Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Obiectivul 4
Ridicarea nivelului de
cultură și de dezvoltare
personală
Elaborarea și implementarea
Asigurarea oportunităților
politicilor pentru promovarea
pentru dezvoltare personală
turismului durabil și crearea
și cetățenie activă
parteneriatelor public-private
Realitatea actuală
Ținând cont de nivelul general redus de venituri și incidența înaltă a sărăciei, resursele alocate de
gospodării pentru activități legate de cultură sunt foarte mici – în 2019 o gospodărie casnică
cheltuia în medie 78,6 lei lunar/persoană pentru recreere și cultură, iar pandemia de COVID-19 a
redus și mai mult cheltuielile – la 65,6 lei. Decalajul geografic în consumul lunar mediu de produse
culturale este enorm: 147,4 lei/persoană în medul urban versus 33,1 lei/persoană în cel rural în anul
2019 și 124,4 lei/persoană, respectiv 26,9 lei/persoană în anul 2020. În perioada 2014-2020,
numărul relativ de spectatori la teatru și filarmonică, precum și numărul de vizitatori la muzee
demonstrează mai degrabă o tendință de scădere. Intensitatea mai mică a vizitelor la biblioteci
atestă schimbările majore în modelul popular de lectură, prin migrarea preferințelor cititorilor de la
sursele tipărite la cele electronice și online. În același timp, sondajele sociologice arată că mai bine
de 50% dintre oameni nu citesc deloc, mai ales în mediul rural, în straturile sărace și în cele cu un
nivel de instruire mai puțin avansat (Institutul de Politici Publice, „Barometrul Opiniei Publice”, iulie
2021).
Preferințele declarate ale oamenilor în ceea ce privește turismul se îndreaptă spre turismul familial,
cultural, de ieșire în natură și istoric, fiecare adunând peste 30% din răspunsuri (Agenția de Investiții,
„Studiul național privind percepțiile moldovenilor față de turismul local”, 2020). Datele statistice
privind turismul intern arată că, inclusiv în perioada pre-pandemică, doar 5-10% din oameni vizitau
atracții interne, opțiunile practice orientându-se în mod clar către turismul extern. Cultura în
Republica Moldova încă este privită ca o sferă academică, în timp ce cultura „de masă” este
marginalizată. Modelul de finanțare a culturii este unul rigid, suficient doar pentru întreținerea
curentă a infrastructurii și personalului, dar care nu corespunde necesităților de dezvoltare,
susținere a creativității și originalității, promovare a interacțiunilor și mobilității culturale.
Republica Moldova dispune de un important patrimoniu cultural, unul foarte variat și autentic, care
ar putea să servească inclusiv ca element-pivot pentru o economie culturală. Totuși, infrastructura
culturală este într-o stare avansată de degradare fizică, ceea ce pune o problemă reală de
accesibilitate a produselor culturale. Aproape 1/3 din casele de cultură și 1/2 din bibliotecile publice
și clădirile câtorva instituții teatrale necesită reparații capitale. Multe biblioteci sunt deconectate de
la sistemele de încălzire și de energie electrică, nu sunt dotate cu mobilier, iar modelul
organizațional, de management și de inserțiune comunitară al multora dintre aceste instituții este
anacronic.
Schimbările necesare