Curriculum la decizia şcolii

factor de motivaţie pentru o învăţare de calitate

Societatea contemporană este mult diferită de societatea secolului trecut, chiar mai
multdecât atât, societatea se află într-o schimbare continuă, într-un ritm din ce în ce mai
accelerat.Pentru a putea supravieţui şi pentru a avea succes omul societăţii actuale are nevoie dec
ompetenţe de comunicare, de adaptabilitate la un mediu profesional în continuă schimbare,
dedisponibilitatea şi capacitatea de schimbare a profesiei, şi pentru toate acestea are nevoie
decunoaşterea mediului cotidian şi de o gândire ştiinţifică structurată. Formarea şi dezvoltarea
acestei gândiri ştiinţifice va trebui realizată nu atât la nivel teoretic cât la un nivel practic-
aplicativ, strâns legată de realitate, de mediul propriu, practic de viaţa cotidiană.
Curriculum la decizia şcolii reprezintă ansamblul proceselor pe care fiecare şcoală
le propune in mod direct elevilor săi în cadrul ofertei curriculare proprii.Termenul de
curriculumare astăzi o mare răspândire, el fiind purtătorul unei concepţii noi despre selecţionarea
şiorganizarea învăţării într-o anumită clasă, pentru un anumit număr de discipline sau pentru
unanumit model
Alegerea şi construirea unui opţional deschide noi perspective creativităţii la
nivelul practicii şcolare profesorilor, ei orientându -şi proiectarea pornind de la obiective clar
definite, pecare, le vor urmări în timp, sprijinindu-se pe vehicularea unor conţinuturi accesibile
elevilor, prin aplicarea unor strategii didactice centrate pe nevoile, interesele, deprinderile şi
abilităţileacestora. La nivel de arie curriculară opţionalul interdisciplinar captează cu siguranţă
atenţiaelevilor.
Interdisciplinaritatea a fost clasificată din diferite puncte de vedere. Există
interdisciplinaritatea domeniilor învecinate (în care se aplică metode şi concepte ale altor discipli
ne), interdisciplinaritatea problemelor (probleme ce depăşesc graniţa unor discipline şistudiul
reclamă colaborarea mai multor discipline), interdisciplinaritatea metodelor (aplicareametodelor
unei discipline în alte discipline, de exemplu disciplinele matematice şi statistice) şi
interdisciplinaritatea conceptelor (conceptele dintr-o disciplină se aplică în cercetare în
altădisciplină).
Interdisciplinaritatea este o formă de cooperare între discipline ştiinţifice diferite, care
serealizează în principal respectând logica ştiinţelor respective, adaptate particularităţilor
legiididactice şi-l ajută pe elev în formarea unei imagini unitare a realităţii, îi dezvoltă o
gândireintegratoare.
Interdisciplinaritatea se impune ca o exigenţă a lumii contemporane supusă
schimbărilor,acumulărilor cognitive în diferite domenii ale cunoaşterii. În perioada
contemporană se încearcă prin reforma conţinuturilor învăţământului românesc să se creeze
cadrul unor transformări lanivelul curriculumului, distingându-se şi perspectiva interdisciplinară.
Interdisciplinaritatea se referă şi la transferul metodelor dintr-o disciplină într-alta,
transfer cu grade diferite de implicare, finalizare.
Pentru ca elevii să poată realiza abordări interdisciplinare este necesară
selecţiamodalităţilor de lucru care conduce la exersarea principalelor procese de gândire, a
capacităţilor operatorii ale gândirii, fără de care nu este posibilă înţelegerea multiplelor şi variatel
or interdependenţe dintre fenomenele lumii reale.
 Activităţile cu caracter interdisciplinar au pronunţate valenţe formative
favorizândcultivarea aptitudinilor creative. Educatorul, dând dovadă de măiestrie şi pricepere
asigură integrarea la nivel interdisciplinar, prin găsirea conţinuturilor comune diferitelor obiecte
destudiu, în vederea realizării obiectivelor învăţării.
n procesul de învăţământ se regăsesc demersuri interdisciplinare la nivelul
corelaţiilor minimale obligatorii, sugerate chiar de planul de învăţământ sau de programele
disciplinelor sauariilor curriculare.
În realizarea unui învăţământ modern, formativ, se consideră predarea-învăţarea
interdisciplinară o condiţie importantă.
Corelarea cunoştinţelor de la diferitele obiectede învăţământ,
contribuie substanţial la realizarea educaţiei elevilor, la formarea şi dezvoltareaflexibilităţii
gândirii, a capacităţii lor de a aplica cunoştinţele în practică; corelarea cunoştinţelor fixează şi
sistematizează mai bine cunoştinţele, o disciplină o ajută pe cealaltă să fie mai bineînsuşită.

prof. Pasare Dumitru Catalin