A zis poetul demult cândva. Firescul dor al limbii Limba română e sufletul meu Îl preamăresc și-l cânt Zic acuma cu mândrie eu! Și din aceeași pricina Puterii Tale, Doamne, Limba română e dor nemuritor Mă închin A zis pământul pe care trăieşte al meu popor. În fiecare zi, Limba română este a doua mamă a mea În chiar lumina dimineții, A zis un copil cu ochi ca de stea. Se-arată steaua Suferinței mele Limba română e dulce şi frumoasă Pe care numai A zis un bătrân care stătea singur la un colţ de masă. Ochii mamei o zăresc Limba română e tot ce v-am dat eu mai sfânt. Încoronați cu lacrimi. A zis domnul cu glasul lui curat şi blând.
De Vladimir Potlog De Grigore Vieru
--------------------------------
Limba română precum glasul blând al mamei
-Primele cuvinte pe care le auzim
sunt rostite de vocea blândă a mamei, iar fiecare silabă este sfântă în limba maternă.Mama ne mângâie, ne alină tot în limba dulce a noastră.Limba română este limba binecuvântatelor mame, care o transmit cu grijă urmașilor.