODISPOZITIVULUI MEDICAL ALES ............................ 3

CAPITOLUL 2. ALTE DISPOZITIVE MEDICALE CONFECȚIONATE DIN ALUMNĂ ...................... 5
2.1.IMPLANTUL TOTAL DE ȘOLD ................................................................................................. 5
2.2.PROTEZA TOTALĂ DE GENUNCHI .......................................................................................... 6
2.3 IMPLANTUL COHLEAR ........................................................................................................... 7
CAPITOLUL 3. SURSA DE PROVENIENȚĂ A TOXICULUI ........................................................ 9
CAPITOLUL 4. MECANISMUL DE ACȚIUNE ȘI RĂSPUNSUL TOXIC AL ORGANISMULUI ........ 10
4.1 DISTRIBUȚIA ÎN ORGANISM, RECEPTORII CELULARI ȘI MECANISMUL DE ACȚIUNE............... 10
4.2. RĂSPUNSUL TOXIC AL ORGANISMULUI, DOZE ȘI LIMITE ADMISE....................................... 10
CAPITOLUL 5. METODE DE EVALUARE A TOXICITĂȚII ....................................................... 12
CAPITOLUL 6. ALTE UTILIZĂRI ALE ALUMINIULUI ȘI DISTRIBUȚIA IN ECOSISTEM .............. 14
6.1. ALTE UTILIZARI ALE ALUMINIULUI ...................................................................................... 14
6.2. DISTRIBUȚIA IN ECOSISTEM ............................................................................................... 14

2
 Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ

CAPITOLUL 1. SCURTA DESCRIERE A BIODISPOZITIVULUI MEDICAL ALES

Utilizarea implanturilor dentare din alumină în înlocuirea protetică a dinților a câștigat o mare
importanță în ultimele două decenii, fiind unul dintre cele mai vechi implanturi dentare testate,
reprezentând astfel o alternativă principală de tratament in cazul edentației (lipsă a dinților).
Majoritatea implanturilor utilizate astăzi sunt fabricate din aluminiu, titan sau vanadiu pentru
proprietățile lor mecanice deosebite. Cu toate acestea, au fost întotdeauna ridicate întrebări cu privire
la eliberarea ionilor metalici din aceste implanturi cât și efectele lor clinice.[1]
Oxidul de aluminiu (alumina) este un material translucid alb, cu o transparență mai mare decât cea a
oxidului de zirconiu, un alt material utilizat frecvent in implanturile dentare. [2] Acesta este motivul
pentru care oxidul de aluminiu este considerat mai potrivit in domeniul stomatologiei, datorită
aspectului său estetic. [3]
Există mai multe tipuri de implanturi dentare printre care se enumeră: implantul dentar intraosos
(endosteal)-inserat in osul maxilarului si subperiostal- pe osul maxilarului (Fig 1). [4]

Fig. 1.1. Tipuri de implanturi dentare

https://radiancedent.ro/implantul-dentar/

3
 Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ

Obiectul de studiu in acest caz este reprezentat de implantul dentar endosteal, confectionat din oxid
de aluminiu monoclictalin (Al2O3). Implantul endosteal este cea mai comună tehnică folosită in
implanturile dentare. Acesta este amplasat chirurgical direct in os pentru a inlocui rădăcina unuia sau
mai multor dinți lipsă, susținând proteza dentara. [4]
Prin urmare, implantul dentar este în sine o rădăcină dentară protetică de susținere, având o structură
cilindrică filetată, care este fixată într-o cavitate a maxilarului, așa cum se observă în Fig.1.2. De
obicei, adâncitura lăsată în maxilar de către dintele pierdut este alezată în mod corespunzător, iar
implantul este amplasat impreună cu un material de grefă osoasă (naturală sau sintetică) pentru a
permite osteointegrarea, astfel încât acesta să poată dezvolta stabilitate pe termen lung. După o
perioadă de osteointegrare, este montată coroana și pacientul poate începe să se adapteze la noul său
dinte[5]

a. b.

Fig. 1.2. Implant dentar. a. Implantul dentar, inclusiv bontul si coroana; b.Imagine a unei radiografii-in partea
stangă: implantul, bontul și coroana și in partea dreaptă: un implant eșuat.

După o serie de studii efectuate pe animale, s-a ajuns la concluzia ca acest materialul este
biocompatibil cu țesutul oral, prezentând o bioinerție ridicată (superioară tuturor metalelor), o
capacitate excelentă de osteointegrare și umectabilitate (superioară zirconiei). Cu toate acestea, a fost
înlocuită în cele din urmă de pe piață de către titan (în primul rând) și de zirconiu (în al doilea rând),
datorită durității superioare a acetora. Zircona are avantajul că, la fel ca și alumina, este alb sidefată,
dar are o duritate mult mai mare.[5]

4
 Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ

CAPITOLUL 2. ALTE DISPOZITIVE MEDICALE CONFECȚIONATE DIN ALUMNĂ

2.1.IMPLANTUL TOTAL DE ȘOLD

Alumina (oxidul de aluminiu- Al2O3) este cea mai utilizată ceramică în fabricarea implantul total de
șold, reprezentând un interes din ce în ce mai mare datorită biocompatibilității sale excelente, a
coeficientului scăzut de frecare cât și a rezistenței ridicate la uzură [6] Din punt de vedere al
componentelor, acest implant este alcatuit din doua părți: componenta femurală: tija și bila femurală
si componenta acetabulară+insertul.(Fig 2.1)
În funcție de cetegoriile de materiale utilizate in fabricarea acestui dispozitiv medical, există mai
multe tipuri de implanturi totale de șold: MoP(metal-pe-polimer)- capul femural din metal și cupa
acetabulară din polimer, MoM (metal-pe metal)-ambele compone sunt din metal, MoC(metal-pe-
ceramică)-capul femural din metal și cupa acetabulară din ceramică, CoC (ceramică-pe-ceramică)-
ambele compone sunt din ceramică. Dintre acestea, cel mai utilizat și totodată cel mai durabil tip de
implant este CoC, tipul de ceramică utilizată fiind oxidul de aluminiu. [7]

Fig 2.1. Componente implant total de șold

https://www.artroplastia.ro/artroplastie-sold/

Studiile clinice și experimentale au arătat că perechile de ceramică de alumină(CoC) în comparație

cu perechile polietilenă/metal(MoP) duc la eliberarea unui numar mai scăzut de particule de uzură.

5
 Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ

Acestea sunt produse atunci când suprafețele articulare ale implantului se freacă sau se ciocnesc între
ele, ceea ce poate duce la uzură, eroziune sau fisurări. Particulele pot fi transportate în țesuturile
înconjurătoare, inclusiv în țesutul osos și în fluidul sinovial, ceea ce poate duce la o reacție
inflamatorie. [8]
Acestea pot fi de asemenea, un factor important în procesul de eșec al implantului total de șold,
deoarece pot duce la dezvoltarea osteolizei periprotetice, adică pierderea de os în jurul implantului,
prin stimularea de osteoclastere in jurul acestuia. Din aceste motive, reducerea producției de particule
de uzură este o preocupare importantă în proiectarea și fabricarea implanturilor totale de șold. [8]

2.2.PROTEZA TOTALĂ DE GENUNCHI

Această proteză este concepută pentru a înlocui în mod eficient articulația genunchiului afectată de
osteoartrită sau alte afecțiuni, oferind o mobilitate îmbunătățită și o durabilitate mai mare. Pivotul
medial al acestei proteze este proiectat pentru a imita mișcarea naturală a articulației genunchiului și
pentru a reduce stresul și tensiunea pe componentele protezei, ceea ce poate ajuta la prevenirea uzurii
și la prelungirea duratei de viață a protezei. Rezistența ridicată la uzură și abraziune a aluminei sunt
două dintre cele mai importante caracteristici ale acesteia, făcând-o astfel o alegere ideală pentru
componenta femurală a acestui implant. [9]
Din punt de vedere al componentelor, implantul total de genunchi este alcătuit din 3 piese:
componenta femurală, insertul si componenta tibială (Fig 2.2).

Fig 2.2. Componente implant total de genunchi

Conform studiilor clinice de specialitate, componenta femurală de alumină se dovedește a avea

rezultate excelente, întrucât nu există fisuri ale cesteia și de asemenea duce la apariția unor afecțiuni

6
 Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ

precum: infecții puternice, tromboză venoasă profundă, embolie pulmonară (blocare bruscă a unei
artere pulmonare cu un cheag de sange), paralizie cerebrală sau deces care poate aparea ca urmare a
procedurii operatorii.[9]

2.3 IMPLANTUL COHLEAR

Implantul cohlear (urechea bionică) este un dispozitiv biomedical care înlocuiește auzul natural la
persoanele suferinde de hipoacuzie severă sau profundă, inclusiv de pierderea totală a auzului(10)
Implantul cohlear este diferit de protezele auditive. Dacă acestea se pretează la persoanele cu pierdere
ușoară sau moderată a auzului și funcționează prin simpla amplificare a sunetului, implantul cohlear
înlocuiește funcționarea părţii afectate a urechii interne (cohleea) pentru a trimite, prin intermediul
unui microcip, semnale sonore către creier. [10]
Implanturile auditive din oxid de aluminiu sunt proiectate pentru a ajuta persoanele cu pierderea
auzului prin transformarea sunetelor în semnale electrice, care sunt transmise apoi direct la nervul
auditiv. Principiul de funcționare al implanturilor cohleare constă în transformarea undelor sonore în
semnale electrice, pe care le poate procesa creierul pentru a produce sunete.
Implanturile cohleare constau în două componente principale: un procesor de sunet extern și un
receptor implantat chirurgical în interiorul urechii interne.(Fig 2.3) Procesorul de sunet extern este o
mică unitate de procesare a semnalului care include un microfon, un procesor de semnal și o bobină
de transmisie. Microfonul captează sunetele din mediul înconjurător și le convertește în semnale
electrice. Procesorul de semnal prelucrează semnalele și le transmite printr-o bobină de transmisie
către receptorul implantat. [10]
Receptorul implantat este plasat în interiorul urechii interne, în apropierea cohleei. Aceasta este o
structură în formă de spirală care conține celule senzoriale auditive numite celule ciliare. Semnalele
electrice primite de receptor sunt transformate în semnale electrice de stimulare, care sunt transmise
direct la celulele ciliare ale cohleei. Celulele ciliare sunt stimulate de semnalele electrice, determinând
eliberarea de neurotransmițători și creând impulsuri nervoase care sunt transmise prin nervul auditiv
la creier. Aceste impulsuri sunt interpretate de creier ca sunete.[11]

7
 Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ

Fig 2.3. Componenete implant cohlear

https://www.healthdirect.gov.au/cochlear-implant

8
 Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ

CAPITOLUL 3. SURSA DE PROVENIENȚĂ A TOXICULUI

Toxicitatea implanturilor din alumină este strâns legată de eliberarea de ioni de metal (Al) ca rezultat
al proceselor de coroziune, aceasta fiind și principala sursă de proveniență a toxicului. Deși reacțiile
adverse provocate de implanturi sunt rare, întrucât acestea sunt fabricate din materiale
biocompatibile, luând în considerare numărul mare de proteze implantate până în prezent și sutele de
mii de proteze noi implantate în fiecare an, această problemă ar putea fi de o gravitate din ce în ce
mai mare. Situația a devenit astfel mai gravă odată cu creșterea numărului de raportări de efecte
adverse legate de eliberarea de ioni de Al de la anumite tipuri de implanturi, printre care și cel dentar.
În timp ce reacțiile adverse la metale au fost studiate timp de mulți ani de către patologi, toxicologi,
și dermatologi, cercetările au început relativ recent în domenul ortopediei prin urmare, rezultatele
sunt limitate. Toxicocinetica particulelor mici de uzură și a produselor de coroziune asociate rămâne
neclară, informațiile cu privire la efectul ionilor metalici asupra celulelor osoase și a resorbției osoase
(osteoliza) fiind de asemenea intr-un număr limitat. [12]
Biomaterialele ortopedice sunt asociate cu răspunsuri adverse ale țesuturilor locale și îndepărtate. În
general, aceste efecte sunt generate de produșii de degradare ai materialelor implantate, care sunt
generați în principal prin mecanismele de uzură și coroziune. Aceste resturi pot fi prezente sub diferite
forme: ioni metalici liberi, complexe coloidale, săruri sau oxizi de metale anorganice, forme organice
(cum ar fi hemosiderina) și în cele din urmă, particule. Resturile de particule au o suprafață de contatct
foarte mare cu țesuturile din jur, acest lucru fiind confirmat de nivelurile cronice crescute de conținut
de metal în ser și urină găsite la pacienții cărora li s-a introdus un implant dentar din alumină. Resturile
de particule care sunt generate de uzură, frecare și fragmentare și care sunt inevitabil generate atunci
când se implantează o proteză, pot induce o reacție inflamatorie în anumite circumstanțe. Acest lucru
produce la un moment dat un răspuns tisular în momentul detectării unui corpur străin, afectând astfel
interfața dintre os și implant. [12]
Este bine cunoscut faptul că întreținerea osoasă normală se bazează pe echilibrul formării și resorbției
osoase care implică activitatea coordonată a osteoblastelor și osteoclastelor. Astfel, fie o absență a
formării osului osteoblastic, fie o creștere a resorbției osoase osteoclastice poate duce la o pierdere
osoasă netă (osteoliză periprotetică), care este de fapt o reacție inflamatorie celulară la particulele de
uzură. Astefl, acest lucru are ca efect compromiterea fixării implantului în țesutul osos. [12]

9
 Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ

CAPITOLUL 4. MECANISMUL DE ACȚIUNE ȘI RĂSPUNSUL TOXIC AL

ORGANISMULUI

4.1 DISTRIBUȚIA ÎN ORGANISM, RECEPTORII CELULARI ȘI MECANISMUL DE

ACȚIUNE
Nanoparticulele metalice de Al au capacitatea de a traversa cu ușurință membrana plasmatică a
celulelor, în primul rând prin difuzie sau endocitoză. Difuzia poate avea loc direct sau prin canale
membranare, în timp ce endocitoza utilizează un mecanism ce este mediat de receptor. Acesta
transportă nanoparticule de metal de 200 nm sau mai mici, cu o afinitate pentru particulele de metal
de 50 nm care sunt absorbite mai rapid decât particulele mai mici (≥ 14 nm) sau mai mari (≤ 500 nm).
O altă cale de acces pentru particulele mici este prin pinocitoză, o formă mai puțin specifică de
endocitoză. Fragmentele mai mari însă, sunt preluate de procesele fagocitare ale celulelor
specializate, precum macrofagele iar în interiorul celulelor, particulele sunt expuse la atacuri
oxidative care urmăresc distrugerea corpului străin, dar au ca rezultat generarea de ioni metalici și
radicali liberi (în principal oxigen reactiv și specii reactive de azot). Astfel, efectul citotoxic se
exercită prin intermediul stresului oxidativ și leziunilor cromozomiale. Speciile reactive de oxigen
derivate din Al acționează provocând leziuni oxidative ale nucleului, proteinelor și lipidelor, ceea ce
are ca rezultat inhibarea căilor de reparare a ADN-ului, afectarea transducției semnalului nuclear și
expresia genică defectuoasă. Cu majoritatea agenților citotoxici, cum ar fi Al, Ti și Co în unele celule
apare apoptoza sau necroza. [12]
4.2. RĂSPUNSUL TOXIC AL ORGANISMULUI, DOZE ȘI LIMITE ADMISE
Toxicitatea Al a fost legată de afecțiuni neurologice, cum ar fi pierderea memoriei, tulburările de
mers și de mișcare involuntară și dezvoltarea unor afecțiuni neuropatologice, cum ar fi scleroza
laterală amiotrofică (ALS). Mai mult, acumularea de Al în creier a fost raportată ca o posibilă cauză
a bolii Parkinson, a encefalopatiei de dializă și a bolii Alzheimer. Expunerea cronică la Al a fost
legată de osteomalacie, fracturi patologice, remodelare osoasă afectată, răspuns alterat la vitamina D
și miopatie proximală. De asemenea, experimentele realizate pe animale, au arătat ca Al, dar si alte
metale precum Co și Ni în concentrații mari, au cauzat deteriorarea retinei acestora.[12]
Din punct de vedere al efectelor locale provocate de ionii metalici, studiile histologice efectuate pe
țesuturile moi periimplantare prelevate în momentul îndepărtării implantului, au arătat un răspuns
inflamator în jurul acestuia. În prezența particulelor de resturi relativ mari, reacția se datorează în

10
 Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ

principal macrofagelor, pe când, în cazul nanoparticulelor mici, procesul inflamator s-a dovedit a fi
mai mult o reacție de hipersensibilitate mediată de celule. În unele cazuri, reacția inflamatorie poate
fi deosebit de agresivă întrucât, în vecinătatea implantului, se pot gasi mase periprotatice de țesut
moale (pseudotumori).[12]
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a stabilit că doza zilnică acceptată de aluminiu este de 1
mg/kg de masă corporală. Deși există variații semnificative în aportul total de aluminiu în funcție de
locul de reședință și de alimetație, aproximativ 10 mg de aluminiu intră zilnic în corpul uman. În
sânge, 80% din aluminiu este legat de transferină și este excretat rapid de rinichi. Cu toate acestea,
doza maximă admisă de aluminiu în organism poate varia în funcție de diferiți factori, cum ar fi
vârsta, greutatea și sănătatea generală a unei persoane, astfel că din punct de vedere al vârstei, copiii
și bebelușii sunt mai sensibili la expunerea la aluminiu decât adulții. În ceea ce privește greutatea
corporală, persoanele supraponderale sau obeze pot fi mai expuse la aluminiu din cauza alimentației
lor, dar și din cauza faptului că organismul lor poate fi mai puțin capabil să elimine eficient acest
metal, iar când vorbim despre problemele de sănătate, persoanele cu afecțiuni renale sau cu alte
afecțiuni, pot avea o capacitate redusă de eliminare a aluminiului din organism, ceea ce poate duce la
acumularea acestuia. [12]

11
 Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ

CAPITOLUL 5. METODE DE EVALUARE A TOXICITĂȚII

Există o gamă largă de tehnici de laborator disponibile pentru determinarea concentrațiilor de

aluminiu. Cu toate acestea, unele dintre aceste tehnici nu mai sunt folosite, din cauza limitelor lor de
detecție insuficiente sau a numărului semnificativ de interferențe. Astfel, în laboratoarele clinice,
spectrometrie de masă cu plasmă cuplată inductiv (ICP-MS) a fost tehnica aleasă datorită limitelor
sale de detecție (0.001- 0.01µg/L), a selectivității îmbunătățite, a posibilității de efectuare a analizei
cu mai multe elemente și a simplității pregătirii probelor. [13]
În cadrul acestui studiu, s-au determinat concentraţiile serice de Al, pentru stabilirea unei posibile
intoxicaţii. Reprezină metoda abordată în testele de rutină, cât și în monitorizarea uzurii implantului
denar din oxid de aluminiu, obiectul de studiu din cadrul acestui proiect. Astfel, aplicabilitatea
metodei ICP-MS constă în prelevarea de probe de sânge, urmând apoi sa fie coagulate si centrifugate
timp de 10 minute la o forță gravitatională de 1000–1200g într-un recipient închis pentru a preveni
contaminarea prin centrifugare sau evaporare. Serul rezultat este păstrat în tuburi de polipropilenă sau
polistiren sigilate corespunzător timp de 14 zile la 4 °C sau congelat pentru analiză ulterioară.
Temperaturile ridicate pe care le suferă serul, stabilitatea și mediul de argon inert elimină numeroasele
interferențe întâlnite în alte tipuri de spectrometrie atomică.[13]
Proba analiztă este introdusă în spectrometrul de masă cu plasmă cuplată inductiv (Fig 5.1), care
ionizează atomii de aluminiu și măsoară masa acestora. În timp ce atomii de aluminiu sunt ionizați și
trec prin ser, se produc semnale de masă care pot fi detectate și analizate. Concentrația de aluminiu
din probă este determinată prin compararea cu un standard de aluminiu cu o concentrație cunoscută,
care a fost analizat în același mod, permițând astfel calcularea concentrației de aluminiu în proba de
sânge. Standardul utilizat în cadrul acestui studiu a fost o soluție primară de 1 g/L de Al (37,03
mmol/L), obținând astfel curba de calibrare, prin utilizarea unei soluții apoase de stocare de 100 mg/L
(3,7 mmol/L), preparată prin diluții în serie. Ultima etapa constă in înterpretarea rezultatelor, ce
urmează a fi comparate cu valorile normale de referință pentru a determina dacă există o concentrație
crescută de aluminiu în proba de sânge analizată. [13]

12
 Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ

Fig 5.1. Spectrometru de masă cu plasmă cuplată inductiv (ICP-MS)

https://www.labaratuar.com/ro/testler/malzeme/enduktif-eslesmis-plazma-analizi--icp-/

13
 Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ

CAPITOLUL 6. ALTE UTILIZĂRI ALE ALUMINIULUI ȘI DISTRIBUȚIA IN

ECOSISTEM

6.1. ALTE UTILIZARI ALE ALUMINIULUI

Pe lângă aplicațiile sale în domeniul medical, aluminiul are o diversitate largă de alte a utilizări,
după cum bine știm. Printre acestea amintim:[14]
• instrumentele de bucătărie (tacâmuri, recipiente, oale, folia de aluminiu) fiind și una dintre
cele mai fervente utilizări ale acestui metal in viața de zi cu zi;
• industria ambalajelor - majoritatea cutiilor pentru alimente și băuturi sunt fabricate din
aluminiu;
• în construcții - datorită naturii sale flexibile și maleabile, a rezistenței la coroziune și a
greutății reduse, este potrivit pentru structurile de clădiri, podele, acoperișuri, tencuieli și
panouri, atunci când este combinat corespunzător cu alte componente, deoarece prețul său îl
face un bun material de bază;
• în transporturi - toate mijloacele de transport terestru, maritim sau aerian folosesc aluminiu
într-o oarecare măsură, nu numai pentru materialele externe, ci și pentru componente
mecanice;
• în electricitate - este utilizat pentru turnurile de înaltă tensiune, unde liniile electrice trebuie
să fie ușoare, flexibile și cât mai accesibile la preț;
• aparate electronice - este utilizat în producția de componente electronice, cum ar fi
procesoare, radiatoare și carcase pentru laptopuri și telefoane mobile, dar și aparate de uz
casnic precum frigidere, sobe, mașini de spălat, cuptoare sau cuptoare cu microunde.

6.2. DISTRIBUȚIA IN ECOSISTEM

Aluminiul se găsește în sol, apă, aer și plante, iar distribuția sa este influențată de activitățile umane,
cum ar fi industria, agricultura și construcțiile. Deși aluminiul este un element esențial pentru plante
și animale, supraexpunerea poate duce la toxicitate și sănătate precară. Toxicitatea lui apare in
condiții de aciditate sub un pH de 4,8. Aciditatea solului este data de ionii de hidrogen disociați
precum si datorita ionilor de aluminiu. Pentru solurile acide cu humus redus (material organic care
se formează prin descompunerea materiei organice precum frunze, tulpini, rădăcini și alte resturi

14
 Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ

vegetale) aciditatea este data aproape in întregime de Al3. Într-un sol cu cantitate mai ridicata de
humus este micșorată fitotoxicitatea (acțiune toxică asupra plantelor) aluminiului. Toxicitatea lui se
manifesta la plante prin diferite forme precum : creștere insuficientă, uscarea vârfului limbului
foliar, afectarea sistemului radicular prin reducerea numărului de rădăcini. [15]
Toxicitatea aluminiului asupra apei poate fi cauzată de o varietate de factori, cum ar fi poluarea
industrială, utilizarea de pesticide și fertilizatori în agricultură, precum și procesele naturale de
eroziune a solului. În apele naturale, aluminiul se găsește în general sub formă de săruri solubile,
cum ar fi sulfatul de aluminiu.[15]
Concentrațiile ridicate de aluminiu în apă pot avea efecte negative asupra sănătății umane și a
faunei acvatice. Aluminiul poate fi toxic pentru unele organisme acvatice, cum ar fi peștii și
nevertebratele, afectând creșterea, reproducerea și supraviețuirea acestora. În plus, aluminiul poate
duce la creșterea nivelului de aciditate a apei, ceea ce poate afecta negativ echilibrul ecologic al
ecosistemelor acvatice. [15]

15
 Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ

BIBLIOGRAFIE

1. Gopi G, Shanmugasundaram S, Krishnakumar Raja VB, Afradh K. Evaluation of serum

metal ion levels in dental implant patients: A prospective study. Ann Maxillofac Surg. 2021
Jul 1;11(2):261–5.
2. Aluminum Oxide, https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/aluminum_oxide
3. Koth DL, McKinney R V, Steflik DE, Davis QB. Clinical and statistical analyses of human
clinical trials with the single crystal aluminum oxide endosteal dental implant: Five-year
results.
4. Licenta Odt, https://ro.scribd.com/document/462688168/licenta-odt
5. Ruys A. Dental, tissue scaffold, and other specialized biomedical applications of alumina. In:
Alumina Ceramics. Elsevier; 2019. p. 123–37.
6. Lee JH, Lee JH, Park JW, Shin YH. The insertional torque of a pedicle screw has a positive
correlation with bone mineral density in posterior lumbar pedicle screw fixation. Journal of
Bone and Joint Surgery - Series B. 2012 Jan;94 B(1):93–7.
7. Hip Replacement, https://www.drugwatch.com/hip-replacement/
8. Christian W, Daniel KM. The Role of Aluminium Ceramics in Total Hip Arthroplasty
[Internet]. Available from: www.intechopen.com
9. Nakamura S, Minoda Y, Nakagawa S, Kadoya Y, Takemura S, Kobayashi A, et al. Clinical
results of alumina medial pivot total knee arthroplasty at a minimum follow-up of 10 years.
Knee. 2017 Mar 1;24(2):434–8.
10. Jahnke K, Plester D, Heimke G. Experiences with A1203-ceramic middle ear implants. 1981.
11. Implantul cohlear – un miracol contemporan, https://darulsunetului.ro/implantul-cohlear/
12. Sansone V, Pagani D, Melato M. The effects on bone cells of metal ions released from
orthopaedic implants. A review. Vol. 10, Clinical Cases in Mineral and Bone Metabolism.
2013.
13. San Martín SP, Bauçà JM, Martinez-Morillo E. Determination of aluminum concentrations
in biological specimens: Application in the clinical laboratory. Advances in Laboratory
Medicine. 2022 Jun 1;3(2):153–9.

16