7. Moartea ca proces biologic, stările terminale şi agonia.

Moartea reprezintă o dereglare integrală şi ireversibilă a proceselor vitale ale organismului ce
condiţionează încetarea activităţii biologice a tuturor ţesuturilor şi organelor.

Stările terminale:

1. Starea preagonala-inhibitia cunostintei, diminuarea pulsului si batailor

cardiace, hipotonia arteriala progresiva, tahipneea superficiala,
diminuarea reflexelor. Durata primei etape este foarte variata.
2. Pauza terminala—se manifesta prin disparitia constientei, pulsului,
reflexelor, respiratiei, prin scaderea TA pana aproape de zero, etapa a
doua dureaza 5-10 secunde pana la 3-4 minute.
3. Agonia- etapa de trazitie de la viata la maorte si se caracterizeaza prin
lipsa constientei, deprimarea functiei corticale a creierului- cea
subcorticala ramanand cu activitate pronuntata, o usoara tahicardie si o
crestere neinsemnata a tensiunii arteriale, o respiratie rara si profunda cu
antrenarea muschilor scheletali. Finele agoniei se evidentiaza printr-o
bradipnee si hipotonie accentuata, dupa care urmeaza un stop respirator,
iar apoi cardiac.
4. Moartea clinica- inhibitia totala a constiintei, reflexelor, a activitatii
cardiace si respiratorii. La etapa aceast ainca e posibila reanimare atuturor
functiilor vitale. Durata 5-6 min.
5. Moartea biologica- schimbari ireversibile in SNC si in sistemul
CardioRespirator, primele schimbari au loc in SNC. De fapt, moartea
scoartei cerebrale poate fi considerata drept un inceput al etapei de
moarte biologica veridica, in aceasta perioada este posibila reanimare
celorlalte organe si tesuturi. , capacitatea tesuturilor si organelor de a
supravietui organismul intregral permite folosirea pentru transplantare.

Moartea poate fi rapida si lenta, in functie de tempoul instalarii sale, in moarte

rapida perioada agonala lipseste complet sau are o durata foarte scurta, in
moartea lenta agonia poate dura chiar si cateva zile saptamani.