Grilă 1- dreptul comerțului internațional

Nume și prenume:
Anul de studiu:
Forma de învățământ

1. Raporturile juridice de drept al comerţului internaţional sunt reglementate de:

a. norme conflictuale;
b. norme de drept material sau (substanţial);
c. norme de drept atipice.

2. În funcţie de apartenenţa la o anumită ordine juridică, participanţii la

activităţile comerciale se pot grupa în:
a. subiecţi de drept care aparţin ordinii juridice naţionale;
b. subiecți de facto;
c. subiecţi de drept care aparţin ordinii juridice internaţionale.

3. Concepţiile privind calificarea persoanei fizice drept comerciant sunt:

a. concepţia subiectivă – de inspiraţie germană;
b. concepția unitară – de inspirație latină
c. concepţia obiectivă – de inspiraţie franceză.

4. Criteriile de clasificare a contractelor sunt:

a. după subiecţii care încheie contractul, putem avea contracte interne şi
contracte internaţionale;
b. după obiectul şi finalitatea lor, putem avea: contracte de import, de export,
contracte de cooperare economică internaţională şi contracte de speculaţiuni
valutare.
c. după durata încheierii lor: contracte pe termen scurt (până la 1 an); contracte
pe termen mediu (între 1 şi 5 ani); contracte pe termen lung (peste 5 ani).

5. Contractul de vânzare - cumparare:

a. este un contract unilateral;
b. este un contract translativ de proprietate;
c. este un contract cu titlul gratuit.

6. Caracterele juridice ale contractul internațional de depozit sunt:

1
a. real și oneros;
b. sinalagmatic şi comutativ;
c. voluntar și regulat.

7. Arbitrajul este:
a. jurisdicţie alternativă;
b. cu caracter privat;
c. cu caracter mixt.

8. Litigiul arbitral este intern:

a. când părţile au naţionalitatea sau cetăţenia română;
b. când raportul juridic conține elemente de extranietate;
c. când raportul juridic nu conține elemente de extranietate;

9. Litigiul arbitral este internațional:

a. când se naşte dintr-un raport de drept privat cu element de extraneitate;
b. când raportul juridic nu conține elemente de extranietate;
c. când se naşte dintr-un raport de drept public fără element de extraneitate.

10. Hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată prin calea de atac a:

a. acţiunii în anulare;
b. contestației în anulare;
c. recursului în casație.