Cheia sufletului românesc

Românul iar vorbește

Prin limba sa, răsună
Și pace și furtună
Cu dor de rugăciune.

Prin chipul său frumos

Stăluce slova bună,
Prin graiul său duios
Plânge întreaga lume.

Prin limba sa își cântă:

Necazul și durerea.
Iar dorul rău îl doare
De țară și de mumă.

Ce dor îmi e de limbă,

Ce dor îmi e de neam!
Ce dor îmi e de casă,
Ce dor îmi e de viață.

Și iar din depărtare

Un sunet dureros-
Stăbate iarăși drumuri
Pentru a vorbi frumos!
 Eseu
"Frumoasa limba noastră cea română"
Lumea de mâine depinde de profesorul de limba și literatura română. El fiind, o inspirație și
motivație zilnică. Hrănind, zilnic cu o sursă de dragoste elevii față de limba maternă. Cultivându-
le respect pentru țară, limbă, neam. Obținând: blândețea și dragostea revărsată cu picături
remarcabile în sufletele elevilor ce trăiesc prin poezii, texte literare de-a autorilor nemuritori ai
limbii românești ce au lăsat un tezaur ce strălucesc până în zilele de acum. Pentru a le demonstra
dragostea pentru limbă trebuie să le dăm libertatea de a-și alege autorul preferat, de al încerca a
emite, de a încerca a întruchipa dincolo de cele scrise de autor, de a simți ceea ce ne-a lăsat
moștenire și prin ce a trecut ca să nu-și schimbe limba. Pentru toate acestea, dar și pentru a
insufla dragostea de a naște ceva prosper la tinerii de astăzi.

Mulți tinerii vor lua la început ca model profesorul său care la rândul său este ca un ghid al
limbii române ce le va da încredere în propriile puteri de a schimba sau a crea un nou orizont
spre viitor, spre rezultatul dorit de profesor pentru noi creații. Ei fiind rodul muncii și a sufletului
fiindcă, dacă vei crește cu dragoste vei primi răsplata ta peste ani.
Fiecare din noi trebuie să-și iubească limba sa, să-și respecte neamul și să nu uite de unde a
început viața pe pământ fiiindcă limba este începutul cunoștințelor.
De la ea pornește totul. Depinde cum o vorbim, cum o păstrăm așa o s-o avem.
Patria fiind inima poporului ce redă aspectul diferit de alte națiuni prin frumos și moștenire. O
dată prin cultivarea sâmburelui de cunoștințe despre aparența și dezvoltarea limbii române, în
inima elevului se va înrădăcina cu tandrețe dragostea față de ea și va prinde ariri de a dăinui
veșnic pe pământ.

Începutul suntem noi, și unde începutul este bun, acolo va fi continuitate.